104 matches
-
studii, ca și cele asupra „iudaizării” presei și a literaturii române, denotă o regretabilă alunecare spre naționalismul extremist. Însă negarea creațiilor celor doi scriitori, cărora li se recunoștea totuși talentul, își avea punctul de plecare, de asemenea, într-o temperamentală „inaderență la spiritul satiric” (observată de Pompiliu Constantinescu) și în concepția sa inițială asupra „clasicismului” artei. Tendențioase și mult prea subiective, cele două studii n-au convins opinia publică. Un real folos a adus în schimb istoriei literaturii române prin antologia
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
glosează asupra actului critic, pe care îl înțelege ca pe o formă de meditație asupra existenței umane. Termenul de referință pentru o ars critica, bazată pe conceptul moral al „bunului-simț”, ar fi umanismul activ. Poziția sa tranșantă poate crea impresia inaderenței la conceptele teoretice moderne. Chiar dacă nu și-a structurat programatic liniile orizontului critic, este evidentă în demersul său tendința de a-și defini clar termenii. Moartea prematură l-a împiedicat să sistematizeze într-o sinteză integratoare punctele de vedere risipite
CIOBANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
departe încât au negat că Xenofon l-ar fi cu-noscut pe Socrate și au susțnut, implicit, că toate relatările lui nu ar fi decît fie născociri, fie i-ar fi fals atribuite. Alți critici, mai circumspecți, au susținut, pe temeiul inaderenței lui Xenofon la sub-tilitățile filosofice, că adevăratul Socrate ar fi cel prezentat de Platon, care a înțeles adecvat resorturile ultime, metafizice, ale gândirii maestrului. Este, adevărat că discipolul Xenofon a stat departe de magistrul său ani îndelungați, este cert, de
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
în întregime chemarea pentru viața cetății. Cărturar de interior, deprins a-și depăna reveriile între rafturile bibliotecii sau în plimbările pe aleile moșiei de la Miorcani, Dinu Pillat moștenise nu doar umoarea lirică a tatălui, dar și optica lui ideologică: o inaderență funciară față de proiectele politice și o mefiență spontană față de ideea angajării în numele unui ideal colectiv. Și, dacă politic nu avea nimic în comun cu legionarii, în schimb ce îl lega de ei era afinitatea spirituală: Dinu Pillat, Așteptînd ceasul de
Hristoși în serie by Sorin Lavric () [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]