720 matches
-
scriere critică</spân> axat pe dezvoltarea unor metodologii și practici de receptare și de scriitura, care au în centru o abordare socio-politică a artei contemporane.</div> În context local, analizele critice se fac, în bună parte, din perspectiva exclusiv estetică, impresionista, non-argumentativă, ambigua sau confuză din punct de vedere politic. De cele mai multe ori, abordările privilegiază rolul componentelor artistice în defavoarea concentrării pe dimensiunea social-politică. În opoziție cu aceste tendințe dominante, atelierul organizat de Gazeta de Artă Politică</spân> își propune să elaboreze
Împreună scriem politic! () [Corola-website/Science/296099_a_297428]
-
perioada modală - Miles Davis (c.1958-63) s-a bazat pe melodiile improvizate, cu un număr mic de acorduri. Savantul Barry Kernfeld numește această muzică (jazz) muzica acordurilor improvizate. Această perioadă a muzicii lui Davis a fost, de asemenea, numită jazz impresionist, deoarece folosește aceleași caracteristici muzicale și dispozitive ca așa-numitul stil impresionist de muzică clasică al lui Maurice Ravel și Claude Debussy. Exemplele includ "outro-urile" lui George Benson - ""Body Talk"" și ""Plum"" și modificările solo la piesa ""Breezin"". Următoarele piese
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
cu un număr mic de acorduri. Savantul Barry Kernfeld numește această muzică (jazz) muzica acordurilor improvizate. Această perioadă a muzicii lui Davis a fost, de asemenea, numită jazz impresionist, deoarece folosește aceleași caracteristici muzicale și dispozitive ca așa-numitul stil impresionist de muzică clasică al lui Maurice Ravel și Claude Debussy. Exemplele includ "outro-urile" lui George Benson - ""Body Talk"" și ""Plum"" și modificările solo la piesa ""Breezin"". Următoarele piese sunt "dominate" de acorduri improvizate: versiunea lui John Coltrane, Kenny Burrell, și
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
în juriu. În 1877 s-au mutat cu ea și părinții împreună cu sora Lydia.. În același an îl întâlnește pe Edgar Degas ce o introduce într-un cerc de artiști noi, care va fi mai târziu cunoscut sub numele de „impresioniști”. După insuccesul de la Saloane, Degas a invitat-o să expună împreună cu grupul lui: „Majoritatea femeilor pictează ca și cum ar aranja pălării. Însă nu e cazul tău.” După scurt timp, cei doi au început o relație ce a durat aproape patruzeci de
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
negative. Revista "Revue des Deux Mondes" a scris că „Domnul Degas și domnișoara Cassatt, fără îndoială singurii artiști ce se disting... și care oferă puțină atracție și puțină scuză pretențioasei prezentării de mâzgălituri infantile”. A participat și la următoarele expoziții impresioniste, fiind un membru activ al grupului până în 1886. Cassatt a intrat apoi in afaceri cu Paul Durand-Ruel, în a cârei galerie a expus singură pentru prima dată. Amica ei, Louisine Elder s-a măritat cu Harry Havemeyer în 1883 și
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
in afaceri cu Paul Durand-Ruel, în a cârei galerie a expus singură pentru prima dată. Amica ei, Louisine Elder s-a măritat cu Harry Havemeyer în 1883 și, având-o pe Cassatt ca sfătuitoare, cuplul a început să achiziționeze picturi impresioniste la o scală mare, o mare parte din colecția lor fiind acum expusă la Muzeul Metropolitan de Arte din New York. Artista a început să realizeze numeroase portrete ale membrilor familiei sale în această perioadă, "Portretul lui Alexander Cassatt și al
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
a fost întreruptă de grija pe care o purta familiei sale. Mama ei era grav bolnavă, iar în 1822, sora ei (Lydia) a decedat; din acest motiv Cassatt nu a mai expus numic până la "Expoziția Impresioniștilor" din 1866. Sfârșitul perioadei impresioniste nu a fost un impediment pentru artista plastică, aceasta începând să experimenteze gravurile, inspirată fiind de o expoziție organizată la "Beaux Arts", Paris, unde erau prezentate 725 de gravuri japoneze semnate de Utamaro, Hiroshige și alții. Gravurile lui Cassatt ilustrează
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
fost un pictor, grafician și artist decorator francez. A fost printre primii pictori francezi care au expus public lucrări de orientare cubistă, deși el însuși nu este considerat ca aparținând mișcării cubiste propriu zise. Primele sale opere - cu evidentă inspirație impresionistă, în maniera lui Paul Cézanne - datează din anul 1903, pentru a-și dezvolta cu timpul propriul stil, dinamic și plin de optimism. Fascinat de civilizația industrială, dar și de problematica socială, Leger face dovada timpului în care trăiește într-un
Fernand Léger () [Corola-website/Science/308312_a_309641]
-
și vocația. Printre aceștia se numără Robert Browning, Oscar Wilde, Dante Gabriel Rossetti, Edward Burne-Jones și John Everett Millais. Proiectul său estetic a contribuit la formarea "Confreriei prerafaelite" ("The Pre-Raphaelite Brotherhood") și la notorietatea acesteia. Nu a înțeles însă mișcarea impresionistă în pictură, acuzându-l pe pictorul impresionist englez James Whistler într-un articol cu ocazia unei expoziții că "aruncă un vas de vopsele în fața publicului". Obstinația de a nu pierde legătura cu trecutul l-a determinat să exercite o critică
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
Browning, Oscar Wilde, Dante Gabriel Rossetti, Edward Burne-Jones și John Everett Millais. Proiectul său estetic a contribuit la formarea "Confreriei prerafaelite" ("The Pre-Raphaelite Brotherhood") și la notorietatea acesteia. Nu a înțeles însă mișcarea impresionistă în pictură, acuzându-l pe pictorul impresionist englez James Whistler într-un articol cu ocazia unei expoziții că "aruncă un vas de vopsele în fața publicului". Obstinația de a nu pierde legătura cu trecutul l-a determinat să exercite o critică radicală a procesului de industrializare, ca și
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
Bazele ascund arme supreme exagerate, precum tunuri cu laser, focoase nucleare și facilități pentru lansarea de rachete, care preiau rolul de obiective. Între baze se află un spațiu neutru. Hărțile au relativ puține elemente vizuale, modele stilizate aproape în stil impresionist, pentru a permite o zărire ușoară a inamicului. Designul impresionist afectează și texturile, bazate pe poze filtrate și îmbunătățite manual, oferind calitatea și aspectul distinctiv al jocului "Team Fortress 2". Bazele echipelor sunt realizate în așa fel, încât jucătorii să
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
nucleare și facilități pentru lansarea de rachete, care preiau rolul de obiective. Între baze se află un spațiu neutru. Hărțile au relativ puține elemente vizuale, modele stilizate aproape în stil impresionist, pentru a permite o zărire ușoară a inamicului. Designul impresionist afectează și texturile, bazate pe poze filtrate și îmbunătățite manual, oferind calitatea și aspectul distinctiv al jocului "Team Fortress 2". Bazele echipelor sunt realizate în așa fel, încât jucătorii să știe imediat unde se află. Bazele RED folosesc culori calde
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
umbrei îndrăgostite ... de bucurie apele curg între imaginație și realitate Siddharta vânzătoarea de iluzii dedublată de un iubit secret îmi invadează sângele cu telepatii halucinante o altă toamnă mă regăsește înveșmântată în rochița de frunze colorată rebel de un pictor impresionist dansez pe o fantezie de Bach simulând vântul îndrăgostit de imaginea mea din oglindă complicitate și foșnet harfa serii mă desfrunzește deasupra unui lac necunoscut mă dezbracă de așteptări cu opusuri transparente insinuate profund în arșița cărnii în numele iubirii semnez
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Carmen Doreal () [Corola-journal/Imaginative/93_a_117]
-
o colecție mult mai nouă. Cea mai mare parte a picturilor provine din perioada Biedermeier și din artă franceză. Sunt expuse lucrări ale pictorilor francezi din perioada romanticistă (Eugène Delacroix), școala de la Barbizon (Jean-Baptiste-Camille Corot, Gustave Courbet) și din curentul impresionist (Édouard Manet, Claude Monet, Camille Pissarro, Pierre-Auguste Renoir, Henri de Toulouse-Lautrec). Există o mare colecție de sculpturi de Auguste Rodin și Constantin Meunier. Celebrul artist maghiar Victor Vasarely a donat muzeului un număr mare de lucrări proprii. Acestea sunt depozitate
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. În mod particular se remarcă în această etapă perioada taberelor băimărene a școlii pe care a înfințat-o în anul 1896. În acești ani a apărut un surprinzător proces de agregare stilistică al elementelor impresioniste, simboliste și realiste prezente în lucrările anterioare. Ultima etapă a fost cea a taberelor de creație pe care le-a organizat la Teceu Mare, perioadă în care discursul artistic al creației sale s-a îmbogățit cu o dominantă pre-expresionistă. După
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
Jean Auguste Dominique Ingres și Jacques-Louis David. Adevărata revelație a fost pentru Luchian cunoașterea operelor lui Vincent Van Gogh și Paul Cézanne. A putut cunoaște astfel, în muzee și expoziții, viața artistică pariziană aflată în acea perioadă în plină efervescență impresionistă. De altfel, Luchian a declarat: „"...Nu m-am împăcat niciodată cu școala... Am învățat mai mult de la Grigorescu și prin muzeele și expozițiile din străinătate"”. Anul 1891 petrecut la Paris a fost unul de intensă activitate artistică, an în care
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Peste toate acestea, efectele de lumină aduc un suflu exuberant, plin de pasiune. "Pe valea Hânganilor, Lunca de la Poduri, După ploaie, Priveliștea Moineștilor" și alte peisaje din jurul Moineștiului, relevă suplimentar originalitatea și noutatea artistică adusă de Luchian. Spre deosebire de curentul pictorilor impresioniști care erau subordonați elementelor vremelnice, a senzațiilor efemere, opera artistică a lui Luchian se fundamentează, ca suport, pe cadrul sufletesc receptor al emoțiilor trainice, deci, de durată. În peisajele lui Luchian se observă că prin utilizarea minimală de mijloace cum
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
de tineri în port caracteristic pentru zona Matyóföld, Dansul fetelor, Femei la pârâu) și nuanțele de verde odihnitor al dealurilor cărășene vibrând în luminile verii (Peisaj la Ferdinandsberg, Dealuri cărășene etc.). Lucrările din perioada 1906-1924 completează cu imagini neașteptate, aproape impresioniste creația „obișnuită” a artistului de formație clasică. Mai retras, fără să se alăture marilor mișcări artistice, Stevan Aleksić continua activitatea de portretist realist transmițând generațiilor viitoare trăsăturile unor personaje (Slavko, muzicantul șchiop din Modoș, Clopotarul) aflate în zona satelor liniștite
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
pictura maghiară, care la începutul secolului al XX-lea dobândește un caracter profund național. Prin diferite modalități de expresie, alături de filonul realist prezent în lucrarea lui Agghàzy Gyula, „Executorul”, sau a lui Maradàsz Victor, „Gheorghe Doja”, coexistă influențe de factură impresionistă, evidente în creația pictorilor Komàromi Katz Éndre sau Ivány Grünwald Béla din pinacoteca timișoreană. Colecția de pictură franceză a muzeului aparține secolelor XIX și XX, când Parisul, devenit centru al vieții cultural-artistice europene, cunoaște cele mai violente confruntări între noile
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
1889 artistul primește medalia de argint pentru pictura „Targ na jarzyny na Placu za Żelazna Brama“ (). Cât a stat la Paris, Pankiewicz a fost impresionat de pictura lui Claude Monet și ca urmare a experimentat cu succes tehnici de reprezentare impresioniste în propriile sale lucrări. După întoarcerea sa în Polonia, el a dus pictura poloneză de la impresionism spre luminism. Peisajele pline de lumină pe care le-a pictat în zona istorică a pitorescului oraș Kazimierz Dolny are la bază tonurile reci
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
lumină pe care le-a pictat în zona istorică a pitorescului oraș Kazimierz Dolny are la bază tonurile reci și calde aplicate prin tehnica pointilismului. Când Aleksander Krywult, Pankiewicz și Podkowinski au expus o serie controversată de pânze cu peisaje impresioniste, critica de artă a fost vehementă. Galeria de artă Georges Petit din Paris a expus în anul 1900 lucrările lui Pankiewicz, deasemenea ele au fost prezente la diverse saloane din Paris cum ar fi Salonul de toamnă din 1904, 1907
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
Alexandru Poitevin-Scheletti (n. 1879, Iași - d. 1959, București) a fost un pictor impresionist care a activat în România. Din partea tatălui, se trage dintr-o familie de francezi. Numele amintește de zona Poitevin, o regiune central-vestică a Franței. Maria, mama pictorului , soră cu Gheorghe Scheletti, era fiica lui Petru Scheletti (1808 - 1878), militar de
Alexandru Poitevin-Skeletti () [Corola-website/Science/329214_a_330543]
-
Țuculescu frapează prin excepționala ei forță cromatică, culorile sale obligă însă să se vorbească mai curând despre magia decât despre violența lor. Astfel încât nu este hazardat să se spună că avem de a face cu un "expresionist întârziat de extracție impresionistă", oricât de paradoxal ar părea această afirmație. În realitate opera lui Țuculescu este produsul unic al unui artist original de geniu, care tocmai prin aceasta se refuză oricărei încadrări artificiale. Creația lui Ion Țuculescu se grupează în cicluri de lucrări
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
deveni soție patru ani mai târziu, pleacă în Italia, după care vizitează Olanda și Belgia. Macke se hotărăște să renunțe la studiile academice și pornește într-o altă călătorie, petrecându-și vara anului 1907 la Paris. Aici studiază operele pictorilor impresioniști, în special Manet, Toulouse-Lautrec și Degas. În toamnă, pleacă la Berlin, unde lucrează timp de șase luni în atelierul lui Lovis Corinth. Se întoarce la Bonn, de unde va pleca în Italia și din nou la Paris, însoțit de Elisabeth Gerhardt
August Macke () [Corola-website/Science/318489_a_319818]
-
în varianta sa germană și îl practică o perioadă, dar se eliberează curând de această influență. Tematica de care se simte cu predilecție atras - peisajul orașului și imaginea solidității acestuia - se află în incompatibilitate cu modul în care atmosfera tratată impresionist se interpune clarității subiectului. Debutează în 1911, la Salonul Oficial din București, cu cinci lucrări pe care le și vinde, iar prima expoziție personală o deschide în 1919, la librăria Minerva. Un an mai târziu, își începe lunga carieră administrativă
Marius Bunescu () [Corola-website/Science/304723_a_306052]