210 matches
-
la marginea acestei table de șah pe care se joacă confruntarea pentru supremație. Independența Americii hispanofone este bastardul născut din voința britanică de a slăbi soliditatea posesiunilor spaniole. Dincolo de acest nivel al istoriei înalte, al istoriei care înseamnă planuri și impersonalitate birocratică, El gaucho oferă, ca în atâtea texte ale lui Pratt, o vitalitate a ficțiunii și explozia unui realism care desfide placiditatea verosimilului. Argentina este, ca și Bahia către care se îndreaptă Corto, o curte a miracolelor în care fuzionează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vitale, o mare cantitate de energie. Totuși, dincolo de frumusețea efortului ― al altora, e adevărat! ― sportul oferă o lecție. Ceea ce atrage această mulțime sînt: competiția, selecția, cultul vedetei. Tot ceea ce unii refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sânt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vitale, o mare cantitate de energie. Totuși, dincolo de frumusețea efortului - al altora, e adevărat! - sportul oferă o lecție. Ceea ce atrage această mulțime sunt: competiția, selecția, cultul vedetei. Tot ceea ce unii refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sunt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
situată Într-o perspectivă mai amplă de hermeneuitici a istoriei umane, se transformă esențialmente Într-o experiență de cunoaștere, asumată individual. Enciclopedia, Înțeleasă ca o acumulare cantitativă de cunoștințe, este subsumată saltului calitativ; prin catharsis-ul lecturii trăite În act, impersonalitatea actantului-computer (ce Înmagazinează indiferent o sumă nelimitată de date enciclopedice) este substituită de subiectivitatea dilematică a ființei, cea a unui eu lecturant care valorizează diferențiat gnoza. Trăim Într-o epocă a unei tehnicități exacerbate, când urma individualului pare să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și în extensiune, ci pe linia de adîncire a misterului individual vom descoperi fondul nostru de identitate generală”. Tradiția „balcanismului” orășenesc este recuperată pe filiera folclorului sapiențial, esențializat paremiologic al lui Nastratin Hogea și Anton Pann, căruia Barbu îi apreciază impersonalitatea („geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii tîrgovețe”) și anistoricitatea („helenism neistoric”), din aceeași dorință de a recupera arheologic, prin epurare, abstractizare și esențializare poetică, „geniul” prestigios, universalizabil, dar folclorizat al tradiției locale, conjurînd astfel sentimentul precarității Istoriei și al apartenenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vieții lor; unii numai în agonie, când se actualizează întregul lor trecut și-i năpădește ca un torent. Cei mai mulți însă devin în urma unor experiențe esențiale, când agitația fondului intim al ființei lor atinge paroxismul. Astfel, oameni înclinați înspre obiectivitate și impersonalitate, străini de ei înșiși și străini de realități profunde, odată prizonieri ai iubirii, încearcă un sentiment care actualizează toate resursele personale. Faptul că aproape toți oamenii fac poezie atunci când iubesc dovedește că mijloacele gândirii conceptuale sânt prea sărace pentru a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ilarie Voronca Într-un flux unitar și coerent, urmînd unei logici specifice. Ceea ce trebuie evidențiat În sensul individualizării atitudinii lui Voronca În contextul programului general-avangardist pentru care militează este patosul angajării sale, pe un parcurs care merge de la o anumită impersonalitate inițială (În primele manifeste, tipărite În revistele 75 H.P., Punct și Integral - În linia detașării „obiective” promovate de orientările constructiviste) către o asumare tot mai evidentă a propozițiilor programatice, transformate Într-un discurs confesiv oscilînd Între fervoarea și entuziasmul adeziunii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În Aviograma tipărită În 75 H.P. poetul expediază ironic „gramatica, logica, sentimentalismul ca agățătoare de rufe”, putem citi deja Într-o atare respingere voința unei răsturnări care privește În primul rînd limbajul poetic. Conjugarea atacurilor Împotriva logicii (ca expresie a impersonalității discursului conceptual) și gramaticii (ca sistem de reguli consfințind caracterul convențional al comunicării) atrage atenția asupra conștientizării specificului poeziei În raport cu limbajul conceptual. „Fraza - putem citi În articolul intitulat Gramatică - nu mai e o ficțiune amintind discursul electoral sau declarația de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spus, nevoii de autenticitate a ființei umane, cu toate ingredientele (biologic, biografic, sexual, cultural) care compun existența individului. Poetul a teorizat, de altfel, într-un articol, necesitatea unei poezii care să renunțe la mască, la vălurile stilistice, la prezumția de impersonalitate și care să se concentreze asupra personalității concrete a autorului: Poezia biografistă este punctul cel mai îndepărtat teoretic de modernism al postmodernismului poetic. Este o poezie profund subiectivă, în care totul se învârte în jurul personalității scriitorului. Cel mai important efect
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
personalitatea mea401. Câteva lucruri ne atrag de la bun început atenția aici. În primul rând, este limpede că biografismul pare a corespunde personalismului ilustrat cu precădere de Frank O’Hara în poezia americană de la începutul anilor ’70. El se opune teoriei impersonalității actului creator susținută de poeți ca Valéry și Eliot, promotori - cum se știe - ai esteticii „înalte” a modernismului. Mutația esențială ar fi aceea de la o poezie impersonală la o poezie a realului în care „simți în sfârșit că ți se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
este, o știm încă de la Durkheim, baza producerii de categorii mentale. În lipsa ei, calificarea nu se poate realiza, nici dura. Trebuie să-l urmărim pe acest autor când explică faptul că grupul oferă o dimensiune incontestabilă, puternică și "obiectivă" datorită impersonalității sale și caracterului său constrângător, care se impun în fața voințelor individuale (1988 și 1991). Dar, plecând de la această concluzie fondatoare a sociologiei, perspectiva noastră o lărgește și o precizează, efectuând, ca și nepotul său Mauss, noi distincții: între grupurile de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
economicul, artisticul, politicul: funcțiile de excepție, figurile exemplare, idealurile legendare sfârșesc prin a se disipa în banalitatea competențelor, sta-tuturilor și rolurilor. Se diluează în ordinea corporațiilor, al instituțiilor, definite atât prin anonimatul diviziunii muncii și al producției, cât și prin impersonalitatea serviciilor și contactelor. Procesul devine mai complex, suscită evenimente regulate și repetitive în cadrul unui calendar de activități rituale. Rutinizarea creației artistice Acest proces se aplică, mutatis mutandis, de la artist la profesiile culturale. Dacă actul de creație produce o anomie pozitivă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cărți și nici măcar, în "format de buletin", pe coperta a patra. Pentru cărțile de filozofie, ca să fiu sincer, spre deosebire de cele de literatură, fotografia autorului nici nu și-ar fi avut rostul: scrisul în acest domeniu atinsese un asemenea grad de impersonalitate încît sigla unui chip nu răspundea la nimic. Cartea ar fi putut fi scrisă de către oricine, mai bine zis de către orice individ deprins să mânuiască limbajul de lemn al domeniului său. Ce importanță avea că un text de "estetică" era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce e firesc de-o parte, ce e nefiresc de alta. Căsătoria mea de scurtă durată cu Grollfeuer al meu mi-a permis să recunosc exact totul. Grollfeuer, știți dumneavoastră, a fost un teoretician al recunoașterii, ginecolog, psihoanalitician, o adevărată impersonalitate, în general o persoană gata nimicită, deci chiar un Grollfeuer, un fenomen secundar în principal. DOAMNA KOVACIC: Dar domnul profesor Grollfeuer era un om așa de plin de dragoste. Că el a trebuit așa de timpuriu să dispară dintre noi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Individualismul și relația cu interesul personal predominant vin să înlocuiască loialitatea față de grup și societate. Finalitățile și obiectivele pe care oamenii le caută în relațiile sociale sunt mult mai specifice și limitate astfel ca dobândirea banilor și schimbul produselor. Calculul, impersonalitatea și formalitatea ajung să domine relațiile sociale. În mod crescător, relațiile interumane devin mai mult contractuale decât personale. Gesellschaft ca relații sociale tinde să predomine în societățile industriale. Cap. 5 SOCIALIZAREA Istoria umanității este plină de legende despre copii pierduți
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
trei categorii: relații referitoare la identitatea autorului, relații privitoare la promisiunea jurnalului de a face concurență morții, opunându-i-se, și relații atestând supraviețuirea textului ca atare. Numai În ultimul caz, când el reușește să se sustragă uscăciunii documentului și impersonalității documentarului, ficțiunea jurnalieră are șanse de a Învinge. Tema autorului În plan formal-teoretic, problema morții e la fel de relevantă ori irelevantă ca oricare altă chestiune luată În discuție de filozofie. În celebra Apărare, Socrate bagatelizează semnificația morții, substituindu-i caracterul irevocabil
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care se autodescrie și din neastâmpărata obsesia de a se proiecta În pagină, scriitorul Își modelează o nouă Înfățișare, extrem de personală și de vie - cu atât mai mult cu cât elementele care o compun pretind să fie Înconjurate de aura impersonalității. Dacă jurnalul intim are vreo șansă de a fi anexat spațiului mai general al literaturii, atunci, fără Îndoială, autoportretul e locul privilegiat prin care masa informă a digresiunilor și a fragmentelor confesive se coagulează Într-o structură retorică de tip
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a publicului obligă autorul să nu se îndepărteze cu totul de trecutul acceptat și autentificat. Oricât de romanțată ar fi o istorie, nu i se îngăduie o retragere completă în ficțiune. Dimpotrivă, de dragul adevărului echivalat adeseori cu rigoarea sau cu impersonalitatea expunerii, alteori cu fetișizarea surselor istorice se presupune că cititorul acceptă o scădere drastică a calităților literare ale expunerii. Este, mai ales, cazul istoriilor cantitative și al manualelor școlare cu auxiliarele lor (dicționare, enciclopedii, atlase, antologii, culegeri de subiecte "rezolvate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
aplauzele unor, laolată, spectatori și beneficiari, direct interesați. Singurul vinovat — (un vinovat pe care niciodată și nimeni nu l-a putut trage la răspundere, fiindcă e un uriaș imbecil, permanent invizibil și niciodată ses izab il) ... este Statul însuși. Vastă impersonalitate — hotărât antiartistică și anticulturală, chiar atunci când își închipuie că hărnicește și părăduiește averea neamului pentru cauza cult urii și a artei. De la o vreme încoace însă, pare că se ivesc zorii unei redeșteptări. Deocamdată în public. În publicul acesta urban
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
decât dacă i se promitea că-și va păstra exact psihologia și până și accidentele ei de acum. Da, și de enervat vreau să mă enervez la fel!" Mircea Eliade îl privea cu îngăduință, îi îndura toate capriciile. Tipul de "impersonalitate" la care l-a redus boala lui Alzheimer e încă în memoria celor care i-au fost prieteni. Intolerabilă"132. Unul din criteriile de sistematizare a exilului constă în poziționarea geografică. Însă el nu are granițe fizice, datorită publicațiilor la
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
informative, în esență au fost substituite de tendința tot mai formativă, mai ideologizantă a noului regim. Jurnaliștii se transformă în propagandiști.[...] Partizanatul ia locul obiectivității, articolele de idei, de comentariu prevalează în dauna celor pur informative, stilul personal câștigă în fața impersonalității"239. Ideologia comunistă, aberantă în aspirațiile totalitare, folosește "limba de lemn" în discursul politic. Această limbă presupune "eliminarea evenimențialului și a uneltelor lingvistice care îl făceau posibil, adică a verbelor. Articolele perioadei abundă, toate, în utilizarea substantivelor înecate de adjective
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a nu semăna cu nimeni înseamnă, pur și simplu, lașitate."277 Este, de fapt, esența primei părți a articolului discutat aici, prin care Eliot, la rândul său, își dovedește afiliația clasică. Un alt principiu care susține această încadrare vizează aspectul impersonalității în poezie, tratat în a doua parte a textului. Pentru a-și explica punctul de vedere în această privință, Eliot recurge la o analogie a poeziei cu un proces chimic când un filament de platină este introdus într-un recipient
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cel biografic, social, istoric etc.280 Revenind la articolul lui Eliot, se observă o reluare în finalul său a teoriilor enunțate mai ales cea privitoare la depersonalizarea creației care este coagulată într-o formulare concisă: "Emoția artistică e impersonală."281 Impersonalitatea cerută poeziei nu poate fi atinsă decât prin valorificarea a ceea ce Eliot numește "momentul prezent al trecutului", presupunând implicarea activă a tradiției în procesul creației. Concluzia acestui text este importantă și din alt unghi și anume prin stabilirea unor scopuri
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de a formula propoziții universale, aflată sub semnul principiului impersonalizării. Clasicul caută în acest sens cele mai lapidare enunțări, realizându-se de fapt o purificare succesivă, o selecție care duce în final la alegerea esenței. Se recunoaște totuși faptul că impersonalitatea totală este o iluzie, o utopie. Cu toate acestea, una din principalele aspirații ale clasicismului rămâne dorința de anonimitate care presupune o depersonalizare, o dispariție a eului empiric, o accentuare a coordonatelor operei în defavoarea autorului: "Clasicismul adevărat se recunoaște prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să refuze să prezinte o imagine de sine pătată de inferioritate devalorizantă. Fără îndoială, acesta este motivul pentru care sensibilitatea la mărci este afișată cu atâta ostentație în mediile defavorizate. Prin marca de care s-a atașat, tânărul iese din impersonalitate, el vrea să arate nu o superioritate socială, ci participarea nemijlocită și egală la jocurile modei, ale tinereții și ale consumului. Bilet de intrare în modelul de viață „modă”, teama de dispreț și de respingere umilitoare de către ceilalți activează noua
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]