2,599 matches
-
mei, poate fi blocat un curs de apă. Oare Jin de Est ne poate sta în cale?" Suveranul statului Jin de Est a trimis imediat o armată cu un efectiv de 80.000 de ostași, pentru a opune rezistență invaziei inamice. În același timp, trupele de avangardă ale armatei Qianqin ajungeau deja la Luojian, în imediata apropiere a capitalei statului Jin de Est. Comandanții armatei acestui stat, Xie Shi și Xie Xuan, au lansat, cu 5.000 de cavaleri, un atac
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
spre râul Feishui și s-au instalat pe malul de est al acestuia. Aflând că avangarda a pierdut prima bătălie, Fu Jian a venit personal în linia întâi a frontului, urcându-se în turnul de observare. Privind spre tabăra armatei inamice, a văzut numeroase corturi și steaguri. Înspăimântat, și-a întors privirea spre Muntele Bagong, din nord, iar firele de iarbă și copacii de pe munte i s-au părut a fi sulițe și steaguri ale inamicului. Înspăimântat, el s-a adresat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zorilor a fost nevoit să se întoarcă, așa cum promisese. La intrarea în tabăra armatei Liao, paza a observat că este ginerele împărătesei, l-a reținut și l-a adus în fața împărătesei. Aflând că ginerele său a fost comandant al armatei inamice și fiica sa l-a ajutat să facă pe furiș o vizită în tabăra acesteia, împărăteasa s-a supărat foc și a vrut să ordone executarea lui prin decapitare. Prințesa Tiejing a venit în mare grabă cu copilașul la mama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
murise și lupta cu bravură și cine știe cum rezista apărarea lui Dinamo și pianistul se purta ca o cizmă și ea a născut un băiețel și el, aflând pe front ce s-a întâmplat acasă, s-a aruncat în calea gloanțelor inamice într-o misiune nobilă, și-a salvat camarazii și s-a stins și cine știe cum s-ar fi clădit istoria dacă smocul acela de iarbă (blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bulgări de pământ, ne înarmam cu bâte, praștii, țevi cu cornete, buzdugane, sulițe, scuturi și scări de asalt. Ne băteam ca chiorii. Seara, când părăseam groapa plină de cofraje și mustăți de fier-beton, echipe de cercetași se strecurau în spatele liniilor inamice și distrugeau cazematele la adăpostul întunericului. Diminețile, la școală, funcționa un fel de armistițiu, după aia redeveneam dușmani și-o luam de la capăt. Într-un asediu prelungit, căruia i-am rezistat cu chiu cu vai, capul lui Guță Bogdan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stradă se auzi glasul unui paznic de la Apărarea Civilă: — E cineva rănit pe-aici? Rowe răspunse, din nou copleșit de mînie: — Asta nu mai e glumă, nu mai e glumă! — Mie-mi spui? Îi replică paznicul, În timp ce un alt avion inamic se apropia dinspre sud-est, șoptindu-le amîndurora ca o vrăjitoare În coșmarul unui copil: „Unde ești? Unde ești? Unde ești?“ CAPITOLUL II ANCHETA PARTICULARĂ „Cicatricea rămăsese profundă multă vreme după Încetarea durerii.“ Micul duce 1 Orthotex - „cea mai veche agenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te audă nimeni. Așteaptă să se umple rezervorul, pe urmă mai trage o dată lanțul și dă-mi cîțiva pumni zdraveni. Va fi cel mai bun alibi pentru mine. Căci, În definitiv, nu sînt decît un cetățean străin, dintr-o țară inamică... CAPITOLUL V ÎNTRE SOMN ȘI TREZIRE „Ajunseră la o pădure mare, ce părea să nu aibă nici o potecă.“ Micul duce Există vise care țin doar de domeniul inconștientului, vise pe care ni le amintim atît de clar cînd ne deșteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al clădirii fusese distrus de bombe, iar ferestrele erau Înlocuite cu scînduri, Încît ai fi zis că te afli Într-o baracă improvizată pentru adăpostirea sinistraților, dintr-un orășel distrus de cutremur. Cartierul Clapham suferise pagube foarte mari de pe urma bombardamentelor inamice. Londra Încetase să mai fie de fapt un oraș: devenise o adunătură de orășele. Oamenii se duceau În cartierele Hampstead sau St. John’s Wood, În speranța unui weekend liniștit. Dacă locuiai În Holborn, n-aveai timp Între două alarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din Arhipelagul Hawaii. . „Fiindcă Orfeu e Orfeu: metamorfozat În el Însuși N-are nici un rost să ne ostenim Să-i căutăm vreun alt nume. O dată pentru totdeauna, Orfeu e Orfeu cînd cîntă...“ (Rainer Maria Rilke) . Semnale care indicau apropierea avioanelor inamice. FILENAME \p D:\carti\Ministerul groazei\Surse\Operat\G Greene, Ministerul groazei.doc PAGE 45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
1986, „este frapant să constați cât de atenți sunt sociologii români în raport cu dilemele sociale și politice ale Occidentului. Frustrați de propriul obiect de cercetare, nu le rămâne spadasinilor ideologi decât să combată fără preget și fără milă toate «perfidele infiltrări inamice» în câmpul «celei mai avansate ideologii». [...] Ei preferă să acuze capitalismul de toate păcatele lumii, închizând deliberat ochii în fața propriilor probleme, mai acute decât oricând. În vreme ce societățile occidentale permit existența opoziției organizate, regimurile de tip sovietic își fac un titlu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
celebrul Auf Vorposten: „Nici o carte, de la apariția tiparului și descoperirea alfabetului, nu făcuse mai mult pentru deșteptarea sufletului național ca aceasta“, constata revista mai sus menționată, cu vădită exagerare. Concluzia era apocaliptică: „Dacă popoarele Europei nu se vor ridica Împotriva inamicului comun, care‑și dezvăluie planurile secrete În această carte, civilizația noastră va fi distrusă de același ferment de descompunere care a nimicit civilizația antică de acum două milenii“. Cinci ediții succesive vor sta mărturie În privința ecoului nemaivăzut În rândul cititorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de valoare în Bora Bora. Dimineață se ivi peste o insulă mohorâtă, ai cărei locuitori își plângeau ființele dragi, iar când soarele le permise străjilor să scruteze orizontul, deja nu se mai distingea pe oglindă apelor nici o urmă a navelor inamice. Sosiseră că un taifun într-o perioadă de calm și dispăruseră ca niște fantasme, fără să lase vreo urma, si, cu toate ca Tapú Tetuanúi se mai liniști descoperind că nici casă și nici familia lui nu suferiseră de pe urma atacului, acest fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
uscățiva, aproape fără forme, ci devenise o femeie frumoasă, mândră și semeața. Pe masura ce se apropiau, descoperiră că din cele nouă fete din Bora Bora nu mai rămăseseră decât șapte, insă alături de ele se mai aflau încă trei necunoscute. Abordarea navei inamice se dovedi o operațiune destul de delicată, iar primii care trecură puntea ei fură Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui, luând poziție în spatele vâslașilor și amenințându-i cu lungile și ascuțitele săbii spaniole, care îi înfricoșau în mod evident pe aceștia, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care Navigatorul-Căpitan le pronunțase cu mult timp în urmă: „Marara este un vas foarte rapid, dar în nici un caz nu ar putea rezista ciocnirii cu o navă de război“. În timpul schimbului de prizonieri, băiatul avusese ocazia să analizeze vasul inamic, și trebuia să admită că, într-adevăr, carenele Mararei s-ar sfărâmă că o coaja de ou în fața provelor înalte, ascuțite și puternice, care păreau anume concepute pentru a provoca daune cât mai mari. Ce șanse mai aveau să supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
impulsul inițial îi permise să alunece că o pala de vânt prin fața furioșilor Te-Onó, care nu-și puteau crede ochilor. Cand se găseau la vreo șaizeci de metri în lateral și la vreo patruzeci de metri încă în fața provelor navelor inamice, căpitanul Mararei ordona din nou: —Toți la babord! Velele în poziția inițială! Navă cârmi din nou și își pierdu și mai mult din viteza, însă când vântul îi veni iarăși din spate, întinzând pânzele, isi recupera vitalitatea, lăsând în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi fac șoricei de ciocolată, ea ne modelează în plastilină și aruncă cu crema de la tort, mai ales pe fața mea, mă desenează cu carioca verde pe mâini, până aici ai voie, și dinții... abia șoptește ea, îndreptând periculos vârful inamic spre ținta din privirea ei, mai ales stă murdară pe degete și se spală pe loc cu apă plată din sticlă, așa cum aruncam eu din greșeală fasolea de pe sobă în bătaia mâinilor când mă aranjam în oglindă. Diseară ne uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
elan, și În fața sa apăru femeia din vitrină, cu cortul portocaliu În brațe. Nici măcar nu era Împachetat cum s-ar fi cuvenit, ci făcut ghem ca o parașută pe care trebuie s-o Îngropi după ce ai fost „desantat” În teritoriul inamic. Înaltă, osoasă, gura mare, ochii verzi ușor oblici, părul roșu venețian. V-am adus cortul, zise ea și dădu drumul cearceafului portocaliu care se lăți spre Încântarea sa În mijlocul camerei. Uite un mod original de a-ți cere scuze, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
folosi încă, pentru a-i face pe dușmani să ridice asediul. Ultimele războaie, în Flandra, între împărat și Franța, nu avansau aproape deloc din cauza mulțimii locurilor întărite. Bătălii cîștigate cu o sută de mii de oșteni împotriva tot atîtor luptători inamici nu erau urmate decît de ocuparea unui oraș sau două; adversarul avînd timp să se refacă, în campania următoare apărea din nou și începea disputa în privința celor hotărîte cu un an înainte. În țările unde există multe fortărețe, armate care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cum suntem pregătiți pentru misiune, a scos harta sectorului de front unde ne aflam. „Copii! Știți foarte bine că de puțină vreme frontul este pe alt aliniament. Ni s-a semnalat că pe această șosea ce se află În spatele liniei inamice curge foarte intens spre sud-est un flux de mașini grele, dar nu știm ce transportă. Sarcina voastră este să aflați ce fel de mașini sunt și ce cară. În acest punct - a arătat căpitanul - ne așteaptă un ofițer de la eșalonul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din toți cei de față doar Nicu și nenea Mitru Înțeleg și retrăiesc starea noastră sufletească. Ei au fost acolo. Ei au văzut poate cum cel mai drag dintre camarazii lui cade lângă el sub lovitura glonțului sau a schijei inamice... Nu știu cine ar fi În stare să explice zbuciumul din suflet atunci când camaradul tău, fratele de sânge, Își dă ultima suflare În brațele tale și tu nu poți să-l ajuți cu nimic, decât luându-i capul În brațe și, strângându
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu lași lumea să doarmă?”... ― Și ai răspuns? - l-a Întrebat Petrică. ― Dacă nu răspundeam, Înghețam acolo... ― Asta Îmi aduce aminte de noaptea ceea când s-a rupt gheața pe amărâtul cela de pârâu, tocmai când să ieșim din liniile inamice... ― Da’ atunci eram mai tineri, frate. ― Cum s-a desfășurat „Întâlnirea” cu Dochița? ― Când și-o dat seama cine Îi În șanț, o liniștit zăvodul, o venit pe marginea șanțului și mi-o Întins coada furcii, ca să pot ieși „la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
După douăzeci de minute, nu ar mai fi fost posibilă evacuarea răniților... Eram deja În mâinile rușilor și nu știu ce s-ar fi Întâmplat cu ei... Rușii nu-și complicau existența cu niște răniți! Nu luau ei grupuri mici de prizonieri inamici, d-apoi niște răniți, dintre care unul aproape muribund!... Așa că... ― Abia acum Îmi dau seama ce au Însemnat pentru mine profesorul Zenit și dragul meu coleg de bancă! Spuneți și voi, cum poți să mulțumești unor oameni care au avut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cred că are dreptate. Numai despre România cât se minte acolo... în școală, în presă, la radio-tv, în conferințe. Până și copiii aceștia, necontaminați încă de virusul minciunii, și-au dat seama că drujeskaia Rumânia este tratată ca un potențial inamic. De aici și reținerea noastră inițială în relațiile interumane... Dar în Saiuz oamenii mai știu să și iubească? Ori tinerii vorbesc doar despre davai kotizația la Kamsamol, Natașa! Drept răspuns, Natașa i-a luat cu delicatețe brațul stâng și și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aveam Încotro. Hotărât să mă bat amarnic pentru cea pe care, chiar de departe și cu maxim respect, o consideram doamna mea, m-am năpustit la micii derbedei și din doi pumni și patru șuturi am pus pe fugă forțele inamice, care s-au retras În debandadă lăsându-mi terenul În stăpânire. Impulsul bătăliei - ca și dorința-mi secretă, bineînțeles - m-a purtat către caretă. Eram lângă ea când vizitiul, un nerecunoscător, după ce m-a privit dușmănos, și-a reluat treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]