214 matches
-
prin ochii lui Hyperion, ca o revărsare miraculoasă de ma terie siderală: Și din a chaosului văi / Jur împrejur de sine / Vedea, can ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prin Ion Trestie, crescut pe „mâini vitrege”, ajuns laborant la o fabrică de zahăr, și prin Lina, frumusețea ivită din mocirlă, tot problema sufletului și a „mântuirii care domină nenorocul”. Transsubstanțierea, înălțarea din straturile obscure ale alcătuirii omenești la treapta inalterabilă a Spiritului, este figura care organizează destinul personajelor. Aventura simbolică a lui Trestie se luminează de sensul unui efort general: cel al materiei țintind a se însufleți și a participa la Idee. Proces figurat în planul realist al cărții (apt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
aici, pp. ???-???). De fapt, asistăm în această perioadă la o fragmentare a monofizismului în tendințe diverse, între care aceea a actisteților care au împins până la ultima limită doctrina lui Iulian din Halicarnassus, afirmând că trupul lui Cristos nu era numai inalterabil ci și increat. Mai târziu (către 557, dincolo de limitele cronologice ale prezentului volum) a apărut triteismul în care problematica cristologică „ricoșează” către cea trinitară, ducând la admiterea a trei naturi în Sfânta Treime pentru că sunt recunoscute în ea trei ipostaze
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tradus în siriană de Pavel din Calinice (câteva fragmente au fost recuperate din manuscrisele catenare exegetice). În mod tradițional, i se atribuia lui Iulian o poziție eutihiană potrivit căreia Logosul, prin actul unirii ipostatice, își transformase propria umanitate, făcând-o inalterabilă. Acuzându-l pe Iulian că în acest fel suferința și moartea lui Cristos devin aparențe, adversarii săi au definit poziția lui drept aftartodocetism, adică o doctrină bazată pe caracterul indestructibil și impasibil al trupului, teză care subminează în mod inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ex. Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui Dionisie nu se abate deloc de la dogma stabilită la Calcedon în privința unirii celor două naturi, umană și divină, în Cristos (de ex. Numele divine 2, 10: 648D-649A), însă terminologia referitoare la caracterul inalterabil al naturii divine în Cristos și la absența confuziei dintre aceasta și natura umană se găsesc deja, între secolele al IV-lea și al V-lea, la Nemesius din Emesa care declară în mod explicit că a aplicat la unirea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai mare autonomie cititorilor. Nu mai există, ca în cazul manuscrisului, urma mîinii, scriitura copistului care individualizează textul (greșelile, momentele de neatenție, de oboseală, influența originilor sale geografice etc.). În locul unei variații continue, avem de-a face cu un obiect inalterabil și închis, ca și autorul pe care îl presupune. Imprimeria, dispunînd de semne identice unele cu altele, sustrage textul de la comunicarea directă, de la om la om. O parte dintre aceste efecte se regăsesc în dactilografia modernă. Se stabilește astfel o
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
repetare, / Iar dacă fac un pas, e pasul tău.” Emoția întâlnirii celor două tărâmuri poate fi cuprinsă doar în cuvinte, scrisul deschide o „ușă interzisă”, mijlocind descoperirea unei identități esențiale, perene. Textul are capacitatea de a închide un timp de inalterabilă actualitate, ceea ce o face pe poetă să privească spre scris ca spre un reazem. Este însă un liman bântuit de o ambiguitate funciară, ce apare intens în versurile din Pluralul ca o veghe (1990) și pe care P. a abordat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
aspect dogmatic afirmînd că din substanța primară emană existențe secundare, fără însă ca prin acest proces substanța primară să sufere vreo scădere. Se aduce astfel pe terenul gîndirii ideea, care s-a răspîndit apoi în Europa, că divinitatea este unică, inalterabilă și, prin aceasta, eternă și universală. S-a conturat astfel ideea valorii vieții, care este dată de Dumnezeu, și a valorii personalității umane, omul fiind fiul lui Dumnezeu. Creștinismul nu reprezintă însă o simplă îmbinare de elemente de dogmă și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spirituale. Captivată și mereu decepționată de noul perisabil, ea poate la limită trezi atenția față de acea noutate cu totul alta, mai veche decît timpul, nesupusă nici unei uzuri, precum și față de modurile în care noutatea ei lucrează în tradițiile lumii. Căci noutatea inalterabilă a transcendenței se reflectă în metabolismul tradiției, în creativitatea ei, în capacitatea ei de a găsi forme proaspete pentru a-și tematiza legămîntul cu Originea. în domeniul teologic propriu-zis, ca în oricare altul, doar momentele de epuizare sau scleroză nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și transferă asupra celorlalți prisosul sentimentelor sale. Monomaniacul este vesel, temerar, se agită mult, totdeauna gata să irite (II: 1-3). Evoluția bolii este acută și rapidă. Pasiunile monomaniacilor sunt exaltate și expansive; având sentimentul unei stări de sănătate perfecte și inalterabile, a unei forțe musculare crescute, acești bolnavi observă latura bună a lucrurilor; satisfăcuți de ei înșiși, sunt mulțumiți de alții, sunt fericiți, veseli, comunicativi: cântă, râd, dansează; dominați de vanitate, orgoliu și amor propriu, se complac în convingerile lor infatuate
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
rămurele cu frunze ușoare și tremurătoare din aur cu care se împodobeau femeile din Ur în mileniul al treilea înaintea erei noastre. S-ar spune că orfevrul, giuvaergiul au avut, întotdeauna și pretutindeni, drept ideal să încastreze pietre dure, geometrice, inalterabile într-o montură de metal prețios ce evocă prin finețea lucrăturii grația, capriciul și precaritatea formelor vii. Să extindem problema. Oamenii din trecut nu-și puteau reprezenta forma pe care, timp de o fracțiune de secundă, o iau lichidul împroșcat
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Atît în Lumea Veche, cît și în Lumea Nouă, aurul este în mod evident elementul în care oamenii, de cum l-au descoperit, au văzut dătătorul de viață prin excelență. Strălucește ca soarele, iar proprietățile lui fizice și chimice îl fac inalterabil. În privința virtuților aurului domnește unanimitatea. Îi pomeneam mai adineauri pe indienii bororo, locuitori ai unei regiuni unde aurul se găsea din belșug, uneori aproape la suprafața pămîntului. Ei îl numeau cu un cuvînt ce s-ar traduce aproximativ prin „stră
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
se găsea din belșug, uneori aproape la suprafața pămîntului. Ei îl numeau cu un cuvînt ce s-ar traduce aproximativ prin „stră lucire întărită a soarelui”, în strînsă corespondență cu credințele vechilor egip teni, care considerau aurul carnea strălucitoare și inalterabilă a soarelui. La rîndul lor, poeții Indiei clasice cîntau aurul, echivalent pe pămînt al soarelui de pe cer : . Douăzeci și cinci sau treizeci de veacuri mai tîrziu, Karl Marx, care avea și momente cînd era poet, va relua comparația, subliniind calitățile estetice (și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
privilegiul de a atrage mai mult atenția oamenilor și care nu au întârziat, în toate societățile cât de cât civilizate, să detroneze celelalte mărfuri: este vorba de metalele prețioase aurul, argintul și arama. Prin proprietățile lor chimice, care le fac inalterabile în orice condiții naturale, ele și-au câștigat un rol esențial în viața comercială a omenirii. Cele patru epoci de aur, argint, aramă și fier au fost, de fapt, epocile în care au fost descoperite și cunoscute aceste metale. Aurul
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
hermeneuții fantasticului consideră fantasticul ca o ciocnire Între două sisteme de semnificații, ciocnire generată și generatoare de ambiguitate (de ezitaredupă expresia lui T. Todorov). Pentru Roger Caillais, „fantasticul Înseamnă o Întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului În sânul inalterabilei legalități cotidiene” (), Înseamnă interferare a realului cu fabulosul, a plauzibilului cu incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui Pascal Îl are În fața Universului. Fantasticul este reversul vulnerabilității ființei umane, este un
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
manualele, ca și țările pentru care au fost scrise, au devenit mai stabile, capabile să redea opțiuni narative mai coerente. În ciuda referințelor științifice și academice prin care se legitimează, manualele de istorie nu pun în circulație un produs neutru, "obiectiv", inalterabil, ci o sumă de versiuni ale memoriei colective care animă, la un moment dat, societatea. În ceea ce ne privește, fără a analiza un repertoriu complet de manuale, putem considera că demersul nostru nu și-a pierdut astfel consistența, fiecare dintre
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
certă reprezentativitate pentru cultura istorică la care se raportează. Urmând regula "o țară, un manual", respectăm o schemă epică tradițională care, de mai bine de două secole. modelează narațiunea istorică după tiparul statului-națiune conferindu-i, chiar cu ajutorul școlii, rațiuni identitare inalterabile. De altfel, nostalgia istoriilor glorioase a sedus toate țările proaspăt eliberate de restricțiile propagandei socialiste și de falsele sale constructe internaționaliste, voit insensibile la vechile dispute între vecini. După dispariția fragilei pax Sovietica, sentimentul demnității naționale a erupt, modelând retroactiv
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în solul a ceea ce descoperă prin fereastra deschisă de amănunt. Astfel, înaintând spre profunzime devin ele însele din ce în ce mai profunde. Imanentul, în acest context, este lăsat în urmă, este proiectat la periferia lucidității, imediatul fiind depășit întru saltul spre nemodficabil, spre inalterabilul de ordin atemporal și aspațial. Întâlnirea conștiinței acestui suferind cu structuri, cu repere prime, de natură metafizică, univeral-valabile implică pasul peste imanent în dimensiunea fluctuațiilor transcendente. Când un astfel de suferind citește din chipul și gestul celuilalt, el înaintează descoperind
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
obținut în percepția vizuală, aceste verbe rezonează cu metaforele organice centrate pe experiența luminii pe care atât Evangheliile sinoptice, cât mai ales relatarea ioaneică le preferă. Departe de a trăda prezența unui cripto-platonism rezidual, aceste imagini redau trăsăturile unui eveniment inalterabil care presupune o radicală transformare a sinelui. Condensând atâtea provocări aduse identității de tip aristotelic, evenimentul revelației lasă totuși loc comentariului sau exegezei, fiindcă este saturată cu un conținut. Ireductibilă la un simplu mesaj, revelația consemnată de apostoli vorbește de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în cazul următor, prezentat de Marc (1987), care arată că pulsiunile refuzate (aici, agresivitatea) izbucnesc din când în când intempestiv. Autorul redă mărturia unui bărbat de 30 de ani care, după 4 ani de psihanaliză, a conștientizat caracterul reacțional al inalterabilei sale amabilități: „Am descoperit, în timpul analizei, cât de tare îmi reprimam agresivitatea. Înainte, toată lumea mă vedea ca pe o persoană foarte amabilă, foarte blândă; eram practic incapabil să zic «nu», să mă opun direct cuiva, eram terorizat de violență; totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a construi, în a așeza proporțiile edificiului său. " Condiția" umană poate fi reprezentată în simplificare tipologică sau în perpetuarea infinitezimală a individualului, irepetabil și acut particular. Eroii romanului "static" sînt atrași în sfera observației cu forța unei curiozități răbdătoare și inalterabile. Insațiabile. Roman "fără subiect", după declarația autorului însuși, "static" potrivit chiar taxinomiilor lui Anton Holban, Ioana se compune aglutinant, pe traseele digresiunii și ale parantezelor de discurs narativ, care dispersează materia ficțiunii. Mod camilpetrescian, împrumutat de la modernii vremii, în fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
torul individual este liber de constrângerile de ordin tactic, respectându-le doar pe cele strategice. Date fiind numere mici de competitori majori, produc)torul individual este afectat de ambii factori. Marile firme nu sunt dominate de forțele impersonale ale pieței, inalterabile de propriile lor acțiuni. Ele nu sunt, prin urmare, libere s)-si construiasc) propriile lor aranjamente, sau s)-si stabileasc) propriile politici externe, f)r) a ține cont de efectele pe care le vor avea acțiunile lor asupra altor firme
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
a memoriei religioase în fața acțiunii corozive a timpului. Prin analiza „aromatelor” utilizate în cadrul său, s-ar putea realiza o analiză a „codurilor” care au permis unor mari teme ale gândirii creștine (cum ar fi conceptele de sfințenie și de corp inalterabil) să traverseze timpul și să se exprime cu ajutorul ritualului, iconografiei sau al „miraculosului” (Albert, 1996 : 10). Hrana rituală. Despre distribuția de sarmale (pomană) și semnificația acestora Nu este deloc ușor de lămurit raportul pe care religia îl întreține cu hrana
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de copil cu o dragoste deosebită a fost fratele nostru Radu. O făcea din instinct; cu o pricepere și o dichiseală de om calificat în meserie. Nu încape nicio îndoială că exista în fratele meu Sandu o bunătate funciară genetică, inalterabilă, transmisă pe cale ereditară ca cea mai de preț moștenire de la strămoșii care s-au succedat generație după generație de-a lungul istoriei omenirii. Bunătatea, blândețea, duioșia sunt mai degrabă elemente definitorii ale sexului feminin, manifestate plenar în toată perioada maternității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în cugetul meu și alături de o femeie getă ce reușește să interpreteze savant fiecare nuanță a lui Platon. Inalterabilitate În realitate, mă schimb doar în aparență. Totul e înșelător. Trebuie să izbutesc să ating înaltele profunzimi în care se manifestă inalterabilul sufletesc. Să acced la fibra intangibilă a eului meu celui mai ascuns. Să am acces la esența ființei. Decheneus Se spune că Decheneus a distrus vița de vie pentru a-i împiedica pe supușii săi să se îmbete. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]