119 matches
-
mesaje și coduri, canale de transmisie și recepție și întreaga recuzită comunicațională. De la mumiile egiptene la păpușile de ceară ale panopticonului și, mai nou, la cadavrele digitalizate, se poate realiza o corespondență între fenomenologia și mecanologia morții. Fascinația pentru animarea inanimatului intră în proximitate și cu dubla raportare (atracție și repulsieă față de ideea morții, de reificare și de putrefacția cadaverică. Producând imagini digitale ale trupului, biotehnologiile transformă corporalitatea într-un puzzle de biți, având toate proprietățile necesare mutabilității și (reăcombinării, asamblării
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sintetică mijlocită de automatizarea percepției: mai degrabă decât simpla simulare a realității, avem de-a face, încă o dată, cu înlocuirea acesteia. Problema începe să se pună ca o dedublare a punctului de vedere: împărțirea percepției între subiectul viu și obiectul inanimat, artificial, care este „mașina viziunii”: Într-adevăr, fără ieșirile grafice sau videografice, proteza percepției automate va funcționa ca un fel de imaginar mașinic din care noi vom fi de data aceasta în mod total excluși (Virilio, 1992, p. 126Ă. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
baza tuturor pro-ceselor non-viului și ale viului", și să dorească apropierea dintre ființele artificiale și procesele vii. Ca și în cazul ciberneticienilor de la conferințele Macy, cibernetica reprezenta pentru Jacques Robin o perspectivă valabilă în același timp pentru viu și pentru inanimat și îi permitea să întrevadă posibilitatea de a înțelege omul, societatea, universul. Cea mai bună perspectivă ce putea fi adoptată părea să fie pentru el căutarea a ceea ce putea fi valabil pentru orice sistem, a ceea ce părea universal, și ignorarea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ar trebui să fie adevărate proteze informatice de înaltă clasă". Boissel estimează că există "o adevărată transformare calitativă de la științele tradiționale (fizică, chimie, biologie) la știința ce ar putea privi politica și care ar fi aceea a întregului coerent regrupînd inanimatul, viul, organizările viului, totul considerat ca fiind dinamic și nu static". Jean-François Boissel, în calitatea sa de inginer, adaugă modelizarea matematică și logică acolo unde biologiii nu vorbeau decît despre experiență și pricepere. În funcție de meseria și de competențele proprii, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de la o generație la alta. Introducerea unor termeni precum cod, mesaj, instrucțiune, program, comunicare contribuia la construirea acestui nou cîmp de reprezentare în care ființele vii, organele, moleculele fac parte dintr-o rețea de comunicare și în care di-ferența dintre inanimat și viu se atenuează, teoria informației constituind un element unificator, un fir conducător în înțelegerea "ordinii universale". Dacă toate aceste idei sînt reluate în Grupul celor Zece douăzeci de ani mai tîrziu, pozițiile sînt mai puțin tranșante, sînt exprimate critici
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ierarhia propusă de Silverstein (1976), din care Dixon exclude însă numărul 24, pe care îl consideră un parametru diferit: Pronume Nume proprii Substantive comune personale de pers. 1 personale de pers. 2 demonstrative și personale de pers. 3 uman animat inanimat Ierarhia nominală Dixon (1994: 85) Această ierarhie trebuie interpretată astfel: ● de la dreapta la stânga, posibilitatea nominalului de a apărea în poziția A, mai degrabă decât în poziția O, crește; ● dacă pronumele și numele au sisteme cazuale diferite, atunci sistemul pronominal va
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi indo-europene), formele distincte pentru aceste două cazuri fiind o inovație. Mai recent, Shields 93 a arătat că în proto-indo-europeană exista o clasă de nume inanimate care nu apăreau niciodată în cazul ergativ, dar și o clasă de "agenți naturali" inanimați (de exemplu, vântul), care puteau apărea în cazul ergativ, ca și substantivele animate. Niciunul dintre cei doi exponenți ai acestei abordări nu spune însă explicit că pronumele aveau marcare de tip nominativ−acuzativ (Rumsey 1987: 311). Rumsey (1987), folosind ierarhia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
exponenți ai acestei abordări nu spune însă explicit că pronumele aveau marcare de tip nominativ−acuzativ (Rumsey 1987: 311). Rumsey (1987), folosind ierarhia lui Silverstein (1976), relevantă pentru morfologie, nu și pentru sintaxă, conciliază abordarea clasică (centrată pe partiția animat/inanimat) și abordarea nonclasică (centrată pe distincția nume/pronume), arătând că, încă din cel mai vechi stadiu al proto-indo-europenei, pronumele personale erau marcate după tiparul acuzativ, iar substantivele neutre, după cel ergativ (dovadă fiind situația din limba hittită). Dacă limba proto-indo-europeană
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
obiectul sunt nemarcate și situația în care numai obiectul e marcat (engleza, georgiana). Existența marcării depinde de natura constituenților nominali și de categoriile semantice: distincția definit/ nedefinit funcționează în limbile uralice și altaice, în persană și în ebraică; distincția animat/inanimat funcționează în foarte multe limbi indo-europene (de exemplu, folosirea prepoziției a în spaniolă ca marcă a complementului direct). Creissels (1995: 257) observă că, în mod frecvent, limba tratează diferit subiectul în funcție de apariția acestuia în construcții tranzitive sau intranzitive − subiectul e
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a tranzitivității semantice: tranzitivitatea semantică există dacă un agent afectează direct sau indirect (eventual, cu ajutorul unui instrument) o acțiune, controlând-o; această acțiune afectează un pacient printr-o schimbare de poziție sau printr-o schimbare de stare; pacientul poate fi inanimat sau animat, incapabil de control sau având el însuși o anumită capacitate de control. 5.2. Tranzitivitate vs alte concepte În diferite studii a fost subliniată relația dintre tranzitivitate și alte noțiuni sintactice și semantice. Tchekhoff (1979: 286) afirmă că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mai puțin tranzitivă. Între construcțiile cu tranzitivitate slabă, Givón menționează pasivul și antipasivul. Lazard (1998: 58−61) ajunge la ideea tranzitivității scalare prin analiza variațiilor de construcție a obiectului, care țin de: definitudine, caracterul uman (uman, animat superior, animat inferior, inanimat discret, inanimat masiv), semantica verbului, tematicitatea obiectului. Lazard (1998: 62−63) aduce în discuție marcarea diferențială a obiectului (concept introdus de Bossong 198563), un fenomen foarte răspândit printre limbile lumii, care se corelează cu cel mai înalt grad de definitudine
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranzitivă. Între construcțiile cu tranzitivitate slabă, Givón menționează pasivul și antipasivul. Lazard (1998: 58−61) ajunge la ideea tranzitivității scalare prin analiza variațiilor de construcție a obiectului, care țin de: definitudine, caracterul uman (uman, animat superior, animat inferior, inanimat discret, inanimat masiv), semantica verbului, tematicitatea obiectului. Lazard (1998: 62−63) aduce în discuție marcarea diferențială a obiectului (concept introdus de Bossong 198563), un fenomen foarte răspândit printre limbile lumii, care se corelează cu cel mai înalt grad de definitudine și/sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a (se) putrezi "a deveni putrezit", a ațipi "a deveni cuprins de somn", a degera "a deveni degerat, amorțit de frig". Pentru unele verbe, apartenența la clasa inacuzativelor depinde de tipul de subiect, astfel încât, în destul de multe situații, un subiect inanimat sau unul animat ori uman nonagentiv este corelat cu un comportament inacuzativ, iar un subiect animat, uman, agentiv, cu un comportament inergativ (această distincție se corelează cu posibilitatea adjectivizării participiului numai pentru folosirea inacuzativă, nu și pentru cea inergativă). De
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mecanică. În prezentarea claselor semantice, am urmărit să demonstrez că nu numai sensul verbului este important pentru ca un verb să fie inacuzativ (și să fie încadrat într-o anumită clasă), ci și alte proprietăți, cum sunt: caracterul uman vs nonuman/inanimat al subiectului; capacitatea de control a subiectului asupra acțiunii denotate de verb; existența unui grup locativ/direcțional în enunț. În funcție de acești factori, am prezentat numeroase situații care ilustrează trecerile între subclase semantice, o posibilitate sistematică constituind-o migrarea din clasa
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe intranzitive. Frâncu (2009) discută problema complementului intern în limba română veche. Frâncu (2009: 180) arată că, în perioada 1521−1640, complementul intern este deosebit de des întâlnit în tot felul de texte, în special în cele religioase; este un obiect inanimat, actualizat printr-un nominal în acuzativ: Un om oarecarele înțelept mă întrebă o întrebare înfricoșată și dzise (VL, apud Frâncu 2009: 180) Greșiră oare cărți greșeale mari (VL, apud Frâncu 2009: 180) Lumină lumină (Domnul) derepților (PH, apud Frâncu 2009
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ale Maestrului. Mahăvīra neagă existența unui Zeu suprem care ar fi creat lumea, dar acceptă existența zeilor. Cosmosul este infinit și prin urmare nu are început și nici nu va avea sfârșit. Universul are două componente eterne: ajīva și jīva, inanimatul, neînsuflețitul, inconștientul, non-spiritul, respectiv animatul, însuflețitul, conștientul, spiritul. O trăsătură caracteristică a jainismului este panpsihismul. Această teorie admite că Universul însuși este un organism viu, însuflețit prin intermediul monadelor animate (jīva), care circulă prin sferele sale. Panpsihismul dă naștere unor dificultăți
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
din cel de-al doilea exemplu presupune doar o evaluare pozitivă foarte pregnantă. De aici ar putea fi extrasă ideea că acordul cu Marie nu se datorează componentei [+ Animat], ci faptului că o comparație calitativă între un animat și un inanimat este mai dificil de interpretat ca o comparație autentică. 6 Matuschansky 2002 captează fenomenul formulând două exemple în care sunt puse în paralel un substantiv scalar și unul non-scalar: Miranda is such an idiot/a doctor → "idiot to a high
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
artiști care au abordat tema. Edward Lucie-Smith trimite la o observație de nuanță a lui Victor Brombert cu privire la romanul lui Gustave Flaubert, Salammbô, pe care o consideră valabilă și pentru pictura lui Moreau, observație privitoare la relația dintre animat și inanimat, dintre organic și anorganic: " Din cauza acestei duble tendințe [...] distincția dintre organic și anorganic dispare, și a fi și a deveni tind să se confunde"53. De aici rezidă impresia de stagnare, de imobilitate din picturile lui Moreau; chiar atunci când tema
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
printr-un sărut tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de reflexul pielii ei. Și într-un caz și în celălalt, avem o încercare de sens opus reificării viului în specii relevante sub raport estetic, și anume vivificarea inanimatului, care corespunde relecturii decadente a mitului lui Pygmalion. Artificial, gestul Salomeii secularizează sub forma patologiei sacrilegiul provocării unei interdicții, construită în jurul intangibilității ființei complet dedicate a sfântului care se reflectă în atitudinea de respingere a acestuia față de tot ceea ce este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]