3,653 matches
-
care în epoca noastră a devenit un fel de produs prohibit, un articol de contrabandă. Când lucrezi din zori până-n noapte, trezești în tine țăranul, care, sub jugul muncii, nu are răgazul să-și inventeze ca noi, citadinii - o mască: imperativele lui îi permit să se dispenseze - ținându-i loc - de afectările noastre. Pe la sfârșitul anilor '60, începutul anilor '70, câțiva mari artiști români s-au bucurat de atenția Occidentului (tatălui meu i s-a atribuit atunci o comandă Serge Koussevitzky
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch/Baden decedat 26 mai 1976, Freiburg im
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
p. 47; footnote> iar problematica universalistă va fi abordată - cum se exprima îngrijitorul volumului consacrat celei mai mari părți a materialelor de acest gen - „cu spirit științific dinspre latura tradiției europene de cercetare și cu spirit creator dinspre aceea a imperativelor naționale”<footnote Firca, Gheorghe - Prefață; în: Breazul, George - Pagini din istoria muzicii românești, vol. IV, București, Editura muzicală, 1977, p. 6. footnote> . Orientarea universalistă a lui George Breazul era dictată de mai multe motive: - necesitatea stabilirii contextului general cultural și
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
a unui set de parametri de specificitate, spre exemplu, ale unui stil sau ale unei școli. Obținem astfel trinomul evolutiv cristalizare-criză-dispersie că și coeficienți ai procesului evolutiv în plan stilistic, termenul median - criză - reprezentând atât indiciul unei disfuncții, cât și imperativul unei schimbări de paradigmă. Termenii marginali ai trinomului - cristalizare și dispersie - îi putem asocia cu imaginea estetică și ideologică deopotrivă a celor două stări stilistice paradigmatice în esență lor care sunt clasicismul și romantismul că "blazoane" istorice ale proceselor de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
spectaculosului poeziei "sociale", întemeiate pe o hiperbolă a eului agitat și compact proclamativ, Vasile Gogea cultivă o discreție fin persiflatoare, bizuită pe o comprimare lăuntrică, adică pe o litotă a eului moral. Laconismul îi traducea îndurerata modestie. Restrîngerea, economia sînt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului îl constituie experimentarea limitei: "Să locuiești la limita ființei/ să nu ai lemne, pîine, țuică/ nici cărți pe rafturi/ doar un pat/ făcut din gînduri/ și dintr-o listă de prieteni/ ce prea departe/ parcă
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
sau zonale, al națiunilor și populațiilor după caracteristicile lor, dar cât mai puține delegate prin subsidiaritate guvernelor care, la rândul lor, tot prin justificată și echilibrată subsidiaritate, transferă unele atribuții organismelor continentale. Aceasta este singura formă democratică de a înțelege imperativele globalizării, care se referă în primul rând la piața economică și la progresul tehnic, dar nu la tendințele finaciar-monopoliste de altă natură, care ar vrea să impună omenirii acea politică globală favorabilă doar intereselor lor, și nu ale omenirii în
DORUL DE FĂNUŞ sau DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
sau zonale, al națiunilor și populațiilor după caracteristicile lor, dar cât mai puține delegate prin subsidiaritate guvernelor care, la rândul lor, tot prin justificată și echilibrată subsidiaritate, transferă unele atribuții organismelor continentale”. Aceasta este singura formă democratică de a înțelege imperativele globalizării, care se referă în primul rând la piața economică și la progresul tehnic, dar nu la tendințele finaciar-monopoliste de altă natură, care ar vrea să impună lumii noastre acea politică globală favorabilă doar intereselor lor, și nu ale omenirii
DORUL DE FĂNUŞ sau DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
Timișoara). Acum are sub tipar o nouă carte, dedicată corului din Chizătău. Iată ce spune despre el prof. univ. dr. Gheorghe Firca: „Împătimit al trecutului, mândru de muzicalitatea, devenită legendară, a ținutului său natal, Constantin Tufan Stan este convins de imperativul cultivării memoriei colective, prin apelul la martorii încă existenți printre noi dar, mai ales, prin apelul la documentul tot mai greu de găsit și perisabil. Sub dublul semn al evocării corului din Belinț (comuna care înglobează satele Gruni, Babșa și
Agenda2004-29-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282647_a_283976]
-
sau în stînile ciobănești a determinat "o ăretragereă din istorie, și din toate posibilitățile ei ritmice și dialectice, într-o viață nu lipsită de cultură, nu despoiata de forme, dar anistorica". Iar "viața anistorica e stăpînita de categoriile și de imperativele organicului". Și "Poporul românesc ăboicotînd istoriaă se retrage, mocnind interior, într-o viață de tip organic... Boicotul istoriei, atitudinea de totdeauna, ia din cînd în cînd proporții istorice. Noncooperarea încetează pentru scurte intervale de a fi rezistență pasivă, prefăcîndu-se în
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
cuminte cu care adolescenții își verbalizează liric spasmele. Dezmierdarea prea potolita a temelor dramatice le ratează tensiunea, eșuînd într-un (firește) involuntar mioritism. Deși atrăgător pentru mulți, acest tip de poezie riscă să respingă un lector care nu răspunde prompt imperativului de a-și face liniște în intelect înainte de a deschide volumul sau care nu își va fi luat, în prealabil, răgazul pedant de a-si netezi ținută, spre a onora întîlnirea cu Poezia (înțeleasă doar așa, cu majuscula). Ce ți-
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
nostru, pe care o speculam pînă-n prezent, îi este negreșit îndatorata. Rebelul perpetuu, cosmopolitul, "apatridul" Felix Aderca a constituit un semnificativ ferment al înnoirii literare românești, refuzînd cadrele colectiviste prestabilite, fie în sensul națiunii, fie în cel de clasă, proclamînd imperativele imprescriptibile ale personalității creatoare. Încă la nouăsprezece ani, a elaborat un amplu eseu, Naționalism? Libertatea de a ucide (reeditat, sub titlul Personalitatea. Drepturile ei în arta și viața, în 1922, cu o prefață de C. Rădulescu-Motru), în care polemiza acerb
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
religioasă tind să redevină după 1990 un curent și o tematica de referință a literaturii de azi, incepand cu N. Steinhardt, Dan Laurențiu și ajungând la Adrian Popescu, Cezar Ivănescu sau la preotul M. Peia. Ion Murgeanu da glas acelui imperativ etic ce o dată cu înaintarea în vârstă și cu realizarea vanității rătăcitoare a omului, aspiră la pragul de sus al revelației religioase. Astfel ne explicăm acest inspirat și folositor compendiu al vieții și operei lui Iisus cel devenit prin înviere Hristos
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
cuvintele și conceptele parcurg nenumărate trepte spre zoomorfizare. Relatarea îndepărtată și dezabuzata din poem are loc uneori dintr-un "marsupiu de disperare". Cotidianul apare frecvent că un decupaj dintr-o bolgie travestita în grădina zoologică. Gîtuirea elocventei - solicitată de presantul imperativ al autenticității - lasă în urmă peisajul unui discurs plin de contondente și asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat să se afișeze cu mîna sănătoasă a insolentei. "Paradisele de mucava", opulenta răposata a Titanicului și peliculă pe sfîrșite
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
Barbu Cioculescu Este primul dintre imperativele lucidității, cu știința clară că acesta mulează pe dinafară eul profund și cu precizarea că, fără a ne juca în vorbe, există urâțenii frumoase (Stendhal, de pildă!) și frumuseți fără miez, pe scara care duce de la urâțenia hidoasă la fericita
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
Tineretului unde am aplaudat două spectacole pe cît de diferite, pe atît de asemănătoare. Între ele, dar și cu altele înscrise pe afișul trupei, care - datorită echipei manageriale - se distinge printr-o coerentă politică repertorială, în spiritul tradiției acestei instituții. Imperativul actualității - montări moderne pentru texte contemporane și clasice, din dramaturgia autohtonă și universală - a generat un anume tip de viziuni scenice care decantează în act artistic atît realitatea cît și fantezia, instituind un stil de elegantă și rafinată teatralitate. Periodizînd
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
expun împreună pictură și texte poetice în cadrul unui proiect comun, fără ca vreuna din ele să-și propună abandonarea proprie-i specificități de limbaj pentru a flata, prin mimetism, spațiul de acțiune al celeilalte. Comunicînd în mod firesc, răspunzînd legitim aceluiași imperativ cultural și artistic, acțiunea pictoriței și prezența poetei converg fără a crea confuzie și coexista fără a se concura. Din această întîlnire, pe jumătate inevitabilă - pentru că artele visează continuu să-și recupereze unitatea pierdută -, pe jumătate provocată și programatica, a
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
copiilor. Ei sînt "dresați" mai cu seamă să memoreze, iar diferențele de performanță vin din eficacitatea dresajului. "A raționa, a avea păreri personale devine adesea o erezie. De pretutindeni, din școala, din familie, din ăsocietatea civilă copiii sînt asaltați de imperative, ascultă!, stai!, fă!, spune! etc. Rigiditatea extremă a mediului social, vizibilă de la relația dintre individ și funcționarul public, de exemplu, pînă la aceea dintre părinte și copil sau profesor și elev, a creat fie obedienta, fie dedublare paranoica de tipul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
Bucovinei din izolarea lui culturală. Universitarul cernăuțean Grigore Bostan explică într-un argument programul noii publicații: "O revistă de literatură și arta la Cernăuți are dreptul la viață nu numai în virtutea tradițiilor presei noastre, ci și ca un ărăspunsă la imperativele timpului. Ea trebuie nu numai să reflecte viața literar-artistică a românilor de pe aceste meleaguri, ci și să revigoreze, să încurajeze și să stimuleze creativitatea, să incite spiritele, să creeze o atmosferă de efervescenta cultural-literară, să îngrijească fiecare sîmbure de talent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
ospitalității -, expoziția are cîteva caracteristici generale care nu trebuie ignorate. Iar cea mai importantă dintre ele este aceea că ea s-a constituit că un dialog, ca o suită de confruntări, după formularea organizatorilor, chiar dacă această relație nu era una imperativ necesară. Dacă exact pentru aceeași perioadă s-ar fi organizat o expoziție de pictură româno-franceză, română-germană sau chiar româno-italiană, premisele ar fi cu totul altele și întreaga problematică a expoziției se modifică radical. Cunoscut fiind faptul că întreaga noastră școală
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
din contră, tensionează frază. Se cunoaște anecdota, clasică, cu cei doi cărturari: care dintre ei va fi cel mai scurt în vorbire. Unul spune eo rus, mă duc la țară, sacrificînd verbul, subînțeles. Al doilea, culmea, folosește numai verbul la imperativ: i, adică du-te, - (de unde străvechiul îndemn pentru căi, hîii! căluții tații!)... Scandalos, autor al lui Ars amandi, amestecat în intrigi și în aventuri deocheate, Ovidiu va deveni prin exilul sau cel mai modern poet al antichității. De unde, pentru moraliștii
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
lui Vlădută ridică, totuși, câteva semne de ăntrebare. Și ele se referă tocmai la precipitarea autorului de a nega pictură ănaintea experimentării ei de fapt. Este aceasta extremă codificare consecință unei decantări naturale sau, dimpotrivă, supunerea tezista an fața unui imperativ teoretic? Pentru că dincolo de rafinamentul și de frumusețea frusta a acestor lucrări, există permanent bănuiala unei ăncercări de adaptare, a unei dorințe de aliniere la spiritul locului și la specificul spațiului. La aceaste ăntrebări, vor răspunde, ăn mod sigur, expozițiile viitoare
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
referință, semnate de Ion Negoitescu, Eugen Simion, Florin Mihăilescu, Alexandru George, Mircea Martin sau Alexandru Sasu. Destinată an primul rând tinerilor studioși - elevi și studenți - aceasta noua lectură a operei lovinesciene ași propune, si, ăntr-o oarecare măsură reușește, să depășească imperativul didactic, situându-se, prin finețea nuanțărilor și subtilitatea speculației, sub semnul unei reevaluări lucide, din perspectiva unui alt orizont de așteptare, a operei criticului interbelic. De altfel, ăn "Cuvântul ănainte", autoarea ași precizează intențiile și specificul propriului demers: Aplicând operei
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
soluții militare, de vreme ce Ungaria, ca parte învinsă în război, nu se supusese Conferinței de Pace. În acest sens Antanta conta aproape exclusiv pe potențialul României, actor al războiului ce-și declarase reîntregirea teritorială la 1 Decembrie 1918. Determinat și de imperativul curmării actelor de teroare în contra populației de origine română, aflată încă sub administrație și ocupație maghiară, Guvernul român decide, de acord cu Comandamentul Armatei Franceze din Ungaria, ocuparea militară a zonei. Ofensiva începea pe 16 aprilie 1919. Apelând la detalii
O pagină de istorie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17551_a_18876]
-
comunismului, o carieră comparabilă, prin dimensiunea conținutului negativ, cu aceea a adjectivului amator. Toate profesiunile artistice, de la cele spectaculare și pînă la acelea care presupuneau un consum în intimitate, au fost invadate grosolan de substanță acestui calificatic ce devenise un imperativ politic și un sinonim garantat al eșecului. Actorul amator, poetul amator, pictorul amator, sculptorul amator, cîntărețul amator ș.a.m.d. nu mai erau nicidecum acei oameni care iubeau, spre a fi consecvenți cu etimologia, expresia artistică și care încercau, apropiindu
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
de "posibilitate" și nu de "necesitate" e o nuanță care-ar putea scăpa multora. Nu suntem țară care să fi trăit vreodată sub imperiul urgentei. La noi, posibilitatea - relativismul adică - a dominat copios toate celelalte forme de exprimare socială. De la imperativul " Nu se poate, toa'su, unde te crezi mata!", până la filozoficul " Se poate și așa", românul și-a exhibat ăntreaga paletă a strategiilor existențiale. Imobilismul tragi-comic, indiferență criminală față de timpul care se scurge fără a ne da osteneală de a
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]