254 matches
-
al inutilului. Rămâne esența spiritualizată. Acesta e Th. Pallady, în florile sale imateriale, în femeile sale care nu plac tuturor (fiindcă din femeile goale ale lui Pallady s-a topit orice notă de sensualism: nu mai palpită rozul cald și impudic al cărnii: s-a prefăcut în flăcăruia spectrală de dincolo de viața materială) în peisagiile diafan-catifelate, în naturile sale moarte, strofe din Baudelaire. Esența spiritualizată. Th. Pallady nu este numai pictorul nostru cel mai rafinat, dar unul dintre cei mai nobili
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
cu cocoșați. Le simt atenția, le simt interesul, nu le simt emoția, așa ca în Germania sau în Elveția. Curios. Un domn îmi cere ceremonios permisiunea să-mi publice volumul în Editura "Del Subsuelo". Entuziasmul meu e de-a dreptul impudic pentru un rang și o vîrstă "cu pondere", cum spune prietenul meu sibian cu ironia-i caracteristică. Ce categorii stupide! (am întîlnit o scriitoare celebră la Berlin care a reclamat un biet chelner că a uitat să-i pună tacîmul
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
cu ironia-i caracteristică. Ce categorii stupide! (am întîlnit o scriitoare celebră la Berlin care a reclamat un biet chelner că a uitat să-i pună tacîmul lîngă farfurie, cerîndu-i patronului să-l concedieze). Dar în Argentina nimic nu-i impudic. Editorul, doar că nu mă ridică pe sus de bucurie, iar discipolii lui Pablo vin pe rînd, ca la moaștele Sf. Parascheva, să mă sărute pe obraz la încheierea "festinului liric". Derutantă țară, aici surprizele te pîndesc din toate părțile
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
ce bine e, ca un mir, ca o limbă caldă, descleiază striurile cărnii, e o plăcere acolo, măcar acolo, puțină tinerețe". Astfel figurarea actelor fiziologice atinge o paradoxală inocență (naturalia non turpia), împrospătînd poezia în cauză, apropiind-o de exercițiul ,impudic" al ,douămiiștilor"... încă un binom contradictoriu în creația Norei Iuga. Pe de o parte o tradițională reverie, mai bine zis o fantazare sentimentală nepotolită, neoprită ca o amețitoare rotire într-un carusel cu o viteză in crescendo: ,mi-am ales
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
măi palpabil, si in volutele vorbirii și gîndirii lui Adam Puslojic. Pentru Adam Puslojic orice referință livresca face să rezoneze o întreagă claviatură de afecte și antrenează confesiuni ce, daca nu ar avea și grație, ar fi în mod obișnuit impudice și sufocante pentru cititor. Toate cărțile despre care discută Puslojic se arătă a fi puternic asumate și impregnate de propria să biografie. La fel cum, ni se povestește, intră în relație cu cărțile, personalizîndu-le, si Nichita Stănescu. Dar mai mult
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
unui trecut asimilat ca o lecție fundamentală a departajării Binelui și Răului, trecut a cărui eludare sau mistificare duce la urmări extrem de primejdioase. Astfel se înfățișează tentativa comunismului de-a se revendica de la istoria națională, de la tradițiile autohtone, cu scopul impudic de a-și disimula lipsa de legitimitate. Ceaușescu a produs un hibrid monstruos prin altoirea ideologiei internaționaliste pe un naționalism exacerbat, primitiv, aidoma unui Golem. Totalmente lipsiți de scrupule, uneltele dictaturii au preluat cîntecele patriotice modificîndu-le textele, au ajustat folclorul
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
însăși. Exemplelor de mai sus li se pot adăuga multe altele: "Ruginite strune/ sună în vînt// Piatră pe suflet/ toamna îmi pune/ ca pe mormînt" (Toamna); "la moartea florii de tei/ vin să se scuture toamnele" (înscris); "trandafirii-și dezbracă/ impudic petalele/ pe streșini curg ploile gri/ pădurea ruginește pustie" (Zvoniri de toamnă) etc. Adevăratele poezii încep acolo unde se sfîrșesc pe hîrtie. Am uitat cine a spus-o, dar ideea mi-a revenit în minte citind versurile lui Solo Juster
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
ideologiei; tema temelor ratate în poezia pornografică. Ce știa cititorul român despre poezia pornografică în 1977? Atunci afla, de pildă, că, în opinia unui scriitor român, în speță Eugen Simion, exista o poetică a acestui tip de poezie: "îndată ce visceralul, impudicul au fost atinse de degetele artei adevărate, ele încetează să mai fie ca atare, devin altceva: o viziune, de pildă, a micului infern uman. Pentru artă nu există teme interzise, există numai teme ratate." (p. 89) Și - nota bene! - reflecția
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
omul pus peste om să-i țină de cald/ lipit de spinare prins în bolduri/ nici mai lung nici mai scurt/ cu păr des pe picioare cu simțuri atrofiate/ omul-haină mai bine îmbrăcat decât tine”. În contextul dat, dificil de impudic, am găsit încă un poem aproape inocent: „Tu nu ai de unde să știi câtă durere e în mine mă doare și cuta perdelei/ pliată ca lama unui cuțit mă vâr sub birou și simt forcepsul în jurul gâtului/ îmi ard părul
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
și infracțiuni, el nu are nici minimul curaj de a-și apăra bărbătește șansă în fața colegilor de senat. Ce altceva decât scârba să-ți provoace un astfel de comportament, în care frică irațională a animalului încolțit se combină cu exhibarea impudica a lașității? Prăbușirea sub orice nivel a limbajului sau, acuzarea sălbatică, la întâmplare, fără argument au reușit, în cele din urmă, să-i dezguste pe destui dintre foștii săi suporteri din P.D.S.R. Setea de putere. Din măruntul trepăduș al marelui
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
personajul care enumeră rolurile pe care omul trebuie să le asume de-a lungul vieții nu se cheamă el însuși Jacques melancolicul? De ce încep cu acest ocol care, se înțelege de la sine, e o mărturie ce poate să pară fie impudică, fie complezentă. Pentru a recunoaște public, aici, acum, faptul de a mă fi recunoscut în maladia lui Angelo ale cărei simptome Diderot le formulează cu o precizie clinică: tristețea definește pe cel care nu e complet mulțumit nici de ceilalți
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
e oribil, pentru că reprezintă o pîngărire a frumuseții, un viol ce-și atinge mulțumirea maximă cînd se aplică asupra unei femei atrăgătoare. La modul opus "delicateții", "neprihănirii" puse inițial în scenă nu fără ostentație, poetul își confecționează un chip strigător impudic, dizolvîndu-și estetismul într-un antiestetism șocant. Împrejurarea că cele două aspecte ale viziunii d-sale se bat cap în cap n-ar putea releva decît o dezicere de sine accentuată prin incongruența registrelor poetice. Idila e întoarsă pe reversul său
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
carne și sînge, ci dimpotrivă o materie poetica pluriforma și de un colorit aprins, în care concretul, berechet, pulsează de viață, cotropește o sumedenie de canale și ramificații. În ținutul ei de forare, hașurat cu acribie, irumpe și tentația păcatului ("Impudice fructe crăpate/ Arătîndu-și sîmburele gol" - Impudice fructe), ca și precaritatea biologică sau turbulenta rătăcirilor. Nimic nu e exclus, armistiții și capitulari, accese de lașitate și de deznădejde, neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu părăsește
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
materie poetica pluriforma și de un colorit aprins, în care concretul, berechet, pulsează de viață, cotropește o sumedenie de canale și ramificații. În ținutul ei de forare, hașurat cu acribie, irumpe și tentația păcatului ("Impudice fructe crăpate/ Arătîndu-și sîmburele gol" - Impudice fructe), ca și precaritatea biologică sau turbulenta rătăcirilor. Nimic nu e exclus, armistiții și capitulari, accese de lașitate și de deznădejde, neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu părăsește, desfrunzita, tumultul pădurii, absoarbe vegetația și
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
zambila mă-sii, vrăjitori și vrăjitoare matlasate apetisant, călărind știuleii de porumb ai însuși Domnului Ion Creangă! Armata de verișoare (mă înrudeam cu tot satul!) dansa săltat, îmbujorată de plăcere, la orice mică întîlnire, incitată de admiratori, chiuind scurt, răsfățat, impudic - parcă erau străpunse toate deodată și învîrtite într-o frigare uriașă, alegorică. Tractoriști comuniști și beți conduceau tractoarele lor comuniste, deh!, cu remorcile doldora de pîini cît roata, pe traiectorii putrede ca și capitalismul, în zig-zag, în bisectoare, în secante
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
pe o himerică ,independență" care se străduia să disimuleze alunecarea regresivă tot mai învederată a dictatorului spre negurile staliniste. Și să scoată în relief pretinsa superioritate a acestuia, prefigurată prin impostura asemuirii lui cu personajele glorioase ale trecutului, printr-o impudică interpretare a lor drept o simplă prefață a ,epocii de aur". însă protocronismul nu se oprește la atari texte am zice ,clasice" prin relativ elementara lor factură. El se prelungește în texturi amestecate, în speculații pretențioase, într-o atmosferă tulbure
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
cunoscutul serial cu aventuri extragalactice. Încercarea ei sinceră de a zîmbi eșuează totdeauna în rictus, dorința de a-și dovedi mobilitatea în dans seamănă suspect cu un muget arhaic al fertilității, după cum curtoazia de gazdă ipocrită și aplecarea profesională și impudică spre suferința comercializată a celuilalt sînt prilejuri cinice de autoflatare și pretexte egoiste de a marca diferența. Și pentru că recenta ediție a Surprizelor..., cea de la care mi se va trage mie bănuiala de misoginie, tot a avut ea loc în preajma
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
păltinișeni, că nu e, în mintea d-sale, "o sintagmă de substrat cinic sau resentimentar, o, nu și nu". E doar o disociere de un model ambiguu, a cărui factură, permeabilă într-un fel la cultul epocii dominate de un impudic cult, transpare în transluciditatea frazei explicative: Dacă l-aș fi putut contacta pe El, atunci, poate că n-aș fi fost capace să-i rezist, adicătelea să ucid în mine alumnul, închizîndu-i gura cu pumnul, în maniera inaugurată de Arune
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
veștejit în poezia anilor optzeci, care, reluată astăzi, adesea în variante peltice, de către poeții cei mai tineri, cunoaște o ciudată revigorare.” Dar ce dovezi aduce, până la urmă, criticul? „Nu voi aminti de plictisitoarele - prin abundență și repetare - considerații degajate, libere, impudice, asupra procesului facerii și de tot ce ține de metalimbaj și de preluarea dezinvoltă a funcțiilor criticii. Sau nu le reamintesc decât în măsura în care ele, alături de alte elemente, atrag atenția asupra eroului, asupra unui personaj neostenit inteligent, neostenit ironic, neostenit zglobiu
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
pildă, considerat modelul arhetipal al povestitorului spre modernitate, consacră dialectul toscan ca limbă literară (cum va face și Creangă din graiul moldovenesc), înclină spre caricatura veselă, care biciuiește (!!) nobilimea, târgoveții și călugării, dar și moravurile vremii, spre gluma corozivă, licențioasă, impudică din Decameronul (scris între 1348-1353), dar și spre melancolia rememorării; este primul modern care l-a citit pe Homer în original și a încercat o traducere a Iliadei în limba latină, dar și primul care scrie despre nestatornicia omenească și
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
prețul său - în treacăt fie spus -enorm. Căci totul se plătește în viață. „Nimic nu vine pe gratis" (Epictet, 12, 2). Într-adevăr. Din care cauză - deși nu am nimic grav să-mi reproșez - îmi repugnă pur și simplu punerea impudică în valoare. Nu sunt nici „erou", nici „rezistent", nici măcar „fost deținut politic" profesionist. Sunt doar un autor de o anume speță, prost situat și înțeles, care a înaintat constant într o anume direcție. Foarte singulară, în orice caz, în cultura
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
a lăsat-o literaturii noastre. Decis să contrazică poezia la modă în timpul său, hotărît să compună o poezie abstractă, atemporală, Philippide s-a îndreptat spre mari construcții cu semnificație filozofică și morală. Într-o perioadă a destăinuirilor lirice, a confesiunilor impudice și a pitorescului, el și-a făcut din recursul la epic și la temele înrudite maniera proprie de a atinge esența ultimă a literaturii. Dimensiunile poemelor sale au sporit astfel constant, ajungînd la un număr de versuri neobișnuit pentru mijlocul
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
acoperișuri lăs mătăsuri, calde pînze Subțiri de in, finețuri de paiangă Ce își clocește răzbunarea-n colțuri De turlă pătrățoasă și umidă, Rostogolesc pe trepte roua-n boțuri, Întind între cetăți poduri de-omidă Și te aștept să vii cîrlionțată, Impudică, cu țîța mică goală, Lin clătinată peste-un iad de smoală, De îngerii din rai blînd lăudată Și-adusă mînă-n mînă chiar de Domnul Ce ne sărută, a iertare, somnul. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc. Mă-nsingur. Tot mai mult
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
încet Peste pupila de piatră, Apoi se ridică din nou Și se lasă stingher Să-nchidă vederea pământului Acoperit de somn și de ape, Și reușind să viseze câte o dungă de cer Doar în secunda dintre două pleoape. Peisaj impudic Ce poate fi mai indecent, mai senzual Decât pielea pământului Pe care, retrăgându-se din când în când, Marea o dezvelește râzând, Ca o fustă cu volane albe murdare Ridicată parșiv dinspre mal Unde marginea ciorapului Nu atinge taina de
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
Până târziu, jurnalele intime vor ocoli aceste lucruri. Și nu numai la noi. Dacă mă gândesc, de exemplu, la acelea ale lui Livius Ciocârlie sau Radu Petrescu, nu mi le închipui în stare să lase să transpară mărturisiri atât de impudice). Modern, Montaigne este, mai întâi, prin această sinceritate cu care își dezvăluie personalitatea. El este, de altfel, cel dintâi preocupat de individul uman și de identitatea lui. Îi place să se analizeze. Experiențele personale sau intime nu intrau încă în
Montaigne by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2591_a_3916]