136 matches
-
de sinteze asupra clasicismului, ocupă un loc distinct și proeminent. Ultimele sale cărți se intitulează De Barthes à Balzac (scrisă în colaborare cu Claude Bremond, Paris, 2000) și, mai ales, La pensée du roman, sub tipar la Editura Gallimard. Romancier impenitent el însuși (prin Le miroir persan, Montreal, 1978), autorul realizează în această lucrare o extraordinară poetică a romanului european, din Antichitate pînă în secolul al XX-lea. Dintre principalele sale cărți, au fost traduse în românește Lumi ficționale (Minerva, 1992
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
cântecele făcute după versurile lui Grigore Vieru, sau cele ale lui Pavel Stratan cu chitara lui, pentru a nu vorbi de succesul notoriu al formației Ozon, acum doar o amintire, cu vocile de castratti ale soliștilor, sau de Vladimir Voronin, impenitentul bolsevic, cu blocajele sale maniacale. Comedia lui Napoleon Helmis ne aduce din nou aproape această lume basarabeană nu doar în datele umorului pe care orice comedie îl oferă, ci și în acelea ale certei niciodată încheiate cu istoria. Regizorul încearcă
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
multe paradoxuri rizibile, asemenea unui scriitor sau actor umorist. Exact ce spune el despre Creangă: "Luat în seamă de lume, Creangă începu să dea reprezentații de "înțelepciune"". Cu atît mai vîrtos poate funcționa analogia cu Caragiale, ambii cinici joviali, zeflemiști impenitenți, neezitînd a se manifesta, după cum remarcă I. Negoițescu, pe terenul mobilității sociale și chiar al celei biologice. Regizor și, concomitent, actor al reprezentațiilor sale, autorul Principiilor de estetică urmărește cu atenție efectul acestora, distracția, rîsul, însă, în speță, stupefacția auditoriului
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
să figureze fiecare la locul cuvenit, într-un sumar organizat tematic sau cronologic, în funcție de intervalul de timp aferent memorialistului. În plus, însăși noțiunea de "memorii" ar fi trebuit precizată cu strictețe; în cele ce urmează, ea se desfășoară aleatoriu și impenitent, înglobînd jurnalul, interviul, corespondența ș.a., esențială fiind doar ideea de confesiune ca atare" (p. 14). Dan C. Mihăilescu știe mai bine ca oricine riscurile pe care le presupune un asemenea demers și, de aceea, încearcă să înlăture de la început reproșurile
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
și părintele Vasile Lucaciu, strămutați la București, partizanii înfocați ai intrării imediate a României în război? Era, repet, atunci, armata română mai pregătită militar? Singura vină a primului ministru Ionel Brătianu, care a știut să reziste timp de doi ani impenitenților, a fost că a lăsat în fruntea Marelui Stat Major pe incapabilul general Dumitru Iliescu, care se întîmpla să-i fie și prieten intim. Acestui fanfaron și incapabil general, nesigur pe deciziile sale pe care mereu le schimba, i se
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
luna mai și cu siguranță că în acel caz armistițiul ne-ar fi găsit cel puțin pe linia Buzăului. Întîrzierea aceasta de două luni și jumătate a fost fatală! Cui revine răspunderea?" Îi încrimina, în final, și pe cei care - impenitenții adepți ai imediatei intrări în război - au dezbinat țara în două ("criminalii cari au contribuit la această pe veci blestemată dezbinare"). Desigur, unele dintre acuzațiile generalului Averescu (mai ales cele de ordin militar) sînt reale și incontestabile. Întrebarea este de ce
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
Lui Claudel i se reproșează, în virtutea asocierii criteriului poetic cu cel etic, faptul că un poet ce se respectă n-ar putea accepta situația de funcționar public, indiferent de rangul lui, fie și cel de ambasador. "Demolatori" în felul lor impenitent, suprarealiștii au fost acuzați de "violență", cu toate că aceasta e pur scriptică, fără constrîngeri civile, prin urmare o atitudine ce se cuvine înțeleasă nu doar prin trimitere la epoca lor, cu incontestabile aspecte de stagnare culturală ("atmosfera axfixiantă" ce-l exaspera
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
limbile și lacrima lor" (duminici de păpădie iisus cu haine de iarbă). O candidă infatuare, oscilînd între postura de nabab de basm și cea de funambul, îi dictează bardului similitudini exorbitante care sfidează în măsura în care înduioșează, provoacă în măsura în care consolează, precum jocul impenitent al unui copil. O funciară copilărie inventivă, gata de pozne ieșite din comun și totuși fără a depăși o graniță inofensivă se dă mereu în vileag în aceste stihuri proaspete și totuși umbrite de inexorabila melancolie a conștiinței. Poetul e
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
primele volume de versuri publicate, reputația de "modernist": sub influența simbolismului francez triumfător, tînărul poet adoptase versul liber, strofa de fantezie, mergînd de la 2 la 40 de versuri, renunțase la toate constrîngerile metrice tradiționale, dar, mai ales, făcuse din visarea impenitentă și continuă unica temă a poemelor sale. Isus și Pan (1903), Umbre (1907), Doamna nopții (1909) atestă un înnoitor al versului și al limbajului poetic portughez. Ce contează! Anii trec, poetul se cufundă în lumea sa cețoasă și adoptă postura
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
oroarea vacuului și zvâcnind sub poalele de praf ce-l acoperă, exasperându-i imobilitatea. Vom afirma de la început că ambele proze sunt un exercițiu de pură asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări cu răspuns suspendat, cu impenitenta voluptate a alcătuirii și distrugerii de forme, pe modelul nu numai al naturii oarbe, dar și al artefaxurilor omenești, cărora autorul le cunoaște resorturile, materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
viața de rubricard. Dacă tot se zice că la fiecare deceniu e sănătos să ți amputezi întru autoprotecție câte-o plăcere mortală (fumatul, dulciurile, cafeaua, alcoolul și ce s-o mai găsi să te anihileze), normal ar fi ca gazetarul impenitent care ai fost până la 60 de ani să-și reteze periodicitatea, în favoarea eseisticii de plă cere, cu apariții aleatorii și subiecte aiurea, când, cât, cum și unde-o da Dumnezeu. Vezi bine că trag nădejde ca până la mormânt să mi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și al șaptelea): Parașu-Rama și Rama-Ceandra”. Ce să zicem? Dacă bunăoară ipotezele din Dacia preistorică a lui N. Densusianu reciclau cu mare libertate dovezi istorice, construcția simbologică recurge la dovezile operei care sînt deschise la rîndu-le interpretărilor la nesfîrșit. Mai impenitente, desigur, decît interpretările aplicate istoriei celei atît de sensibile în implicațiile ei. Înzestrat nu doar cu jovialitatea ci și cu istețimea rurală, Creangă, ne închipuim, continuă a surîde din eteruri. Adrian Dinu Rachieru, Ion Creangă. Spectacolul disimulării, Ed. David Press
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
ușă cu un dispreț cu totul pierdut în fundul ochilor, învelit în cea mai afabilă curtoazie. Madam Ioanide primi vizita lui Gonzalv Ionescu fără nici o bănuială. Văzîndu-l cu geanta cea mare, crezu că e vreun plasator de cupoane și, amatoare impenitentă de cumpărături, așteptă. Recomandarea necunoscutului ca "profesor Gonzalv Ionescu" o dezamăgi: - Luați loc! Îl pofti ea gentilă.Gonzalv, după un moment de reculegere, intră în materie. - Probabil, zise el, sunteți îngrijorată de lipsa soțuluidumneavoastră. - Îngrijorată? se miră madam Ioanide. De ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu directorul de cabinet, rezolvând totul peste capul lui. Gaittany avea la Casa de Artă o agentură de intervenții, complet dezinteresată. Plăcerea seniorală de a oferi servicii, amabilitatea, interesul de a-și face legături vaste făceau din Gaittany un intervenționist impenitent. Intercesiunea lui era mai sigură decât a ministrului, fiindcă poseda un registru mai G. Călinescu mare de posibilități. După ce asculta doleanța, Gaittany, consultîndu-se din ochi cu toți amicii care-i făceau o curte permanentă și fluctuantă între douăsprezece și unu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clipi. Dar apoi, cu obiectul "crimei" în față, precum cu un fluture dezmembrat în părțile sale componente total neatractive când nu sunt în zbor, nu are cum să nu încerce o reașezare a lucrurilor. Criticul se dovedește, aparent, un cititor impenitent. Dar criticul care nu știe să reașeze cuvintele la loc, până la poezie, până la țipătul care le-a generat, nu este convingător. Nici unul dintre criticii noștri nu poate tăgădui preocuparea pentru poezie "în intimitate", trebușoară ascunsă cu abilitate din complexul "maturității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oroarea vacuului și zvâcnind sub poalele de praf ce-l acoperă, exasperându-i imobilitatea. Vom afirma de la început că ambele proze sunt un exercițiu de pură asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări cu răspuns suspendat, cu impenitenta voluptate a alcătuirii și distrugerii de forme, pe modelul nu numai al naturii oarbe, dar și al artefaxurilor omenești, cărora autorul le cunoaște resorturile, materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Corto sfidează moartea prin gesturile pe care nu le poți citi decât în cheia iraționalității cavalerești. În fortul turc, acolo unde asaltează minarete și mânuiește mitraliere, Corto este contaminat de energia mistică ce radiază din făptura lui Cush. Singuratic și impenitent, războinicul somalez cutreieră deșertul cu gândul răzbunării și al morții. Distanța dintre marinarul fără de flotă și inamicul infidelilor se estompează în această aventură din care revoluția la care visează El Oxford iese învingătoare. În Africa deșertică și teribilă a lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de stigmat. Un marginal de o cu totul altă factură este Libertario Miccoli, exilatul antifascist care întrevede în contrabanda cu arme ocazia de a-și purta războiul personal împotriva Italiei lui Mussolini. Toscan cu suflet arzător și energie demoniacă, anarhist impenitent, Miccoli duce mai departe, în secolul XX, urile dintre guelfi și ghibelini. Alături de el, dansatoarea egipteană cu voluptate de harem Keky Fahmi este companionul ce ascunde, la rândul său, între voalurile orientale, identitatea de agent secret al Coroanei engleze. Ultimul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
membrii săi sunt dandy, dar nu-i mai puțin adevărat că a fi inclus În prestigiosul club sporește aura oricărui Leu. Între ilustrele figuri, contemporanii și-i amintesc pe contele Demidoff, pe Charles Laffitte, fiul excentric al marelui bancher, angloman impenitent, pe Eugène Sue Însuși. Cu circuit extrem de Închis, „Jockey Club”-ul francez Îi va refuza candidatura lui Alfred de Musset, dar Îi va accepta, din rațiuni secrete, pe Alfieri și Cavour. Nu doar curse de cai, ci și plimbări călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ale Europei, pe care, datorită „sângelui lor fierbinte”, Barbey d’Aurevilly le credea scutite de dandysm. Italia, de pildă, cu ilustrul său reprezentant, Gabriele D’Annunzio, autor disputat de curente literare și de ideologii, cu o biografie tumultuoasă, spasmodică. Nietzscheean impenitent, D’Annunzio pare a avea, la prima vedere, destul de puțin dintr-un adevărat dandy. Nimic mai ostil dandy-lor decât vitalismul nestăvilit, pasionalitatea, senzualitatea paroxistică. Și totuși, cine Îi reconstituie biografia nu poate uita câteva episoade excentrice dintr-o tinerețe italo-pariziană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
1. Oricât ar părea de ciudat pentru cei obișnuiți cu locurile comune despre Byron (romantism, spirit revoluționar, Înflăcărare, eroism), „viața și opera” acestuia datorează Îndeajuns de mult dandysmului pentru a-l așeza În deschiderea paradei noastre. Spiritul rebel, de contestatar impenitent, Îl animă Încă din adolescență. Suita de eroi ai poemelor sale Îi poartă, sublimate, pasiunea, melancolia, revolta, Înflăcărarea, freamătul În fața naturii, sfâșierea Între extreme. Dar așa trăiește chiar el până În clipa morții. Nimic mai străin de firea unui dandy adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de toate rădăcinile rușinos crescute sub ierburi. O plasă de păianjen imensă ascunsă-n laboratoarele lumii Dotate cu instrumentele necesare torturării de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre legea conștiinței? Am să le tai bărbile de țapi impenitenți pentru ștergerea Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă-n culise la siluirea fecioarei din gânduri Fauni și satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am să te schingiui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de excitare a spiritelor care descurajează ape lul la gradualism și moderație. Idealul național și soluționarea chestiunii agrare deveneau inseparabile. Discursul de la 1914, pandantul celuilalt discurs memorabil, consacrat problemelor externe, ilustrează profesiunea de credință liberal conservatoare a unui ju nimist impenitent. Mai mult decât un elogiu necritic și pătimaș al marii proprietăți, mai mult decât o probă de „reacționarism“, textul oratoric al lui P.P. Carp este îndatorat unei linii de reflecție care urcă până la 1870- 1871, atunci când Junimea alegea să intre
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cu cavalul în brîu, învîrtind o bătută zurlie cu teozoafa Papura Jilava"; sub numele denigrator al personajului feminin se ascunde scriitoarea Bucura Dumbravă (Haiducul, Pandurul), pseudonim pentru Fanny Szekulisz confidenta literară a reginei Carmen Sylva. Despre alți contemporani (vezi Acta-Memoranda) impenitentul Mateiu se exprimă suav-protocolar și interesat de efect: "Serată muzicală la palatul regal. [...] Mareșalul Curții mă abordează în stradă pentru a-mi spune că regelui i-a plăcut cartea mea"; "Fac cunoștință cu Goga. L-am văzut pe Goga, va
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
neuroastenic, „Vorbe... vorbe” au rămas netipărite în volum. În publicistica lui B., impulsiunile umorale prevalează. La început, apropiat de junimiști, pe care îi adulează în scrisori și dedicații, el denunță ca „primejdie națională” literatura „falsă”, prin care înțelege atât veleitarismul impenitent, cât și tentativele moderniste. Ulterior, se arată deosebit de agresiv față de „ardeleni”, atacul extinzându-se și asupra „Sămănătorului”, ceea ce îi va atrage simpatia cercului de la „Românul literar și politic”. Înzestrat cu o abilitate rară, chiar cu talent, B. nu are forță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]