570 matches
-
impasibile ale telescaunelor. Adevărul era că, deși furtuna nu se potolea, negura nu mai era atât de deasă. Ea se sculă parcă cu regret... Ne luarăm schiurile în spinare și ne urcarăm nu fără dificultate, fiindcă scaunele nu erau chiar impasibile și sârma care le trăgea se curba, și întregul șir se bălăbănea sub izbiturile brutale ale aripilor grele ale furtunii. Abia atunci îmi dădui seama că proporțiile aventurii noastre nu fuseseră mici, fiindcă respirai adânc, despovărat de o reală dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cele propuse de Edmund Leach sau de Max Gluckman, insistă, dimpotrivă, asupra riscurilor de tensiuni, anomie sau incoerență. Oricare ar fi grila de interpretare reținută, dimensiunea contextuală este esențială. Senzațiile de plăcere, de mânie sau de frică Îi pot lăsa impasibili pe cei care n-au fost crescuți Într-un anumit mediu; impasibilitatea figurii ar fi o curiozitate În Africa, dar este o chestiune de minimă politețe pentru un japonez. Toate modurile de exprimare sunt posibile În acest sens: locuitorii din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
organizații au funcționat și în perioadele premoderne. Universitatea este una dintre ele, apărând încă din secolul al XII-lea, cu mult înainte de instituirea modernității. Dacă universitatea a rezistat vremurilor, ar fi de așteptat ca și în modernitatea actuală să fie impasibilă. Dar nu-i așa. Modernitatea recentă a schimbat organizațiile, chiar în mod radical. Universitatea - una dintre cele mai vechi organizații și una dintre cele mai rezistente la schimbare - este departe de a rămâne așa cum a fost. Se schimbă în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
s-a și întâmplat în Germania prin dezvoltarea în acea epocă a modelului humboldtian de îmbinare a instruirii cu cercetarea. Modernității timpurii și medii nu i-a corespuns decât un singur tip generic de universitate: UNIVERSITATEA unică, referențială și destul de impasibilă la schimbările din jurul ei. Așa s-a ajuns să se spună că, la începuturile modernității târzii, din 50 de instituții care din Evul Mediu nu s-au schimbat în nici un fel, cu siguranță 48 dintre ele ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ai postului Antenă 1 pentru a-l susține pe CEO-ul Antenă Group. Mircea Badea observa cu o seară înainte, în ziua arestării lui Sorin Alexandrescu, că vedetele Antenei 1, care de altfel sunt foarte vocali pe rețelele sociale, sunt impasibili la ”arestarea abuzivă” a șefului lor. Andreea Berecleanu, Dan Capatos, Mirela Boureanu Vaida, Răzvan Simion și Criști Brancuau au fost prezenți vineri în platoul emisiunii Simonei Gherghe, lor alăturându-se într-un scurt reportaj și Daniel Buzdugan și Mihai Morar
Vedetele Antenei1, alături de Alexandrescu la Acces Direct. Badea i-a mustrat cu o seară înainte by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78675_a_80000]
-
schimba istoria. Constituit din imagini antitetice, sensul metaforelor de atunci a căpătat, astăzi, dimensiuni terifiante. Opincilor șonticăind în întâmpinarea istoriei li se opun șenilele cadențându-și impecabila înaintare. împușcăturile care vor "schimba istoria" sunt urmărite de bufnița policandrului, rotindu-și impasibilă capul mecanic. Cavalcada cailor este preluată de învârtitul unor roți de biciclete, multiplicate la nesfârșit, cu ritmuri amețitoare. Și ritmul sacadat al mișcărilor tuturor. Aparatul și operatorul de demult par să fi imortalizat istoria călcând pe jăratec, țopăind și grăbindu
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
de mersul istoriei nu înseamnă că el a fost imoral, nedrept și trădător, ci doar că potriveala sorții a luat-o pe alt drum decît cel pe care a mers protagonistul. Totuși, e ceva deconcertant în optica autorului român: aerul impasibil cu care privește spectacolul istoriei, Lucian Boia lăsînd impresia că e dezlegat de prejudecăți și scăpat de strînsoarea ideologiei prezentului. Detașarea aceasta îi reușește atît de bine încît face figura unui istoric fără aderențe, fără preferințe și fără apartenențe. Un
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
de scriitor în chiar ficțiunea operei. Ficțiunea criticii e capcana din care trebuie să iasă, totuși, neatinsă, opera. Ea îi provoacă pe cei ce o comentează, se lasă explicată în componentele ei dificile, de vocabular și figuri retorice, dar rămâne impasibilă la reproșurile câtorva dogmatici. Multiperspectivismul criticii a fost încercat, după o sută de ani, cu sporită siguranță, șarjant la culme, de Eugen Ionescu, în controversatul Nu. Numai că, el făcea exercițiul pe opera altuia și într-un timp când existau
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
femei, patru povești. Fata care vinde cărți n-are cumpărători. Pentru a-i trece vremea face diverse calcule pe un caiet rufos. Greu o scoți din povara gândurilor. Aștept vreo zece minute. Nimeni nu este interesat de cărți. Lumea trece impasibilă, molfăind vreun kebab sau vreo clătită..." Sau: „Pe plaja din Mamaia greu dai peste vreun cititor de cărți. Revistele glossy sînt răsfoite în bătaia soarelui. Comentarii aprinse despre noile aventuri ale starurilor locale, noua modă și curele de slăbire sînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6130_a_7455]
-
arătau cam de speriat până când le-am întins cu degetele. Sunt sigură c-am auzit-o pe mama bolborosind ceva de genul „Clovnul Coco“, chestie la care m-am întors imediat, numai că ea își inspecta unghiile cu cea mai impasibilă expresie posibilă. Probabil că mi se păruse. Niște ruj intens, ca să mă asigur că, în ciuda rochiei de fetiță, nu puteam fi luată drept altceva decât o femeie în toată regula. Femeie. Adoram cuvântul ăsta. Eram femeie. Aș fi zis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cele mai apropiate confidente ale Simonei. Zile în șir cele două foste colege ale Simonei fură urmărite de scenele la care asistaseră în incinta spitalului. Când vreo colegă le întreba din pură curiozitate cum se mai simte Simona, acestea răspundeau impasibile: Pare puțin obosită, cum îți închipui că poate să arate o ființă dependentă, timp îndelungat, de patul unui spital!? Și încheiau discuția. Nu le făcea nici o plăcere să detalieze tot ce aflaseră de la asistentă, și de la doctorul ei curant care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu laudele. Ați făcut o treabă foarte bună! Cred că va fi foarte încântat și domnul director. Toate informațiile detaliate în aceste comunicări științifice ne sunt de mare folos. Simona primea cu indiferență flatările. Voia să demonstreze prin atitudinea ei impasibilă, că ceea ce făcuse era un demers de rutină, chiar dacă pentru unii termeni medicali fusese nevoită să răscolească mai multe dicționare de specialitate. Totuși, această muncă trudnică se dovedi a fi o terapie eficace. Cu fiecare zi ce trecea, Simona făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din apă, întinzându-se după pește, apoi a plonjat înapoi în apă, stârnind un val uriaș de-a lungul bazinului. Mulțimea a respirat adânc, „Oau“, copiii țipau, blițurile licăreau, înghețatele uitate se topeau și, în mijlocul lor, eu și Mitch priveam impasibili, de parcă am fi fost propriile noastre siluete de carton. Uite încă una, uite încă una! Mami, uite, încă una! Al doilea leu de mare era și mai mare decât primul și valul pe care l-a stârnit la întoarcerea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zbierat de-a răsunat holul hotelului: —Care dintre voi mi-a furat Multiple Orgasm? Claire, Helen, dați-mi Multiple Orgasm înapoi! Un cuplu între două vârste, purtând haine comode de plimbare, tocmai ieșea din dormitor. Mama i-a văzut și, impasibilă, a schițat „salutul“ ei „politicos“ - un gest ciudat în care își ridica bărbia - și a zis: — Ce dimineață frumoasă. Păreau scandalizați și au pornit grăbiți spre lift; de îndată ce au dat colțul, mama a zbierat: —M-ați lăsat fără nimic! —Liniștește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asta... și să mă bucur. Însă până atunci, aștept... și luminez. Vezi că vine vaporul, mergi cu bine! M-am grăbit să prind vaporul înapoi și după ce am sărit pe punte am privit iarăși spre statuia care rămânea pe insulă, impasibilă la vremuri și iradiind o lumină indescriptibilă ... Valea incertă Am văzut în drumul meu cum în lumea amestecată în umbre și raze de lumină se ducea o luptă permanentă între forțele întunericului și ale luminii. Întunericul, neobosit, necinstit și ascuns
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
luna, privit? din perspectiv? cosmic?, este, prin Ins??i imaginea ei de ou primordial Întruchipând „Începutul lumii", simbol al genezei. Luna este de asemenea metafor? a timpului cosmic. În aceast? ipostaz? de ochi ceresc „ce prive? te lumea În obiectivitatea impasibil? a gândului pur, deci În transparen?a rece a inteligen?ei absolute", ea devine simbol al cunoa? terii pure, „imagine perfect? a contemplă?iei" privilegiu de care doar filozofia ?i poezia se bucur? În opera eminescian?. Privit? din aceast? perspectiv
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
universului ?i gânduri Ce-au cuprins tot universul Încap bine-npatru scânduri". ?i peste toate aceste ?iruri de existen?e umane supuse aceluia?i destin amar, st?pane?te lini? tita ?i str?lucitoarea privire a lunii simbol al unei naturi impasibile: „ ?i pe to?i ce-n ast? lume sunt supu?i puterii sor?îi Deopotriv? -i st?pane?te rază ta ?i geniul mor?îi!", spre lumină c?reia sufletul poetului se opre?te Ins?, ca În fă?a unui
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În sfera destinelor umane „peste care plute?te contemplându-le ?i egalizându-le ochiul cosmic al lunii, la a c?rui perspectiv? revine, simetric, discursul liric final". Privit din aceast? perspectiv? metafizic?, spa? iul terestru se desf??oar?, sub ochiul impasibil al lunii, ca o imensitate dominant? de solitudine: „mii pustiuri scânteiaz?", „mi??? toarea m? rilor singur?țațe". De aceea, aceast? „neclintire" superioar? a spa?iului selenar este idealul spre care se Îndreapt? gândurile poetului, aspiră?ia să c? tre absolutul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sara-n asfin?it ??i noaptea o s? nceapâ R?sare luna lini?țiț ?i tremurând din ap? ?i Împle cu-ale ei scântei ????rile din crânguri". Ochiul cosmic al lunii se identific?, În acest „r???riț magic" cu ochiul impasibil ?i pur al inteligen?ei superioare, hyperoniene („ochi revelator al iluziei, ochi care vede, inteligen?? pur? care tace, dar ?tie"Ro?a Del Conte): „ Tr?ind În cercul vostru strâmt Norocul v? petrece, Ci eu În lumea mea m? simt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
linescu „un univers În semicerc [...], având ca orizonturi na?terea ?i moartea lumii, Între care se Întinde arcul istoriei universale". Luna este de asemenea metafor? a timpului cosmic. În aceast? ipostaz? de ochi ceresc „ce prive? te lumea În obiectivitatea impasibil? a gândului pur, deci În transparen?a rece a inteligen?ei absolute" , ea devine simbol al cunoa?terii pure, „imagine perfect? a contemplă?iei" privilegiu de care doar filozofia ?i poezia se bucur? În opera eminescian?. Privit? din aceast? perspectiv
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
că se pricepea la prelucrarea metalelor. Dar nu știu dacă Îmi poartă recunoștință pentru asta. Bătrânul Îi Întinse sclavului angrenajul, arătându-i Înscrisul. Acesta fixă pentru o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i așa? L-am văzut adesea cufundat În desenele lui, În scurtul răstimp cât am fost găzduiți Împreună. - Nu era decorator. Și nu așa Îl chema. Victima e Guido Bigarelli, cel mai mare dintre sculptorii vremii noastre. Francezul Întâmpină dezvăluirea impasibil. - Dumneata nu ai bănuit nimic? Îl zori poetul. - Nu. Dar nu e ceva neobișnuit ca un călător să Își ascundă identitatea. Din cele mai diferite motive. - Anume care? - Ca să eludeze autoritatea guvernului, dacă sunt În dispută cu facțiunea aflată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nefiresc În acea frumusețe, simțea poetul, ceva ce putea pătrunde În suflet, legându-l cu lanțurile unei otrăvi subtile. Încerca aceeași stare de indispoziție care pusese stăpânire pe mintea lui atunci când asistase pentru prima oară la falsul miracol. Femeia rămăsese impasibilă. Numai În ochii ei măriți se mai putea citi groaza căreia Îi căzuse pradă. În două rânduri deschise și Închise gura, ca și când ar fi fost pe punctul de a spune ceva. Dante privi În jur. Mii de Întrebări Îi urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Însă am o Întrebare să vă pun. Străinii Îl fixară În tăcere, păstrând o atitudine precaută. - Avem un prieten comun, sunt sigur de asta. Ba poate chiar mai mulți. Mă refer la messer Monerre. Cei doi păstrau În continuare tăcerea, impasibili, ca și când numele acela nu le-ar fi spus nimic. - Sunt sigur că știți despre cine vorbesc. Spuneți-i că am nevoie să Îl Întâlnesc și că Îl aștept mâine seară, la o oră după completoriu, În spatele Baptisteriului. Cei doi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi spus nimic. - Sunt sigur că știți despre cine vorbesc. Spuneți-i că am nevoie să Îl Întâlnesc și că Îl aștept mâine seară, la o oră după completoriu, În spatele Baptisteriului. Cei doi nu răspunseră nimic. Continuând să Îl fixeze impasibili, făcură un scurt semn din cap și Își văzură de drum, dispărând după o cotitură. Priorul Îi urmărise din privire până În ultima clipă. Se gândea cât de ușor era să te faci nevăzut În orașul lui, de parcă zidurile caselor ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]