719 matches
-
ia unei lumi de o sensibilitate rar?. Preș?rate pe iarbă nins? de lumina lunii, pierdute printre izvoare „zdrumicate / Printre pietre licurind", cu petalele str?lucind În reflexele boabelor de rou?, florile albastre se Întrev?d, ca Într-o pictur? impresionist?, prin cea?a de argint a razelor ?i prin miresmele ??durii ridicându-se În v?zduh: „Acolo, lang? izvoar?, iarbă pare de om?ț, Flori albastre tremur ude În ??zduhul ț?mâiet". (C?lin -file din poveste) Florile albastre nu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
atât infățișarea prințesei,cât și interiorul iatacului ei.La plecare îi fură brățara de pe încheietura mâinii. Nivelul 4.La Roma,romulanul se lăuda în fața lui Dan că a cucerit-o pe Hera.Ii povesti despre camera prințesei,despre tablourile ei impresioniste,despre alunița ei și în final îi arătă brățara. Dan o crezu pe Hera vinovată și îi dădu romulanului inelul cu diamante.Apoi,îi scrise lui Pisano,un prieten și gentilom din Britania,cerându-i s-o conducă pe Imogen
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
reevaluare a operei sale, demonstrând locul singular al creației lui Bonnard în istoria artei secolului al XX-lea. În consecință, astăzi suntem mult mai dispuși să acceptăm că Bonnard nu numai că nu a fost un urmaș servil al preceptelor impresioniste ci și faptul că a fost de multe ori mai radical în alăturările de culoare decât pictorii fauvi, că imaginile sale pot fi mai complexe și mai misterioase decât cele cubiste sau suprarealiste. O recentă inițiativă a Muzeului Metropolitan - o
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
trecerea de la un impresionism fără idei la un impresionism cu idei. Nu poate lua naștere o critică implicată în actualitate, o critică de durată, o critică deschizătoare de orizont, fără a avea idei. Acesta este fenomenul extrem de interesant: ideologizarea criticii impresioniste lui Lovinescu, ce se complăcuse în senzorialitatea și muzicalitatea împrumutate din simbolism. Trebuia căutată o ieșire din această platitudine a receptării lipsite de interogații, probleme și idei. Încotro să se îndrepte criticul în peisajul politic? Spre liberalism - răspunde E. Lovinescu
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
mai mici în critica românească): autoreflexivitatea, modul în care E. Lovinescu își urmărește, își studiază actul critic, felul în care înțelege literatura, felul în care practică E. Lovinescu critica, în fiecare etapă, schimbându-și stilul și învingându-și scepticismul. Critică impresionistă înseamnă, într-o sinonimie relativă, o critică de gust. Dar nu critica primului gust, a primului reflex al gustului, pentru că primul reflex al gustului său estetic ar fi fost admirația pentru literatura moldovenească, în primul rând pentru Mihail Sadoveanu. Extrem de
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
autorului însuși" (p. 232). Ultima parte a cărții este o contribuție și mai valoroasă, pentru care foștii noștri teribili optzeciști ar trebui să-i mulțumească. Și aici subtilitatea cercetării depășește cu mult autostudiile postmoderniștilor de la noi, precum și teoretizările globale și impresioniste de aiurea. Pe lîngă tratarea noii componente descriptive, autoarea face și un fel de raport discursiv al autorilor, cu referiri multiple la inconturnabilul Cărtărescu, la care "romanul va fi, pînă la urmă, paradoxal construit dintr-o secvență de descrieri întrerupte
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
descrierii. Ca unul care a bătătorit potecile scriiturii franceze, cred că într-un tablou general aceasta poate aduce completări importante, sugerate adesea de doamna profesoară. Astfel, un loc important i-ar reveni lui Zola, cu a sa teorie și descriere impresionistă, ca în celebrele pasaje despre Paris în Une Page d^amour. Trecînd la noi, putem decela multe fragmentări la Rebreanu și oricum o descriere indicială în defavoarea uneori a celei iconice. Păcat că n-avem un echivalent al lui Proust, dar
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
Horia Bădescu, creatorul unei specii aparte: ronsetul. (Evident, aflat la intersecția dintre sonet și rondel). Publicat în 1995, volumul său de Ronsete nu a avut, din partea criticii de la noi, șansa unei recunoașteri pe măsură. Autoarea citează, în oglindă, un fragment impresionist din Al. Cistelecan și câteva fraze aplicate ale francezului M. Dorsel. Sunt întru totul de acord cu ea. Numai că atunci când se pune problema necesarei corecții de verdict și a unei obligatorii promovări, autoarea Sensurilor perfecțiunii nu mai e la fel de
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
în câteva reviste - tocmai pe criterii doctrinare - banala invocare din afară a aceleiași doctrine putea răsturna cu capul în jos întregul dosar de presă. Că, oricât de ideologizat și oricât de monolitic, procesul evaluării rămânea - ca în vremurile bune - unul impresionist. Nu lipsit de impurități și de zgură, nu pe deplin individual, nu articulat ca act de inteligență, dar impresionist. Făcut, e drept, după ureche și legitimat de raportarea la o etică singulară și intens politizată. E doar un exemplu marginal
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
jos întregul dosar de presă. Că, oricât de ideologizat și oricât de monolitic, procesul evaluării rămânea - ca în vremurile bune - unul impresionist. Nu lipsit de impurități și de zgură, nu pe deplin individual, nu articulat ca act de inteligență, dar impresionist. Făcut, e drept, după ureche și legitimat de raportarea la o etică singulară și intens politizată. E doar un exemplu marginal de observație pe care Literatura în totalitarism o prilejuiește și o determină, dar pe care nu o face. Luată
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
doar consubstanțială; realitatea știută n-are acces spre aceea în care trăiesc literalmente dematerializat și fantast" (pp. 68-69). Atitudinea estetică, egocentrismul, hedonismul, vanitatea, absența voluntară din viața socială, patetismul luminos al dragostei pentru natură (ale cărei descrieri sensibilizate la modul impresionist abundă) și înclinarea către decorativ fac din lumea lui Călin Adam un univers al feeriei cinice. Regăsim în cele două cărți două modalități în care modernitatea estetică a sfidat modernitatea socială, două portrete ale omului nou, pe urmele lui Dostoievski
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
și cu concurența... E comic sau tragic să vezi cum lucrurile se repetă cu o exactitate din sfera fizicii sau a astronomiei? Aceleași și aceleași dispute (critica științifică vs. critica artistă, teoreticieni vs. practicieni, autori de monumentale sinteze vs. foiletoniști impresioniști, garanți ai impersonalității vs. adepți ai zig-zagului subiectiv, critica universitară, academică vs. publicistica la zi) se poartă și astăzi, cu virulență pamfletară și reducționism critic, de parcă n-am fi putut învăța nimic din vechile polemici. În prezent, se vorbește cu
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
Gheorghe Grigurcu Proclamînd autonomia esteticului, prin disocierea acestuia de cultural, și practicînd un discurs "impresionist", ca o manieră adecvată pentru a surprinde natura creației literare, E. Lovinescu deschide, în primele decenii ale secolului XX, un drum regal al criticii românești. Urmașii săi imediați vor păși pe acest traseu, diversificîndu-și aportul: Șerban Cioculescu, în sens raționalist
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
Je dis comme pentru voce și pian) imortalizează clipa, condensul sonor, vizând revelarea imploziei ca fenomen imanent trăirii poetice; Adrian Rațiu (Hommage a Erik Satie pentru soprană și pian) adună ca într-un buchet de armonii și rezonanțe când dulci, impresioniste, când amare, expresioniste, uneori previzibile, alteori imprevizibile, sugestiile perlate ale celor zece cântece închinate de Tristan Tzara compozitorului francez, teoretician al "Grupului celor șase"; Cornel }ăranu (Tu reviendras I, Cloches sans raison, Cheminées, Partie sans fin și Tu reviendras II
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv în sculptura lui Ion Vlad. Tocmai această dimensiune a sculpturii noastre
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
provincial și cu sentimentul zădărniciei, Dora este o idilă salvatoare, o rază de lumină și speranță. Amândoi sunt structuri bovarice, încrezătoare că iubirea este singurul sens nobil al existenței. Scriitorul învăluie idealismul erotic al protagoniștilor săi într-o estetizare simbolistă, impresionistă, mizând pe forme și culori, pe intensități variabile de lumini, pe estomparea contururilor și pe reverberațiile psihologice ale duratei interioare. În romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu scrie cu o artă proustiană (impresionismul psihologic) un subiect flaubertian (iubirea bovarică, dusă însă
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
sunetul rezonanțelor. Toate distorsiunile anterioare au fost absorbite în consonanța și convergența armoniilor acestui cvartet. Sunetele picturale - aemănătoare cu cele din Lumină pentru viitor -, ale harpei și flautului, s-au contopit cu liniile cantabile ale violoncelului și cu arpegierile acvatice, impresioniste, ale pianului, într-o veritabilă glorificare a luminii. Cu mijloacele sale specifice, Ulpiu Vlad a tradus, într-un fel, în sunete, inscripția gravată la Yad va-Shem pe "Coloana eroismului": Zakor - "Amintește-ți"! Concertul a fost realizat de Asociația Romanian Fulbright
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
în evoluția artistului. Multe dintre operele timpurii, în special acuarele, par mai "moderne" pentru ochii noștri decât altele executate mai târziu în cariera lui William Turner. De fapt, după mai bine de un secol de când publicul larg a acceptat canonul impresionist, este greu să înțelegi cât de radicală a fost arta englezului pentru contemporanii săi. Mai mult, ne este greu să admitem că a existat un artist în secolul al XIX-lea care nu a trăit în Franța, dar a reprezentat
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
al programului Orchestrei de Cameră a Filarmonicii bucureștene. Personal aș fi preferat ca o atenție egală să fi fost acordată muzicii românești. Sperăm ca o asemenea ocazie să existe în viitor. Lucrări enesciene relativ modeste, de tinerețe, muzica de atmosferă impresionistă, cele două Intermezzi pentru corzi op. 12, au fost susținute în baza unei tensiuni potrivite mai mult climatului romantic. Este un punct de vedere promovat de șeful de orchestră, o viziune ce înflorește literalmente în paginile Serenadei lui Elgar. în
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
partitură magică aparține culorii, fotografiate pe chipul lui Julie cu sensibilitatea unui Nadar și care are propriul său rol dramaturgic. Kieslowski nu folosește culoare într-un sens estetizant, somptuos ca la, spre exemplu, Peter Greenaway, ci într-un sens muzical, impresionist. Culoarea prezentă nu pe pînză, sau reificată în obiect, ci ca efect luminos, vivant, vibrant răspunde în ecou emoțiilor: tenta albastră a asfaltului șoselei, reflexul albăstriu al lămpii pe chipul Juliei, hîrtia albastră în care e învelită acadeaua cu care
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
demnitatea etică" ("Artiștii sunt eroi, criticul trebuie să fie rege"), înseamnă ascensiune pe calea unei detașări de sine, o continuă ridicare în sus, pentru a depăși "orgoliul de a judeca". E un mod de a evita, nu numai teoretic, relativismul impresionist. G. Călinescu se disocia în acest fel de modul subiectiv lovinescian de a înțelege critica. O va face uneori explicit, alteori indirect, ca în această afirmație din 1927: "Un critic este raportor al umanității, o monadă cu fereastră a eului
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
tânăr poet, în jurul căror nuclee de tensiune și semnificație, prin ce modalități compoziționale adoptate și adaptate conștient, e bine să parcurgem câteva fragmente care, desprinse din întreg, rezistă și pe cont propriu. Există voci critice neobosite în a denunța prejudecata "impresionistă" a talentului. Ar fi prea vag, imprecis, fluid acest termen pentru a funda un concept și o teorie critică. Și totuși, pe cât de vag pare acest termen-umbrelă, pe atât de sigur sunt că unii autori se dovedesc extrem de talentați, în timp ce
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
migrants Heureux și atrăgea o faună și mai pestriță în local. Pe patron îl cheamă Claude Fernandez și e uns cu toate alifiile. Are doi angajați: un chelner - Francis - și un picolo - Didier. Mesele sunt vechi, acoperite cu mușamale pătate impresionist și arse, cu mucuri de țigară, pointilist. Scaunele sunt de mai multe feluri, majoritatea cu patru picioare egale ca înălțime. Acolo unde există câte un picior mai scurt, neajunsul e rezolvat cu câte un dop de bere sau cu un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
realism critic, onirism și impresionism. Visul În proza sa se combină organic cu fantezia și se intersectează deseori cu impresionismul. Autoarea nu folosește decât rareori nume de lucruri sau persoane, dar În schimb Își construiește și comunică cu ușurință imagini impresioniste, atât cu privire la trăirile sale cât și ale altor personaje implicate sau tangente cu viața sa. Îndrăznesc să cred că are o abilitate specială de ași construi impresii cu coloratură subiectivă, marcate cu accente erxistențial dramatice. În afară de aceste mijloace care țin
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fură pe față și pe rupte. Actorii fură mimînd, regizorii fură mințind că au o idee cînd se apucă de un text cînd, de fapt, nu au nici una, spectatorii sunt furați de scrobeli...Criticii fură pentru că perpetuează un model empatic, impresionist...” Păi dacă toți fură, fătucă, ce mai chichirez zăbavă pe la cele teatre? Sau om găsi, cu timpul și fo’ doi cinstiți, că altfel ne dispare entuziasmul & pasiunea, teatroloaga taichii, și murim cu toții de foame !... Aflu că la festivalul Ibsen din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]