182 matches
-
cotidianului, Însă transformate În tot atîtea „Întîmplări În irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar Învăluite Într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, Într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente Într-un spațiu oniric („Da, pe drumul acesta / Mai fusesem poate cîndva / Într-o după-amiază sau Într-o toamnă /... Și totuși gesturi dintr-o adormire apropiată sau dintr-o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a făcut să iasă această sumă din urna scrutinului ca puiul din ou; că aceasta este o adăugire pură la avuția națională; că, fără acest vot miraculos, acești șaizeci de mii de franci ar fi rămas pentru totdeauna invizibili și impalpabili. Trebuie desigur admis că tot ce a putut face majoritatea este să decidă că aceștia ar putea fi luați dintr-o parte pentru a fi trimiși în altă parte și că nu ar putea primi o destinație decât datorită faptului
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
că nu te mai Înțeleg deloc! Într-adevăr, riscul de a-ți proiecta propriile greșeli asupra altora nu este deloc neglijabil... a) Tranzitele lui Neptun la Soare Conjuncție Dispoziție: Mult mai receptivă decât În mod normal. Individul vibrează la curenți impalpabili, la influențele subtile aproape ca un radar: resimte invizibilul - ceea ce-i poate da un aer absent, visător. Idealismul sporește și el, odată cu o atracție pentru cauzele mărețe. Individul se poate simți invadat de credință, poate avea elanuri mistice... E posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
constitutivă a acestuia. Reactor și accelerator În această operație pe jumătate alchimică, intimitatea nu e, Însă, doar recipientul În care se produce miraculoasa transformare. Intimitatea, după cum am văzut, nu e o „realitate”, un concept analizabil sau o formulă, ci rezultanta impalpabilă, restul insesizabil al unor eforturi creatoare ce-și ignoră forța generatoare de sens. Din acest motiv, intimul e perceput ca un halou anarhic, o dezorganizare a exteriorității. Dar ieșirea anarhică (un anarhism relativ, de fapt, pentru că el urmează linia sinuoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și elanul patriotic, aspirația spre independență și unitate națională, este reprezentat și de Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, A. Russo etc. - Romantismul eminescian reprezintă etapa de plenitudine a curentului pe care „Eminescu îl va face să transmită fiorul realităților impalpabile și al lumilor înecate dinlăuntrul nostru, muzica legănătoare sau tumultuoasă a peisajului, mitul originilor și rosto golirea civilizațiilor, spectacolul orologeriei cosmice și al dezagregării universale, convocând astfel Subconștientul, Natura, Istoria, Transcendentul, Absurdul, personajele marii literaturi din toate timpurile“ (P. Cornea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
arta de a vorbi, de elocvență". Într-un mod ori altul, se proclamă ideea de emanatism; aflat într-o complexă stare de grație, de auscultare, poetul (căutător in aeternum) aude voci; îl vedem selectând și luând în posesie (fragmentar) lumi impalpabile. În fapt, la construcția unui edificiu poetic durabil participă memoria abisală, acționează semnale arhetipale și rezonanțe inefabile, fascinează, dincolo de cunoscut, amintirea evenimentelor neîntâmplate, acestea, toate, componente de infrastructură, instituind o cunoaștere fabulatorie, magică, onirică, spontană. Pe de altă parte, în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu putință se obține numai prin savanta ei despuiere de vestminte, și că ea nu se naște nicidecum goală, așa cum Pallas se năștea gata înarmată din fruntea lui Zeus. Acum știu că inefabilul nu există, dincolo de cuvinte, ca o substanță impalpabilă, ca un ceva pentru care nu se poate găsi o expresie adecvată. Inefabilul e un rezultat al poeziei însăși și trăiește numai în poezie, pentru că numai poezia poate să ajungă la o expresie care nu poate fi formulată altfel decât
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
clipe în strălucire și durată". Izbește la Doinaș intelectualizarea sistematică a emoției de unde o poezie intens gânditoare, un lyrisme à froid, un discurs liniar asumându-și întrebările filozofiei; poetul, un abstractizant lucid, un arhitect, problematizează neîncetat, transgresând din imanent în impalpabil. Preocupă omul interior în perspectiva eternului. În fond, clasicii Heladei acționau analog; o tragedie de Eschyl, o odă de Pindar, dialogurile lui Platon ilustrează, fiecare cu alte instrumente, starea de veghe a omului vechimii față cu destinul. Modernii de ieri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
câmp stilistic de-geografizat, vibrații ale interiorității, însemne conferind iluziei biografice dimensiuni reflexive. Față de sceneria plasticizantă din Pasărea tăiată, repetatele apeluri către enigmaticul Ieronim anunță o progresivă imersiune în himeric și ocult, o îndurerată, febrilă căutare; primează așteptarea a ceva nelămurit, impalpabil. Păsări migratoare, făpturi păduratice, neodihna apelor, simbolisme varii, sugerează frecvent trecerea. Eul stingher, centru de perspective spre Ceilalți, se vrea întregit, rotunjit, asigurat; se afirmă o stare previzionară, stare-dorință, niciodată ajunsă la plenitudine. Acel Ieronim de o astrală frumusețe nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
esențializat, cu reverberații fascinante. Uneori trebuie să stăm în loc ori să ne regăsim sinele autentic privind îndărăt, în originar. Câte un pretext oarecare, bunăoară de ordin naturistic (ploaia, florile, anotimpurile) ori de alt gen (erosul, trecerea) și celelalte, duce în impalpabil; discursul lunecă de la desenul vibratil la reverie și meditație, acestea cu efecte de supra-text. De la concretul imediat, de la orizontul în lumină vie, se trece la ficțional, la visul treaz, la succedanee cu miez de poveste. Precum la Blaga, munții, spații
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
descoperirea" universalei analogie". Nu vom confunda sintagma argheziană Cuvinte potrivite cu fetișizarea cuvintelor în sine; Arghezi avea în vedere exorcizarea acestora, asocierea lor în reprezentări ficționale relevante, în măsură să ducă la explorarea misterului cosmic, la ascensiuni în invizibil și impalpabil. Și tot Arghezi: "Ruga mea-i fără cuvinte act pur de instalare în sublim. Oratio mentis! Într-un Raport către Nichita Stănescu, mai tânărul confrate izbucnește: "Arză-te-ar focul, poezie, precum mă ard și pe mine / țepușele cuvintelor în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care prezicătoarea ne spune că-și păstrează conștiința nemuritoare tocmai pentru a se putea uni cu Eterul. Eidolon-ul, această iluzie, această cursă ticluită de zei, ar fi, așadar, constituit din aceeași materie ca și sufletul morților. Ambivalență a acestor forme impalpabile care pot fi niște simulacre, dar și niște umbre protectoare. Desigur, eidolon-ul lui Proteu nu apare niciodată pe scenă, deasupra mormântului în apropierea căruia se desfășoară acțiunea. Cu toate acestea, mormântul rămâne semnul vizibil al prezenței invizibile - și totuși reale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
într-o noapte eternă? E un invizibil în stare să trezească o „spaimă neobișnuită, nefirească” și care-l face pe orb să se înfioare. Înger sau fantomă, cineva nevăzut a intrat pe ușă sau s-a ridicat de la masă, semn impalpabil, imaterial al prezenței morții. Numai bunicul orb știe că printre ei se află cineva, că acolo s-a așezat cineva, bunicul orb căruia moartea a și început să-i dea târcoale; numai el are clarviziunea celor ce au trecut prin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca nepermanența să izvorască din permanență, iar lipsa și suferința din Plinătate și din neclintire? Mai departe, firește, rămîne de rezolvat Încă o problemă: Sufletul este tot invizibil. Este compus din atribute care, oricît de joase ar fi, sînt Încă impalpabile. Cum devine oare posibil acest nou pas - trecerea de la psihic la fizic? Din nou ni se cere celor mai mulți dintre noi un Însemnat efort intelectual pentru a putea Înțelege că una dintre principalele dogme ale platonismului este următoarea: cu cît este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
într-un punct fix. Nu crispează un șir de cuvinte într-o unică perspectivă semantică. Solarizează sensurile unui text, unui spectacol, în sensul în care le dă o necesară luminozitate, fără să le ascundă partea de obscur și indefinit. De impalpabil și greu tangibil. Este printre foarte puținii oameni pe care nu i-am auzit niciodată dând verdicte. Nu-i place să vadă ceea ce este prea lesne vizibi, nu-i place să pună etichete prescriptive pe lumi mișcătoare. Instituie, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și elanul patriotic, aspirația spre independență și unitate națională, este reprezentat și de Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, A. Russo etc. - Romantismul eminescian reprezintă etapa de plenitudine a curentului pe care „Eminescu îl va face să transmită fiorul realităților impalpabile și al lumilor înecate dinlăuntrul nostru, muzica legănătoare sau tumultuoasă a peisajului, mitul originilor și rosto golirea civilizațiilor, spectacolul orologeriei cosmice și al dezagregării universale, convocând astfel Subconștientul, Natura, Istoria, Transcendentul, Absurdul, personajele marii literaturi din toate timpurile“ (P. Cornea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
213]. Autorul, care a fost victima dispozițiilor contradictorii, suferind de o imposibilitate de a se defini, nu vede el oare în femeia modernă propria lui proiecție, se întreabă cu bună știință M.-C. Bancquart [idem]. Pariziana este o ființă aproape impalpabila, la propriu și la figurat. Maupassant o compară foarte reușit cu o cupă de șampanie în care totul este spumă, cum afirma în nuvelă La Rencontre: "Elle ne vous laisse rien dans la main. Elle ressemble à ces verres de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unei reușite literare, la finele căreia te întrebi dacă mecanismele ce pun sub lupă așa-zise coduri și formule savante destinate asigurării unei căi regale în literatură nu se reduc, pînă la urmă, la acea magie pură, la acea alchimie impalpabilă între un om, un text, un moment. Dincolo de bloguri și strategii demne de un Sun-Tzu al literelor, dincolo de justificări și inutile întrebări retorice, totul se închide în relația intimă, individuală, exclusivă, dintre un cititor și o carte. Care e întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau nu explicit) la universal, ci se sprijină cuantic, am putea spune pe aleatoriu, pe imprevizibil, pe soluții multiple de rezolvare a misterului inițial, pe singular și efemer, pe hazard. Cunoașterea ficțională nu e una transmisibilă, obiectivă, riguroasă, ci una impalpabilă, irațională aparent, precum electronul din celebrul experiment al fizicienilor, care, lăsat de capul lui în fața a două fante, trece simultan prin ambele, sau doar prin una, sau prin niciuna, dar dacă îi așezi lîngă una din fante un "ochi", un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fapt, cu excepția morții lui Socrate sau a lui Iisus, probabil că nu sunt prea multe care, aidoma celei a lui Fondane, să fi semnificat în sine un răspuns. Un răspuns cu atît mai dramatic cu cît se situează pe granița impalpabilă și aproape insuportabilă dintre aici și dincolo. Un răspuns pentru lume dar care nu e din lume. În termeni de libertate personală, conjuncturală, cîștigase, prietenii săi reuși seră să-i obțină eliberarea, dar atunci s-a aflat în fața unei alegeri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reanime spiritul comunitar, să reaprindă pofta de viață voioasă și nonșalantă a celor atrași în iureșul festiv dominat de aburii alcoolului, de acordurile unei chitare singuratice, de partide virile de cărți și jocuri erotice mediocre. Dar, deodată, ceva se produce, impalpabil, iar marea artă a autorului constă în identificarea și descrierea fină, dar neiertătoare, a momentului în care totul basculează, în care balonul viselor fru moase se sparge și protagoniștii înfruntă frigul abisal al neantului. Enigmatic, alegoric, răvășitor, scormonind întunecimile naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
distribuit în lume cum credea Descartes, putem vorbi de noi conflicte greu de stăpânit. E vorba de raportul dintre capitalul intelectual moștenit sau/și dobândit prin "talente" și proprietatea pe creațiile intelectuale convertite în bunuri de folosință publică/privată. Intelectul "impalpabil" se manifestă în gesturi, calcule lingvistico-logico-matematice, conduite omenești mai complicate, care depășesc frecvent normele codificate socio-moral, juridic și politic. Astăzi, spre deosebire de trecutul apropiat, toate tipurile de capital cuprind cote-părți pentru "inteligența artificială" și alte forme de know-how, încorporate în sintagmele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Destructurarea constă aici în pierderea controlului unui grup restrâns și bine delimitat asupra diseminării informației: cristalizarea informației personale poate înconjura nuclee personalizate după bunul plac al utilizatorului de internet, iar granița dintre real și virtual nu devine numai fluidă și impalpabilă, ci și dificil de controlat, conducând uneori la crearea unor realități la fel de "cotidiene" precum cea obișnuită. Destructurarea drepturilor de autor. În contextul creării identităților paralele ale indivizilor absorbiți de structuri comunicaționale și chiar sociale virtuale, un subiect colateral este cel
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
o barcă fără stăpân caută țărmul Noapte de maipe cerul fără stele pescăruș solitar Întunecime. Pustie casa fără păianjeni În alte cazuri, fără este folosit pentru a evoca ilimitarea, un spațiu virtual numai bun pentru a fi populat de ceva impalpabil: liniștea, credința, zborul, reveria. Spuză de stelemănăstirea din vale e fără margine Deasupra mării liniște fără margini și numai o stea Fluture scăpat Din plasa unui copil Zbor fără popas. Zile albastre. Sâmbete fără sfârșit flori de plumeria căzând Absența
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
rostirea devine act ce are forța de a transforma realitatea după bunul plac al șamanului. Nu e întâmplătoare alegerea termenului din urmă, pentru că, la acest nivel al agresivității, pamfletarul se erijează în asanator al comunității. Adversarul său e un personaj impalpabil ("năpârcă ți-e numele colectiv") sau abstractizat prin antonomaza polemică și amenințător, cu care se înfruntă direct, într-o luptă imaginară, pe viață și pe moarte. Discursul fictiv, alcătuit eminamente din enunțuri performative, aduce în prim-plan figurile patosului agresiv
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]