584 matches
-
fost departe de, să zicem, Un om care doarme de G. Perec. Firește, cu distanțele potrivite. Performanța romanului ține de felul în care autorul ieșean instalează cititorul în poezia unei inerții exclusiviste, totodată familiarizându-l cu tact în ambianța unei inadaptări la maturitate. Simpatic și revigorant, În iad toate becurile sunt arse este un roman despre dizolvarea tristeții și imprecizia contururilor.
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
spirit și materie, cu o plasmă în care poeta își poate înscrie mai convenabil confesiunile. Între postura spiritualilor și cea a hileticilor, spre a apela la conceptele gnostice, se află o zonă intermediară, spiritual-materială, extrem de rodnică pentru inspirație deoarece reflectă inadaptarea la sine a ființei, punerea ei în problemă. Incapabil de o identificare cu extazul dar și respingînd tentația unei culturi provocatoare a derizoriului, eul poetic în discuție înregistrează această substanță ambiguă, vîscoasă ce riscă a-l sufoca: „Orizonturile înfășurate de
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
de la capăt, de a-și asuma poverile absolute ale unei conștiințe relative: „Preocupat să înțeleg cărările filosoficești ale trupului / și delicatele sale contorsiuni, / nu te poți scufunda de două ori în apele / aceleiași femei”. Contorsionat el însuși de eforturile fatalei inadaptări, se percepe drept „un ghem poate o pungă de plastic umflată, / gata să crape / de atîta filosofie și ură îndelung frecventate”. Adnotînd nota unui destin mistic („Mă tîrăsc în dîra unei promisiuni mascate cu grijă”), se lasă în voia confuziei
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
opta pentru una sau pentru cealaltă. Toate gesturile teribile ale tinerilor furioși vor fi însă cântărite procustian în regimul political correctness-ului când va fi vorba de bani: așa-zisa „misoginie” a lui Zuckerberg, care nu este decât o formă de inadaptare, de comunicare dificilă, cruzimea împotriva animalelor imputată lui Eduardo Severin, de fapt un test la care fusese supus tânărul aspirant la un loc în cluburile selecte din Universitatea Harvard precum Porcellian sau Phoenix - junele fiind nevoit ca timp de o
Facebook sau lumea văzută de Mark by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5800_a_7125]
-
Ioan Es. Pop Sentimente de vinovăție am avut de când mă știu, pentru greșeli reale sau imaginare. Slăbiciuni pe care comunitatea din satul meu nu le privea cu ochi buni, inadaptări pe care aceeași comunitate le sancționa prin batjocură, iar familia prin pedepse corporale, ratări și eșecuri timpurii m-au făcut să amân orice dezvăluire asupra a ceea ce făceam, fie că era bine, fie rău. Prima vinovăție devastatoare a fost corigența
„De acum încolo, te vei numi Marton“ by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Journalistic/5616_a_6941]
-
de dinaintea plecării mimează notația de jurnal, subminată însă și aici de umor negru. Soacra sa adoarme în patul Hotelului „Astoria” din Arad, ca după „ un prelung prânz cu produse de porc.” Experiența pariziană este tră- ită sub semnul accentuat al inadaptării. Intelectual stângaci, scriitor, autorulnarator ajunge să facă tot felul de munci în care nu e nici calificat și în care nici nu se pricepe.Ajunge astfel să care, dintr-un loc în altul, „mici motoare, destinate ulterior topirii”. Totul pentru
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
primului, cum că cine are un scop nu poate respinge metodele, este în fapt un raționament grav viciat din start, câtă vreme scopul este unul utopic, iar metodele excesive. Lipsa simțului realității, orbirea la ceea ce se petrecea în jurul său și inadaptarea idealului la contextul istoric și social au făcut din acțiunile lui Troțki răni vii în istoria secolului trecut. Acest lucru nu înseamnă însă că oamenii politici trebuie să renunțe la idealuri. Dimpotrivă. Fără ele, politica ar fi o cochilie goală
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
terapie: cine gustă miturile are șansa de a scăpa de condiționarea epocii în care s-a născut. Gîndirea suferă astfel o emancipare care îl scutește de prejudecățile semenilor. De aceea, frecventarea miturilor nu e evaziune pornită dintr-un sentiment al inadaptării, ci înnoire pe baza unor fermenți mitici. În fine, a pretinde unui simbol să se supună unei singure interpretări e semn de amatorism. Orice lămurire univocă e aberantă, un simbol fiind cu atît mai fecund cu cît primește o suită
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
cadrul inert de la care nu mai are multe de sperat, adevăratul punct de atracție fiind fluidul mamei, ca într-un vîrtej de trăiri ce o scufundă pe autoare în ea însăși. Cînd iese la suprafață, adică în lume, își resimte inadaptarea, iar cînd coboară în obsesie, suferă. Într-o parte inadaptarea, în cealaltă parte chinul, autoarea fiind un medium care se încarcă pînă la identificare cu ființa mamei: îi simte mirosul, îi aude glasul, se înfășoară în șalul ei, se gîndește
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
adevăratul punct de atracție fiind fluidul mamei, ca într-un vîrtej de trăiri ce o scufundă pe autoare în ea însăși. Cînd iese la suprafață, adică în lume, își resimte inadaptarea, iar cînd coboară în obsesie, suferă. Într-o parte inadaptarea, în cealaltă parte chinul, autoarea fiind un medium care se încarcă pînă la identificare cu ființa mamei: îi simte mirosul, îi aude glasul, se înfășoară în șalul ei, se gîndește deja la deshumarea sorocită după șapte ani, într-un cuvînt
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
fi o boală comună, afecțiunea mintală de care suferă Cezar Braia - și catalogată exterior drept „depresie legitimă” - e, de fapt, o nevroză complexă, menită să dea originalitate personajului central. Nu nebunia îl caracterizează, așadar, ci mai degrabă un soi de inadaptare premeditată la toate nivelurile socialului. De mic, Braia își inventează tot felul de ticuri și fobii capabile să-i exprime cât mai radical diferența față de ceilalți. Egoismul și cruzimea cu care își concepe și își joacă rolul, dublate de o
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
degetul în priza vieții aduce a pișcătură monotonă. Aberațiile care se nasc de aici sînt de o diversitate de ospiciu: teșirea sensibilității pînă la a nu mai simți emoții, neputința de a te concentra timp îndelungat și sentimentul constant de inadaptare. Lexicul sărăcește pînă la agramatism și sentimentul identității scade, alături de senzația neplăcută că ești supus unor constrîngeri stupide. Și cum toate aceste neajunsuri pot fi înlăturate repede, tînărul se recuplează la internet, elixirul electronic revărsîndu-se din nou: e liber, apt
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
suită experiențială. El este un excelent mecanic și inginer, dar nu funcționează în afara coordonatelor sale intime: spațiu, timp, imagine, povestire, pe scurt aventura sufletului.“ (p. 130) Epoca hegemoniei mașinilor, în care ne aflăm deja fără a acuza semne acute de inadaptare, va fi un eon fără virtuți epice. Căci epicul presupune un șir de întîmplări culminînd într-un deznodămînt, numai că deznodămîntul e un telos la care ajungi prin efortul voinței, și cum în epoca mașinilor nu vor mai exista telos-uri
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
stelele noastre/ făcurăm și steaguri,/ cu ciucuri și zurgălăi,// doamnă, ce mai gîndiți,/ ce iscodiți,/ nefericiții par fericiți..." (Urechile pe ceață). Trăsătura de căpetenie a versurilor lui Ion Davideanu rămîne cea, de cînd lumea, a individului cu vocație de artist: inadaptarea la un mediu față de care, minoritar printr-o sensibilitate intrinsecă, reacționează printr-o prezență oblică, impregnată de anxietate, decepție, eventual sfidare. Mai niciodată jubilant, imnic, mieros-euforic, bardul nostru ia distanțe față de realul resimțit cel puțin ca suspect, dacă nu de-
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
care, minoritar printr-o sensibilitate intrinsecă, reacționează printr-o prezență oblică, impregnată de anxietate, decepție, eventual sfidare. Mai niciodată jubilant, imnic, mieros-euforic, bardul nostru ia distanțe față de realul resimțit cel puțin ca suspect, dacă nu de-a dreptul ca ostil. Inadaptarea sa nu are un aer factice, mimetic, ci (dată fiind și vîrsta autorului care aparține generației subsemnatului) se impune ca rod al unei experiențe îndelungate, ale cărei drojdii s-au depus cu o convingătoare lentoare, în contul unei organicități: ,în
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
sunt intelectuali, iar iubirea lor este o modalitate de a se izola de mediul social, de lumea rea și cupidă, de cotidian. Cei doi se căsătoresc. Aparent, amândoi par a fi învinși de societatea în care trăiesc. Revolta lor denotă inadaptarea, însă Laura și Alec au puterea de a spune și de a recunoaște acest adevăr. Iată de ce, din punct de vedere moral, ei nu sunt niște înfrânți. „îmi devenise atât de drag pământul” Remarcabilă rămâne dragostea Laurei pentru pământul pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dirijorului (ca de altfel al oricărui restitutor) devine cu atât mai fastă cu cât ea este însoțită de creația timpului și spațiului în care viețuiește. E, în definitiv, o mișcare a spiritului care trebuie să-l ducă pe interpret de la inadaptare la adaptare, de la starea de generalitate și neutralitate la cea de individualitate și personificare. Un noian de prime audiții au fost astfel săvârșite cu rigoare și probitate, întreținând un larg orizont stilistic, o mereu surprinzătoare și provocatoare pendulare între curente
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
să plutești în aer și să cunoști, în sfîrșit, acea senzație de lipsă de greutate” - pe care în final îl atinge; bucuria timpului perfect - amiaza - cunoscută de Roland. Odată ce povestea se încheagă, romanul pare să ilustreze eșecuri succesive și senzația inadaptării într-un Paris cu identitate incertă: la două decade de la război (dar păstrîndu-i adierile: fotograful de la Condé purta „o haină prea lungă pentru el, pantaloni de doc și bocanci soldățești”, înainte de revoluția studențească ce l-a scos din letargie, tînjind
Paris - temă cu variațiuni by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/3994_a_5319]
-
E unul din puținele cazuri în care filmul acțiunii nu modifică în rău filmul personal. Din păcate, biografia unui om curge cel mai adesea în sensul maltratării filmului personal, iar cînd puntea între universuri se frînge, mintea se clatină: apare inadaptarea sau nebunia. Înfățișat în forma aceasta lapidară, volumul lui Zografi pare o meditație amară a unui spirit dezgustat de contemporaneitate, cînd de fapt arta autorului stă în ușurința cu care pendulează între universul teatrului și cel al vieții reale. Rezultatul
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
substrat, o motivație de natură existențială, psihologică, de temperament. L.Ulici remarca bine că poetul „are oroare de dramă”, dar vede refugiul poetului în acest tip de poezie ca pe un naufragiu frustrant, un soi de exorcism menit să atenueze inadaptarea. E.Negrici se întreba dacă nu cumva e vorba de „un disconfort al conștiinței”, o tristețe profundă care dezvoltă recompensatoriu „organe pentru voluptate”. Sub titlul Falsul poet minor, G.Grigurcu încearcă să-l scoată pe poet de sub zodia prejudecății minoratului
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
că numai scrisul îi reflectă adevărata personalitate, ființa profundă. Adeseori, Leonid Dimov contrastează bogăția de trăiri interioare pe care el le dăruiește iubitei cu toate celelalte împliniri materiale pe care alți bărbați i le-ar putea oferi femeii. Conștient de inadaptarea sa socială, de ratarea sa deliberată, de lipsa de atuuri materiale, poetul își oferă “geniul”, înțelepciunea, profunzimea, sensibilitatea. De aceea, chiar dacă el nu se va fi gândit nici o clipă la o posibilă publicare ulterioară a acestor scrisori, ele sunt totuși
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
că numai scrisul îi reflectă adevărata personalitate, ființa profundă. Adeseori, Leonid Dimov contrastează bogăția de trăiri interioare pe care el le dăruiește iubitei cu toate celelalte împliniri materiale pe care alți bărbați i le-ar putea oferi femeii. Conștient de inadaptarea sa socială, de ratarea sa deliberată, de lipsa de atuuri materiale, poetul își oferă “geniul”, înțelepciunea, profunzimea, sensibilitatea. De aceea, chiar dacă el nu se va fi gândit nici o clipă la o posibilă publicare ulterioară a acestor scrisori, ele sunt totuși
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
modă sunt astăzi proiecțiile video, de care Kerek uzează și... abuzează: notă cvasigenerală, pare-se, a montărilor de la T.S.A. Personajul care leagă cele... 17 plus unu (bis) povestioare despre terorism, droguri, violență, trădare, nevoia disperată de comunicare și eșecul ei, inadaptare, Anie, este excelent interpretat de actrița Alina Berzunțeanu de la Teatrul Bulandra. Interpretat în sens foarte personal, cu multe tăceri bine exploatate. Din păcate, „firul roșu“ pe care personajul ei îl desenează frumos în prima parte se-nnoadă indescifrabil în învălmășeala
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
oamenii de felul lui Andrei Lazăr (și, desigur și pentru Gib. I. Mihăescu) nu numai imperiul frumuseților ideale, ci si limanul în care își găsesc mângâiere nevinovatele lor frământări pământerști” Andrei Lazăr este un idealist visător, victimă nefericită cauzată de inadaptarea la o societate degradată. În recentul roman - evocator, prin noul titlu, „La braț cu Andromeda”, contemplarea constelației Amdromeda devine un fericit liant pentru desfășurarea firului epic, fiind însoțită de imaginea candidă a frumoasei Luminița, ingenua prietenă din perioada pubertății eroului
CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU LA ROMANUL VIAȚA SCRIITORULUI GIB I.MIHĂESCU ÎNTRE REALITATE ȘI POVESTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384860_a_386189]
-
stângaci de lumea diurnă, unde, de ochii lumii, ne prefacem a fi iubitori de curat, adevăr, cultură, civilizație. Aici, în adevăratele cruzimi ale lumii refuzate și marginalizate prin indiferență, ignoranță sau neputință, pornesc seismele sociale, prăbușirile culturale, pandemiile patologice ale inadaptării, neînțelegerii, necunoașterii, alături de primejdia despiritualizării. Subteranul social scapă controlului instituțional deoarece el cunoaște alte manifestări în istorie. Pentru a ne liniști nu este nevoie de control ci de cunoaștere(N.Minovici, I.Stănescu, B. Brenner, 1937). În lumea diurnă ne-
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]