220 matches
-
mâine; a găsit mijlocul de a scăpa de bolile cele mai crude; moartea este singurul rău față de care nu poate lua nici o măsură”. Elogiul omului este o sinteză morală a umanismului clasic. El cultivă ideea valorii supreme pe care o incarnează persoana umană, atât ca ființă În sine, cât și ca aspirații. O permanentă luptă Între „a fi” și „a deveni”. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Adam, M. Le sentiment du peche. These, Paris, 1967. 2. Allendy, R. Le probleme de la destinee. Gallimard
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe bază de cerere individuală. Deși doctori ai spritului și ai minții, evrei moderni, pretinseseră a fi fruntași În erotism, Sammler avea rezerve. Acceptă și concede că fericirea se află În a face ce fac majoritatea oamenilor. Apoi trebuie să incarnezi ceea ce incarnează alții. De e prejudecată, prejudecată. De e furie, furie. Dacă e sex, sex. Dar nu-ți contrazice vremurile. Atâta doar, nu le contrazice. Afară de cazul În care se Întâmpla să fii un Sammler și considerai că locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de cerere individuală. Deși doctori ai spritului și ai minții, evrei moderni, pretinseseră a fi fruntași În erotism, Sammler avea rezerve. Acceptă și concede că fericirea se află În a face ce fac majoritatea oamenilor. Apoi trebuie să incarnezi ceea ce incarnează alții. De e prejudecată, prejudecată. De e furie, furie. Dacă e sex, sex. Dar nu-ți contrazice vremurile. Atâta doar, nu le contrazice. Afară de cazul În care se Întâmpla să fii un Sammler și considerai că locul de onoare e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o să renunțe la divorț, dar nici picior de Rita nu apăruse la Cloisters. Lasă-l în pace! s-a întors Neil către Vincent. Când Neil înțelesese că e alcoolic, plânsese vreo două zile, după care îi luase locul lui Vincent incarnându-l pe Domnul Furios. Era furios nu numai pe el însuși, fiindcă era alcoolic, era furios pe toate lucrurile din jur și pe toți ceilalți. Josephine spusese că furia lui era ceva de așteptat, că nimeni nu voia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oferit să-l sprijine, așa că ne-am trezit discutând. Îi zâmbește lui Davey. Ne-am înțeles bine și, după un timp, Davey m-a rugat să devin susținătorul lui. — Fiecare are unul, explică Davey. E un fel de persoană care incarnează AA. Ai pe cineva pe care-l poți suna oricând dacă ai probleme, dacă simți nevoia să bei sau dacă vrei să vorbești despre ce ai de făcut. Îl aprob tacit. E rațional ce spune. Dar îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zile fără să bea și să mănânce, locuit de Joanna, care nu mai este, dar e ca și cum ea ar fi, pentru că-i mereu acolo, căci locuiește lumea, și În când În când se ivește din nou, cum să spun, se incarnează... Nu-i o poveste care te face să plângi?” „Mă și trec lacrimile. Și ție-ți place atât de mult să fii Sophia?” „Păi sunt și pentru tine, iubitule. Știi că Înainte de a mă cunoaște aveai niște cravate oribile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este și o mască a Veneției înseși - complicată, decadentă și încărcată de un mister care nu se lasă citit cu adevărat niciodată. Dragostea lui Morgan se împletește, în decorul venețian, cu atingerea morții. Recuperând o tonalitate a filmului noir, Pratt incarnează în agenta secretă pe care Morgan o împușcă în piazetta din Veneția strălucirea dionisiacă a femeii fatale. Uciderea Valeriei Bastico este parte din acest drum inițiatic pe care îl străbate Morgan. În această succesiune de scene plasate pe fundalul marin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce cred paulicienii? În Dumnezeu, unul și Întreit, numai că Demiurgul s-a Încăpățânat să creeze lumea, cu rezultatele pe care le vedem cu toții. Resping Vechiul Testament, refuză tainele, disprețuiesc crucea și nu o cinstesc pe Fecioară, pentru că Crist s-a incarnat direct În cer și a trecut prin Maria ca printr-un tub. Bogomilii, care se inspiră În parte de la ei, vor spune despre Crist că a intrat printr-o ureche a Mariei și i-a ieșit pe cealaltă, fără ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
purta în viață ca un personaj dintr-un film hollywoodian. în mintea lui, Victor se simțea o sinteză între diverșii șerifi interpretați de John Wayne, asociați cu Marele Gatsby, în versiune robert redford, precum și cu diverșii eroi care salvează umanitatea, incarnați de Bruce Willis, precum și cu seria de gentlemen tandri, dar curajoși, purtînd marca Harrison Ford. Victor nu era nici incult și nici lipsit de forță analitică. în ritmul de trei ore zilnice alocate televizorului, Victor avusese ocazia să vadă și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pielea lui John Malkovich - o altă formă de identificare existențială la care voi reveni). atunci cînd decidea că va petrece o zi locuit de Johnny Depp, Victor își activa în creier toate imaginile legate de acest actor și de personajele incarnate de el. Imaginile erau oricum acolo, mii, sute de mii, milioane, sub formă de pixeli cerebrali. trezirea lor, înviorarea lor se făcea într-o singură fracțiune de secundă : brusc, toată ființa lui Victor era invadată de stilul Johnny Depp, de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-și aștepta stăpînul... spune, GUȚĂ, nu te simți și tu indignat de ignoranța noastră culturală, de ignoranța noastră de occidentali, cînd descoperi că „așteptarea beckettiană” nu este decît un fel de fum, de artificiu, de spumă literară față de așteptarea profundă incarnată de acest cîine ? Iartă-mă, GUȚĂ, că m-am lăsat antrenat de aceste divagații și că am ridicat și puțin tonul... Dar nu m-am putut stăpîni. totuși, faptul că sunt conectat la toate rețelele de informații din lume, la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Anul dragonului, imens film polițist făcut de michael Cimino prin 1985 cu mickey rourke într-un rol monumental. Da, nu-mi puteam imagina Chinatown-ul fără surîsul lui mickey rourke, după cum america nu poate fi imaginată fără acest prototip de personaj incarnat de mickey rourke : un polițist fost veteran al războiului din Vietnam, în plus fiu de imigranți polonezi, coleric, dar incoruptibil, încăpățînat, dar curajos pînă la autodistrugere, liber în tot ce face, capabil să lupte singur împotriva tuturor, spirit nesupus pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
minute și aproape că mă făcu să rîd. m-aș fi așteptat ca din adîncurile Casei monteoru să iasă o făptură misterioasă, o siluetă cu patină gotică, un fel de Dracula sau măcar cineva care să semene cu celebrul vampir incarnat de Băla Lugosi, într-un film american mut din 1931. Dar nu, spre noi se îndrepta un om de vreo patruzeci de ani, neras și cu un început pronunțat de chelie, mic de statură, cu o burtă mare care i
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cultelor de posesiune în Laos, cutie de rezonanță exemplară a determinărilor politice și a schimbărilor economice recente, ne va permite să conturăm această propoziție pentru a putea trage concluziile necesare. Atașate cândva monarhiei budiste, duhurile, primii ocupanți ai pământului, se incarnau până la preluarea puterii de către guvernul comunist în mediile de la sate, fiind legate de teritoriul lor de influență. Începând cu 1975, interdicția "superstițiilor" implică uneori ședințe de reeducare a mediumurilor, duce la o primă perioadă de afazie a spiritelor: ca și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
are o vacă, ba mai mult, pentru majoritatea lor are chiar o doză sporită de firesc. Sau putem noi spune că formulele rămân în indiferență când termină prin a se încarna în mașini? - Tocmai asta e mai grav: că se incarnează numai în mașini; mașina bate pasul pe loc, e tautologică, nu poartă infinitul în ea. Motorul, spune Heidegger, este expresia mecanică a eternei reîntoarceri la același. Mașina e incarnarea artificialului în artificial. - În orice caz, judecați prea aspru posibilul în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oracolul care Îi sfătuia pe atenieni În timpul celei de a doua invazii persane să părăsească Atena și să se refugieze pe corăbii 1. Sunt probleme deja abordate de Plutarh, mai ales În dialogul De Pythiae Oraculis, unde critica oracolelor se incarnează În persoana epicureului Boethos. Dialogurile pythice constituie astfel o analiză foarte nuanțată a fenomenului divinației oraculare făcută din interior de un autor interesat de acest lucru prin chiar funcția sa de preot delfic, mânat Însă și de un profund interes
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Nenni, cum ar fi Sandro Perteni sau Martino. Spiritul modern a dat lovitura de grație Partidului Comunist Italian aducînd în fruntea sa pe Bettino Craxi, un politician cinic și afacerist care a "golit" partidul de întregul său conținut în numele eficienței. Incarnînd imaginea "durului Craxi", Președinte al Consiliului din 1983 pînă în 1987, membru al CAF, Craxi-Andreotti-Forlani, vor forma un triumvirat transpartinic care va domni, din nefericire, mai mult de un deceniu, la fel ca Michelis, ministrul Afacerilor Externe și play-boy cu
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Mult mai târziu, în perioada când punea în scenă Hamlet, Antoine Vitez 1 va deveni întru câtva continuatorul acestui discurs al lui Craig. „Suveranitatea teatrului”, va spune el, „constă tocmai în capacitatea sa de a reprezenta nereprezentabilul, adică de a incarna fantoma”. Un nereprezentabil imposibil de disociat de acel invizibil pe care teatrul îl dezvăluie prin spectrul ce se întrupează. Iar pentru Vitez, ca și pentru Craig, tot spectrul shakespearian este cel ce se află la originea reflecțiilor despre esența procesului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a actorului, Kantor se întoarce, pe o cale ocolită, tot la Craig. Deși nu admite ideea potrivit căreia marioneta și manechinul s-ar putea substitui actorului, Kantor își dorește și el să facă din acest manechin „un MODEL care să incarneze și să transmită un profund sentiment al morții și al condiției celui mort - un model al ACTORULUI VIU”. Astfel, prin ceea ce este esențial în statutul lor, realitatea teatrală, deopotrivă cu actorul, se situează, pentru Kantor, ca și pentru Craig ori
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
redusă la mască, indică, observă Vernant, alteritatea extremă, cea a lumii morților de care nu se poate apropia nici o ființă vie. Gorgo se află totuși în relație cu Dionysos, divinitate mascată și zeu al posedării, procedură rituală în timpul căreia este incarnat Celălalt, adică puterea nevăzută, puterea venită de pe tărâmul umbrelor care a pus stăpânire pe trupul posedatului. Și se poate întâmpla ca unui bacant (variantă masculină a bacantei) al lui Dionysos să i se substituie un bacant al lui Hades, ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
orașului înseamnă sfârșitul teatrului. Al teatrului ca dialog cu cei morți, ca spațiu care, pentru a-l cita pe Vitez, „îngăduie, într-adevăr, morților să se întoarcă printre noi și să vorbească cu noi, cu condiția ca el să-i incarneze”, căci „e de datoria teatrului să reînvie morții culcați sub pământ”, acești morți cufundați într-o înspăimântătoare tăcere și absenți din lumea reală. Un teatru fidel celebrelor cuvinte ale Electrei lui Sofocle: „Sunt vii morții culcați în pământ...”. Spațiu oferit
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
trăiască în ea? Cu toată ființa ei, veșnic îndoliata Electra refuză să uite, își închină întreaga viață amintirii nestinse născute din disperarea pierderii suferite. Pentru ea, fidelitatea față de cei ce nu mai sunt definește însăși noțiunea de conștiință a omului, incarnează esența valorilor umane, dintre care cea mai de preț în ochii săi este mila. Gândul statornic îndreptat către tatăl mort, gând a cărui forță obsesivă e recunoscută și, în același timp, blamată de Clitemnestra, reprezintă adevăratul dialog al Electrei cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
zei. Perseu retează capul Meduzei și scapă de celelalte două Gorgone, dar capul acesta își păstrează intactă puterea de a-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
viața se învecinează cu moartea, unde omul adastă o clipă înainte de a trece pragul morții, locuri din care Craig și Genet vor dori să facă orizontul artei teatrului. Chiar și în piesele no „din lumea reală”1, unde shite nu incarnează nici o figură a invizibilului (nu e nici fantomă, nici zeu, nici demon), simpla coprezență a lui shite și waki reprezintă, în fond, întâlnirea dintre două făpturi ce nu mai țin, nici una, nici cealaltă, de lumea adevărată, de viața lumească. În
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
visează să retrăiască, fie și doar în imaginație? În numeroase piese no „din lumea reală”, shite, deși nu e o fantomă rătăcitoare, continuă să rămână o ființă a zonelor-limită. În Take no yuki (Zăpada așternută pe bambuși), de exemplu, el incarnează o femeie vie, dar care, despărțită de copilul ei, trăiește experiența singurătății unui exilat la marginea lumii, o singurătate ce trimite la spațiile pustii, sălbatice: În acest culcuș aidoma celui știut doar de cerbi și de căprioare, sus, pe pajiștile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]