362 matches
-
posturi, lemne, casă din spinarea patriei, iată adevărata țintă a democrației reversibile. [ 12 august 1880] ["CA SĂ SE VAZĂ CUM JUDECĂ OAMENII... Ca să se vază cum judecă oamenii în Franța beatitudinea reformatoare a d-lui Jules Ferry, care a găsit numaidecât imitatori la redacția "Romînului", reproducem următoarele din "Revue des deux mondes", scriere periodică care desigur nu poate fi bănuită nici că colaboratorii ei ar fi ignoranți, precum sânt gazetarii noștri cari propun reforme, nici că apără latineasca din cauze politice. {EminescuOpXI
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
literar ca una dintre vocile cele mai personale după război. "Cezar Ivănescu scrie Theodor Codreanu și-a creat un idiom poetic inconfundabil, aproape imposibil de imitat, fără riscul epigonismului și a pastișei. Asta explică de ce n-a creat școală de imitatori precum, să zicem, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Structura strofică, așezarea în pagină, acele semne de mirare având rostul unei "rame'' supratextuale, concentrarea versurilor (având contrapondere în gustul pentru amplu), repetițiile de o persuasiune neobișnuită, incantatorie, stilizarea maximă a formelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scoasă din jumătățile de cuvânt (și aceasta o inovație), ingerințele vag-baroce și de ev mediu baladesc (iar, mai nou, formele concentrate ale orientului), toate au darul nu numai de a marca originalitatea idiomului stilistic, dar și de a descuraja pe imitatori". Analiza poeziei lui Cezar Ivănescu se face în contextul mișcării poetice ambiante, a generațiilor de dinainte și de după debutul său, făcându-se mereu raportări la cadrul general cultural și politic din țară, în care această operă s-a desăvârșit, subliniind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
după analogia anilor trecuți, lipsindu-se astfel de această dulce răsplată a muncei lor de un an, pentru a ușura suferințele fraților lor, cari cu arma în mână apără drepturile noastre strămoșești. Iată o acțiune patriotică care merită să găsească imitatori și la alte școli. [17 iunie 1877] CARTĂ STRATEGICĂ D-nii F. Budicu și V. Havrda, ingineri în București, au publicat o cartă strategică a teatrului războiului turco-rus din Europa și Asia. Această lucrare, altfel curat esecutată, are scopul de-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
anumite lucruri într-un mod, vom dori să rămânem în concordanță cu această direcție) și mărturia socială (cu toții răspundem la ceea ce este îndeobște acceptat de toată lumea; Cavett Robert subliniază că, în condițiile în care 95% din populație este formată din „imitatori” și doar 5 procente din „inițiatori”, putem folosi cu succes mărturia socială în acțiunea de persuasiune); - alegerea scenariului sub care va fi oferită informația către audiență. Astfel scenariul cel mai des folosit în prezentările persuasive este cel de tip tensiune-relaxare
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
jurnaliștii români remarcabili, ale cărui articole, publicate în presa liberală, multe semnate Radion, mărturisesc cunoștințe întinse și variate de filosofie, drept, economie, sociologie, etică, diplomație, politică. Deși înclinat temperamental către poezie, I. a scris versuri fără calități deosebite. Elev și imitator al lui D. Bolintineanu în prozodie, el a contribuit la îmbogățirea meditației lirice românești de până la Mihai Eminescu, printre precursorii căruia poate fi socotit. Cultura filosofică sistematică și firea meditativă se întrevăd în versurile lui I., care se detașează de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
realism este dublat uneori de o exacerbare a ludicului, dar nu pe coordonate livrești, ci mai degrabă în registrul unei fronde dezabuzate. În focul unor confruntări polemice, optzeciștii i-au etichetat pe nouăzeciști drept continuatori - ori, mai bine zis, epigoni, imitatori inferiori esteticește - ai lor, în vreme ce nouăzeciștii, în replică, accentuează asupra diferențelor. În același timp, scriitori din generații - ori promoții - mai tinere, emergenții „douămiiști”, fie se revendică de la unele direcții nouăzeciste în calitate de continuatori radicalizați ale acestora, fie le contestă nouăzeciștilor specificitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
dintre cărțile sale, publicate începând cu 1973, se vânduse de zeci de ori mai bine decât toate romanele lui Chandler la un loc. Și asta nu era totul: Parker trecea drept unul dintre urmașii (vocile răutăcioase erau chiar mai radicale: imitatorii) lui Chandler. Personajul central al cărților sale, Spenser, se înscrie, chiar pentru un cititor superficial, în directa descendență a lui Philip Marlowe. Schimbând ce e de schimbat - Los Angeles-ul nevrotic al lui Chandler devine, în anchetele lui Spenser, un Boston
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bunătatea ("inima face totul"), tot atâtea virtuți pe care le aduce înțeleptului seara unei zile frumoase ("Nimic nu tulbura seara acestei frumoase zile"). În Observații asupra Metamorfozelor lui Ovidiu (1808), Gaillard îl critică pe La Fontaine în care vede un palid imitator care-l transformă pe Filemon în filozof, într-un fel de Socrate. De fapt, pentru La Fontaine Filemon e mai degrabă Epicur decât Socrate fiindcă el găsește fericirea în limitarea mulțumită la o viață simplă, fericită, la adăpost de neplăceri
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
puneam un ochi albastru la idee". Excepțională este imaginația lui metaforică; spectaculos sistemul său de semne, de repere configurând viziuni șocante; fluxul ideatic bătând spre fantastic, sprijinindu-se pe joncțiuni insolite, a sedus pe mulți. Poetul a avut și are imitatori. Sintagme stănesciene aparent carnavalești, propunând o nouă gramatică a textului, pot fi semnalate la unii dintre contemporani, nu lipsiți de har. Nu o dată, totuși, valurile de enumerări insignifiante cad în gol; redundanța, ticurile, manierismul proliferează. Cu Epica magna, Nichita făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ei, viața (în chip de Eros), relevă structura personalității autorului, direcția destinală a ființei sale: între ipostazul pozitiv al lui Shiva, divinitate care „înnoadă”, construiește și negativul acestuia, Druga, forță care „deznoadă”. Îi convenea să se vadă pe sine, ca imitator, în dublă întruchipare, cum mărturisește singur: ziua prefera să se consacre cercetării savante; altfel spus, experimenta sub tensiunea „regimului diurn”, pentru ca noaptea s-o rezerve scrierilor în proză și reveriilor onirice, deci să se lase tutelat de „regimul nocturn”. Astfel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
M. a fost apropiată de critică de retorica arhaizantă din unele romane ale lui Eugen Barbu. Volumul cel mai reprezentativ, Scrisori bizantine (1974), a fost văzut ca o „adenda lirică la Princepele” (Laurențiu Ulici), formula cuprinzând implicit o judecată defavorabilă imitatorului: „Prea mult aur, prea multe candele/ uneori/ simt vidul bizantin prin toți porii/ plutesc printre hărți balistice/ și-n loc să cânt cu glasul fumegos/ „Kyrye, Kyrye, Eleyson!”/ cu voce aspră număr meterezele/ și garnizoanele/ și umbra mea încoifată împinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
trăirii general-omenești, a acceptat, intuind în simplitatea ei prezența principiului etern, poezia populară ca mare model. Alegere de preț, întrucât lirica epocii era dominată de sentimentalismul galant și de pastoralismul artificial neoanacreontic. Totuși, el nu este un folclorizant sau un imitator, ci un autor care selectează după un criteriu adânc personal elemente ce se înscriu într-o convenție, într-un scenariu; sentimentul este intermediat de fabulă. Motivul poeziei Amărâtă turturea poate fi găsit în Fiziolog, de aici a trecut în Învățăturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
de cronicar și cu care împărtășește rara capacitate de a nu-și pierde cumpătul în polemici și de a izbuti să adune în ecuații credibile cele mai contradictorii elemente ale unui peisaj cultural agitat), dar nu se arată a fi imitatorul lipsit de personalitate ori susținătorul necondiționat al vreunuia dintre ei. C.-E. este, sub toate raporturile, un critic independent. SCRIERI: Concert de deschidere, pref. C. Stănescu, București, 2001; Ileana Mălăncioiu, Recursul la memorie. Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, Iași, 2003. Ediții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
e util e urât"). Dacă "opera de artă" (sau ceea ce numim noi astfel) ar fi putut exista, ea ar fi avut, cel puțin la Platon, un statut inferior obiectului tehnic. Fabricantul de imagini (eidôlon demiourgos), asimilat, ca și poetul, tagmei imitatorilor, una inferioară, apare la el pe treapta cea mai de jos a artizanilor, ca aparținând de tehnicile iluziei, nu ale priceperii. Plagiat la pătrat, un pictor copiază o copie a Ideii. De aceea, technè demiurgică, ca fabricarea de paturi sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
copiază o copie a Ideii. De aceea, technè demiurgică, ca fabricarea de paturi sau de mese, este totuși peste technè mimetică sofistica, retorica sau poezia -, cu care se învecinează, ca rude sărace, sculptura și pictura. În ierarhia sufletelor din Phaidros, "imitatorul" este pe treapta a șasea, în fața muncitorului și țăranului. O mediocră masă de bucătărie valorează întotdeauna mai mult decât un frumos simulacru. Limba greacă nu are un cuvânt pentru creator, cum nici pentru talent, geniu, capodoperă, gust sau stil. Praxeis
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizibilitate de rangul al doilea, dar gradul secund al aparenței era garantat de realul primului (realul cu majusculă al lui Dumnezeu, al naturii sau al Omului). Așa cum bancnota era garantată de lingouri. Aurul realului nu-i era dat orbește oricărui imitator al aparențelor de unde preocuparea pentru meserie și ucenicie. Puterea de simulare a permis în schimb bancnotei vizualului să se garanteze pe sine. Fără valori în metal. De unde frenezia ei circulatorie, angoasa atestării prin schimb. Cvasi-obiectul contemporan, semn monetar cu valoare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
exclusivistă, prin care generația ’80 e prezentată drept singura generație literară importantă după cea interbelică, predecesorii ei imediați fiind contestați pentru colaboraționism cu regimul de dictatură și pentru cantonarea în modernismul întârziat, iar succesorii imediați fiind de asemenea contestați ca imitatori lipsiți de originalitate și aderenți anacronici ai unor estetici literare perimate. O. e glorificat cu accente similimilenariste ca izbăvitor al literaturii naționale prin conectarea ei la postmodernismul decretat punct terminus al istoriei de orice fel, deci și al istoriei literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
ucigând-o. Care este deci morala acestei povestiri? Ce dorește de fapt autorul ei să transmită prin aceasta? Răspunsul este unul firesc, analogia cu domeniul religiosului fiind cât se poate de îndreptățită. Astfel, "Rappaccinni nu acceptă să fie doar un imitator demiurgic miniatural, ci se vrea chiar Dumnezeu. Ipotetic și intențional, creația sa nu sugerează, ci substituie opera divină. Din această perspectivă, textul lui Hawthorne se citește mai curând ca intertext parabolic al primei cărți biblice Facerea. Protagonistul devine un echivalent
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
secole distanță de Platon, al cărui sistem filosofic l-a și continuat, Plotin, un alt mare gânditor al lumii antice, a făcut trecerea către filosofia Evului Mediu, împotrivindu-se caracterului pur reprezentațional 272 al artei clasice, artistul nemaifiind un simplu imitator al realității. El a accentuat în schimb caracterul ideatic, intern și transcendent al artei, în care a văzut un intermediar către lumea spirituală, ulterior, inspirând prin filosofia sa și programul estetic al artei bizantine. În contextul filosofic descris, artele lumii
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sofianic în ordinea veșnică. Deosebită de toate lucrurile terestre, arta nu e o creație a naturii, ci a omului de geniu, care urmărește prin ea înfrângerea naturii și evadarea în regiuni superioare acesteia. Iar geniul, prin definiție, nu este un imitator al naturii. Prin sensul pe care îl dă creației lui, e imitatorul lui Dumnezeu. Chip al lui Dumnezeu în această lume trecătoare, el plăsmuiește după asemănarea divină, cu elemente luate din această lume, superbul simulacru al veșniciei, care este arta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o creație a naturii, ci a omului de geniu, care urmărește prin ea înfrângerea naturii și evadarea în regiuni superioare acesteia. Iar geniul, prin definiție, nu este un imitator al naturii. Prin sensul pe care îl dă creației lui, e imitatorul lui Dumnezeu. Chip al lui Dumnezeu în această lume trecătoare, el plăsmuiește după asemănarea divină, cu elemente luate din această lume, superbul simulacru al veșniciei, care este arta. ARTA îN ARTIST Arta nu există în natură, ci în spiritul omenesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Al. Obedenaru cultivă macabrul, amintind atmosfera de morbid și bizar din Nevrozele lui Maurice Rollinat; motive romantice și simboliste apar în versurile lui Iuliu C. Săvescu. Mircea Demetriade și Al. Obedenaru, discipoli ai lui Al. Macedonski, au la rândul lor imitatori: O. Dabija, poet nu lipsit de îndemânare, și I. Ianovitz, în timp ce Bonifaciu Florescu rămâne la exerciții de versificație și la cultul poemului în proză. Versuri mai semnează Ana Ciupagea, proză - Vladimir Macedonski, I.I. Livescu, Septimiu Sever Secula. Traducerile sunt eterogene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287805_a_289134]
-
nu este prescris"115. Așadar, arta este un speculum care nu reflectă nici o realitate, ci doar produce "efecte de realitate"116, "oglindă de oglindă", o diferență fără referință, "o referință fără referent". Transcendența e goală. Astfel, mimul nu este un imitator, "el mimează imitația. Himenul se interpune între mimică și mimesis sau, mai curând, între mimesis și mimesis. Copie a copiei, simulacru care simulează simulacrul platonician, copia copiei platoniciene ca și draperia hegeliană care a pierdut aici iluzia referentului prezent, devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sudicii de cartier, spre profunzime și gravitate. De aceea, după opinia mea, Moldova (și chiar Ardealul) n-a produs un veritabil curent postmodernist decât cu excepții care țin de epigonism (un Liviu Antonesei, în "filosoficărie", un Mihail Gălățanu, în pornolirică, imitator teribilist al mai "bătrânului" Emil Brumaru, poet de o altă factură decât cea strict postmodernistă, un soi de echivalent liric al jocurilor de limbaj cărturăresco-filosofic ale lui Luca Pițu). Avându-l ca model pe Bacovia, moldovenii nici nu puteau ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]