207 matches
-
pentru atelierul ei. Toți știau însă că fata se încurcase cu Țongu și de dorul coafurei îl vizita săptămânal. Maestru Pârțângău îl sfătuise să renunțe să mai declare ce știa și ce văzuse și să accepte amânarea. Certificatul medical era inatacabil în instanță. Pe la prânz, popa Băncilă plecă de la tribunal. Avea trenul de Șoptireanca la cinci fără un sfert. Trecu pe la părintele stavrofor Ioachim, de la „Sfinții Constantin și Elena“. Îi telefonase părintele Ioachim să vină să-l pună în legătură cu o cucoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a fost, și el, cucerit, vasul, enorm, al fostului căpitan-comandant de cursă lungă, acum, comandant suprem În devenire, strălucea, pe valul istoriei, ca un disc, ori, ca un vârf de lance, ori, ca un obelisc de argint, ori de oțel inatacabil, invulnerabil, de neînfrânt. Nici nu-și pusese În gând, de altfel, nimeni, să-l Înfrângă. A fost lăsat, a fost pus, cum s-ar zice, la Încercare: să se vadă ce-i poate capul, ce-i poate pielea, ce-i
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se prelungea într-un cadru de "modernizare" industrială și de salariat permanent, deosebit de bine protejat grație unei acțiuni sindicale excepționale. În funcție de versiuni, forța "tradițiilor religioase" și identitatea culturală sprijinindu-se pe fundamentele islamului vor fi atunci concepute ca permanențe culturale inatacabile ale întreprinderii, înțeleasă ca un microcosm străin destinat unei indigenizări și unei "remodelizări" culturale cu atât mai inevitabile cu cât directorul numit de multinaționala americană era autohton. Totuși, audierea actorilor sindicatului, observarea practicilor și a strategiilor sociale de ascensiune ale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
dacă dorim să facem parte din el în continuare. Participarea la zvon este participarea la grup. Ca să existe informația, în general, este nevoie de un element negativ; în majoritate, zvonurile sunt sumbre. Sunt zvonuri care au ca sursă un loc inatacabil, deasupra suspiciunii, categorie ce se verifică și în medicină. Sănătatea este o zonă ultrasensibilă a opiniei publice. Problema sănătății este un subiect tabu ce nu trebuie abordat în public, de aceea ea reprezintă o temă frecventă a zvonului. În general
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
chiar dacă, În primă instanță, ele nu par să ascundă nimic. Însă doar astfel se poate spera În descifrarea adevăratei lor semnificații. Firește, nu e suficient pentru un bun jurnal intim ca el să fie sincer pentru a dobândi și o inatacabilă valoare literară. Dar intimitatea nu poate fi descrisă decât În cadrul constrângător al sincerității, al platoșei transparente care dacă nu Îi adaugă un surplus de valoare, Îi acordă măcar șansa credibilității. Intimul, intimitatea și literatura intimității sunt posibile pentru că ele umplu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai departe, prin lectură și rezistența lui la perimarea temporală, condiții încă valabile de impunere a operei literare, alături de osatura estetică a operei. Chiar adoptând controversata poziție deconstructivistă exprimată de Susan Sontag în volumul Împotriva interpretării, căutarea sensului ultim și inatacabil al operei, de care fugim, dar care-i garantează existența (recunoașterea) nu dispare. "Pentru a evita interpretarea, arta poate deveni parodie", scrie Sontag, însă parodia nu poate funcționa în lipsa receptorului său, pe care îl cheamă în permanență s-o decodeze
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Pacea, dreptatea, drepturile omului, democrația sunt ingrediente în fața cărora nu putem decât să ne înclinăm. Ar fi nedrept să acuzăm pe cel ce vorbește de ipocrizie, chiar dacă oponenții o fac. Adesea, aceștia vor doar să facă din poziția lor ceva inatacabil, atașând-o de un principiu la care toată lumea trebuie să subscrie. Deturnarea este o manevră a protagonistului care nu mai are argumente. Se îndepărtează de subiectul care îl stânjenește, pentru a găsi altul cu care se simte confortabil. Dacă diferendul
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de societatea internațională, este acum menționat formal în dreptul internațional 144. Majoritatea interacțiunilor în relațiile internaționale își au originea în normele internaționale, care reprezintă "așteptările conducătorilor de state în legătură cu relațiile internaționale normale 145". Unele norme, precum suveranitatea și respectarea tratatelor sunt inatacabile, iar strădania de a defini norme universale are o tradiție filosofică de secole. Statele suverane pot colabora prin structuri și organizații care să respecte autonomia fiecărui membru și să evite instaurarea unei guvernări mondiale asupra lor. Abordarea unilaterală a conceptului
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
se află. Este limpede, cred eu, care ar trebui să fie calea de urmat în această situație. Sunt de părere că dovezile privind ireversibilitatea degradării la care natura a fost supusă prin intervenția omului, mai ales după Revoluția Industrială, sunt inatacabile. Iată de ce este nevoie ca toate generațiile, cele tinere mai ales, să se concentreze pe soluții reale și imediate pentru a salva planeta de la o iminentă distrugere. În concluzie, adoptarea unor decizii radicale privind implementarea unor legi clare pro ecologie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pot lipsi de martori direcți. Apelurile recente, în Franța, la recunoașterea memoriei sclaviei, dispărută acum aproape două secole, tinde să demonstreze asta. Până atunci, eterna victimă se poate prevala de o poziție de superioritate absolută, înaltă în plan moral și inatacabilă. Și totuși, victima nu este mai virtuoasă pentru că a fost victimă. Cei care au suportat cele mai mari orori nu au, cu toate acestea, întotdeauna dreptate. Dacă imoralitatea este într-adevăr întotdeauna de partea ucigașilor, nu ajunge să fii sau
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vorbește și despre asemenea derapaje care iau prin surprindere mașinăria de Stat, blocată de alianțe imprevizibile și de simpatii ce nu figurau în program. Ele sunt sursa acelor situații inedite care dau peste cap un scenariu minuțios gândit și socotit inatacabil. Supravegherea ostentativă, afișată și explicită, este proprie oricărei puteri totalitare, care o folosește pentru a înăbuși vocile protestatare și pentru a frânge orice veleitate de rezistență. Dar ceea ce reușește, indiscutabil, la scara întregului corp social - teatrul o arată -, dă greș
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
că se ferește de privirile mele, dar își mai și atribuie, pe deasupra, o superioritate care afectează firescul și echilibrul raporturilor umane. Și iată cum reciprocitatea se transformă într-o chinuitoare incertitudine. Cine este celălalt? Observ că deține privilegiile unei instanțe inatacabile, obscure și mereu prezente, în timp ce mie îmi este rezervat banalul cotidian, cu toate detaliile lui, și materia cu deplina ei opacitate. O dată în plus, „dublul” funcționează total diferit și inechitabil, căci, a priori, instanța care supraveghează se definește prin „depersonalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
proporții, Încît a trebuit să se țină un colocviu internațional la Messina, În Italia, pentru a le certifica validitatea 13. A devenit limpede că, deși s-a subliniat În special prezența unor elemente evreiești și samaritene În gnosticism, cea mai inatacabilă perspectivă asupra dualismului gnostic rămîne cea avansată de savanta franceză Simone Pétrement 14 și de Ugo Bianchi 15. În studiile sale, Bianchi a formulat o tipologie a dualismului mai extinsă și mai completă decît predecesorii săi (inclusiv Pétrement) și a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fim conduși multă vreme de pornirile noastre și de către dascălii noștri, care adesea erau opuse Între ele, și care, poate, nici nu ne sfătuiau totdeauna cel mai bine, este aproape imposibil ca judecățile noastre să fie atât de temeinice și inatacabile cum ar fi fost dacă din clipa nașterii ne-am fi folosit de Întreaga noastră rațiune și dacă n-am fi fost conduși decât de ea Întotdeauna. E adevărat că nu vedem nicăieri dărâmându-se toate clădirile unui oraș doar
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
se află. Este limpede, cred eu, care ar trebui să fie calea de urmat în această situație. Sunt de părere că dovezile privind ireversibilitatea degradării la care natura a fost supusă prin intervenția omului, mai ales după Revoluția Industrială, sunt inatacabile. Iată de ce este nevoie ca toate generațiile, cele tinere mai ales, să se concentreze pe soluții reale și imediate pentru a salva planeta de la o iminentă distrugere. În concluzie, adoptarea unor decizii radicale privind implementarea unor legi clare pro ecologie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
roșiori își atrag, prin insolență, o cruntă pedeapsă, iar satisfacția naratorului este neascunsă. Degrabă iritabil, omul caragialian (și poate mai abitir auctorele însuși) se bucură de orice "reparație", chiar dacă micii tirani susamintiți par a fi apărați de însăși condiția lor inatacabilă. Deși "nu face să...", povestitorul exultă cînd se simte răzbunat: curat sadism. Să nu ne depărtăm, însă. Între povestirile și nuvelele publicate la cumpăna secolului al XIX-lea (în Gazeta săteanului, printre altele, Vatra, Moftul român ) se află cîteva "localizări
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a vrea să aplici categoriile noastre umane și mai ales raționale la ceva care merge mult mai departe este un nonsens. Ideea că religia catolică se bazează pe înțelepciune este o aiureala. Se bazează pe absurd, de aceea și este inatacabila. Să gândești cu logică în religie..."57. Toate manifestările speranței înseamnă pentru Sábato credință în Dumnezeu, care nu este pentru el o ființă abstractă, ci Dumnezeu este în om: Dacă, așa cum spun existențialiștii, neliniștea este dovada "Neantului", speranța este pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
el scoate în evidență principiul metodei introspective: "vegheați tot timpul, căci el (Satan, vanitatea) dă neîncetat tîrcoale în jurul vostru". El dă permanent tîrcoale deoarece lumea întreagă neglijează importanța luptei esențiale, de unde rezultă că fiecare individualizează culpa comună și o face inatacabilă, justificîndu-se vanitos prin starea perversă a lumii, considerîndu-se victimă nevinovată a acesteia. Așa cum se spune, "vedem mai curînd paiul din ochiul celuilalt decît bîrna din ochii noștri" (în cadrul introspecției noastre). În privința aceasta, nimic nu este mai important decît înțelegerea clară
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
definit prin sinonimie tocmai cu stare de spirit. Gândit astfel, oare postmodernismul nu ar putea fi cumva apropiat de mentalitate? Studiul de caz, Jean Baudrillard, este destinat să valideze rezultatele obținute în încercarea de a stabili, pe cât se poate de inatacabil, trăsăturile ce definesc discursivitatea postmodernă în filosofie, posibilitățile de extrapolare fiind evidente, având în vedere faptul că, la nivel discursiv, între unele dintre umanitățile contemporane nu prea poate fi vorba de existența unor bariere etanșe. După ce a demonstrat în mod
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cuvîntul înainte de la Montaigne: "Nu ne rămîne decît să interglosăm". Și Compagnon? Spunem despre el ceea ce spunea el despre Flaubert (1979, p. 339): "Se salvează subtil, delimitîndu-se în același timp [de memorie, de tăcere, de vorbă și de manuscris]. Este inatacabil. Jucîndu-se de-a epigraful, s-a pus la adăpost". Vom analiza în continuare cazuri de epigrafe unice; însă e interesant să ne oprim și asupra epigrafelor multiple, deoarece există numeroase ecouri în aceste fenomene. Să luăm, de pildă, două exemple
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
eliptică, mai succintă plastică a zilelor noastre este ferită de acest gen de impertinențe de către o critică de artă care înlătură orice posibil reproș de incomprehensiune din partea unei posterități cîrcotașe printr-o supracomprehensiune instantanee și ferventă. Ea este din principiu inatacabilă, în lipsa unui criteriu exterior, a unei paradigme sau a unui canon care să autorizeze o apreciere particulară. Fiecare individualitate a creației vizuale își are de acum propria referință normativă. Fiecare își bate propria monedă și toți pretind să aibă un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de Nichita Stănescu. Aceste considerații vizează în primul rând umorul propriu-zis, care poate fi numit și "alb" sau pe cel "roz" al prozei și dramaturgiei melodramatice. Ele sunt însă parțial valabile în cazul umorului negru. Dacă umorul alb presupune referenți inatacabili din sfera valorilor morale și spirituale, umorul negru aplică derizoriul zonei biologicului ca realitate pragmatică incontestabilă: corpul uman, inclusiv în ipostaza de cadavru, infirmitățile, maladiile, copilăria și bătrânețea ca forme ale imposibilității de atac sau de apărare, în general ceea ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
odată Germanicus. Să reziști până în ziua când soarta are să ia puterea dușmanilor, să trăiești cu o oră mai mult decât ei. În locuința din Horti Vaticani însă, lunile și anii se scurgeau încet, iar puterea lui Tiberius era omniprezentă și inatacabilă. Agrippina se frământa, pradă amintirilor disperate și izbucnirilor de revoltă neputincioasă. Preceptorul Zaleucos le spuse fiilor ei: Mama voastră este cuprinsă de spaimă ori de câte ori ieșiți pe poartă. Sunteți prea neastâmpărați. Dar Gajus nu ieșea foarte des. În fiecare dimineață făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și să apere unitatea economică și socială a familiilor aristocratice, prețioase pepiniere de generali și senatori. S-a gândit la o lege extrem de dură cu privire la moralitatea privată. A scris cu propria-i mână schița acestei legi; juriștii au făcut-o inatacabilă, iar senatorii au votat-o, în aplauzele moraliștilor și cu consensul înspăimântat, dar inevitabil al celorlalți. Au numit-o Lex Julia de pudicitia et de coercendis adulteriis. Principalul efect al legii - care, teoretic, trebuia să apere pudoarea și să condamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela, cu o mie de ani în urmă, navigase Ulixes. Într-adevăr, în fundul golfului se înălța muntele magic al Circei, vrăjitoarea: mons Circaeum. Tiberius a adus în peșteră sculpturi gigantice înfățișând mitul lui Ulixes, bucăți luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]