148 matches
-
doilea grup greutatea cade pe „orbirea omului față de greșeala sa sau pe tendința de-a o ascunde”. Inventarul acestor defecte gravitează în jurul neroziei conținînd pretenția de inteligență, din care derivă încăpățînarea, impertinența, înfumurarea, înțepenirea în convențional, întreaga sferă a moralului inautentic, mimat. Savuroasă e cu osebire prostia „inteligentă”: „Hartmann explicitează, dînd ca exemplu prostia și convenționalul. Comică nu este prostia primitivă, ci aceea rafinată, în care apare o doză de inteligență, unde, cu toată chibzuiala, scapă ceva principial și la îndemînă
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
unui nou vehicul. Ce straniu acest patos! Mi-l amintesc pe Traian Băsescu vorbind la Sulina (în septembrie 2011) despre două modele: Ronald Reagan și Margaret Thatcher. Acum, în aprilie 2013, s-a arătat disperat să impună un personaj fals, inautentic, venit din sistemul de aranjamente și învârteli amorale. Ipoteza mea e că Traian Băsescu e locuit de două euri: unul pro-Thatcher, altul pro-Udrea", a declarat Mihail Neamțu, cel care, în vara anului trecut, îi acorda sprijin președintelui Traian Băsescu în timpul
Neamțu, deprimat că Băsescu e locuit de două euri by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37894_a_39219]
-
contemporani ai săi, Gîde era convins că viața nu poate fi disociata de actul scrisului. Se vrea campion al sincerității, insă apare într-o lumină studiată, iar destule lucruri șunt trecute sub tăcere. Se proclama lucid, critic al tututor atitudinilor inautentice, dar se înșeală în nenumărate rânduri; adeziunea lui la comunism dovedește o voluptate a automistificării, născută probabil din conștiința vinovată a celui care se trăgea dintr-o familie avută. Implicarea în chestiunile sociale, denunțarea regimului colonial, credința în ameliorarea speciei
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
lui Arghezi, Marin Mincu crede că lupta cu divinitatea, viclean adulată ori fățiș contestată, inclusiv în aceleași secvențe, indică impasul dramatic al subiectului însuși care nu izbutește a-și găsi identitatea și, în consecință, intră în dispută cu proiecția sa "inautentică" de individ social, cultural, religios: " Se depistează imediat (...) o flagrantă lipsă interioară ce ne avertizează că undeva angajarea experiențială a fost trucată, că nu a existat o implicare definitivă, abisală, a subiectului în act, că ceva a fost falsificat. în
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
telespectatorului, Sîrbu însuși, a părut, cu ProTV cu tot, arondat maneliștilor. Din acest moment, să uităm puțin de imnul de la ProTv. Aceste manele sînt, de fapt, folclor urban, adică, din punctul de vedere al folcloriștilor puriști, cea mai coruptă și inautentică formă a ,înțelepciunii populare". Ce să ne mai tot ascundem după deget, folclor căzut pe mîna țiganilor. Dar Barbu Lăutarul ce era? Iar clasicul cîntec ,Bordeiaș, bordei" e o jelanie țigănească veche care azi ne produce oftaturi transportate după muzica
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
literară de asemenea calibru ar fi avut nevoie de prefață unui critic consacrat. an lipsa acestui studiu se simte an volum un aer statut de clișee și convenții ănvechite care fac din Cehov un mausoleu impozant, dar cumva depărtat și inautentic. Cehov e valoros tocmai pentru că e atât de viu și de actual, dar actualitatea lui trebuie descoperită și analizată an articulații intimie ale filozofiei literare care stă la baza scrierilor lui, nu pur și simplu enunțata. Am văzut, cu doi
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
de cât valoros. Sunt pur și simplu paginile de jurnal ale unui om care l-a citit pe Emil Cioran, și știm cu toții ce efect contaminant are Emil Cioran. Teofil Răchițeanu scrie jurnal ca și cum ar folosi fișe de lectură. E inautentic, fals, e Cioran second hand. Îmi pare rău să scriu lucrurile astea, melancolia diaristului poate fi reală, tristețile veridice, dar forma literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
diagnosticat. Părerea lui T: „Nu miști un deget, da’ ți le cam atingi.” Îi spune diavolul omului modern: „Eul tău nu va mai fi decât o colecție heteroclită de pulsiuni, o dispersare fără sfârșit; vei fi o ființă alienată și inautentică, ce nu mai poate fi numită un subiect.” Într-o măsură, mă recunosc. Colecție heteroclită, nu numai de pulsiuni. Dispersare fără sfârșit? Sună prea patetic. Mai bine: câtă vrei... Alienat? Sunt prea frivol ca să mă pretind alienat. Inautentic? Mai curând
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
alienată și inautentică, ce nu mai poate fi numită un subiect.” Într-o măsură, mă recunosc. Colecție heteroclită, nu numai de pulsiuni. Dispersare fără sfârșit? Sună prea patetic. Mai bine: câtă vrei... Alienat? Sunt prea frivol ca să mă pretind alienat. Inautentic? Mai curând, nicicum. Și, așa e, n-am identitate. Nu-mi găsesc un centru, nu știu de unde să mă iau. Mă mir de mine însumi: ia uită-te la el! Montaigne: „Cel mai de seamă lucru pe lumea asta este
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
fie asimilat, ci expus ca ceva la care trebuie ajuns. Chiar în perspectiva distanțării, riscăm mereu să nu păstrăm decât distanța. Și cu cât distanța este mai ceremonios respectată, mai venerată, cu atât jocul apare mai fals, mai subliniat, mai inautentic. Există mistici și actori care se comportă mereu cu o demnitate de ofițer, bățoși, verticali și solemni. E greu să poți spune că trăiești intenționat. Viața nu are altă intenție decât ea însăși. Atunci, cum apare această intenție? (Nu vorbim
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
rândurile de la Început!!! VERBA WOLANd Cogitațiuni (II). Despre sfătoșenia cărților Ruxandra CESEREANU A fi neutru În eseu poate fi un gest aristocratic și ultrapoliticos, dar, cu siguranță, este un gest nesărat (poate chiar și nepipărat) și nu În ultimul rând inautentic. A scrie despre ceilalți vorbind și despre tine nu cred că este neapărat un neajuns, dacă lucrul acesta este făcut cu onestitate maximă (și ne-grandomană, adică antinarcisiacă), relevantă pentru subiect. La urma urmei, scriem despre lucruri și oameni În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
o dramă, ci o comedie. În plină nefericire, eroul o ia razna, dus de cuvinte. Torentul de vorbe scoate la iveală o țîcneală care zăcea în creierul individului neștiută până atunci nici de el însuși, compusă din expresii și idei inautentice, dar care dau la iveală viața adevărată a conștiinței lui falsificată de cuvinte. In loc de o comedie umană avem deodată de-a face cu o comedie a cuvântului. În cazul de față, ne stă înainte un funcționar oarecare, și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
muzica țigănească. Ei bine, țin să le spun celor atât de îngrijorați de cum au putut italienii să distingă cultura românească de cea romă că acestora puțin le-a păsat. Că, dacă chiar trebuie să vorbim în termeni de autentic și inautentic, atunci nimic nu a fost mai autentic la Veneția, printre măști și costume, printre false identități și false chipuri, printre, mai ales, imagini ale unei Românii-cum-ne-ar-plăcea-nouă-să-fie decât muzica. Organizatorii - Ministerul Culturii și Cultelor, Institutul Cultural Român, Ministerul Afacerilor Externe și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
în Pavilionul Italiei din Grădinile Bienalei, Pavilion pus la dispoziția României pe toată perioada carnavalului (25 ianuarie - 5 februarieă: peisaje însorite, biserici scăldate în lumină, tinere îmbrăcate în ii, arcași care își întind arcurile spre cer. Eterna și fascinanta și inautentica Românie. Băutură. În Pavilionul Italiei, programul începea pe la 22.00, în fiecare seară. Punctualii se plictiseau în zece minute-un sfert de oră și o întindeau. Petrecerea începea de la 12.00 în sus. Nu aveai voie să intri nici măcar cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
puerilități, din care am menționat doar câteva, ca și cum ar fi vorba de faptele unor semizei. Nefiresc este și limbajul folosit de personaje. Din dorința de a imita stilul argotic din romanele polițiste americane, autorul le atribuie eroilor săi replici strident inautentice. Este greu de crezut că un om de afaceri, fie și veros, spune: „Dacă o mierlește labagiul ăla, om te-am făcut. Da’ să nu ciripești ceva, că o să blestemi ziua în care ai ieșit din fofoloanca mă-tii.“ La
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sub forma Raiului, fie sub altă o formă. Cum arată însă "capătul fără de capăt", telos-ul gândit ca fiind tot sub timp? Putem gândi Raiul sub forma procesului, a curgerii, a temporalității? La Heidegger raportarea omului la moarte (autentică dar și inautentică) dă naștere sensului timpului; înțelesul timpului ia naștere plecând de la ceea ce am numi propria situare temporală. Abia după deslușirea înțelesului temporalității se poate vorbi de sensul ființei. În deciziile curente ale persoanei logica funcționează ca acoperire pentru alte elemente ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
considerat în universul de discurs antic un sofist. Spre deosebire de sofist, filosoful vine să transmită înțelepciunea sa, să învețe pe alții, să-i deschidă către a ști, și nu să-i închidă înfrângându-i. Dintr-o perspectivă aristotelică putem considera omul inautentic drept o persoană alcătuită numai din accidente, căreia îi lipsește substanța. Formula "epoca oamenilor fără substanță" sună interesant! Principiile logice lansează universul de discurs în care poate fi rostit ceva; chiar și ființa. Dezbaterea lor reprezintă analiza modului în care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
niște păsări singuratice și dezorientate. Desigur, trecerea anilor duce după sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniștite regeneratoare, dar mai ales sentimentul adevăratei ființări în colțul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea unei munci alese, rosturile cetăților, uneori himere și modele inautentice, alteori valori sigure și temeiuri pentru o viață morală și care lasă urme în posteritate. {i atunci trăim o pendulare calmă și fecundă între vis și realitate, între stele și pământ, între viața privată și cea din spațiu publică având
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
prea joasă și că nu-i bună de fapt la nimic și m-am dezlegat și-am plecat. Aproape un an de zile am trăit de pe o zi pe alta, citind numai cărți consonante cu stările mele de greață, de inautentic, de absurd, de teamă și delăsare nesfârșită. Dacă nu m-am prăpădit atunci e datorită prietenilor pe care i-am avut... După mai bine de un an de trăiri existențialiste am început să mă satur de mine, apoi am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acestea sunt „marafeturi uzate” și că personajele trebuie să aibă laturi ale profilului lor incomplet precizate, pentru a se lăsa oarecare mister în jurul lor. B. Elvin observă că una dintre trăsăturile distinctive ale personajelor lui Caragiale este „caracterul nesincer, mimat, inautentic al reacțiilor sentimentale”: „În adevăr, eroii din comediile și schițele lui Caragiale se prefac a resimți sentimente dictate de o anume situație, exteriorizează o emoție mai totdeauna inexistentă, își compun o fizionomie adecvată, iar expresia stărilor lui afective se încadrează
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
colegi că a preluat niște modele geometrice de pe un poncho peruan, că se potriveau foarte bine. Făcătură ? Da, evident, dar s-a vîndut cu emoții autentice la fel de evidente. Și totuși, rămîne ceva ireductibil, autenticul real al acestei produceri de tradiții inautentice : sentimentul profund al creatorului care se simte ca și cum ar fi creator de tradiții, sentiment ce nu poate fi egalat decît de bucuria unui public care se simte ca și cum ar fi beneficiarul acestora. Restul e comerț... Post-folclorul O blondă cu ie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
izvor și spre vărsarea în eternitate. Vehicolele acestei deplasări sunt memoria și imaginarul. Fiindu-i străină lumea de azi: Stau mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de Sidney Lumet, ce pare a trăi cu adevărat Într-o continuă după-amiază de cîine, pe Network. Mai rar am văzut o compoziție atît de anostă, un joc de o expresivitate atît de excesivă, Încît poate provoca țipete. Totul este inautentic. Motivat poate numai de faptul că Reeve urma, la puțină vreme după filmări, să umble-n cărucior de invalid pentru totdeauna, ca Superman. Și nu a trecut multă vreme și am urmărit, cu timpanele bombate spre exterior, Ziua cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nistru și Nipru locuiau anții)".9 După Iordanes, cronicarul rus Nestor vorbește (în spirit panslav, crede Iorga) despre legăturile pe care le-ar avea o parte din această mulțime a semințiilor slave cu noi (vlahii-românii), dar ceea ce susține el este "inautentic, în totalitate" (Iorga). Elemente slave au intrat încă devreme în serviciul Imperiului, căpetenii precum Anagast, Ostrui, Dabrocost și "sclavul" Suaruna. Ei servesc și sub generalul Belizarie, în prima parte a domniei lui Justinian. La începutul pătrunderii lor, Imperiul încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-se în ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului, care a creat o formă de aversiune împotriva oricărei forme de lirism reflexiv, considerat aproape prin consens impur și inautentic. Ana Blandiana reabilitază, instantaneu, genul, promovându-l pur și simplu, fără să-și ia măsuri de precauție. Așa cum alți poeți visează sau plâng sau își declară dragostea, ea gândește la scenă deschisă. Gândește firesc, în felul în care respiră. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]