688 matches
-
față de homosexuali sau față de stilul lor de viață sau de cultura lor". În DSM IV, manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, homofobia se încadrează la cod 302.9 (Tulburarea sexuală fără altă specificație), exemplele 1 ("Sentimente intense de inadecvare referitoare la funcționarea sexuală sau alte trăsături în legătură cu standardele autoimpuse de masculinitate sau feminitate") și 3 ("Detresă persistentă și intensă în legătură cu orientarea sexuală"). Alan K. Malyon a arătat că atitudinile negative față de homosexualitate sunt încorporate în propria imagine de sine
Homofobie () [Corola-website/Science/300839_a_302168]
-
la consecințele lui asupra individului. El este deturnat de la sensul politic, primind alte conotații: lupta dintre mentalitățile unor generații diferite, lupta dintre vechi și nou" (p. 45). La celălalt capăt, însă, și trăgând mai greu, apar numeroase stridențe, inconsecvențe și inadecvări critice, ieșite mai toate din teza șchioapă care ar fi trebuit să susțină volumul. A afirma, bunăoară, că articolele critice la adresa lui Preda erau asimilate cu critica la adresa Tovarășului sau a Sistemului reprezintă o plăsmuire de cea mai slabă factură. A
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
cinci minute după ce recunoștea intenția de a câștiga Președinția și guvernarea, deci de a avea un partid stat... PNL. Dacă aceste mesaje au prins o dată, de ce nu ar prinde din nou, de vreme ce mari schimbări nu s-au produs în România? Inadecvare la așteptările publicului Principala vulnerabilitate a lui Iohannis o constituie inadecvarea tonului și stilului la așteptările publicului. Este imposibil ca experții de comunicare din echipa acestuia să nu fi indentificat problema. Ca reacție, puteau recomanda schimbarea stilului, dar candidatul risca
Klaus Iohannis și-a devoalat strategia de campanie. Cele mai fidele măsurători pun în discuție ”pozitiva” by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/81935_a_83260]
-
deci de a avea un partid stat... PNL. Dacă aceste mesaje au prins o dată, de ce nu ar prinde din nou, de vreme ce mari schimbări nu s-au produs în România? Inadecvare la așteptările publicului Principala vulnerabilitate a lui Iohannis o constituie inadecvarea tonului și stilului la așteptările publicului. Este imposibil ca experții de comunicare din echipa acestuia să nu fi indentificat problema. Ca reacție, puteau recomanda schimbarea stilului, dar candidatul risca să-și piardă credibilitatea, dacă adopta un stil pentru care nu
Klaus Iohannis și-a devoalat strategia de campanie. Cele mai fidele măsurători pun în discuție ”pozitiva” by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/81935_a_83260]
-
L. - atâta cât poate fi reconstituită - excelează prin unitatea de stil, de tonalitate, ceea ce o integrează poeziei boeme, nonconformiste din timpul războiului și din primii ani postbelici. Versul e totdeauna liber și nerimat, adesea discursiv în chip insidios, derutant prin inadecvarea formulărilor la conținut: banalul apare în alianță cu insolitul, prozaicul cu poeticul uneori sublim, realul cu oniricul și fabulosul livresc. Reminiscențe de simbolism decadent sunt încorporate într-o imagistică de tip suprarealist, pătrunsă de spiritul expresionismului. Modurile poetice mai ușor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
Dăscălescu, alături de numele lui Ion Iliescu. E un pic prea mult. Totuși, sunt primul care își caută de drum în momentul în care Legea lustrației în forma actuală trece. Dar are o doză consistentă de nedreptate morală, nu doar de inadecvare juridică sau constituțională, de nedreptate morală, nu față de mine, un trecător printr-un scaun ministerial, cât față de nenumărați alți adolescenți care au trecut prin același lucru și care au ajuns secretari UTC în liceu sau membri ai CC al UTC
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Riscul cel mai important, ivit în cel de-al doilea caz, ar fi acela ca relația de omologie dintre conținut și (re)prezentare să nu fie corect construită. Cu alte cuvinte interpretarea poate stabili acest raport în mod inadecvat. Această inadecvare (și nu mimesis-ul ca atare) ar constitui așadar obiectul criticii platonice. Lucrurile sunt, evident, mai simple în prima situație, când recunoașterea și cunoașterea coincid. Dacă analizăm cu atenție distincțiile stabilite de Andrew Benjamin până la acest punct, observăm în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sine" a cetățeanului în relație cu prestigiul și recunoașterea în lume a statului căruia acest cetățean îi aparține). Toată această lungă, totuși, cum nu se poate mai sumară și grăbită introducere mi-a fost necesară ca să explic senzația stăruitoare de inadecvare pe care mi-a dat-o demonstrația lui Traian Ungureanu, privind felul în care au trăit românii comunismul. Cu atât mai mult cu cât ideile lui Traian Ungureanu sunt cele pe care excedați, le întoarcem toți, pe toate fețele, în
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
că nu este Anglia, de pildă, și Bucureștiului că nu este Londra. Deși tuturor ne este evident că el nu este nici măcar Micul Paris, exact în aceeași măsură în care Parisul nu este Marele București. Și atunci de unde impresia de inadecvare? Pur și simplu din observația de bun simț că bovarismul identitar escamotează sau deformează termenii analizei exprimând pur și simplu frustrările și insatisfacțiile noastre. Nu spun că nu există și în această carte numeroase considerații pe cât de tranșante și admirabil
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
din 1949, imensa iluzie ideologică. Este ceea ce spun textele diplomaților occidentali din deceniul cinci, scrisorile lui Maniu, ale lui Rădescu, ale exilului politic românesc, ale Regelui... Dar capitolul unde graba jurnalistică, opinia în detrimentul analizei dă cel mai supărător senzația de inadecvare este cel final. "De ce a fost dizolvarea statală și mentală a românilor atât de rapidă și desăvârșită?", se întreabă Traian Ungureanu. Om de presă, dependent de discursul de actualitate ca fumătorul de tutunul lui, Traian Ungureanu nu își pune nicio
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a proceselor sale interne și a clarificării sectoriale lucide ce reiese din ea, sfârșește prin a «pierde sensul pe care-l poate avea pentru om», o pierdere a sensului ce amintește de evaluările lui Husserl cu privire la criza științelor europene. Această inadecvare, această disproporție ca stimul maieutic pentru a repropune în alți termeni discursul, constituie momentul socratic al filosofării. III. Lupta pentru sens Mirare și sens Cele afirmate până aici ne-au condus la câteva concluzii, cărora putem încerca să le dăm
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
care aplică un model sociologic derivat din tradițiile de sorginte iluministă pentru a explica mecanisme și dezvoltări specifice unei societăți postindustriale care este profund diferită de societatea industrială a modernității timpurii. Teoria lui Bell suferă astfel de ceea ce aș numi „inadecvarea la context”: Bell aplică un aparat conceptual și un mod de explicare adoptat de sociologii iluminiști și clasici cu referire la tranziția de la societatea tradițională la cea modernă pentru aproprierea conceptual-explicativă a unei tranziții specifice modernității deja consacrate și intrate
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
alte domenii se sincronizează cu acestea într-un timp pe care numai succesiunea generațiilor ni-l relevă. Inglehart ne apare astfel ca un postiluminist prins de despărțirea de vechiul proiect sociologic pentru a-l propune pe acela ce ar evita „inadecvarea la context”. Ceea ce îl determină să procedeze astfel este tocmai marea varietate și bogăție a datelor empirice despre „societatea postmaterialistă”, care îl smulg din reveria iluministă a societății tradiționale, pentru a da seamă de faptele sociale ale contemporaneității pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
autoritatea religioasă, politică și chiar științifică. * Fiecărui stadiu al modernității îi corespund anumite opțiuni. A transfera opțiunile dintr-un stadiu în altul sau a analiza opțiunile dintr-un stadiu cu instrumentele altuia corespund unei abordări și unui nivel inadecvat. O inadecvare ce distorsionează nu numai analiza, ci și persoanele, comunitățile și societățile la care se referă, întrucât le conferă caracteristici care de fapt nu-i aparțin. Pentru modernitatea noastră actuală, eminamente reflexivă, nivelul inadecvat de analiză induce distorsiuni în construcția socială
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care săracul însuși este făcut responsabil: ești sărac întrucât ai optat pentru o asemenea stare, perseverezi în ea și ești responsabil pentru ea. Problemele sociale devin probleme psihologice sau subiective analizate în termenii capacităților și calificărilor individuale, ai adecvării sau inadecvării acestora în raport cu jocurile pieței, ai anxietății și conflictelor sau ai încrederii în sine. Crizele individuale se substituie crizelor sociale, inegalitățile individualizate se substituie pe scena socială inegalităților sociale, abordările comunitare sau dezvoltarea comunitară sunt pur și simplu excepții, solidaritățile de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mod direct pe Eminescu. Și apoi, se petreceau mari schimbări și în ce privește mai vechea ierarhie a științelor: " Ipoteza mea este că așa-numita criză a lui Eminescu la Berlin - dacă nu refuzăm acest termen tare înainte de a-i fi dovedit inadecvarea - are la rădăcina ei (și) un "rău" de natură intelectuală - analizabil ca atare, dacă nu chiar elucidabil. E vorba de un criticism de tip scientist care s-a impus în gîndirea sa, atacîndu-i unele dintre presupozițiile cele mai prețioase. Cum
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
unui individ condamnat să rătăcească în așteptarea unei odihne din ce în ce mai problematice a cărei formă supremă ar fi neantizarea", la Samuel Beckett, experiențele-limită ale drogatului Michaux, "cruzimea" teatrului lui Artaud, dificilul "caz Céline",- mare scriitor semnalând, ca Poe ori Baudelaire, "o inadecvare totală la lumea care se face pentru noi, o dezadaptare funciară la viața ’modernă’, nostalgie a inocenței și iresponsabilității", dar "vinovat pentru că a crezut în personajul său până la a se identifica cu el, pentru că și-a confundat sentimentele personale cu
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
o înșurubare dureroasă în propriul tipar cultural. Stai printre ei, dar nu ești cu ei, lipsindu-ți afinitatea menită a te apropria de etosul lor. Și chiar dacă ești un maestru al socializării spoite, de sub smalțul gesturilor curtenitoare vei gusta crasa inadecvare care te separă de ei. Și cu cît luciditatea ți-e mai tăioasă cu atît nefericirea pe care o trăiești printre nemți e mai acută. E o singură cale de a te simți fericit în Germania: ca mediocritatea să-ți
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
și marile întâmplări ale vieții" (p. 25); "bunica, mama, mai apoi iubita sunt figurile protectoare externe prin care copilul, dar și omul matur substituie figura gardianului interior" (p. 32). Dar raportarea la opera literară finită, nu la scris, suferă de inadecvare: "Poezia onirică a lui Leonid Dimov se datorează conectării inspirației literare la Ťcutia neagrăť a imaginarului subconștient. Făpturile, decorurile, întâmplările halucinate din poemele sale reproduc siluetele de fum ale fantasmelor care îi bântuiau nu doar somnul de noapte, ci fuseseră
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
plămadă cu Alice Voinescu. Aceeași îngăduință înțelegătoare, asimilând înțelept, cu nobilă resemnare și sobră credință, dramele și meandrele umilitoare ale destinului. Dacă ar fi trecut prin închisoare, am fi avut o demnă pereche pentru Lena Constante: aceeași seninătate nevictimizantă, aceeași inadecvare la patetism, vulgaritate, răzbunare“. Fără îndoială însă, cel de-al treilea volet al cărții, Suferința ca împlinire, e cel mai intens și mai șocant, cu atât mai mult cu cât vine - propunând o imersiune violentă, fără menajamente față de cititor, în
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
trasă pe o ureche, cam ca moda anilor 30. Tatăl: un tip intello' vag efeminat, care și-a echipat copilul Jean-Baptiste după chipul și asemănarea preocupărilor sale sociale. Mă întreb dacă în fond nu-i iubim pe francezi tocmai din cauza inadecvării de care dau ei dovadă în lumea contemporană. 28 iulie 2003 Ora 23.30. Mi-e dor de casă. Profund, definitiv, déchirant, nostalgic. O durere comparabilă doar cu cea provocată de despărțirea de o femeie pe care ai iubit-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spate, mai să-i cadă jos pălăria stil melon, apoi își rotea ochii, spunând parcă în transă: "O Magdalena, Magdalena mea / Pupa-ți-aș acum gurița, oa, oa" și altele asemenea. Efectul garantat, ploaie de monezi și fotografii digitale. Despre inadecvare: un camion imens, marca DAF, efectua manevre delicate în fața Universității. Era condus de o tânără fată, cu chip angelic, de maxim 24-25 de ani. Blondă, frumoasă, cu facies teuton (plăcile de înmatriculare erau din Zürich). Imaginea m-a făcut să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o reflecție mai generală cu privire la un alt destin, cel istoric al românilor... Cel puțin pentru mine lectura cărții lui Theodor Codreanu are și o asemenea semnificație... E vorba, așadar, de modul în care "funcționează" istoria la români, despre adecvarea sau inadecvarea noastră la scenariile tragice și grave ale istoriei, pe care ni le propune uneori un poet precum Eminescu. În acest context figurile noastre tragice sunt tragice între altele, fiindcă le sacrificăm de mai multe ori, atunci când dorim pentru noi un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nume de referință, Marthe Robert, pentru a susține ipostazele orfanului în spațiul atenție! romanesc. Un atare viraj intempestiv și derutant ține de specialitatea criticului și se înscrie în strategiile sale curente de argumentare și persuasiune. Aparent, suntem martorii unei duble inadecvări: Marthe Robert n-a citit nici pe Bacovia, nici pe Vieru; Considerațiile teoretice sunt aplicate la roman și nu la poezie. Criticul realizează o extrapolare îndrăzneață, forțând ideile să intre în paradigma construită de el însuși.. Autorul pare să devină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eminesciene ca fiind incorecte și neterminate, "torturând" rima și ritmul; dar același era ferm când ne anunță că modelul nu este bine ales). Apropierea de un text cere, ca tip de lectură, o adecvare a structurilor; putem conchide că și inadecvarea structurală asigură o explicație (acoperire) plauzibilă celor care au rostit cuvinte grele față cu opera eminesciană, vădind o concepție "așa de puțin comună" (și ridicând, astfel, serioase dificultăți de recepție). Al. Dobrescu mută însă centrul de greutate al refuzurilor (cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]