2,647 matches
-
să rezoneze o întreagă claviatură de afecte și antrenează confesiuni ce, daca nu ar avea și grație, ar fi în mod obișnuit impudice și sufocante pentru cititor. Toate cărțile despre care discută Puslojic se arătă a fi puternic asumate și impregnate de propria să biografie. La fel cum, ni se povestește, intră în relație cu cărțile, personalizîndu-le, si Nichita Stănescu. Dar mai mult decît despre cărți, în interviurile acordate lui Gh. Pârja, Cornel Ungureanu și Lilianei Manea, Adam Puslojic vorbește despre
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
politică, ci o critică a prezentului, ca rezultat al unei deveniri falsificatoare. Prin antiteză cu valorile omologate ale prezentului, scriitorul își inventează un adevăr invers, adevărul tragic al veteranilor marxismului, sacrificați de fauna birocratică a carnetelor de partid. Postumele sînt impregnate de mesianism obosit, cu detenta criticii totalitarismului, dar cu idei politice rudimentare. Privește cu ochi înveninat istoria, ca istorie a celorlalți, numai că nu poate și nici nu are intenția să depășească doctrinal comunismul către altceva." (41) Analiza dramaturgiei lui
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
este masculin și ce este feminin? Este șocant cum un cuplu poate trăi 20 de ani fără să reușească să găsească răspunsul la această întrebare. Spectacolul se bucură de prezența unor importanți oameni de teatru - Levintza, Holtier - și asta îl impregnează cu o atmosferă specială, plină de farmec, plecînd de la culorile și materialele costumelor, pînă la decorul multifuncțional și la luminile ravisante. Florin Zamfirescu și Marius Stănescu - cuplul cel ciudat - dezvoltă povestea mai mult tehnic și mai puțin emoțional. Florin Zamfirescu
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
Și cât aș vrea să-l topesc în gură/ Până când mi-ar deveni inimă" (Mi-am pierdut). Imagini argheziene pătrund și într-o poezie ca Sfârșit, urmărind aceeași poetică a absenței. Viziunea eshatologică a unei lumi părăsite de Dumnezeu e impregnată de o spaimă copleșitoare, cu accente de Duhovnicească: "M-am aruncat în frică și-mi caut pipăitul/ Să aflu o mână prietenă pe ziduri./ Îmi vorbesc bâlbâitură". Cel pornit să-l afle pe Dumnezeu simte "aerul oțetit și tare": "Aerul
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
Tatiana Slama-Cazacu Am fost la Tescani. A doua oară. Încă de prima dată, din momentul când am vizitat "Casa memorială" - impregnată de atmosfera artei și a marii iubiri a lui George Enescu pentru pământul Moldovei și pentru "Maruca" - și am citit ce era reprodus acolo, pe perete, m-am decis să scriu ceea ce urmează mai jos. Am revenit a doua oară
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
ar fi ea, atingînd ieftine "recorduri" metaforice, penibile - "Vocea căpitanului era moale că o vata" -, cu neprevăzute efecte comice - "Tu plîngeai în stil clasic că o madona bătută în cuie" - "Fluturii veniseră din legendele echinoxului". Un aer de reportaj gazetăresc impregnează "românul" cu tonalități consumiste de neevitat. Nu-mi face nici o plăcere s-o spun, dar traumă identitara pe care o intuiesc în această experiență a emigrării nu merită să fie exilata într-o asemenea "literatura". Nicholas Catanoy, Indian Summer, Editura
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai simplu cuvînt/ cel mai aproape de sufletul meu/ departe e încă/ și necunoscut/ (Cuvîntul). E o cosmogonie în varianta sensibilă, "simplă", necontrafăcută prin meditație, a unui spirit contemplativ, care se lasă impregnat de imagini, cu acea dispoziție smerita ce vede în sumisiune un semn de noblețe. Ființă "plină de taine" se confundă cu lucrurile, într-un simțămînt al zămislirii comune: "De lumină din pielea zăpezii/ mă las absorbita/ teamă de a fi
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
acompaniamentului la Concertul de Beethoven și timbralizarea tipică a Simfoniei a IV-a de Brahms. Abila distribuire de intensități, raporturi interesante ăntre masivitate și cursivitate. Muzicianul ănfruntă cu o anume lipsa de experiență, să spunem dificultate?, spiritul bachian (Ciaccona) care impregnează nu numai finalul, ci și structurile complicate ale primei mișcări. ăntelege ansa cam ce este melancolia de toamnă despre care tot vorbim când vine vorba despre Brahms. Vom mai auzi, probabil, numele oaspetelui spaniol (din Țară Bascilor) care a ănteles
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
inevitabil la dimensiuni modeste, e o grea misie, la care, ca filolog și nu filozof, nu ma încumet. Pe de altă parte, părerea mea, care mă și încurajează să purced la acest articol, e ca gîndirea lui Lévinas ar putea impregna, odată ce ar fi bine înțeleasă, într-un mod foarte aparte, felul nostru de a trăi, nu doar reflecțiile noastre intelectuale. Sîntem prinși într-o lume a singurătății și alienării, pe care le constatăm, împreună cu Baudrillard, cinic, fără măcar a mai
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
Spațiul audiovizual este impregnat cu stereotipuri tradiționaliste și sexiste, femeia având un rol controversat, de la gospodină la obiect sexual, potrivit raportului de analiză media al proiectului național ALTFEM - o campanie pentru schimbarea imaginii femeii în societate. TBWA/ București, alături de partenerii săi, Fundația Centrul Parteneriat
Imaginea femeii în spaţiul media: De la gospodină la obiect sexual () [Corola-journal/Journalistic/25278_a_26603]
-
facă dintr-o serie de texte destul de diferite un mozaic cu un desen coerent, expresiv, în fond o mică enciclopedie pentru uzul unui public cât mai larg. Scriitura însăși este una destinsă, ne-academică, uneori cu mici ironii la adresa contemporaneității, impregnată de o discretă feminitate. Fiecare cronică de carte poartă un titlu, în fond o capcană pentru cititorul curios: în fiecare pom e-o nimfă, despre scrierea inexistentă, vietățile pustiei, dreapta cea dreaptă și stânga cea sinistră, iubiri antice, adevăruri și
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
și de faptul că misterios poeticul cuvânt vine din dialectul din Romagna, unde a copilărit regizorul italian, ca efect al pronunțării melodic abreviate a lui „Io-Mi- Ricordo”: „Îmi amintesc”. Amarcord a devenit astfel un sinonim poetic al nostalgiei, nostalgie care impregnează cinefilia autorului unui volum cu un titlu sugestiv, Filmar (Polirom, Iași, 2013). Într-unul dintre textele cuprinse în carte, Cristian Tudor Popescu, despre el este vorba, trece pe un plan secund dubla calitate de jurnalist și critic de film, pentru
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Tudor Popescu este, fără doar și poate un cinefil cu un simț critic nuanțat, împins uneori spre cruzime, și de aceea, asemeni marilor senzuali, la un pas de voluptate și depresie. Cine i-a citit „cronicile” știe că ele sunt impregnate în toate celulele firii acestui old boy cu intensitatea propriei trăiri împinsă parcă spre paroxism. În sensul celor afirmate mai sus, autorul a ales să configureze volumul printr-un rapel nostalgic, plecând dinspre actualitate spre trecut, cu un material eteroclit
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
inventă o tehnică specială care îi permise să continue să cînte schimbînd mîinile. Neliniștile lui artistice l-au făcut să abordeze din frageda tinerețe domeniul literaturii, instalîndu-se în dadaismul și suprarealismul primei epoci. Toată producția care urmă a fost puternic impregnată de un umor negru care, totuși, nu i-a alterat profundele calități umane." etc. La un an de la dispariția sa, Cesar Levano scrie un alt articol în revista Caretas (no. 484, din sept.-oct. 1973, p. 24-25): El rumano escondido
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
rezumă la Zaharia Stancu și V. Em. Galan? Nimeni nu va merge atît de departe încît să-l acuze că uită pe Mircea Eliade: unde sînt însă Mateiu Caragiale, Gib Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Emanoil Bucuță și atîția alții?". Linii aspre, impregnate de-o prezumată amărăciune, dar care nu puteau fi altminteri, deoarece ele trasează conturul exact al golului. *** O altă învinuire stupidă: blamarea colaboraționismului n-ar însemna decît un proletcultism pe dos. De parcă liberalizarea conștiinței ar putea fi subsumată unui tendenționism
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
așa-numita "compoziție"? Formulez deliberat în mod cît mai generic această problemă, ca și autorul de altfel, pentru că dacă aș folosi alte cuvinte, precum cel de "influență" de pildă, s-ar chema că pornim deja de la presupunerea că postmodernismul a impregnat disciplina compoziției. Or, aceasta este întrebarea pe care Faigley și-o pune în chip genuin: există o influență a postmodernismului asupra compoziției? Un răspuns negativ ar atîrna greu, pentru că domeniul umanioarelor e socotit îndeobște drept teritoriu colonizat masiv, sau chiar
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
poartă cu sine o stranie amprentă: "Dacă te uitai mai bine, puteai obseva o nuanță de ruj pe fondul smalțului gălbui. Să fie, deci, așa cum susținea Fumiko, rujul de buze al doamnei Ota, care sfîrșise, după multele atingeri, să se impregneze în însăși granulația ceramicii?". Astfel de imagini "exotice" preiau întreaga tensiune a întîmplărilor narate și o camuflează într-o expresie poetică sau, mai bine zis, într-un poem narativizat. Din fragmentul citat reiese clar că plusul de poezie nu înseamnă
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
eliberare" a sa de obligația reflectării. Smuls din făgașul său tradițional, lirismul apare umilit, împins nu atît pe calea spontaneității avangardiste, a absurdului regenerator, cît pe cea - atît de neașteptată, întrucît trasată în alt plan - a lui... Caragiale. Discursul se impregnează de sarcasmul balcanic al propriei sale blocări. Pe urmele lui Cristian Tudor Popescu, un alt nouăzecist, T. O. Bobe (născut în 1969, la Constanța) ne propune o soluție intermediară. Și anume o deschidere a realului (descris cu minuție și aplicație
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
mai aproape de studiu, de dezbatere, cu inserții polemice în segmentul de "critică a criticii" care nu lipsește din niciuna din aceste ample comentarii [...] Istoria literară este un alt domeniu de care mă simt apropiat, dar nu istoria factologică sau cea impregnată de pasiune ideologică, așa cum o practicau istorii literari în epoca formării mele, ci cu grija de a salvgarda factorul estetic..." * TIMPUL ieșean (numărul pe iunie) reia din revista germană Das Gedicht nr. 7, 1999-2000, un top al poeților secolului XX
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
un dar, Dumnezeu ne dă și un bici ; iar biciul e numai ca să te autoflagelezi." Manuela își întrerupe lectura și contemplă cartea, neliniștită. Băiatul i-o ia din mîini. Parcurge cîteva pagini fără să citească cu adevărat, numai ca să se impregneze de parfumul lor. Manuela: Parcă te dezgustă de scris... Esteban: Nu fii proastă ! E o prefață superbă ! Manuela: Ce vrei să faci mîine, ca să-ți sărbătorești ziua ? Esteban: Să mergem la teatru... E ultima săptămînă a lui Huma Rojo... Manuela
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
sa prăjind chiftele și încercând să se ridice, tragicomic, la condiția de Ofelia et comp.: "Mă rumenesc/ Cu fiecare boț de carne tocată,/ Așezat în uleiul încins/.../ Tresar erotic la fiecare sfârâit/... Mă rotunjesc./ Cresc./ Simt cum ies din tablou./.../ Mă impregnez/ Miros a femeie// Trăiesc ultimativ și ritualic,/ Până la capăt,/ Gestul simplu de gospodină./ Mângâi apoi cu privirea mormanul de carne prăjită/ Și mă simt simultan Ofelia, Isolda, Desdemona și,/ Nu în ultimul rând,/ Madame Bovary./.../ Sunt fericită." (Ars domestica) Teribilistă
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
apatică, dresată la grădiniță/ care într-o zi s-a apucat din senin să spargă paharele cu dinții..." (Artă politică). Secvența care încheie Poemele politice se intitulează sugestiv Recquiem. Meditațiile asupra poeziei din Final provizoriu vin să susțină demersul poetic impregnat de politic: "Un poet trebuie să accepte totul din realitate." Magda Cârneci - Poeme politice, Editura Axxa, Botoșani, 2000, Colecția "La Steaua" - Poeți optzeciști, 108 p., f.p. Gânduri poetice despre (ne)liniștile existenței Manual de gânduri care liniștesc... este un fals-jurnal
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
confirmare modernă. S-ar zice că dintr-o obscură nelămurire cu sine, oscilînd între contrarii (substratul literar al gîndirii sale ce se voia, bovaric, distilată la culme, abstractizată în chip performant, a jucat un rol considerabil în manifestarea ei șerpuitoare, impregnată de pasionalități), C. Noica se arată foarte aspru cu gîndirea românească în genere. Nu mai puțin aspru decît Cantemir cu defectele de caracter al copămîntenilor săi! Obsedat de "tensiunea creată de întîlnirea dimensiunii eternului cu cea a istoricului în conștiința
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
mai e nimic). Tulbură prozaismul ostentativ cu imaginația ei privată, deformantă: Deși vremea demult s-a stricat/ soarele își dă pe răzătoare/ pielea de portocală" (Abia dacă-l recunoști). "Ioana" este femeia îndrăgostită aici și acum, trăind într-un oraș impregnat de parfumul plimbărilor către Romană, într-o casă care plutește în aerul tristeților ei singure, expuse fără ostentație, cu o familiaritate fragilă, extenuată, tulburătoare: "uneori îmi spun încet: Ioana, Ioana/ încercînd pe tine să te imit" (Decembrie cu zăpadă). O
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
farmec, cu o lipsă de gravitate care face textul simpatic - o modă în cenaclul pomenit, e suficient să ne gîndim la Sorin Gherguț, de pildă. Simona Tache nu are umorul nebun al acestuia, dar reușește colaje interesante. Toate poemele sînt impregnate de o acută realitate, o realitate imediată, prezentă prin aspectele ei derizorii, datată cu ajutorul frînturilor de reclamă, posturilor TV și evenimentelor internaționale și fixată spațial într-un București al traseelor de transport în comun, al piețelor, al bisericilor. Cea mai
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]