128 matches
-
părăsite organizațiile aceștia să devină asemănători cu membrii publicului. Ori publicul din aceste țări nu este caracterizat de valori înalte ale civismului. În termenii autorilor, "oamenii nu au încredere unii în alții. Nu sunt toleranți față de minorități și grupurile sociale impopulare. Aceștia sunt caracterizați de mai puține interacțiuni sociale cu prietenii și vecinii, se alătură mai rar asociațiilor voluntare, nu au încredere în liderii lor, nu se simt eficienți politic și nu participă prea mult politic" (Bădescu, Sum și Uslaner, 2004
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
competent, este de scurtă durată. Constatarea făcută de Bădescu, Sum și Uslaner (2004) este că participarea are un oarecare efect asupra membrilor. Activiștii civici sunt mai încrezători în ceilalți și mai dispuși să accepte drepturile minorităților și ale grupurilor sociale impopulare de a organiza manifestații publice și de a locui în vecinătate. De asemenea, ei sunt mai activi din punct de vedere politic. Dar numărul relativ mic al asociațiilor și repartizarea neuniformă fac ca mobilizarea să fie redusă. Mai mult, numeroase
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
schimbări radicale. Ea a negat în bloc întreaga perioadă comunistă dintre anii 1947-1989. Această contestare globală a realității a stat la baza marelui eșec persuasiv al opoziției românești. Mesajul n-a fost ilogic, dar a fost nerealist și ca urmare impopular (pp. 61-62). Analiza, pe multe planuri, a acestei percepții politice greșite explică de ce Românii după '89 nu mai sunt, nu mai pot fi Românii din '47. S-a format între timp, o altă, nouă Românie. Și o politică realistă este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
întreține nemulțumirea și ura contra guvernului. Oameni cu totul nevinovați sînt arestați pentru motive care n-au nimic cu siguranța statului și ordinea publică. Puțin cîte puțin se răspîndește legenda după care guvernul nostru n-ar fi decît un regim impopular și antidemocrat. Niciodată metoda arestărilor masive n-a fost un mijloc valabil contra agitațiilor subversive". În aceeași ordine de preocupări intră sentimentele care decurg din tratamentul aplicat condamnaților politici. Familiile deținuților, informate de tratamentul care le este aplicat, exagerează cum
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pe care pe față l-am susținut, dar, în privat, am început foarte devreme să argumentez că Punctul 8 nu este o rezolvare pentru noi. Noi nu o să scăpĂm de Iliescu cu Punctul 8, cel mult o să facem Punctul 8 impopular. La fel era și această idee cu regele. Era o iluzie absolută că noi putem cumva, printr-un act de jure dat de un fel de Curte Supremă, care nu exista, să spunem : „Monarhia e legală. S-a între‑ rupt
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
frauda organizată. În al doilea rând, liberalizarea a susținut bazele de putere ale regimurilor corupte prin crearea unor noi surse de patronaj prin care conducătorii corupți pot sprijini rețelele de clienți existente, crea unele noi și slăbi atât grupurile etnice impopulare (Uganda, Tanzania și Zimbabwe), cât și potențialii concurenți (Camerun și Nigeria) (Hibou 1999: 73). Odată ce aceste elemente corupte dețin controlul asupra industriilor privatizate, în afara profitului financiar din partea ramurilor industriale însele, ele oferă noi oportunități de spălare a unei întregi game
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
lui Mao și arestarea ,,găștii celor patru" din 1976 constituie apoteoza experimentului lui Mao în comunismul clasic cu "aromă" chinezească.14 În această perioadă, corupția măruntă, de la funcționari superiori la cadre sătești a fost aproape omniprezentă și, deși cu siguranță impopulară, un fapt de viață banalizat de reguli nescrise locale și general acceptat în mod fatalist, dacă nu resemnat. Corupția a continuat pretutindeni să fie promulgată oficial ca fiind o formă de infracționalitate individuală, izvorând din lipsa de puritate ideologică (de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
din punct de vedere cultural, și un sistem politic adversativ ce încurajează tăinuirea informațiilor ce pot fi stânjenitoare (Pyper 1995: 145-146). În anii 1980, confidențialitatea a creat probleme politice majore. Inițial, acestea s-au manifestat sub forma efectului secundar în urma impopularei acuzări penale (separate) a trei whistleblower-i din Administrația publică, Tisdall, Willmore și Ponting. Aceasta l-a determinat pe șeful Administrației să alcătuiască o Notă de îndrumare asupra datoriilor și responsabilităților funcționarilor publici față de ministere (așa-zisul Memorandum Armstrong). Această Notă
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
este puțin surprinzător că problema legitimității a preocupat atât de mulți filosofi politici ai secolelor XVII-XVIII. Aceste considerente, combinate cu transformările politice, economice, tehnologice și sociale începând în jurul anilor 1780, dar și cu costul ridicat al unui război îndelungat și impopular (și nivelurile ridicate de corupție asociate cu acesta), aveau să transforme corupția politică din Marea Britanie în prima jumătate a secolului XIX. Atât consecințele catastrofale ale managementului economic defectuos al războaielor napoleoniene, cât și, mai mult decât atât, mecanizarea și începutul
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Voi, zdrențe de o zi, efemeride Ce faceți voi cu numele celebre: Cari trâmbițați pe toți nesățioșii Și unde duceți voi atâtea glorii? De bani și glorii, pe toți virtuoșii Și toți târâitorii de hlamide, Proza lui Anghel, puțină și impopulară, este excepțională. Ea revoluționează arta scrisului. Dintr-o proiectată Arca lui Noe (trecînd peste alte încercări) n-au rămas decât fragmente, în care, sub pretextul experienței școlare a domnului Hube, profesor neamț, se înșiră observații despre tot ce mișună în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să vină alții să le facă treaba, fără plată?”, a mai apucat să zică directoarea. „și fără mîncare”, trebuia adăugat. *Încrederea autorităților în puterea lor s-a manifestat ostentativ prin publicarea cu numai cîteva zile înainte de alegeri a unui decret impopular privitor la reducerea consumurilor de electricitate și gaze. În alte țări, o asemenea sfidare ar fi inimaginabilă. Sînt dintre cei care cred că o merităm. Azi, mergînd pe stradă, am auzit numai declarații de genul: „N-am tăiat pe nici unul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
paralel și simultan, de către forurile partidului. Neîncrederea circulă în toate sensurile și în toate mediile. Partidul nu se mai poate bizui pe Securitate în urma dezvăluirilor privind meditația transcendentală în care au fost angrenați și ofițeri superiori din acest departament profund impopular chiar și unul din șefii gărzii personale a președintelui țării, col. Cercel. Securitatea nu mai crede nici ea în autoritatea partidului, deoarece măsurile dictate de acesta sunt contradictorii, vechea și muta dispută dintre o autoritate și cealaltă devenind acută. Securitatea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
stare de egalitate socială la care visează spiritele progresiste. Schițată în urmă cu trei decenii, alternativa lui Carp - creșterea organică a unei stări de mijloc ru rale, facilitată de o lege a primogeniturii și de vânzarea loturilor către țărani - este impopulară și „reacționară“ în anul de grație 1914. Insistența cu care elita politică liberală își formulează pledoaria pentru expropriere duce la conturarea, pentru a câta oară?, a unei perspective liberal conservatoare junimiste. În cele din urmă, iar acesta este unul dintre
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
fost pierdute, iar lumea de astăzi nu pare să mai păstreze decât memoria îndepărtată a unui proiect de evoluție definit prin moderația sa militantă. Această suveranitate a rațiunii și criticismului, evidențiată de Filitti în cadrul alocuțiunii comemorative de la 1936, devine profund impopulară în deceniile care urmează Marelui Război. Rând pe rând, în numele „națiunii“, privită ca grup tribal, sau al „clasei“, privită ca vehicul al mântuirii colective, moderația din care se hrănește junimismul a fost stigmatizată ca expresie a trădării și reacțiunii. Reticența
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
dominația și succesiunea rapidă a moderaților și unioniștilor liberali, în detrimentul progresiștilor, aveau să ducă la revoluția din 1868. Regina Isabela a II-a obișnuia să intervină în chestiunile politice de o manieră inoportună și lipsită de scrupule, ce o făcea impopulară. Și-a favorizat cei mai reacționari generali și oameni de stat, precum și Biserica și ordinele religioase, și a fost în mod constant unealta curtezanilor corupți și intriganți. A fost trimisă în exil la sfârșitul lui septembrie 1868, după ce rezistența slabă
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
cu Henric Stuart, Lord Darnley, care la rândul său putea pretinde tronul Angliei. Această căsătorie a fost prima dintr-un șir de erori ale Mariei, care au permis victoria protestanților scoțieni și a Elisabetei I. Henric Stuart devine în curând impopular și detestat în Scoția, printre altele și pentru că a ordonat uciderea secretarului italian al Mariei, David Rizzio. În februarie 1567 Henric este asasinat de un grup condus probabil de James Hepburn. Puțin mai târziu, în 15 mai 1567 James Hepburn
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
de Puritani ca o tendință nerelegioasă. În 1633, Carol îl numește pe William Laud, Arhiepiscop de Canterbury. Împreună, cu intenția de a purta bisericii ordine, autoritate și prestigiu, au făcut o serie de reforme, care au rezultat în mare parte impopulare. Pentru a asigura o unitate religioasă, Laud a înlăturat toți predicatorii nonconformiști și ultimile organizații cu caracter puritan. În afară de aceasta, Laud contrar spiritului reformat, foarte răspândit între preoții englezi și scoțieni, considera că trebuia abolit complet calvinismul, în favoarea unei liturghii
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
cu Henric Stuart, Lord Darnley, care la rândul său putea pretinde tronul Angliei. Această căsătorie a fost prima dintr-un șir de erori ale Mariei, care au permis victoria protestanților scoțieni și a Elisabetei I. Henric Stuart devine în curând impopular și detestat în Scoția, printre altele și pentru că a ordonat uciderea secretarului italian al Mariei, David Rizzio. În februarie 1567 Henric este asasinat de un grup condus probabil de James Hepburn. Puțin mai târziu, în 15 mai 1567 James Hepburn
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
opuneau convertirii. Carol s-a străduit să se asigure că Tratatul - mai ales clauza de conversie - a rămas secret. Rămâne neclar dacă regele a luat vreodată în serios să se convertească.<br> Parlamentul britanic a refuzat să voteze subsidii pentru impopularul război cu olandezii. În 1674 Carol a trebuit - fără voia lui- să trateze cu olandezii, și în 1677 nepoata sa Mary (fiica lui Iacob și a Annei Hyde) s-a măritat cu Wilhelm al III-lea de Orania. Tratatul Doamnei
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
și Irlandei prin căsătoria cu Carol I al Angliei. A fost mama a doi regi, Carol al II-lea și Iacob al II-lea și bunica regelui William și a reginelor Mary și Anna. Datorită religiei sale romano-catolică a fost impopulară în Anglia și nu a putut fi încoronată oficial după ritul protestant. După izbucnirea Războiului civil, a fost nevoită să se refugieze în Franța în 1644, la curtea lui Ludovic al XIV-lea. Soțul său a fost decapitat în 1649
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
Anglia, inclusiv Complotul Prafului de Pușcă ("Gunpowder Plot") în 1605, precum și conflicte repetate cu parlamentul englez. Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul secolului XVII, înclinația lui Iacob către absolutism politic, iresponsabilitatea sa financiară, și menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil Englez Istoricii recenți, cu toate acestea, au revăzut reputația lui Iacob, și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de responsabilitățile sale. . Pe parcursul domniei lui Iacob, „Epoca de aur” a literaturii și
Iacob I al Angliei () [Corola-website/Science/310325_a_311654]
-
rezultat. Detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 februarie 1866, a dat stataliștilor moldoveni un nou prilej de a se manifesta. Încă din zilele următoare, cele trei zile de iluminație publică prin care a fost sărbătorită la Iași căderea impopularului principe anunțau eventuale tulburări în sensul modificării stării de fapt. Ele aveau să se producă la 3/15 aprilie: o violentă revoltă de stradă a avut loc la Iași. Scopul ei era (după lozincile strigate de participanți) nu separarea propriu-zisă
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
notele romantice. Proza sa vădește înzestrare picturală, eleganță a stilului și vervă polemică. "„Fantezismul poetului este în bună parte o închinare către feerie, moștenită de la Eminescu, comună epocii și întărită prin anume urmări ale romantismului și parnasianismului din Occident. Puțină, impopulară, proza lui D. Anghel este excepțională și revoluționară. Fără ea nu s-ar înțelege proza de mai târziu a lui T. Arghezi care perfecționează și sistematizează maniera angheliană.“" "„Din înregistrator pasiv al unor stări de conștiință predominate de afect, se
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
Otto al Greciei. Între 1816 - 1842, a ridicat, pe malul Dunării, la est de Regensburg, un templu, după modelul vechilor temple antice grecești, Walhalla, pentru onorarea personalităților de excepție, de origine germană. După Revoluția Franceză din iulie 1830, a devenit impopular datorită politicii sale represive, precum și datorită legăturii cu metresa Lola Montez. A abdicat la 20 martie 1848, în favoarea fiului săi Maximilian al II-lea al Bavariei. Ludovic I al Bavariei a decedat la Nisa, în 29 februarie 1868. A fost
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
Se alătură caimacamului Nicolae Vogoride (1857-1858), care a falsificat alegerile pentru Divanul ad-hoc. Este ales în Adunarea electiva a Moldovei (1858), ajungând să-și depună candidatura la tronul Moldovei. După Unirea Principatelor Române (1859), Nicolae Istrati a devenit un personaj impopular și chiar indezirabil, fiind obligat să se retragă din viața publică la moșia să de la Rotopănești. A murit prematur la Fălticeni, după câteva luni de suferință, la 1 noiembrie 1861. Unii membri ai familiei sale au susținut că acesta ar
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]