841 matches
-
o fără de sfârșit autocorecție și cizelare, o infinită nemulțumire. * Se plânge întruna că nu e publicat, că istoria literaturii lui V. l-a omis în mod deliberat, că i se preferă tinerii incoerenți și fără talent, că cititorii sunt niște imbecili... Nu l-am auzit însă niciodată spunând că ar trebui să se retragă, să-și digere ori să-și transfigureze nevoia maladivă de a fi adulat, aplaudat. Nu l-am auzit niciodată sugerând că poate ar evolua pe o orbită
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
zilele noastre un politician pe care să-l vad mai simpatic și admirabil ca Hitler”. După Noaptea Cuțitelor Lungi, prin care regimul lui Hitler a făcut mai multe execuții politice, Cioran nota, degajat: “Ce a pierdut umanitatea dacă viețile câtorva imbecili au fost luate?”. Apoi, într-o scrisoare către Petru Comărnescu se autodeclara “hitlerist”. Cioran a găsit circumstanțe atenuante și pentru un alt regim criminal, fascismul din Italia: “Fascismul este un șoc fără de care Italia este un compromis comparabil cu România
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
scrie - orice, oricît - e singura confirmare a prea naivei aprecieri a lui Camil cum că "fascinația intelectualismului e uriașă." Uriașe, în fapt, sînt numai ambițiile lui: Cocea, amestecîndu-se în vorba cu Vinea - "publică romanul Vinea, să cadă'n c... toți imbecilii țării Românești!..." Un roman al cărui destin smuls, cu o ultimă sforțare, deplinei împliniri postume, seamănă cu al generației. O generație care s-a văzut murind, cedînd, luîndu-și vorba înapoi, care, trăind într-un limb înconjurat de dezastre a avut
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
îl știu. Și nu-l spun nimănui. Racheții se apropie amenințător de biroul lui Lionel. Grișa întreabă în română: — Muncim și duminica? Vaniușka are impresia că lui îi este adresată întrebarea și răspunde: — Da. Grișa îl privește ca pe un imbecil, ceea ce și este. Lionel, panicat, întreabă în franceză: — De la inspecția muncii? Grișa ignoră întrebarea - sau nu înțelege o boabă de franceză, ceea ce e foarte plauzibil. Pune a doua întrebare în aer: — În urmă cu planul? — Da, se repede Vaniușka să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Pentru a supraviețui. Citim în continuare numere de mașini SHY, AFU, MAF. O țoapă și-a lipit pe mașină o chestie din aia „kiss my ass“. Invitație pupincuristă. Asta nici nu merită citit. Sau un bou cu numărul „SEX“. Toți imbecilii visează să aibă mașină numai ca să-și pună numărul ăsta. Sau, mai grav, 13-SEX. Mai cu imaginație. Rudimente de gândire tribală. E un număr care ar trebui scos la licitație. Cu ocazia asta, i-am strâge pe toți imbecilii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Toți imbecilii visează să aibă mașină numai ca să-și pună numărul ăsta. Sau, mai grav, 13-SEX. Mai cu imaginație. Rudimente de gândire tribală. E un număr care ar trebui scos la licitație. Cu ocazia asta, i-am strâge pe toți imbecilii la un loc. Și nu mai spun ce le-am face. Ce șansă extraordinară să strângi atâția idioți într-o aceeași încăpere. Stop sifon scrie pe un stâlp. Trebuie să ne oprim. Ca la semafor. Dac-ar fi să credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
însă, inevitabil: „Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totul. În brațele ei ademenitoare, de aceea, m-am și lăsat comod, crezând că am să mă îmbăt de un neasemuit nectar, însă n-am făcut altceva, decât să mă arunc nepăsător în ea, așa cum se aruncă cel mai mare imbecil în apa adâncă, fără să știe deloc a înota. În scurt timp, m-am înecat. De parcă ar fi fost cu adevărat vina mea... Nu, n-a fost, căci toate tainele universului sporesc tot mai mult, pe măsură ce te afunzi tot mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dat-o gata. După ce ajuns în patul lui a aflat că nu are slujbă, că a fost exmatriculat în anul trei de la Politehnică. Se simțea prinsă ca o muscă în pânza unui păianjen. Deși îi ajunge că este deștept. "Doar imbecilii lucrează, se înmulțesc și se însoară la biserică", spunea el cu o mină de copil alintat. Toate bune și frumoase, numai că nu se puteau hrăni cu frunze de stejar. Pentru un pachet de unt și zece ouă pe lună
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fie perfect. Altfel ajungeai la balamuc sau în hajongard". "Ce-i aia hajongard?, întreb. "Cimitir, fetiță, cimitir, dar nu cimitirul Bellu, ci ăla fără cruci la cap". Deci, de o săptămână organizam tabăra de la Varna. Șeful de hotel era un imbecil, nu le înțelegea decât pe ale lui. Ca să rezolv cumva situația, m-am vârât în patul lui și i-am spus: "De acum eu comand aici, m-ai înțeles? Altfel află toată Bulgaria că te-ai comportat necuviincios cu mine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în care ea era la Budapesta, și a mai avut și nerușinarea să încheie: " Sper ca tu să fii o ființă liberă, așa cum te știu, din nefericire eu nu pot beneficia de un asemenea lux". Ea, ființă liberă? E un imbecil dacă nu-și dă seama că trăiește ca într-o cușcă, ca arsă pe rug. A primit vestea în ajunul sărbătorilor de Paște, însoțită, desigur, de urările de rigoare. Mesajul a îmbolnăvit-o. Trebuie să nu ai pic de suflet
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
frumoasă, În negru - a ieșit din hotel? Nu, stimate domn. N-a ieșit nici o doamnă din hotelul nostru. Vă garantez... Dar ce-i pe fața dumneavoastră, domnul meu? Sunteți foarte zgâriat... poftiți o batistă. De ce nu-l pocnesc odată pe imbecil? Am luat batista ca să nu-l refuz. Se poate spune că eram destul de surprins. Și de umilit. Deci spuneți că nimeni de sex feminin nu a părăsit hotelul În după-amiaza aceasta? Absolut nimeni, domnul meu. Vă... De fapt nu sunt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doicii, dar, nu știu de ce, sub toate aspectele, viața și fericirea celorlalți îmi făceau greață. În ceea ce mă privește, înțelegeam bine că existența mea era pe sfârșite, că se stinge dureros de încet. Atunci de ce să mă mai intereseze viața imbecililor, a acestei canalii plesnind de sănătate, care mănâncă bine, doarme bine, face dragoste bine, pe care n-o încearcă nici cel mai mic rău și a cărei față nu era atinsă în treacăt, în fiecare clipă, de aripa morții? Doica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Toată casa se adună la ușă. Veni și târfa, dar făcu repede cale-ntoarsă. I-am privit pântecul: se îngroșase. Deci nu născuse încă. Se duseră să cheme doctorul. Mă bucuram în sinea mea că am reușit măcar să-i deranjez pe imbecilii ăștia. Doctorul sosi, cu trei fire de păr în barbă. Îmi permise să fumez opiu. Ce leac nemaipomenit pentru martirajul meu! În timp ce fumam, gândurile mi se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
plăcere senzuală față de mine însumi. Îmi spuneam în fața oglinzii: „Răul tău e atât de profund, că a pătruns până în fundul ochilor tăi. Dacă plângi, lacrimile vor veni din fundul ochilor tăi, altfel n-ar putea curge!“ Apoi reluam: „Ești un imbecil, de ce nu termini mai repede? Ce aștepți de fapt, ce mai speri? Nu e sticla de vin acolo, în alcov? Bea un gât! Mori, pentru că ești deja mort... Imbecilule... Ești un imbecil. Îmi bat gura de pomană!“ Prin cap îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ochilor tăi, altfel n-ar putea curge!“ Apoi reluam: „Ești un imbecil, de ce nu termini mai repede? Ce aștepți de fapt, ce mai speri? Nu e sticla de vin acolo, în alcov? Bea un gât! Mori, pentru că ești deja mort... Imbecilule... Ești un imbecil. Îmi bat gura de pomană!“ Prin cap îmi treceau doar frânturi de gânduri. Auzeam clar vocea răsunându-mi în gâtlej, dar nu înțelegeam ce spuneam. Sunetul cuvintelor mi se amesteca în cap cu zgomotele din exterior, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
n-ar putea curge!“ Apoi reluam: „Ești un imbecil, de ce nu termini mai repede? Ce aștepți de fapt, ce mai speri? Nu e sticla de vin acolo, în alcov? Bea un gât! Mori, pentru că ești deja mort... Imbecilule... Ești un imbecil. Îmi bat gura de pomană!“ Prin cap îmi treceau doar frânturi de gânduri. Auzeam clar vocea răsunându-mi în gâtlej, dar nu înțelegeam ce spuneam. Sunetul cuvintelor mi se amesteca în cap cu zgomotele din exterior, ca atunci când aveam febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și le încercuia cu un nimb. În loc să se lase în jos, tavanul se înălța, hainele mă strângeau. M-am ridicat fără să știu de ce și m-am așezat pe marginea patului. Murmuram: „Nu mai merge...“ După aceea adăugam: „Sunt un imbecil.“ Nu eram atent la sensul cuvintelor pe care le pronunțam, mă amuza doar să-mi aud vocea vibrând în aer. Poate îi vorbeam umbrei mele, ca să mă distrez cu singurătatea. Se întâmplă atunci ceva incredibil: ușa se deschise, iar târfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
prin Azore. La masa de biliard fără găuri, cei doi specialiști În calcul probabilistic Își jucau obișnuita partidă, În care foloseau doar bila albă. Într-un colț, parcurgând rubrica de matrimoniale a unei reviste pornografice, stătea Stepa Chiorul, un biet imbecil care-și căpătase porecla În urma unui pariu făcut la beție, când Încercase să demonstreze că putea fi un bun portar la darts . Vasea stătea În spatele tejghelei, răsfoind o ediție ilustrată din Fenomenologia spiritului. Ne cunoșteam de mult, de când amândoi visam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un fir cu un plumb la capat pe o placă de cupru este grandios. Dar prostia, si mai ales răutatea corup grandoarea. Poate mai mult prostia decât răutatea, ceea ce nu apare în cărțile mele, pentru că nu am reușit să creez imbecili totali. Râii mă interesează mai mult decat prostii! Lipsa de speranță despre care vorbeați este poate, adică nu poate, pentru că ar fi ca si cum as lasă impresia că autorul este depășit de propria opera, ceea ce este o glumă absolută făcută de
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
ești! Pervers! Este uimitor cum oameni inteligenți pot comite eroarea critică prin excelență, confundând cartea cu autorul! Pe de altă parte este încurajator pentru că dovedește că superioritatea intelectuală are fălii și altfel am fi într-o situație fără de speranță pentru imbecili! Deci toate speranțele sunt permise! Revenind însă la patch-work, vă voi dezvălui ceva ce nu am spus nimănui, cu siguranta nimănui din lumea critică. În Coup-de-Fouet care este de departe cartea mea preferată personajul co-principal, cel care dă numele cărții
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
mesei. Privea În gol. După ce doctorul deschise foile ziarului, bărbatul mohorît privi involuntar către titlurile de pe prima pagină. Știa oricum despre ce e vorba, dar simți nevoia să-l Întrebe pe doctor: — Ce zice? — Minciuni, răspunse Thomas. Ăștia-s niște imbecili. Acum, vor să pună măști pe fețele funcționarilor, ca să nu mai ia șpagă. Folosise anume cîteva cuvinte mai tari, pentru a da impresia că e un roland de rînd, ca și celălalt. — Așa e la noi. CÎnd campania anticorupție ia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de unele alergii, la persoanele mai În sensibile. Doctorul Thomas, de exemplu, el Însuși un vechi purtător de HP, fusese convins că din cauza lui Își pierduse vocea, pe vremea cînd era tînăr și visa să devină cîntăreț rock. Atunci, un imbecil i-a spus că e suspect de cancer laringian și că, dacă o să mai cînte, o să moară. CÎnd maiorul Smith păși În birou, colonelul zăcea cu capul pe masă, acoperindu-și fruntea cu palmele, ca s-o Încălzească. Luase mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dicție proastă, iar aceasta generează, la rîndul ei, nu doar inerente probleme de comunicare, ci și consecințe de natură neuropsihică. Mintea devenind, ca să spunem așa, ea Însăși sîsÎită, actul de gîndire se vede obstrucționat. Ceea ce nu-i Împiedică pe destui imbecili să aibă o dantură perfectă. Pablo se arătă un pic dezamăgit, crezuse că oamenii de știință se ocupă de treburi mai serioase, Însă Michel insistă că observațiile sale și-au dovedit utilitatea În explicarea anumitor forme de lapsus și au
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]