361 matches
-
Hristos și cinstit cu multă venerație de credincioși. În martiriul Sfântului Policarp al Smirnei se subliniază acest adevăr: "ne închinăm lui Hristos, pentru că el este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri îi cinstim după vrednicie ca pe uceni¬cii și imitatorii Domnului, pentru neîntrecuta lor iubire față de împăra¬tul și învățătorul lor... Noi am dobândit apoi osemintele lor mai cinsti¬te decât pietrele prețioase și mai scumpe decât aurul și le-am așezat la un loc cuviincios". Prezența Mântuitorului nostru Iisus
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
să fie educați copiii „în învățătura și certarea Domnului” (Efes. 6,4). De aceea fiecare vârstă, chiar și cea preșcolară, judecăm că este potrivit, să fie primiți cei înfățișați. Și pe orfani îi acceptăm cu inițiativa noastră, așa încât să devenim imitatori ai râvnei lui Iov (Iov 29, 12), adică părinții orfanilor. În consecință, trebuie să-i primim, nu însă imediat, ci să fie numărați și socotiți în trupul fraților, așa încât jignirile din insuccesul lor să nu fie raportate la viața cucernică
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
oricărui aventurier avid după glorie fără a fi stăpân măcar pe cultura strămoșească. Mă uit uneori cu spaimă la copiii care scriu, cică, poezie, dar habar nu au cine a fost și ce a scris Eminescul nostru cel fără de prihană. Imitatorii lui nu ar fi fost decât penibili mimi din seriale pamfletiste tele-imbecilizante prin care este subminată, inferiorizată, penibilizată, sclavagizată, spălată pe creier românitatea aflată, de fapt, într-o fază istorică de rezistență la pauperizare programată, materială și spirituală, împinsă să
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
cu societățile anonime etc. Toată lupta celor îndemînateci au fost ca să treacă în lăzile lor capitalurile reale, lăsând cele fictive în buzunarele golite ale victimelor lor. De la marele inventor al societăților anonime, englezul Law, până la iluștrii și prea numeroșii săi imitatori din secolul al nouăsprezecelea acest țel a fost urmărit cu tenacitate și adeseori atins cu măiestrie. Chiar statele s-au amestecat în asemenea trebșoare; să se întrebe numai nenorociții împrumutători ai atâtor state falite. Prin aceasta voim noi să înțelegem
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ce-i plătește geniul administrativ, mai ales încunjurat de ceata Mihălescu-Chirițopol-Simulescu și cum i-o mai fi chemând. Dar cazul izolat al d-lui Brătianu ar fi numai un problem interesant din punct de vedere psicologic daca n-ar găsi imitatori din ce în ce mai mulți. Unul din acești imitatori e actualul ministru de finanțe, d. Cîmpineanu. E prea adevărat că n-are cineva decât să-l vază ca să se convingă, chiar necunoscând pe Lavater, că îndărătul măștii acesteia nu este absolut nimic. Cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ales încunjurat de ceata Mihălescu-Chirițopol-Simulescu și cum i-o mai fi chemând. Dar cazul izolat al d-lui Brătianu ar fi numai un problem interesant din punct de vedere psicologic daca n-ar găsi imitatori din ce în ce mai mulți. Unul din acești imitatori e actualul ministru de finanțe, d. Cîmpineanu. E prea adevărat că n-are cineva decât să-l vază ca să se convingă, chiar necunoscând pe Lavater, că îndărătul măștii acesteia nu este absolut nimic. Cu toate acestea a perîndat c-o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
posturi, lemne, casă din spinarea patriei, iată adevărata țintă a democrației reversibile. [ 12 august 1880] ["CA SĂ SE VAZĂ CUM JUDECĂ OAMENII... Ca să se vază cum judecă oamenii în Franța beatitudinea reformatoare a d-lui Jules Ferry, care a găsit numaidecât imitatori la redacția "Romînului", reproducem următoarele din "Revue des deux mondes", scriere periodică care desigur nu poate fi bănuită nici că colaboratorii ei ar fi ignoranți, precum sânt gazetarii noștri cari propun reforme, nici că apără latineasca din cauze politice. {EminescuOpXI
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fenomenalul boem așa sfîrșise: cancer al limbii. 17 februarie Fără complicații în raportarea la Occident, total dezinhibat, un fost pictor de-aici (Manoliu pe nume, dar nu asta are importanță) n-a mai vrut să se plaseze în seria de imitatori (întîrziați) ai modelor apusene și, brusc, a dat el tonul în "jungla" de-acolo: a luat bancnota de un dolar și a montat-o într-o armătură metalică, într-o raclă (de altfel, foarte lucitoare, foarte arătoasă) și multiplicînd halucinant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
haos, iar linia atotputernicului trebuie trasă peste acesta înainte că omul sau animalele să poată există. Și atunci nu mai vorbiți de Correggio, ori Rembrandt, sau oricare altul dintre acei plagiatori ai Veneției sau Flandrei. N-au fost decît sărmani imitatori ai unor linii trase de înaintașii lor, iar operele lor se dovedesc imitații dezordonate demne de dispreț și cîrpăceli copiate." [A Descriptive Catalogue of Pictures (1809), Number XV, în BCW: 585: "The great and golden rule of art, aș well
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
treptat să se autodevoreze. Morbul mușcând tot mai mulți adepți, dandysmul Își anulează cel mai puternic principiu: originalitatea, singularitatea, oroarea În fața Înserierii, a banalizării. Încă din 1818, În Beppo, Byron deplânge soarta „dinastiei dandy”, pentru că o simte declasându-se din cauza imitatorilor. Acestora le vor urma „alți imitatori imitați”. Nici pe departe nu poate fi vorba de vreo relație amiabilă cu snobii, cei sine nobilitate, notați În rubricile cataloagelor de la Eton sau Oxford cu s.n., semn că nu aparțin nobilimii. Ei sunt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tot mai mulți adepți, dandysmul Își anulează cel mai puternic principiu: originalitatea, singularitatea, oroarea În fața Înserierii, a banalizării. Încă din 1818, În Beppo, Byron deplânge soarta „dinastiei dandy”, pentru că o simte declasându-se din cauza imitatorilor. Acestora le vor urma „alți imitatori imitați”. Nici pe departe nu poate fi vorba de vreo relație amiabilă cu snobii, cei sine nobilitate, notați În rubricile cataloagelor de la Eton sau Oxford cu s.n., semn că nu aparțin nobilimii. Ei sunt imitatorii prin excelență, bieți oportuniști demni
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Acestora le vor urma „alți imitatori imitați”. Nici pe departe nu poate fi vorba de vreo relație amiabilă cu snobii, cei sine nobilitate, notați În rubricile cataloagelor de la Eton sau Oxford cu s.n., semn că nu aparțin nobilimii. Ei sunt imitatorii prin excelență, bieți oportuniști demni de dispreț, care subminează prestigiul de unicate al dandy-lor. Deși snobismului i s-au consacrat pagini Îndestulătoare, nu ne propunem nici pe departe a epuiza subiectul, ci doar a-l pune În relație cu dandysmul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
contrazici, și nu să fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență.”1 În fapt, dacă snobismul e masochist (snobul vrea să se integreze cu orice preț, să se lase umilit, ca biet imitator), dandysmul e sadic prin forța sa de șoc, prin voluptatea de a violenta și de a produce suferință, crede Jean d’Ormesson, despărțindu-se astfel de apologeții dandysmului „blând” (care șochează fără să rănească). Adevărul se lasă prins undeva pe la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cafenelelor. Pentru ca majoritatea să oscileze Între cei doi poli: Jules Renard, Tristan Bernard, Henri de Régnier, Léon Blum. Cu totul aparte răsare În această atât de pulverizată lume Paul Bourget, autor minor, de serie, la prima vedere doar un umil imitator al personajelor lui Balzac. Din punctul de vedere al istoriei dandysmului Însă, el e un diletant superior; cu alte cuvinte, citându-l pe Jules Lemaître, un bărbat care deține „acea dispoziție a spiritului extrem de inteligentă și, În același timp, plină
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o relativă neclaritate asociată subiectului, cu reverberații chiar și în practică. În ceea ce privește avantajele concurențiale, lista propusă de Porter (1980) ar fi următoarea: - imaginea de marcă; - politica de preț; - serviciile asociate ofertei produsului; - calitatea produsului; - politica tehnologică - spre exemplu, leadership sau imitator (licență și copiere); - circuitele de distribuție; - sistemul de vânzare; - montajul financiar și operațional; - relația cu firma-mamă; - relația cu guvernul propriu și cu cel gazdă, pentru ca, în final, în celebra matrice privind strategiile generice, lista să fie redusă la două tipuri
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
socialiste, cât și cenaclurile simboliste, numai ultimele își pun amprenta pe primele sale încercări literare. De la acestea el va prelua totuși doar extravaganța sfidătoare, inspirația din „patimile biciuite, exasperate”. În fapt, autorul de 17 ani îi urmează în Poet-poetă pe imitatorii marchizului de Sade și, dintr-un imbold echivoc, înmulțește paginile licențioase, eșuând în intenția de a sugera o trăire supremă, în care frumosul, iubirea și moartea să fuzioneze într-un tot. Palide calități stilistice se întrevăd în câteva pagini din
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
al muzeului național de literatură”. Mihail Dragomirescu face notă discordantă prin contestarea oricăror valori produse de „generația nouă”. Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Lucian Blaga sunt, pentru el, pe rând, „un ideolog și un pamfletar”, „o sensibilitate dezechilibrată și ratată”, „un imitator de ideologie mistică germană” etc. (Cum s-ar caracteriza generația veche și generația nouă în literatură, 6-7/1931). Ultimele numere sunt dedicate, în cea mai mare parte, recenziilor. Se mai disting colaborările lui Ramiro Ortiz cu articole de istorie a
CRISTALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286498_a_287827]
-
din formă numai își constituie însăși ființa sa, de-aceea toate modurile individuale de-a concepe și de-a se esprima, cari ni se prezintă la actorii cei mari ca inspirațiuni și erupțiuni ai geniului său, se vor răstoarce în imitatori numai într-o simplă manieră, care ne alungă de pe terenul poetic. Trăsura de durere care face din o actriță mare o copie a Niobei, pentru că vine din sufletul cel mai adânc și se așază asupra feței mișcate ca un nour
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a artei noastre. Acest rezultat este reprezintarea Cele zise mai sus au valoare pentru orce arte în genere. Ceea ce la artistul esersător de geniu e un 365 r product a celei mai profunde proprietăți spirituale a lui, aceca la un imitator al său nu apare decât ca ceva cu totului estern și cazual. Amintim aicea pe Paganini și pe aciia cari, nu fără dibăcie și noroc adesea, reușise de-a-și însuși unele din particularitățile minunatei sale esecuțiuni. Auditorului priceput totuși i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de reflexele mesei. Pensulația redusă la câteva lovituri de penel, are un dar contructiv nemaiîntâlnit până la Luchian. Pictorii români din prima jumătate a secolului nostru au fost profund influiențați de arta lui Luchian. Departe însă de a-i fi fost imitatori, fiecare afirmându-și propria personalitate, un Gheorghe Petrașcu, Francisc Sirato, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu au continuat tradiția supremației culorii. 2.5. Cunoașterea culorilor 2.5.1. Premise psihologice Oricât de corectă ar fi strădania noastră munca nu este
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
de datorii. Definiția, cumva, clasică a ironiei în sensul actual, inclusiv cel socratic, o datorăm lui Quintilian, Institutio Oratorica, IX, 2, 44: „ironia este tropul prin care se sugerează contrariul a ceea ce se spune”. Platon însuși numește eirōn pe sofist („imitatorul prefăcut” - Sofistul, 268a) și eirōnikon - sofistica ignobilă. Cf. Republica, 337a. Cf. Gorgias, 489d-e. Cf. ibidem, p. 31. Prestigiul „ironiei” crește, ca să fiu ironic, cu fiecare răsunător eșec pe care-l înregistrează. Cf. ibidem, p. 32. Ca eirōn paradigmatic declanșează Socrate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Îndoială că Walter Scott este remarcabil, Însă „nu se distinge decât ca inventator”, iar influența lui asupra urmașilor este dăunătoare. Această opoziție Între „literatura de idei” și „literatura de imaginație” se Întoarce Împotriva lui Nathan care nu este decât un imitator și care nu are talent decât În aparență. Dacă opera lui este merituoasă, ea este totodată și periculoasă, căci ea dă acces mulțimilor la literatură, incitând o grămadă de autori neînsemnați să imite o formă atât de facilă. Plasându-se
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
totuși nu orice scop.) Când este vorba Însă de educație, compromisul este periculos: „Învățăm copiii să se teamă și să se supună; avariția, orgoliul sau timiditatea părinților Îi Învață pe copii economia, aroganța sau supunerea. Îi mai stimulăm să fie imitatori, lucru spre care sunt și așa prea Înclinați; nimeni nu se gândește să-i facă originali, cutezători, independenți” (Vauvenargues). Adesea, În societate, surâsul este o datorie. (Zâmbetul binevoitor sau chiar prietenos este o condiție esențială a instalării Încrederii și, implicit
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Aurel Iana și Sofronie Liuba. Critică literară s-a făcut puțină în I., însă articolele dovedesc o bună orientare. Cronici dramatice iscălesc V. Alecsandrescu, Al. Lăzărescu (Laerțiu) și A. Alexandrescu-Dorna. Se ia apărarea poeziei lui M. Eminescu, asaltată de zelul imitatorilor, este ironizat Gr.N. Lazu, care îl atacase pe G. Coșbuc. Al. Macedonski recenzează, în termeni moderați, romanul Dan de Al. Vlahuță. Scurte prezentări sunt dedicate unor scriitori europeni reprezentativi din secolul al XIX-lea, majoritatea francezi. Rubrica de traduceri este
INDEPENDENTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287545_a_288874]
-
jurnaliștii români remarcabili, ale cărui articole, publicate în presa liberală, multe semnate Radion, mărturisesc cunoștințe întinse și variate de filosofie, drept, economie, sociologie, etică, diplomație, politică. Deși înclinat temperamental către poezie, I. a scris versuri fără calități deosebite. Elev și imitator al lui D. Bolintineanu în prozodie, el a contribuit la îmbogățirea meditației lirice românești de până la Mihai Eminescu, printre precursorii căruia poate fi socotit. Cultura filosofică sistematică și firea meditativă se întrevăd în versurile lui I., care se detașează de
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]