195 matches
-
așternut bine pe hârtie aceste considerații introductive și mă simt obligat să recunosc că ele nu au nici un fel de actualitate. Mi-au venit în minte din acea inerție care îi face pe majoritatea intelectualilor să fie în mod cronic inactuali. Ceea ce se întâmplă, în momentul de față, în mica noastră lume intelectuală nu mai poate fi caracterizat, vai, nu!, în termenii opoziției lovinesciene, care era consacrată de convenții și maniere între timp devenite caduce. Cel mai virulent pamflet, nu neapărat
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
al datoriei, fiindcă "mă cunoșteau vecinii toți..." Este, drapată într-o pedanterie ironizată fin, la rîndu-i, răzbunarea dintotdeauna a scriitorului: să rîzi de toți și de toate cu aerul blajin că le faci, de fapt, concesii, ocupîndu-te de lucruri marginale, inactuale, ca jocurile erudite de limbaj, imprevizibile, periculoase, cu bătaie lungă. Ŕ bon entendeur, bon appetit!
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
Sit autorul Mențiunilor care mai găsește puterea de a glumi: "Am subscris, cu voluptate, la asta opinie și am promis să meditez pentru mai tarziu. I se amână și un poem, "Provinciala I": și pe bună dreptate. E cu totul inactuala, pe lângă faptul că vorbește de-o iarnă ovidiana, în plină vară. Iată un cărturar care înțelege totul și se străduiește să prezinte acapararea comunistă a culturii că o evoluție aproape liniștită. Mai iritat se arătă el față de unii colegi de-
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
să dea orice iscălitură de adeziune politică, numai să fie lăsat în pace" (nu e ascunsă oare aici, în acest portret ideologic fugitiv, atitudinea lui G. Călinescu din anii ´50?). Ioanide ca om metafizic își temperează cât poate sfidările unui inactual, își disimulează abstragerea salvatoare din prezent: "Omul metafizic e viclean, zicea Ioanide, îți râde, se face că te ascultă, trece pe stradă uitându-se în dreapta și în stânga, în fond e absent. Se preface ca să scape de contingențe". În categoria metafizicilor
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Guarda e passa“, privește și treci! Dar dacă poți - privește cu ochii închiși! Vremurile acestea, care strivesc totul sub tăvălug, au înlocuit pînă și zîmbetul cu rînjetul ieftin și popular. Numai democrația știe să zîmbească subtil (iunie 1942). *** Recunosc: sînt inactual. Dar numai în măsura în care actualitatea nu este eternă. *** Eternitate - banalitate. *** Pseudonimul prostiei feminine: candoare. *** Cei mai mari adversari ai fericirii lor sînt - nu vă speriați - oamenii care ar dori să devină fericiți ! *** Omul mirat, uimit sau uluit e întotdeauna sincer. Nesincer
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
Alexandru Niculescu Oricît ar fi astăzi de inactuală o discuție - sau o amintire! - despre exilul românesc dinainte de 1990 (sau de luna decembrie 1989), cartea domnului Neagu Djuvara intitulată, cu modestie, Amintiri din pribegie (Ed. Albatros, 2002) nu poate rămîne fără o deosebită lectură - atît în „diasporă", cît și
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Confesându-se, scriitorul își evocă prietenii și confrații, realizând câteva excelente portrete, deconspiră totuși modelele unor opere și, cu modestie, relatează despre întâile succese literare, bucurându-se de aprecierea lui Titu Maiorescu și își afirmă convingerea, vai, acum, atât de inactuală, că se poate trăi de pe urma scrisului, fiind și el o profesie ce merită o firească răsplată. Un prim arbore genealogic și-l alcătuiește Sadoveanu însuși. Părinții tatălui au fost pribegi olteni, veniți la Iași după revoluția din 1821. Bunicul era
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
până la lucrările mai noi ale lui Ilie Guțan, Gheorghe Bodea, Dan Brudașcu, Micea Cenușă, unii dintre ei fiind și editorii bogatei corespondențe a poetului, fără de care nici o ediție de anvergura celei de față nu se putea realiza. Dodu Bălan rămâne inactual și depășit și în întreprinderea de față, ca în tot ceea ce a întreprins de-a lungul anilor. O superficialitate îngrozitoare și descurajantă plutește și pe deasupra acestei ediții, ca de fiecare dată când deschidem o scriere a culturnicului. Un verbiaj îngrozitor
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
bucurieť în această aventură, ireală în raport cu tot ce se petrecea în jur și în lume în acel timp... ! Atît cît (mai) știu, dintre prozatorii români de azi poate doar Bedros Horasangian ar putea fi atras, interesat de un asemenea desigur inactual Ťsubiectť. La începutul verii 1919 antologia era probabil încheiată, de vreme ce Ťavertismentulť lui Septime Gorceix este datat 9 iulie 1919. Și este indicat și locul unde l-a scris: Ťla bordul Dacieiť, vaporul cu care fostul prizonier francez pesemne se repatria
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
nouă" de la Contemporanul lui N. Breban nu-și poate face din spiritul critic o trăsătură individualizatoare. Aparține și altora. Cât privește specificul național, iarăși nu credem să poată individualiza direcția de la Contemporanul. Chiar dacă nu socotim conceptul, ca Z. Ornea, total inactual, ci încă apt de regenerări, el nu mai poate totuși însufleți un curent nou, o direcție cu adevarat nouă în cultura românească. Și nu o poate face dintr-un motiv prea simplu: este vechi, istoric vorbind. A fost mai întâi
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
Intelligenz, o intelighenția fluctuantă, care își face iluzia că urmărește țeluri superioare, dar care se dovedește, în realitate incapabilă de a înfăptui obiectivele cele mai banale” (Bene vixit qui bene latuit... România: intelectualul lipsit de putere). Cât de actuale sau inactuale sunt opiniile lui Culianu, putem să observăm și singuri. Elita autohtonă nu numai că nu a aderat prea mult la socio-politica ultimilor douăzeci de ani, dar a arătat că modul în care se face politică o scârbește profund. Așa se
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
toate. În 1987 scria: „În ziua de astăzi, păcatul împotriva Spiritului are mai multe nume: imobilism, minciună consolidată, genocid cultural. În expresia «genocid cultural», efectul ucigător al păcatului este imediat vizibil”. O fi fost o simplă presupoziție teoretică, un demers inactual?
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
de Cantemir în Descriptio Moldaviae marchează o apariție curioasă în Interbelicul românesc. Nimeni n-a mai optat ca el pentru un clasicism situat programatic în afara tendințelor generale ale epocii sale, nimeni n-a realizat atît de consecvent un asemenea proiect inactual - de la debut și pînă la ultimele versuri: admirăm clasicismul asumat, sintetic și subtil. Neobișnuita opțiune n-a rezultat din retardare estetică sau din inapetență organică față de nou: puțini poeți ai perioadei posedau o deschidere culturală comparabilă cu aceea a lui
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
dau sarea și piperul culturii. Pitorescul le vine din aplombul literar și din vehemență tonului, iar naufragiul le e rezumat de mărturisirea lui Roland Barthes: „Nu-mi place și nu înțeleg nimic din ce este actual, îmi place și înțeleg inactualul; trăiesc Timpul ca pe o degradare a Valorilor.“ (p. 495) Aceasta certitudine a degradării valorilor răzbate în cele șase însușiri pomenite mai sus. Antimodern (reacționar) e cel care critica fără măsură cîștigurile aduse de Revoluția Franceză - democrație, vot universal, parlamentarism
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
pe care le permite literatura" în modernitate. Les Antimodernes apare astfel ca o continuare a Celor cinci paradoxuri ale modernității (1992) prin ipoteza unui ultim paradox, formulat astfel de autor: "Adevărații moderni sînt cei care rezistă modernității." Există aici sugestia "inactualului" ca principală categorie a discursului modern, dar și a noțiunii de "dedoxifiere", trăsătură care caracterizează, conform Lindei Hutcheon, postmodernismul. Nu e greu de explicat de ce modernul este numai acela care rezistă modernității: în momentul în care moda cere să demistifici
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
pe Chateaubriand, pe Renan, pe Bloy, pe Paulhan și pe Gracq. Un singur lucru ascunde - pe jumătate doar - autorul Demonului teoriei: inspirația barthesiană a noțiunii de "antimodern". Este vorba despre tînărul Roland Barthes, fascinat în anii '40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe de altă parte, putem vedea în antimoderni o replică a postmodernilor. Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat în istoric al ideilor, demontează în primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
însă în momentul în care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al }ărmului Sirtelor, "reacționari de șarm" (explicitează Compagnon: "reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului") își iau discursul - șarmant de inactual - "în actual"; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă "șarmul" reacțiunii, ci "acțiunea" reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre în atmosfera unei scene de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
ea, în România de azi, și ce a însemnat, în contextul vremii sale. La prima întrebare răspunsul firesc este, fără nici un dubiu din punctul meu de vedere, tranșant. În momentul de față ideologia eminesciană, gîndirea politică a gazetarului, este complet inactuală. Nu numai prin xenofobia incontestabilă, oricîte eforturi de mascare generoasă a acesteia am face, xenofobie devenită, de la al doilea război încoace, inacceptabilă ca atitudine, dară-mi-te ca piesă componentă a legitimării unei doctrine politice. Categoric inactuală este ideologia eminesciană
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
gazetarului, este complet inactuală. Nu numai prin xenofobia incontestabilă, oricîte eforturi de mascare generoasă a acesteia am face, xenofobie devenită, de la al doilea război încoace, inacceptabilă ca atitudine, dară-mi-te ca piesă componentă a legitimării unei doctrine politice. Categoric inactuală este ideologia eminesciană și prin articulațiile ei principale, cum ar fi teoria "păturii superpuse", element-cheie al coerenței gîndirii politice a jurnalistului. Însuși "evoluționismul" la care Eminescu aderă în chip radical - Lovinescu are desigur dreptate catalogîndu-i poziția drept "critică extremă" - este
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
este ideologia eminesciană și prin articulațiile ei principale, cum ar fi teoria "păturii superpuse", element-cheie al coerenței gîndirii politice a jurnalistului. Însuși "evoluționismul" la care Eminescu aderă în chip radical - Lovinescu are desigur dreptate catalogîndu-i poziția drept "critică extremă" - este inactual într-o vreme în care, fie că vrea fie că nu, România trece printr-o etapă de dezvoltare "revoluționară", printr-o ruptură brutală de un trecut abominabil. La cea de-a doua întrebare răspunsul nu e nici pe departe la fel de
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împetrite!) Cu doamne-n-voalate ('n palid, o, valuri împietrite!)" (p. 31). De tot hazul este proza In care debutează în stilul unui discurs critic modern sufocat de cuvinte alcătuite cu prefixul "in" (ineficace, inactual, inacceptabil, inconsistent, inutil, inalterabil, inuman, inacesibil, indecent, invalid, incomod, incomparabil etc.). O simplă pauză introdusă între prefix și restul cuvântului transformă radical enunțurile, elementul de referință devenind planta folosită în industria textilă: "in accesibil tuturor (dacă se-nduplecă să-l
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
să mă fac de rușine. Zadarnic încerca Sorina să afle de ce nu-i strâng mâna și de ce sunt atât de speriat, eu nu-mi scoteam mâinile din buzunare și-i zâmbeam tâmp, roșu până în vârful urechilor." Alteori, subiectul este livresc, inactual. Că și lui Mircea Horia Simionescu, lui Costache Olăreanu îi place să răsfoiască - sau să-și imagineze că răsfoiește - cărți și reviste din alte epoci. El povestește la un moment dat ce a găsit în câteva numere ale unei vechi
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
rugăciuni, nu suflu în tăciuni, dar de-l găsesc - si crede-mă că nu e greu deloc - plin de păcate și de vicii, atunci mă umplu și îl umplu de delicii." Dincolo de tehnica frazării există însă poezia propriu-zisă, densă și inactuala, care ar răvăși sufletele cititorilor dacă cititori ai acestui gen de poezie ar mai există azi. Iată, ca exemplu, un monolog al Anei, femeia-mânăstire: "Nu știu ce e cu mine. Parcă mai sunt și nu mai sunt în lume. Simt, nu știu cum, ca
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
și de farmecul soției sale, Cosima Wagner. Subjugarea pe care o va resimți din partea viziunii muzicale a autorului lui Parsifal avea să răzbată nu numai în Nașterea tragediei (1872), dar mai ales în cea de-a patra Unzeitgemäße Betrachtung (Considerație inactuală), al cărei titlu e lămuritor: Richard Wagner in Bayreuth. Ce s-a petrecut apoi în sufletul lui Nietzsche ține de încîlceala ițelor sale psihice. Venerația i s-a preschimbat în vrăjmășie contestatară, infidelitatea spirituală a filozofului dînd naștere celor două
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
au scris în contra curentului dominant al vremii, și tocmai de aceea astăzi mai vorbim despre ei. Ceea ce i-a făcut să supraviețuiască epocii în care au trăit a fost tocmai inadecvarea gîndirii lor la tiparul oficial. Au fost de la început inactuali, așezați strîmb, de aceea au rămas. Husserl este un alt exemplu de gînditor inactual. A făcut epocă în chip discret și temeinic, preschimbîndu-se cu timpul într-un nume indispensabil pentru oricine vrea să parcurgă, pornind de la începuturi către prezent, istoria
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]