5,272 matches
-
pe când susură aforisme sapiențiale, au supraviețuit, ceea ce nu dovedește că au fost mai vulpi decât vulpile, ci, dimpotrivă, că o sănătoasă prudență, altoită pe moderație, i-a scos din impas, în câte și mai câte rânduri. Nu chiar în toate - imprevizibilul stăpân era urgisitor - cusur ce se trece în rândul celor rele ale celor bune. În linii mari anume asta va face vorbitorul nostru: va modifica standardele prăfuite ale teoriei părților bune și a celor rele, inovând cu formula părților bune
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
să renunți pur și simplu!? În Cuvântul înainte, Andrei, vocea auctorelui moral, încearcă să dreagă puțin lucrurile privindu-l pe Dragoș ca pe un outsider. Dar chiar dacă nu ne-am pune astfel de întrebări, experiența lecturii rămâne inconsistentă. Finalul " altfel, imprevizibil " este, cu tot sictirul auctorial, gratuit: "O explicație pe potriva înțelegerii tale: a fost o modă, gata, a trecut." sau "N-am chef să mă gândesc la asta. Important este că am încheiat. Nu contează de ce." Cartea e neterminată! Dragoș este
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
pe Amos Oz. Pentru că am vorbit de ambiguitate, există în povestea vieții Dvs. două lucruri care mi se par derutante, dacă nu chiar contradictorii. Primul: sunteți un scriitor de mare sensibilitate, nu sînteți un cronicar al vieții active, dinamice și imprevizibile, ci un explorator de adîncuri. Cum a fost posibil ca un scriitor cu structura Dvs. contemplativă să trăiască 30 de ani într-un kibuț? Cu toată admirația mea pentru activitatea kibuțurilor, nu vă pot localiza în gregaritatea lor. A pornit
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
și chiar pe munci: ,sînt întorși ăia micii de pe munci" (p. 32) O discuție limitată la extragerea argotismelor nedreptățește totuși textul, neglijînd meritele sale stilistice cele mai relevante din punct de vedere literar: tonul sec, autoironic, ba chiar auto-sarcastic, asocierile imprevizibile, juxtapunerile vocilor, producînd, fără duioșii și sentimentalisme, un efect imbatabil de autenticitate și emoție.
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
și neviciat de abuzurile unui regn în detrimentul celuilalt. Dacă există, în cele din urmă, o anumită focalizare a interesului, ea este exprimată nu printr-o acțiune deliberată și lucidă, ci doar prin puterea de sugestie, ca în desenele copiilor, a imprevizibilei perspective afective. Supradimensionarea unei forme, accentuarea ei cromatică, încălcarea registrului sau decupajul ferm pe un fond puternic contrastant sînt singurele modalități de orientare a privirii și de subminare a riscului monotoniei. Și chiar dacă succesiunea registrelor pe verticală și ritmica elementelor
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
însuși) observăm că toate personalitățile înscrise pe ea au un numitor comun: sunt aducătoare de rating, funcționează ca o cale sigură de captare și/sau păstrare a interesului pentru emisiune în momentele de acalmie ale unei vieți politice suficient de imprevizibile, precum cea de la noi. Verde-n față, cartea publicată de Marius Tucă la Editura Polirom este ceea ce s-ar numi o carte de interviuri soft. Din discuție lipsesc mizele majore, aerul este de cozerie relaxată, se vorbește despre tot și
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
se metamorfozează în acest mod în pasăre gânditoare și crab, ambele ipostaze-imitații parțiale care dispar fără urmă în neantul materiei în continuă mișcare și modificare de forme. Presupunând, însă, totodată, posibilitatea reapariției în virtutea aceluiași principiu într-un moment cu totul imprevizibil și într-o formă tot atât de imprecisă. Celelalte texte, cuprinse în volumul intitulat generic Manechinele, extind ilustrările nu numai aparent narative asupra spațiului și timpului care găzduiesc și asistă generativ aceleași procedee de mitologizare a unei realități aparținând primei vârste a
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
colectivizat, ai cărui protagoniști sunt un țăran cam prostănac, vițelul lui și văcarul satului. E o glumă prea lungă și destul de căznită pentru un roman. Poți să savurezi sau nu acest umor popular, încărcat de anecdote, alunecări în absurd, complicații imprevizibile ale epicului rural. Nu e pe gustul meu. E, oarecum, un carnaval al vieții rurale (e cam mult spus), compusă din petreceri, glume, farse, conversații naive, prostie general-umană și lene moldovenească. Poți aprecia spiritul ludic crengist, dar e destul de vag
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
uzi leoarcă și istoviți, mulțumind taxiurilor galbene" (p. 98). Scenele de amor, cu dialogurile afectate între amanți, cu etapele inversate și gesturile mecanicizate prin această răsturnare, au ceva caraghios, dar sînt într-un fel verosimile, semn, probabil, că viața e imprevizibilă și anapoda, mai ales cînd e vorba de iubire. Așa arată o scenă de despărțire, una din cele o mie din decursul unei vieți, dar cu semnul minus în față: ,Pentru că asta-i ciudat cînd vine vorba de astfel de
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
salvatoare și protectoare în împrejurări dramatice. Nucleul romanului îl alcătuiesc straniile întâmplări, databile prin 1980, din satul Bahuseni, situat la marginea codrilor, bântuit de proliferarea onirică a coarnelor de cerb (anomalie răspândită și în orașul vecin, Călărași), ce pot apărea imprevizibil crescând chiar din pereții caselor. Protipendada zonei petrece la vânătoare de turturele sau la vânătoare de mistreți. Satul are o fermă mare de porci corciți cu sălbăticiunile, iar un regizor cabotin pripășit pe acolo imaginează un film în care animalele
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
zic unii că e foarte important să fii autentic chiar și atunci când repeți același lucru... că autenticitatea e cheia originalității... deconstructiviști, versificatori, povestași, mitomani, esteți, militanți... dincolo de mode și curente, de forme, rămâne acel bătrân sâmbure epuizat, care încă palpită imprevizibil, învelit în pojghița uscată a cuvintelor... paradoxuri pocnesc ca niște fructe răscoapte, exotice, savuroase..". Doar în Lumină pe sub ușă motivele "conflictului" sunt clare, deși două dintre ele - parvenitismul politic și oportunismul universitar (să fie de ghicit aici mediul universitar craiovean
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
să le facă memorabile. Căci, din păcate, la finalul lecturii rămâi cu puține lucruri. Formula literaturii sale e mai omogenă, dar rămâne destul de discretă și pariul pe care i-l propune cititorului pare fără cine știe ce miză. "Sâmburele epuizat" palpită totuși "imprevizibil", iar pojghița cuvintelor poate "pocni" și trebuie forțată. O spune însuși autorul, fără a reuși însă prea multe lucruri în acest sens. A rămâne la suprafața uscată a literaturii, cu alte cuvinte a te plasa în afara intrigii și departe de
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
în fața căreia compozitorul nu poate decît să observe și, eventual, în cazurile cele mai fericite, să discearnă - se situează în zodia naturismului, opus umanismului, ce își pune pecetea pe orînduirile tonale, seriale și modal-artificiale. Lumea armonicelor, livrată fie în dispoziții imprevizibile, fie după modele selectiv-elective, este decantată, sistematizată, cînd domesticită grație unor tratamente de temperatizare, cînd lăsată în sălbăticia ei arhetipală, uneori elaborată în baza unor norme logico-matematice, alteori eliberată prin intermediul unor procese acusmatice, dar aproape niciodată configurată temporal în structuri
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
artei ca pe un ovar ce așteaptă în fiecare clipă/ un alt principiu generator al foamei de stimuli" (din pămînt afînat de rumoarea unui cîntec). Pornind dintr-un punct aleatoriu, poeta sosește în alt punct aleatoriu, sugerînd acea coerență a imprevizibilului care face parte, pînă la un punct, din "logica" plăsmuirii artistice moderne. Cunoscătorii pot savura rafinamentul numeroaselor corespondențe frapante și totuși captivante precum numerele de prestidigitație ale unui maestru: "țin minte mîinile tale deprinse să șoptească/ deprinse să umple potire
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
evident, în efortul continuu și sistematic, în exactitatea infinitezimală a desenului, în rigoarea halucinantă a modulărilor, suferă, în mod miraculos, o conversie în opusul lor. Acribia devine aluviune barocă, enunțul miniatural capătă proporții monumentale, iar materia, fragmentată și fasetată în funcție de imprevizibilele unghiuri ale privirii, se preschimbă, la rîndu-i, în stare de grație și în lumină acorporală. De fapt, lumea lui Silviu Oravitzan chiar asta este: un traseu, o deplasare imperceptibilă și continuă de la materie la spirit, de la animația istorică la statica
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
reflux intimizant. D-sa trece pe portativul avangardist poezia delicată a lucrurilor, ŕ la Petre Stoica. Rezultă un melanj de insolențe și timidități, de avînturi și căderi în sine, conturînd fizionomia unui sentimental și introspectiv ce-a apucat, în mod imprevizibil, pe calea hazardului: "stam pe o bancă în parc miram lumea dansam puțin cu cîte o femeie/ întrețineam public noțiunea de primăvară mă lăsam mirosit/ scriam despre tine cu creta poeme pe drumul pe care știam c-o să vii/ uneori
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
cuvinte). Astfel că poezia n-ar fi decît o eroică ariergardă existențială. Paseist prin fidelitatea sa față de instrumentul expresiei tradiționale ("Uneori îmi pare că arta există anume pentru ca trecutul să se poată exprima"), poetul adoptă, în relația sa cu stihia imprevizibilului, un stoicism elegant: "Fii tare sub loviturile vieții: e calea cea mai comodă...". Ceea ce nu e decît o variantă păgînă a umilinței. I se potrivește lui C. D. Zeletin însuși percepția ce-o are asupra unui însemnat poet băștinaș din
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
cei doi. Se poate vorbi chiar și de o simetrie a volumului pornind de la cele două nuclee tematice: așteptarea morții dorite a celuilalt din primul text (Nescafé) este contrabalansată de așteptarea frustrantă a momentului întâlnirii cu celălalt, curmată de moartea imprevizibilă a acestuia. Starea expectativă devine astfel un pretext narativ pentru exploatarea insolitului. În ciuda scenariilor erotice neobișnuite, nuvelele din acest volum transmit același mesaj al ratării împlinirii dragostei, căci "iluzia iubirii eterne nu e decât ultima etapă a despărțirii".
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
pănă-n vecinătatea (aparentă) a "frivolității" pe care nu șovăie a și-o asuma. Departe de-a constitui o frănă, un balast, conservatorismul d-lui Paleologu se dovedește o infrastructură culturală și spirituală solidă pentru reevaluări dintre cele mai slobode , mai imprevizibile. E un fel de reăntoarcere a spiritului de sine, spirit care, reglăndu-și conturile cu Dumnezeu, într-un stil de demnitate umanistă, se lasă în voia impulsurilor sale vitale, surse inepuizabile ale creației. Pe palierul biografic, "libertinul" nu exclude ci, dimpotrivă
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
excita însă o fibră vitală, ceea ce conduce la o trăire frenetică, în termen scurt, pe buza prăpastiei (ca-n timpul Revoluției franceze sau ca-n Petrogradul din ajunul Revoluției bolșevice): "Viața mea a căpătat un caracter mai aventuros și mai imprevizibil, ceea ce nu era lipsit de interes. |n special în prima fază comunistă, a lui Dej, vănzănd lucruri pe care le aveam și despre care știam că nu le voi putea deține mult timp - de pildă aveam o moșie redusă la
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
relațiilor grupurilor minoritare - etnice, sexuale, confesionale, politice, intelectuale - cu majoritatea decidantă". Asamblarea e atît de meșteșugită, încît nu-ți dai seama unde ajungi de la un paragraf la altul, de la o frază la alta. Insinuat în demonstrație, jocul îi chezășuiește tensiunea imprevizibilului, mirajul surprizei. Totuși miza se dovedește de cele mai multe ori de factură moralistă, cu atît mai atracțioasă cu cît obiectului i se dau ocoluri degajate, impenitente în aspectul lor facețios, de către un plin de grație arlechin al speculației care nu acuză
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
pe celălalt. Se apropie în beznă de adversar urmărindu-l cum stătea cu felinarul în mînă, nehotărît, cîțiva pași mai departe, neputînd să distingă în întuneric mișcarea adversarului și de aceea stătea locului. în acel moment, într-un loc absolut imprevizibil, în beznă, Haralampije Opujiș se aruncă asupra pumnalului austriac, departe de sabie și felinarul pe care celălalt anume îl lăsase înfipt în mijlocul străzii. Și aceea a fost a treia moarte a căpitanului Haralampije Opujiș. "Nu înțeleg nimic", gîndea tînărul Opujiș
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor dezordinilor și îmblînzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. S-ar putea susține, cu destule argumente, că în
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
potrivit pentru Sultana Maitec, acela este fie curtea bizantină în plină mistică a vidului, în plină transă iconoclastă, fie un alt spațiu cu vegetația pîrjolită și redus la coordonatele lui esențiale de către un soare necruțător. Într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic impregnată de energii spirituale, valorile fundamentale - alb/negru - și culorile sacre - aurul și roșul (purpura), pentru a reprezenta imaterialul, esența intangibilă a unor forme recognoscibile - fructe, pietre etc., după cum folosește tocmai aceste
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
mea. Pe când eram încă în România, am fost mai întâi obsedat, în anii ’70, de episoadele misterioase ale istoriei comuniste și fascinat de neștiutele, întunecatele rivalități din sânul elitei comuniste românești, intenționat ascunse și distorsionate în auto-flatanta, veșnic schimbătoarea și imprevizibila linie a partidului. Am avut nenumărate și lungi convorbiri cu rude ale mele (multe dintre ele supraviețuitoare ale perioadei de clandestinitate a partidului) și cu prietenii lor despre istoria comunismului intern și internațional. Am crescut într-o familie pentru care
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]