365 matches
-
postesc elemente dubioase și chiar tr...d...toare. Pentru a Încerca s... demonstreze realitatea ameninț...rîi , el se folosește de ruptură r...sun...toare cu Iugoslavia. De-acum Înainte, tuturor celor care sînt acuzați, În sînul partidului, c... lucreaz... pentru „imperialiști” li se adaug... acoliții lui Țîțo. „Titoismul” devine din 1948 una dintre cele mai cumplite acuzații, dar și dintre cele mai... facile. Orice militant care arăt... o cît de mic... reticent... făt... de punerea ț...rîi sale sub tutela URSS
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Honecker, a doua soție a liderului est-german, controla Înv...ț...mîntul și tineretul. Național-comunismul avea și particularitatea de a c...uta s... mobilizeze permanent populația Împotriva ameninț...rilor externe - reale sau Închipuite. „S... ne ap...r...m patria de uneltirile imperialiștilor” era unul dintre sloganurile cele mai frecvente. Un bun comunist trebuia s... fie preg...țiț pentru confruntarea armat.... În Albania, se f...ceau numeroase exerciții de instrucție militar..., iar bunc...rele Împînzeau țară Întreag.... În RDG, antifascismul era o tem
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
globalizare. Viziunea româneasc..., Ion Iliescu nu a ezitat s... critice judec...țile pripite și nedrepte relative la statele Europei orientale: „Discutînd cu cet...tenii occidentali, a declarat el, le spun deseori c... ei adopt... cîteodat... o atitudine paternalist..., arogant..., rigid..., imperialist... făt... de cei care tr...iesc la periferia Europei; le spun c... au avut șansa istoric... s... între În era renașterii și s... se lanseze În marea aventur... a societ...ții industriale, În timp ce noi, În acea vreme, ne aflam Inc
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Grecia, risca să fie judecat de Curtea Marțială și executat‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Regele George V a adoptat toată viața lui o atitudine moderată în materie de politică internă și externă, ca un marinar care nu se abate de la cursul drept. Deși un "imperialist" convins (în sensul că vedea un rol pacificator și civilizator pentru Imperiul Britanic în lume), a fost conciliant față de sindicate, sufragete și alte mișcări de stînga. A recomandat moderație față de mișcarea naționalistă din Irlanda. A avut aceeași atitudine calmă și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
infra), cu excepția reprivatizării industriei siderurgice și a transportului feroviar. În aceeași perioadă se confruntă în politica externă britanică cu gravele tulburări provocate de luptele intestine din Kenya între triburile loialiste Kikuyu și așa-numiții teroriști Mau-Mau. A fost Churchill un "imperialist", așa cum îl califică unele lucrări de istorie? Da și nu. Nu a fost imperialist atunci cînd, în calitate de ministru al Coloniilor, s-a numărat printre cosemnatarii Tratatului Anglo-Irlandez din 1921, care este actul de naștere al Statului Liber Irlandez. A fost
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în politica externă britanică cu gravele tulburări provocate de luptele intestine din Kenya între triburile loialiste Kikuyu și așa-numiții teroriști Mau-Mau. A fost Churchill un "imperialist", așa cum îl califică unele lucrări de istorie? Da și nu. Nu a fost imperialist atunci cînd, în calitate de ministru al Coloniilor, s-a numărat printre cosemnatarii Tratatului Anglo-Irlandez din 1921, care este actul de naștere al Statului Liber Irlandez. A fost imperialist atunci cînd s-a opus politicii de acordare a statutului de autoguvernare pentru
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
așa cum îl califică unele lucrări de istorie? Da și nu. Nu a fost imperialist atunci cînd, în calitate de ministru al Coloniilor, s-a numărat printre cosemnatarii Tratatului Anglo-Irlandez din 1921, care este actul de naștere al Statului Liber Irlandez. A fost imperialist atunci cînd s-a opus politicii de acordare a statutului de autoguvernare pentru India (Government of India Act din 1935). Părerile lui cu privire la Mahatma Gandhi (a half-naked fakir) sînt de-a dreptul șocante: He ought to be laid, bound hand
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
and that this is true to the extent that all actions, all behaviour, all objectively measurable phenomena always result from the meanings which individuals assign to things, words and deeds? This fundamentally anthropological viewpoint risks defining itself în such an imperialist fashion that it is identical to history itself, and thus becomes an empty category. This difficulty is fundamentally caused by a further difficulty, connected to the multiple meanings of the term "culture". These meanings can be assigned schematically to either
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
imperialist nu pentru a caracteriza obiectiv un anumit tip de politică externă, ci ca pe un termen de discreditare a politicii căreia ei i se opuneau. Folosirea arbitrară a termenului a devenit atât de răspândită, încât astăzi noțiunile imperialism și imperialist sunt aplicate fără discernământ oricărui tip de politică externă, indiferent de natura sa, căreia utilizatorul se întâmplă să i se opună. Anglofobii se vor referi la imperialismul britanic ca la o realitate în 1980, așa cum o făceau în 1940 sau
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
termen standard. Pentru a spori confuzia, unele sisteme politice și economice, grupuri economice, precum bancherii și industriașii, sunt identificate fără discriminare cu politicile externe imperialiste. În acest proces de utilizare fără distincții, termenul imperialist și-a pierdut orice sens concret. Imperialist poate fi orice stat dacă cineva se opune politicii sale externe. În asemenea circumstanțe, este de datoria analizei teoretice să se distanțeze de utilizarea populară pentru a-i da termenului un sens neutru din punct de vedere etic, obiectiv și
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a posesiunilor sale într-un imperiu unificat, cu ajutorul taxelor vamale; 2) păstrarea terenului liber pentru coloniștii englezi; 3) forțe armate unificate; și 4) un organ reprezentativ central în Londra. În perioada în care a fost conceput și aplicat acest program „imperialist”, expansiunea teritorială a Marii Britanii ajunsese practic la sfârșit. În consecință, era un program de consolidare, nu de expansiune. Își propunea să protejeze și să exploateze ceea ce deja deținea. Încerca să stabilizeze distribuția puterii apărute odată cu crearea Imperiului Britanic. Când Kipling
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Africa și India, considerându-le „imperialiste”, luând de bune sloganurile lui Disraeli și Chamberlain și confundând consecințele imperialismului cu imperialismul ca atare. În realitate, când Churchill refuza în 1942 „să guverneze peste lichidarea Imperiului Britanic”, el vorbea nu ca un imperialist, ci ca un conservator în chestiuni de politică externă, un apărător al statu-quoului imperial. „Imperialismul” britanic și oponenții săi sunt exemple strălucite ale confuziei dintre, pe de o parte, consolidarea și apărarea imperiului și, pe de altă parte, imperialism. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Din acest motiv, vă veți omorî și vă veți devora unul pe altul, veți purta războaie și foarte mulți dintre voi vor pieri în lupte civile”10. Ludovic al XIV-lea, Petru cel Mare și Napoleon I au fost marii imperialiști ai epocii moderne precapitaliste. Toate imperialismele epocii precapitaliste de mai sus împart cu cele ale perioadei capitaliste tendința de a răsturna relațiile de putere consacrate și de a le înlocui cu dominația puterilor imperialiste. Dar cele două epoci au în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
economice. Ceea ce doreau ei era același lucru pe care îl dorește un magnat al industriei când încearcă să instaureze un „imperiu” industrial, achiziționând companii după companii până când ajunge să domine un sector într-o manieră monopolistă sau semimonopolistă. Ceea ce doresc imperialistul precapitalist, capitalistul imperialist și „imperialistul” capitalist este puterea, și nu câștigul economic. Magnatul nu este mai puțin atras de scopul său „imperialist”, de necesitatea economică sau de lăcomie decât era atras Napoleon I. Câștigul personal și soluționarea problemelor economice prin
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
același lucru pe care îl dorește un magnat al industriei când încearcă să instaureze un „imperiu” industrial, achiziționând companii după companii până când ajunge să domine un sector într-o manieră monopolistă sau semimonopolistă. Ceea ce doresc imperialistul precapitalist, capitalistul imperialist și „imperialistul” capitalist este puterea, și nu câștigul economic. Magnatul nu este mai puțin atras de scopul său „imperialist”, de necesitatea economică sau de lăcomie decât era atras Napoleon I. Câștigul personal și soluționarea problemelor economice prin expansiunea imperialistă sunt pentru toți
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
plăcut, un produs secundar bine-venit, dar nu ținta de care este atrasă frenezia capitalistă. Am ajuns la concluzia că imperialismul nu este determinat de economie, capitalistă sau de orice alt fel. Acum vom vedea că, per se, capitaliștii nu sunt imperialiști. Conform teoriilor economice, mai ales a celei „malefice”, capitalismul utilizează guvernele ca instrumente pentru instigarea politicilor imperialiste. Totuși, cazurile istorice citate în sprijinul interpretării demonstrează că, în majoritatea situațiilor, a existat relația inversă între oamenii de stat și capitaliști. Politicile
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
imperialismul, poate să conducă la război. După cum spunea profesorul Viner: În general, clasele de mijloc au sprijinit pacifismul, internaționalismul, concilierea internațională și reglementarea disputelor, dezarmarea - în măsura în care ele au avut adepți. De obicei, aristocrații, agricultorii și deseori angajații urbani erau expansioniștii, imperialiștii, șoviniștii. În Parlamentul britanic, purtătorii de cuvânt ai „intereselor financiare, ai claselor de mijloc noi formate în nordul industrial și în „City-ul” londonez erau cei care calmau spiritele în timpul războaielor napoleoniene, al celui din Crimeea, în Războiul Burilor și în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și învins, existente la sfârșitul războiului, într-un nou statu-quo al acordului de pace. Astfel, un război care a fost declanșat de învingător ca un conflict defensiv - pentru menținerea statu-quoului antebelic - se transformă de la sine, odată cu apropierea succesului, într-unul imperialist, purtat pentru obținerea unei schimbări permanente. „Pacea cartagineză”, prin care romanii au modificat permanent relațiile de putere față de Cartagina în favoarea lor, a devenit expresia proverbială pentru tipul de acord de pace care tinde să perpetueze relațiile existente între învingători și
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
economice și culturale fie de sine stătătoare, fie combinate. Ne vom preocupa de aceste mijloace în continuare. Imperialismul militar Cucerirea militară este cea mai evidentă, mai veche și mai brutală formă de imperialism. Marii cuceritori dintotdeauna au fost și marii imperialiști. Avantajul acestei metode din punctul de vedere al națiunii imperialiste rezidă în faptul că, de regulă, noua relație de putere poate fi schimbată de învinși doar printr-un alt război, șansele fiind în mod normal împotriva lor. Napoleon I s-
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prin infiltrarea economică și culturală. El își va fonda imperiul nu numai prin forță, ci în special controlând modul de viață și dominând mințile celor cuceriți. și în această sarcină, cea mai subtilă, dar și cea mai importantă, toți marii imperialiști, de la Alexandru la Napoleon și Hitler, cu excepția Romei, au eșuat. Insuccesul de a cuceri mințile celor pe care i-au supus în alte privințe s-a dovedi a fi sursa destrămării imperiilor lor. Reînnoitele coaliții împotriva lui Napoleon, revoltele polonezilor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în 1891 și 1894), Rusia a încheiat un acord cu Franța, cu caracter defensiv, determinat evident de teama față de intențiile Triplei Alianțe. Prevederile Convenției Militare din 1894, în special, anticipau posibilitatea transformării Triplei Alianțe dintr-un instrument defensiv într-unul imperialist. În consecință, trebuia să rămână în vigoare atât timp cât funcționa și alianța. Principalele sale prevederi stipulau că: dacă Franța ar fi fost atacată de Germania sau de Italia sprijinită de Germania, Rusia ar fi acordat asistență militară Franței. Franța s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de a ridica standardele de viață ale națiunilor neindustrializate sărace se fundamentează pe relația cauzală presupusă între politici și înaltele standarde de viață ale primelor și problemele ultimelor. Cu toate acestea, asumpția unei simple legături cauzale este un mit. Colonialiștii, imperialiștii și capitaliștii joacă aici rolul diavolului, sursă a relelor subdezvoltării. Într-adevăr, acest rău are multe cauze, iar colonialismul, imperialismul și capitalismul sunt, în cel mai bun caz, numai câteva dintre ele. Eliminarea inegalităților legate de resursele de hrană este
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
șansă de a redresa balanța în favoarea lor. Dar chiar acest act de redresare a balanței implică elementele unei noi perturbări. Dinamica politicii de putere, evidențiată mai sus, face inevitabilă evoluția. Apărătorul de ieri al statu-quoului este transformat de victorie în imperialistul de astăzi, împotriva căruia învinsul de ieri va încerca să se răzbune mâine. Ambiția câștigătorului, care a declanșat conflictul pentru a restaura balanța, la fel ca și resentimentele învinsului, care nu a putut s-o răstoarne, tind să facă din
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
chinezi și când avioanele americane au bombardat orașele aflate pe coastele Chinei. Un reportaj din săptămânalul londonez Economist afirma, în legătură cu raidurile aeriene ale naționaliștilor asupra Shanghai-ului: Aceste raiduri au fost redate în presă ca fiind întreprinse mai mult de către „imperialiștii americani” decât de „lacheii reacționari înfrânți” ai Taiwanului și au reușit nu numai să șteargă orice încredere a oamenilor mai puțin educați în Chiang, dar și să elimine definitiv orice urmă de încredere în America, acolo unde ea mai exista
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi numit acesta imperialism? Nu și din punctul de vedere al principalilor responsabili pentru această politică. În timpul campaniei pentru obținerea funcției de vicepreședinte al lui McKinley, Theodore Roosevelt a declarat în fața unui auditoriu din Utah: "Nu am întâlnit încă nici un imperialist în această țară"21. Un important senator republican, Henry Cabot Lodge, a oferit următoarea explicație: "Nu cred că putem vorbi de "imperialism", dar sunt ferm convins de existența unui fenomen al "expansiunii" și de faptul că Statele Unite ar trebui să
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]