147 matches
-
implică însă, în același timp, depășirea privirii (Beschaulichkeit) contemplative a istorismului. Istoria este dialectică, iar aceasta înseamnă că opera de artă „integrează“ într-o manieră tensionată atât pre istoria, cât și post-istoria sa. Privirea contemplativă asupra operei de artă este inautentică, întrucât în operă trecutul își cheamă interlocutorul prezent. Istoria ia naștere în cursul unei experiențe care „construiește“ un timp „plin“, o formă vie: „der historische Materialismus [darstellt] eine jeweilige Erfahrung mit ihr [der Vergangenheit], die einzig dasteht. Der Entsatz des
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cumpărate de la anumite firme, excursii și sesiuni de shopping în străinătate, frecventarea anumitor restaurante și cluburi etc.) pe care nu și le pot permite în mod curent, iar relația lor cu aceste bunuri una crispată, de parvenit trădează condiția lor inautentică; nu este cazul celor care ocupă realmente o poziție "de top": "Indivizii cu adevărat dominanți își vor etala statutul superior în multe feluri vizibile. Își vor afișa însemnele dominației sub forma hainelor pe care le poartă, a caselor în care
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
încheiat secolul XX. Dispariția formală a comunismului și abolirea cenzurilor interne au adus în scenă societățile reale, iar acestea vorbesc din spatele culturilor lor. Cazul României e cazul unei națiuni care a întemeiat o cultură fantasmatică profundă și o realitate istorico-politică inautentică" (Traian Ungureanu, Despre România care a produs Generația Expirată, 13 nov. 2006, "Cotidianul") Liviu Antonesei: Păi, ce-ar mai fi de adăugat la ce spune atât de clar, de precis d-l Ungureanu? Poate de dat niște exemple? Păi, nu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
inversării axiologice a evenimentelor, convertind nesemnificativul în senzațional și esențialul în banal, în "moft". Astfel, amicul Nae din Situațiunea acordă dimensiuni apocaliptice crizei economice și politice naționale, dar îngrijorarea sa profetică nu are o motivație interioară gravă, ci doar substituie inautentic o naturală preocupare pentru evenimentele majore desfășurate în plan domestic. Similar, Lache Diaconescu "sacrifică" plăcerile și îndatoririle familiale în favoarea dezbaterilor politice de berărie vizând "lacuna" din sistemul juridic, manifestându-se ca un obsedat al teoriei drastice a pedepsei capitale. Iată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tradițională a comicului de caracter, de situații și de limbaj. Întâlnim astfel un absurd comic de caracter bogat ilustrat prin personaje ca Leonida, Cațavencu, Coriolan Drăgănescu, deci acele ipostaze timpurii ale "rinocerului", și în general, în suita de personaje "miticiste" inautentice și fantoșizate, reduse la statutul de aparate de reprodus lozinci, clișee verbale și crâmpeie de fraze fără sens. Descoperim și un comic al absurdului de "situații" în poziția Catindatului care, deși muncește de doi ani într-un birou, sperând să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Sidney Lumet, ce pare a trăi cu adevărat Într-o continuă după-amiază de cîine, pe Network. Mai rar am văzut o compoziție atît de anostă, un joc de o expresivitate atît de excesivă, Încît poate provoca țipete. Totul este inautentic. Motivat poate numai de faptul că Reeve urma, la puțină vreme după filmări, să umble-n cărucior de invalid pentru totdeauna, ca Superman. Și nu a trecut multă vreme și am urmărit, cu timpanele bombate spre exterior, Ziua cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
miliardarilor de carton să se plieze după cum a bătut vântul. Astfel, un director de întreprindere de stat și-a putut permite să "relativizeze" condiția sa în așa măsură, încât să se poată considera proprietarul respectivei unități economice. Așadar, o postmodernitate inautentică, mizerabilă, stupidă și criminală, cum o caracterizează autorul, având aspectul unui cocktail otrăvitor, în vreme ce intelighenția autohtonă se mândrește cu un postmodernism naiv, utopic, ludic etc. Desigur, lucrurile se prezintă cam așa în "postmodernismul" dâmbovițean, adică ceva mai rău decât în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prin replierile "relativiste", într-o postmodernitate malignă, în care politicienii, miliardarii, industriașii au jucat mascarada relativismului (un director de întreprindere, de exemplu, putea concede că este și proprietarul acelei unități de stat!), în vreme ce intelighenția se consideră naiv postmodernistă, un postmodernism inautentic, mizerabil, stupid, creând "un coktail otrăvitor", care ne-a dat lovitura de grație. Lucian Sârbu nu susține altceva decât Paul Goma privitor la conformismul naiv sau interesat al postmoderniștilor români. Ce-i drept, și pe alte meleaguri teoreticienii vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mea uimire, dar și spre iute apărutul, nu știu de unde, autodispreț, am dat la o parte acest „gând”, această falsă ispită care, ca atâtea altele În acea vreme - ca și mai târziu, oho! -, era, cum se zice atât de elegant, inautentică. Pozam, adică, și, grobian, provincial cum eram (Încă!Ă În acei ani, n-am avut eleganța să „mă joc” cu acest „gând” măcar o noapte, l-am dat jos, cum se zice, de pe piedestalul nevăzut și destul de trainic pe care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unele cochete sinucideri. Pentru că „o ratasem” o dată, stafia trandafirie și mlădioasă a sinuciderii, am regăsit-o și am reconstruit-o „din toate piesele” În „realitatea propusă de mine”, lectorilor mei fideli și invizibili. Astfel, oricât ar părea de ciudat, din „inautentic”, am devenit mai mult sau mai puțin „autentic”. Deși, am mai spus-o, nu țin prea mult la acest epitet, adjectiv, „coroană” cu care nu puțini literați autohtoni și străini se plimbă ocoși pe culoarele literare, convinși, după maestrul André
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
într-alta. Inima, la rândul ei, ne duce, nu o dată, în cu totul altă direcție decât rațiunea, iar corpul poate avea o autonomie funcțională care se dispensează relativ ușor de colaborarea intelectului și a afectelor. Ori de câte ori se întâmplă asta, suntem inautentici. Situația existențială curentă este inautenticitatea. Suntem „politicoși“ (și falși), suntem „oportuni“, sau pur și simplu oportuniști, suntem ipocriți, convenționali, disciplinați, superficiali, neatenți, pe scurt, suntem absenți, chiar dacă numai parțial absenți, atât din noi înșine, cât și din împrejurarea la care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de fierbere“, limitele și destinul lui. Tăcerea consimțitoare nu e scuzabilă, dar amendarea ei nu are efect decât dacă pornește dinlăuntrul celui vizat. Stigmatizat din afară, el se va refugia în statutul de „victimă“ și își va fabrica ingenioase justificări. Inautenticul nu știe că e inautentic. Iar când află e pe jumătate salvat. O completare Domnișoara C. C., care se recomandă „o tânără ardeleancă de 27 de ani“, „un cetățean simplu, complex și normal, excentric din Bistrița“, mi-a trimis, pe adresa
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lui. Tăcerea consimțitoare nu e scuzabilă, dar amendarea ei nu are efect decât dacă pornește dinlăuntrul celui vizat. Stigmatizat din afară, el se va refugia în statutul de „victimă“ și își va fabrica ingenioase justificări. Inautenticul nu știe că e inautentic. Iar când află e pe jumătate salvat. O completare Domnișoara C. C., care se recomandă „o tânără ardeleancă de 27 de ani“, „un cetățean simplu, complex și normal, excentric din Bistrița“, mi-a trimis, pe adresa redacției, scrisoare, provocată de textul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tradiție a autenticității o face pe autoarea scrisorii „să se simtă bine în pielea ei“, să țină, cu încăpățânare, la „verticalitate“, să fie mereu în armonie și „suprapunere“ cu ea însăși. Refuză orice „compromis“, nu se lasă ispitită de dorința „inautentică“ „de a dovedi că poți să realizezi ceva valoros, aducător de bunuri materiale sau recunoaștere socială“. Această atitudine e neînțeleasă și judecată aspru (și nedrept) de cei din jur drept „lene“, „lipsă de interes“, „pasivitate“, „încăpățânare“. Apreciez sincer preocuparea cititoarei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în numele unei autenticități severe, care nu se lasă „ispitită“ de trivialele înregimentări ale majorității. Și, în fond, ce înseamnă, exact, a fi autentic? E foarte la îndemână să răspunzi „nu“ oricărui apel care nu te interesează, pretextând că îl simți „inautentic“. E foarte la îndemână să confunzi capriciul personal, idiosincrazia, iluzia de sine cu „autenticitatea“. Sau să ambalezi inapetențe banale în retorica „nobilă“ a unei autenticități intransigente. Există destui pentru care obligația de a te spăla sau cea de a saluta
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de sine cu „autenticitatea“. Sau să ambalezi inapetențe banale în retorica „nobilă“ a unei autenticități intransigente. Există destui pentru care obligația de a te spăla sau cea de a saluta când intri într-o încăpere trec drept concesii făcute unor „inautentice“ convenții. Am rezerve și cu privire la formulări de tipul „autenticitate românească“. Autenticitatea nu e o înzestrare cu caracter etnic. Nu există o autenticitate pakistaneză, una spaniolă și una turcă. Și, admițând că ar exista, ar fi dificil și neavenit să le
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lucrurilor, cum spune Lucrețiu, reluându-l pe Epicur. Tăcere Aleg tăcerea. Cred că-i mai bine să tăcem, fiindcă esența ființei e dincolo de orice limbaj: cuvintele, în loc să ne apropie, ne îndepărtează. Ne cheltuim existența în vorbe inutile, care ne fac inautentici, falși. Vreau să tac ca să demonstrez că sunt viu. Când tac, ochiul meu vede prin lucruri. Horror vacui Am scris Metamorfozele cu mânie - cuprins de o grabă frenetică - stârnit și călăuzit de horror vacui. Aceasta a fost starea ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
25 aprilie 2010 din Dateline al NBC. Chiar și atunci cînd Charles Sheridan și Richard King (1972) au formulat ipoteza că subiecții lui Milgram ar putea să suspecteze că victima este un actor, ceea ce îi îndemna să califice scenariul ca inautentic. De aceea, psihologii au decis să repete experimentul cu o "victimă" reală: o păpușă care reproducea foarte fidel înfățișarea și comportamentul unui om, căreia i se aplicau șocuri electrice reale. Și în această condiție, 20 din cei 26 de participanți
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
tehnologice fiind dovada cea mai la îndemână. Însă, în această goană după eficiență formală a fost resimțită tot mai acut acea stare de înstrăinare a omului de propriul său fel de a fi, pe care existențialismul o identifică sub termenii inautenticului. Dar a numi ceea ce este propriu umanului, calitatea specifică de a fi om, s-a dovedit o chestiune dificilă până la imposibilitate. A căzut întregul eșafodaj explicativ ce a funcționat din perspectiva inspirației carteziene și în nici un caz găsirea în om
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
prezentă nu mai putea însemna o soluție explicativă. În acest orizont ne găsim astăzi și suntem siliți să ne aplecăm iarăși și iarăși asupra întrebării privitoare la ce ne este propriu și să găsim linia despăr¬țitoare între autentic și inautentic în propria existență. Experimentele sociale și politice ale ultimului veac au mai dovedit și o înțelegere reducționistă a modului în care poate fi înțeleasă relația individului cu comunitatea din care face parte, a rolului pe care individul îl poate juca
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
capabil să se exprime liber și mai spectaculos după ce dospise sub Ceaușescu în cercurile elitare ale artiștilor plastici, muzicienilor, literaților și filozofilor. Chiar dacă în 2014 avem de-a face cu un continuum cultural- ideologic (expresiile sale politice sunt în general inautentice, ridicole și oportuniste, nu merită luate în seamă deocamdată) care leagă fundamentalismul neo-ortodoxist, prin veșnicul dandysm de provincie bovarică și megalomană - dar mereu subminată de auto- orientalizare și stigmat - al intelighenției noastre, de ideologia paleoliberală/neoconservatoare a așa- zisei Drepte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
descoperim pe Dumnezeu) sau spre Dumnezeu, spre divin, în tot mai profundul lui (unde s-ar putea să ne descoperim pe noi înșine). Umanismul se revarsă din iubire. Iubirea alimentează și întreține umanismul. Trăim printre lucruri autentice, veritabile și lucruri inautentice, surogat. Trăim printre originale și imitații. Trăim printre oameni adevărați și oameni falși, printre oameni care-și urmează sufletul și cugetul - creându-și destinul pe măsura lor - și oameni care trag doar cu ochiul (spre ceilalți...) pentru a (le) lua
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
își pierde orice urmă de justificare. Profesorul poate intra relativ ușor în mecanismul obișnuințelor, ca purtător al autorității, obligându-l și pe elev la același proces dar ca subiect al autorității, cu consecințe negative pentru relația dintre ei. Profesorul devine inautentic, se poate transforma într-un "mic tiran" ori într-o persoană indiferentă în raport cu elevul. Indiferența este unul dintre păcatele capitale în educație. Elevul se va obișnui să fie supus, ascultător, să accepte ce i se oferă (absența spiritului critic). Nu
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
muzica țigănească. Ei bine, țin să le spun celor atât de îngrijorați de cum au putut italienii să distingă cultura românească de cea romă că acestora puțin le-a păsat. Că, dacă chiar trebuie să vorbim în termeni de autentic și inautentic, atunci nimic nu a fost mai autentic la Veneția, printre măști și costume, printre false identități și false chipuri, printre, mai ales, imagini ale unei Românii-cum-ne-ar-plăcea-nouă-să-fie decât muzica. Organizatorii - Ministerul Culturii și Cultelor, Institutul Cultural Român, Ministerul Afacerilor Externe și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
în Pavilionul Italiei din Grădinile Bienalei, Pavilion pus la dispoziția României pe toată perioada carnavalului (25 ianuarie - 5 februarieă: peisaje însorite, biserici scăldate în lumină, tinere îmbrăcate în ii, arcași care își întind arcurile spre cer. Eterna și fascinanta și inautentica Românie. Băutură. În Pavilionul Italiei, programul începea pe la 22.00, în fiecare seară. Punctualii se plictiseau în zece minute-un sfert de oră și o întindeau. Petrecerea începea de la 12.00 în sus. Nu aveai voie să intri nici măcar cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]