KorAP: Find »[drukola/base=impulsivitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...20 >

495 matches

Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

C Conștiinciozitate versus Lipsă de direcție Competență (eficientă Ordine (organizată Datorie (atentă Tendință spre realizare (metodică Autodisciplină (nu e leneșă Deliberare (nu e implusivă N Nevroticism versus Stabilitate emoțională Anxietate (tensionată Ostilitate mânioasă (iritabilă Depresie (nemulțumită Conștiență de sine (rușinosă Impulsivitate (cu toaneă Vulnerabilitate (lipsit de încredere în sineă O Deschidere versus Reticență față de experiență Idei (curiosă Fantezie (imaginativă Estetică (artistă Acțiune (cu interese largiă Sentimente (excitabilă Valori (ne-convențională În definirea factorilor, de exemplu a extroversiei, sunt implicate componente care

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
genetice - aproximativ 50% - față de cea ambientală, asupra trăsăturilor personalității (Plomin et al., 2001Ă. Mecanismele poligenice nu pot explica singure trăsăturile personalității, ele interferând constant cu factorii de mediu. Livesley (2003Ă sugerează contribuția dominantă a genelor și a marker-ilor biologici - impulsivitatea: scăderea 5-HT centrale (Mann, 1998Ă - în determinismul dimensiunilor cel mai bine delimitate, deci mai pregnant conturate. De asemenea, trăsăturile temperamentale - condiționate dominant genetic - influențează contribuția personologică a factorilor de mediu. Astfel, după Reiss (2000Ă, temperamentul copilului fundamentează raporturile cu părinții

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
condiționată genetic și cognitiv, prin intermediul imaginii sinelui, dar și prin consecințele acțiunilor din fiecare zi, iar la acest nivel se poate face diferențierea personalității normale de personalitatea patologică. Și în cazul personalităților patologice se pot descrie raporturi asemănătoare. Astfel, sociabilitatea, impulsivitatea, cunoașterea noului și modalitățile de manifestare a instinctului sexual sunt relativ stabile în timp, din copilărie până la vârsta adultă, în cazul TP antisocială. Pe de altă parte, copiii cu trăsături anxios-evitante părăsesc mai târziu familia parentală și se integrează tardiv

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
celor cinci gene corespunzătoare receptorilor dopaminergici. În 1996, s-a stabilit legătura dintre receptorul dopaminergic D-4 și dimensiunea căutării noului. Există deci diferențe genetice în transmisia dopaminergică (Cloninger et al., 1996; Hamer și Copeland, 1998Ă. Căutarea noului presupune hiperexcitabilitate, impulsivitate, curiozitate, extravaganță, nerăbdare. Aceste atribute au nivele diferite de reprezentare la vârste diferite, corespunzător contribuției cantitative a receptorului D-4. Dar D-4 se raportează nu doar la această dimensiune, ci și la ADHD, la atacurile de panică, depresiile majore

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
cluster A sunt descrise mișcări anormale ale globilor oculari, ca și în schizofrenii (Siever și Davis, 1991Ă. La tulburările de personalitate de cluster B - TP antisocială cu precădere - apar anormalități ale cortexului prefrontal, precum scăderea masei substanței cenușii corelabilă cu impulsivitatea (Raine, 2000Ă. În același context, la pacienții cu TP antisocială și TP de tip borderline sunt descrise deficiențe ale funcțiilor executive (O’Leary, 2000Ă. Experiențele și particularitățile copilăriei au o contribuție descrisă de toate școlile psihopatologice în structurarea tulburărilor de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
sine scăzută, instabil, exploziv, răutăcios, apatic și astenic. Autorul le consideră nu entități diagnostice, ci „moduri de a fi”, deci variante developmentale ale firii umane. Contribuția lui Schneider se extinde și asupra comportamentelor agresiv-criminale, care nu pot fi asociate întotdeauna impulsivității și explozivității, ci pot fi apanajul și altor structuri personopate. În ansamblul lor, acestea ignoră cognitiv și emoțional normele morale, deși le cunosc și le pot înțelege. Inspirat de Schneider, Kahn (apud Berrios, 1998Ă definește personalitățile psihopatice ca insuficiente cantitativ

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
modalități de recâștigare a echilibrului psihic și a stimei de sine, corespunzător atributului lor generic de interzis. Aichorn (1925Ă abordează și fundalul biografic al delincvenților și reliefează legătura dintre caracterul indulgent sau dominator al educației și insuficiența super-ego-ului care explică impulsivitatea și dorința de a obține succese și gratificații rapide. Abraham (1927Ă este de acord cu autorul precedent atunci când descrie condițiile favorizante ale structurării personalităților patologice narcisistă, respectiv antisocială. Prima este rezultatul supraestimărilor și răsfățului din copilărie care induc o nevoie

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
au alăturat - în sens nosografic - depresiilor și schizofreniilor. Cleckley a introdus ca și echivalent al psihopatiei conceptul de demență semantică care desemnează discordanța dintre gândire și comportament. Același autor descrie trăsăturile fundamentale ale personalității psihopatice: incapacitatea de a se atașa, impulsivitatea, tendința de a învinovăți pe alții, afectivitatea superficială, farmecul aparent și incapacitatea de a învăța din experiență. Este subliniat, de asemenea, faptul că psihopații nu se găsesc doar în închisori, ci și în cele mai respectabile posturi și instituții sociale

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
mai multeă dintre următoarele: incapacitatea de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale, indicată de comiterea repetată de acte care constituie motive de arest; incorectitudine, indicată de mințitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru profit sau plăcere personală; impulsivitate sau incapacitatea de a plănui dinainte; iritabilitate și agresivitate, indicate de luptele sau atacurile corporale repetate; neglijență nesăbuită pentru siguranța sa sau a altora; iresponsabilitate considerabilă, indicată prin incapacitatea repetată de a avea un comportament consecvent în muncă ori de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
psihopată și sociopată. Exclude: tulburările de conduită (F 91.Ă 301.83 Tulburarea de personalitate borderline F 60.3 Tulburarea emoțional-instabilă de personalitate TP Borderline Un pattern pervaziv de instabilitate a relațiilor interpersonale, a imaginii de sine și afectelor și impulsivitate marcată, începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte, fiind indicat de cinci (sau mai multeă dintre următoarele: 1Ă eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar. Notă: Nu include comportamentul suicidar sau automutilant. 2Ă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Nu include comportamentul suicidar sau automutilant. 2Ă un pattern de relații interpersonale intense și instabile, caracterizat prin alternare între extremele de idealizare și devalorizare; 3Ă perturbare de identitate: imagine de sine sau conștiință de sine marcat și persistent instabilă; 4Ă Impulsivitate în cel puțin două domenii care sunt potențial autoprejudiciante (de exemplu, cheltuieli, sex, abuz de substanțe, condus imprudent, mâncat compulsive. Notă: Nu include comportamentul suicidar sau automutilant. 5Ă comportament, gesturi sau amenințări recurente de suicid ori comportament automutilant; 6Ă instabilitate

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
inadecvată ori dificultate în a controla mânia (de exemplu, manifestări frecvente de furie, stare coleroasă permanentă, bătăi repetateă; 9Ă ideație paranoidă sau simptome disociative severe, tranzitorii, în legătură cu stresul. Este o tulburare de personalitate în care există o tendință marcată de impulsivități în acțiuni, fără a lua în considerare consecințele, și de o instabilitate afectivă. Capacitatea de a face planuri „în avans” poate fi minimă, iar exploziile de furie intensă pot duce deseori la violență sau la „explozii comportamentale”; acestea au loc

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
duce deseori la violență sau la „explozii comportamentale”; acestea au loc mai ales atunci când actele impulsive sunt criticate sau împiedicate de alte persoane. Sunt specificate două variante ale acestei tulburări de personalitate, amândouă având în comun această caracteristică generală de impulsivitate și lipsă de autocontrol. F 60.30 De tip impulsiv Caracteristica predominantă este instabilitatea emoțională și lipsa controlului impulsurilor. Explozii de violență sau de comportament agresiv sunt obișnuite ca răspuns la criticile altora. Include: (tulburarea deă personalitate explozivă și agresivă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
întrețin inabilitatea de a stabili raporturi interpersonale mediate empatic și sentimente lipsite de profunzime și respect reciproc. Este descris uneori un stil superficial și rapid întrerupt de comentarii caustice. Pe fondul unei reduse toleranțe la frustrare, sunt frecvente iritabilitatea și impulsivitatea manifestă, fără vreo motivație aparentă. Antisocialul ignoră expectațiile și drepturile celor din jur, precum și normele comunitare. Sunt definitorii comportamentul manipulativ și dominator față de anturaj, cu apel constant la minciună și șantaj, dar și cu atragerea acestuia în acte îndreptate împotriva

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
tendințe manipulative și un stil non-empatic, asemănătoare reperelor tulburării de personalitate narcisice. Farmecul și emoțiile superficiale, promiscuitatea sexuală și exprimarea expectațiilor negative în raport cu cei din jur reprezintă interferențele histrionice. În același context se plasează și ignorarea riscului, căutarea noului și impulsivitatea. Mai pot fi descrise și variante structurale dominante de intransigență, stil caustic, hipercriticism, suspiciozitate, ostilitate și agresivitate paroxismală, care pot fi raportate la TP paranoică și TP sadică. Comportamentul acuzator, tiranic și destructivitatea, întreținute de cruzime, pot ocupa o poziție

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de evitare a unui abandon real sau imaginar care întrețin relații interpersonale intense dar instabile ce pot fi alternativ idealizate sau ignorate. Există o instabilitatea afectivă marcată cu episoade anxioase și disforice ce pot dura ore sau chiar câteva zile; - impulsivitatea manifestă în cel puțin două sectoare conectate la integritatea personală, precum alimentația compulsivă, viața sexuală, abuzul de substanțe sau șofatul iresponsabil, se racordează conduitelor autovătămătoare și suicidare recurente. Sunt caracteristice atitudinile provocative și intoleranța în relațiile interpersonale din cauza furiei de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
disfuncțiile nocive ale tulburărilor de personalitate. În planul relațiilor interpersonale se evidențiază deficiența capacității de intimanță, prietenie, dragoste, generozitate, precum și cea de a funcționa adaptativ ca o figură de atașament și, de asemenea, atitudini de dominanță și supunere exagerate, agresivitate, impulsivitate, suspiciune, manipulare, indiferență, toate intense și disfuncționale. Acestea perturbă și fac dificilă capacitatea de afiliere - care constituie una dintre cele două axe ale circumplexului interpersonal - și, la fel, „cooperativitatea” - care e una dintre cele trei dimensiuni fundamentale ale caracterului după

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
grijă de alții; 3. lipsa de cooperare; 4. faptul de a crea disconfort altora; 5. lipsa eficacității în acțiuni sociale; 6. lipsa empatiei; 7. eșecul în a realiza și menține relații interpersonale; 8. incapacitatea de a învăța din experiență; 9. impulsivitatea; 10. inflexibilitatea; 11. slaba adaptabilitate; 12. imoralitatea; 13. optimismul extrem; 14. autoapărarea; 15. deficiența autodirecționării; 16. lipsa umorului; 17. dificultatea de a face față stresorilor. Fiind vorba de deficiențe ale „funcționării”, caracteristicile menționate sunt predominant din aria manifestărilor interpersonale, dissociale

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
unui continuum cu personalitatea normală. Sistemul oferă o descriere amănunțită a valorilor pozitive și negative ale dimensiunilor. Pentru „căutarea noutății”, de exemplu, sunt avuți în vedere 40 de itemi, distribuiți în patru domenii: excitabilitatea exploratorie vs rigiditate stoică (11 itemiă; impulsivitate vs reflexie (10 itemiă; extravaganță vs rezervă (9 itemiă; dezordine vs înregimentare (10 itemiă. În perspectiva aplicării sistemului la tulburările de personalitate, se consideră că acestea pot fi caracterizate, în general, prin deficiențe în planul caracterului, iar distorsiunile în planul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Aceste variante pot developa destul de bine persoana cu trăsături rigide și maladaptative, deci cu o tulburare de personalitate. Circumplexul de mai sus și variantele sale nu acoperă însă tot spectrul atitudinilor și comportamentelor interpersonale posibile. Lipsesc cele ce caracterizează hiperexpresivitatea, impulsivitatea sau atitudinea rigidă sau oscilantă a obsesivului. Din cei cinci factori ai FFM se consideră că doar doi sunt bine reprezentați de CIP: extroversia și agreabilitatea. Totuși, multe tipuri de tulburări de personalitate au putut și pot fi bine descrise

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de trăsături, care, pe baza unor studii preliminare, au fost reduse la 24. Acestea sunt: 1. pesimism; 2. autodevalorizare; 3. optimism; 4. iritabilitate; 5. anxietate; 6. suspiciozitate; 7. introspecție; 8. timiditate; 9. izolare; 10. senzitivitate; 11. vulnerabilitate; 12. inhibiție; 13. impulsivitate; 14. agresivitate; 15. ineficiență; 16. iresponsabilitate; 17. infantilism; 18. deficiența resurselor; 19. dependență; 20. submisivitate; 21. conștiinciozitate; 22. rigiditate; 23. excentricitate; 24. hipocondrie. Nu s-a dat fiecărei trăsături o definiție operațională, faptul nefiind uzual la data elaborării instrumentului, folosindu

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Odată cu el, lipsește însă și tot ceea ce ține de organizare și ordonare în existența unui om. S-ar putea imagina - și parțial s-a imaginat - o axă suplimentară într-un circumplex complementar, polarizată între planificarea ordonată și perseverență, în raport cu spontaneitatea, impulsivitatea și manifestările predominant circumstanțiale. În FFM, prima ar ține de conștiinciozitate, a doua, de nevroticism. Sunt multe alte axe care ar putea fi introduse astfel încât metoda circumplexului să fie folosită ca un fel de lupă de lectură, ce se aplică

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
privitor la alimentare sau la uzul de substanțe psihoactive. El poate viza bunuri nepersonalizate, alte persoane sau propria persoană. Deliberarea interioară poate lipsi complet sau poate să se desfășoare totuși parțial. Atuni când la o tulburare de personalitate se afirmă impulsivitatea crescută, se cere precizat care aspect al acesteia este avut în vedere. Relațiile cu alți oameni se pot desfășura la un nivel superficial, al contactului interpersonal. Poate fi însă în joc și o relație interpersonală, care presupune o cunoaștere reciprocă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
dăinuie dincolo de circumstanțe, putând implica zona intimă a subiectului. Când se comentează perturbarea relațiilor interpersonale la cei cu tulburări de personalitate se cere precizat la care aspect al acestora se face referință și în ce corelație cu afectivitatea și/sau impulsivitatea. Etichetarea unei persoane ca prezentând o tulburare de personalitate și plasarea ei într-o categorie prototipică este un demers exterior ce se plasează la nivelul impersonal al statisticii. Evaluarea ei mai detaliată, prin diverse sisteme dimensionale, poate da un plus

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
pe care o face un asistent social obținând informații din diverse surse este totdeauna utilă, deoarece adună date asupra comportamentului în diverse împrejurări și contexte. Pe lângă chestionarele generale de personalitate, se pot utiliza și chestionare țintite - de exemplu, privitoare la impulsivitate, dependență, instabilitate, ordine. Se pot utiliza și teste proiective, dar rezultatul acestora nu este standardizat. Evaluarea tulburărilor de personalitate se face, desigur, și prin analiza detaliată a biografiei, prin discursul narativ al pacientului și a celor ce-l cunosc, prin

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]