219 matches
-
dus în această carte până la ultima consecință un dat al său funciar, o atitudine intelectuală și etică, obținând chintesența propriei poezii prin ceea ce el însuși numește aici în câteva locuri : depoetizare. Obținând chintesența propriei poezii, el o abate de la funcția incantatorie la una implicit critică, așa cum e în ultimă instanță cea a aforismului. Totuși, nu toți autorii de aforisme aparțin aceluiași tip de spirit și nici aceleiași formule stilistice. Nu-i putem considera, decât într-o ordine cu totul exterioară (și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
întâmpinată cu compuneri didactice și educative, dar și ca vârstă adoptivă, cum ar fi spus Lucian Blaga. Ochiul de basm vestea o fină înțelegere a psihologiei infantile și totodată vocația pentru perceperea mitico-magică a universului, într-o rostire caldă, muzicală, incantatorie. Cu Lemn de sticlă (1982) această percepție se traduce în recuperarea purității și a candorii, a puterii de a mai crede în „himere” și, deopotrivă, în construirea unui univers cristalin și transparent (sintagma titulară a cărții nu se voia doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
parte a zidului. Este reversul logic al unei anexiuni programate pe termen mediu (treizeci de ani) și care va fi ratificată la momentul potrivit, "ținându-se cont de noile realități de pe teren". Mai întâi de toate, acum recursul consensual dar incantatoriu la declarații comune (semne promițătoare și ferestre de oportunitate) pare a ține mai mult de metoda Coué decât de perceperea corectă și cumpătată a transformării constante și coerente a lucrurilor. Desigur, această transformare nu este perceptibilă de la Geneva, Paris sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ca la Lucian Blaga, văzduhul se populează de păsări și de zboruri diafane, de îngeri care palpită în eter, de luceferi hieratici, sub un cer tainic, scăldat de iubire. Erosul, dominant în poemele de-acum, se înfățișează sub varii motive incantatorii, într-un metaforism concentrat până la esență. Solaritatea registrului liric, neexcluzând dialogul cu nocturnul, este tulburată de obsesia acvaticului, care devine esențială: „Atât de singur/ Încât/ Golul din jur/ Vuiește ca marea// Numai pustiul din mine/ Îi răspunde/ Plângând” (Singur). Sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
ori și zi: «Țio! Cal de hadă. Câinii carnea ți-o roadă, poartî-mă și pe mine cât ai purtat pe taica!»”. Localizarea precisă a hainelor și calului, ritualul de revigorare a pute¬rilor magice, retrase în craniul calului, precum și formula incantatorie conturează o conștiință specializată la nivel ritual, fără de care trecerea în nivelul superior nu este posibilă. Gestul indicat de a trânti de pământ poate scoate din morți (adică îl aduce de pe tărâmul sepulcral) calul măiestru și pregătește armele. Cumularea energiilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reluat neîncetat de maeștrii spiritualității și ai dezvoltării personale. Astfel, sub chipul psihologismului triumfător, în universul contemporan își face reintrarea gândirea magică. Hiperconsumatorul a devenit un solicitant de neomagie, de leacuri-minune bazate pe atotputernicia conștiinței, a formulelor și a ritualurilor incantatorii care garantează că fericirea este un lucru ce depinde în întregime de noi. Nu ne ascundem surprinderea în fața acestei cascade de programe de beatitudine vehiculând tot atâtea naivități câte false promisiuni. Pentru că, dacă există un lucru pe care-l învățăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
față de Moldova și istoria ei. Un ciclu de sonete evocă în ritmuri ample, vibrant romantice, locuri și nume, fapte glorioase (Suceava, Mănăstirea Neamț, Valea Albă, Ștefan cel Mare ș.a.). Despre Moldova vorbește autorul și într-un credo patetic, cu rezonanțe incantatorii. Câteva parafraze ale unor motive întâlnite la Gh. Asachi, Ienăchiță Văcărescu și C. Conachi întăresc ideea afinității cu poeți și cu o poezie în interiorul căreia H. aspira, de fapt, să-i fie recunoscută prestația. SCRIERI: Cuvânt către elevii școalei ținut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
formule esențiale a constituit o piesă centrală și pentru tradițiile magice ce pleacă din Egiptul elenismului târziu și supraviețuiesc pe întinsul întregii Europe, dar și aici este vorba de un efect pur și simplu tehnic, obținut prin crescendo-ul insistenței incantatorii. Dacă acel iarăși și iarăși al ritualității și scriiturii bizantine nu trebuie văzut ca o stereotipă repetiție, la fel de mult e nevoie să se evite înțelegerea sa în registrul magic incantatoriu. Atunci unde ar trebui să căutăm rosturile reluării în articulările
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
efect pur și simplu tehnic, obținut prin crescendo-ul insistenței incantatorii. Dacă acel iarăși și iarăși al ritualității și scriiturii bizantine nu trebuie văzut ca o stereotipă repetiție, la fel de mult e nevoie să se evite înțelegerea sa în registrul magic incantatoriu. Atunci unde ar trebui să căutăm rosturile reluării în articulările raționalității bizantine? Într-un mod mai radical putem chiar întreba dacă iarăși și iarăși are în vreun fel de-a face cu repetiția. Modul în care s-a scris filosofie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
noapte pruncul, toți au fost încredințați că era vorba despre copilul lor bun. Nimeni n-a crezut în poveștile mocanului, înzdrăvenit abia după două luni. Mocanul însă, arhetip al mentalității rurale, tânjește după răzbunare, pe care o formulează în termenii incantatorii ai unui blestem popular: "L-aș ține în loc (pe diavol. n.m.) până ar veni lumina zorilor, să-i topească oasele, și aș chema cocoșii negri din nouă sate, să-i bea ochii". Asimilând-o fantasticului "spaimei și morbideții", Sergiu Pavel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
omul fericit nu poate să nu își transforme condiția într-un program care răspândește bucuria cu forța unei epidemii ș...ț”, - iar poezia lui Ilarie Voronca este însuflețită pe întreg parcursul ei de un program ca acesta, crezând în valoarea incantatorie a rostirii poetice, capabilă să reînnoiască fundamental poziția omului în univers, înălțându-le pe amândouă în plenitudinea lor originară. „MILIARDARUL DE IMAGINI” Urmând itinerariile lui Ilarie Voronca în căutarea unei noi „gramatici” a poeziei, am putut remarca interesul său ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cântecului, într-un discurs ce-și reia și variază la nesfârșit pretextele, cu atât mai mult cu cât tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să sugereze intensitatea sentimentului erotic și ubicuitatea luminoasei prezențe a femeii iubite ce iradiază în toate lucrurile din jur, poetul multiplică spectaculos elementele de relație, fie la nivelul versului („Te simt în glas, în buză, în respirație,-n carte”, „Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
întru poezie. Le înțelegea, desigur, din perspectiva absolutei disponibilități avangardiste și a unei ideale identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu întotdeauna în chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii, de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. Despre „vocația (sa) temperamentală” s-a spus, cu exactitate, că „și-a găsit expresia convenabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mă așteaptă să-l pot mîngîia. Și mi-e atît de dor!... Și mai e Marele Tron, înfășurat în curcubeu, în atmosfera aceea tainică, tămîiată, în care am primit instrumentele duhului. Și cei douăzeci și patru de bătrîni ce se rugau continuu, incantatoriu. Erau așezați în potcoavă, iar locul al doilea din stînga era al meu. Încă nu-l meritam. Dar despre asta nu pot să vorbesc încă. Mă mîngîie albastrul, dar poarta răsăritului făcut-am bine să o deschid? BIBLIOGRAFIE Adda Jacques
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a întregului, Barbu Brezianu poate fi așezat firesc în descendența lui Ion Barbu, dar a acelui Ion Barbu care s-a eliberat el însuși de retorica baladescă și de pitoresc, pentru a se apropia apoi vertiginos de imperativul purist și incantatoriu al esteticii lui Bremont. însă dincolo de arhitectura textului, de ritmul alert al respirației și de un interes special pentru imponderabila lexicală, dusă uneori pînă la abstracțiune, toate de filiație barbiană, poezia lui Barbu Brezianu este lipsită de angulozități, de acel
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemenea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, doamne ferește, avem de-a face
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
limbajului muzical, în domeniul valorificării cu sens muzical artistic a spectrului sonor. Iar Concertul pentru pian se constituie într-o sinteză a căutărilor atât în domeniul limbajului, a formei, dar inclusiv al căutărilor de sine. Muzică lucrării dezvolta un caracter incantatoriu cu efect quasi-hipnotic, este o muzică-ritual în care elemente ritmicomelodice arhaice cunosc o agregare antrenantă la proporții nebănuite, iar aceasta într-un demers spiritual ce lărgește universul muzicii pe un drum care pornește de la Bartok, continuă la Messiaen, si care
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
așa, a surpării și, în consecință, dublează mesajul plastic cu unul narativ, un gen de meditație-exegeză asupra existenței și asupra condiției umane. Fără a fi un text teoretic propriu-zis, pentru că în el se amestecă natural un plan reflexiv cu unul incantatoriu, preambulul narativ al lui Ciprian Paleologu, așa cum a fost el publicat în catalogul expoziției, măsoară exact starea, angoasa și revolta artistului în fața incoerenței și disfuncției umanului. Carcasa umană, scrie pictorul, este așezată central, într-o zonă rîncedă a nimicului fardat
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
Nu e locul să le rezumăm aici, dar se cuvine să notăm măcar câteva date definitorii, ce evidențiază o "retorică a nu-ului și a lui anti", modelată de enumerări de "teze", într-un discurs de aspect "ritual", ca și "incantatoriu", în care suita negațiilor extreme "scandaloase", tinde să se formalizeze spectacular, virând către ludic, printr-o, cum zice Marino, "tehnică a ridiculizării generale", a parodiei, caricaturii, grotescului. Când propunea ironic, pe puncte, o altă rețetă, de data aceasta a alcătuirii
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
plin de mărunțiș care zdrăngănea și prin gura întredeschisă Alice aștepta, la o zdruncinătură mai zdravănă, să înceapă să curgă bănuții"), peste vatmanul-împărat Verde, peste anestini și anestine, locuitori în Intrarea Anestinelor. Cuvintele necunoscute, poreclele și jocurile inventive au valoare incantatorie: "betrav-ivoar-siclam-griperl-grena ", ca o formulă împotriva necazurilor; iar simplificarea nu e numai cunoscuta operație matematică, ci și metaforă a sărăcirii fostei burghezii în anii '50. Lumea se transformă în poveste (o fractură provocată de medic pentru a îndrepta oasele sudate greșit
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
divinitate, dincolo de toate pătimirile. Cu spectacolul O vară fierbinte pe Iza, de la Tea-trul Național din Cluj-Napoca, ne aflăm într-un spațiu apropiat nouă, dar ale cărui rădăcini coboară în vremuri străvechi, de unde își extrage întreaga sevă ritmică și tot conținutul incantatoriu despre dragoste și moarte. Am fost uimită și m-am bucurat nespus, acum câțiva ani, când Mihai Mănuțiu a asociat unei tragedii antice Grupul "Iza" din Maramureș. De astă dată l-a confruntat cu viziunea unui artist de dans contemporan
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
ei ilustrează perfect ceea ce am putea numi un "epigonism web" al ultimului val de autori impus la noi. Și nu - așa cum se obișnuiește - prin ecouri șterse din textele unor Marius Ianuș, Dan Sociu sau Claudiu Komartin, ci prin ample encomioane incantatorii adresate când acestora, când altora, obscuri, dar suficient de activi în spațiul virtual. Citindu-le cărțile - Eu spun dragoste și Căpșune în inima mea - și invocând, încă din titlu, o privire riguroasă estetic, nu vreau să mă plasez nicidecum pe
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
-ți ard la picioare/ e noapte, gerul dospește în tulpina uscată de spini,/ nordul respiră sub gheață, se topește-n ninsoare". ~n același registru contrastant, subiacent, este executat un portret în care imaginea plastică propriu-zisă apare însoțită de o explicație incantatorie a aplicării tușelor senzuale, efectul provenind din conjugarea culorii cu gestul folosirii sale: "cearcănele tale au parfumuri de stepă și buzele mustesc, precum iarba zdrobită în potcoave de cal, cînd se desfac din crispare ca un arc străveziu sub cupolă
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
topesc precum zahărul în ceai rememorări ale unor experiențe concrete de la diferite vîrste, imagini ale unor poeți sau apropiați dispăruți, dar și apariții ale personajelor simbolice, precum teobald sau teofilia. O sensibilitate melancolică și crepusculară irigă totul, concurată de frenezia incantatorie a rugăciunii: „și despre Tine se poate citi în Daniel (2: 21) cum că Tu/ești cel ce schimbi timpuri și ceasuri dar nu ni se spune/că Tu ești Cel ce și pe Tine te schimbi fiindcă și/parte
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
figură” care-l orientează pe dedesubt: așa sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina”, „fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni i-a redat în versiuni cvasicomplete, și metafizica
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]