154 matches
-
Hyle & Coban, of Kwantok, Peachey, Brereton, Slayd & Hutton: / Of the terrible sons & daughters of Albion. and their Generations" (E: 147). Această rugăciune abil deghizata, extrasa din poemul Jerusalem, îi este adresată lui Isus, care, ca salvator al viziunii divine, este incarnarea supremă a imaginației. Mai mult, Urizen nu este descris doar că proiecție negativă a eului creator, ci și ca protest personificat împotriva falsității creștinismului instituționalizat, precum corect notează Robert Ryan: "În Urizen, Blake a întrupat obiecția sa față de întreaga teologie
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
profeții francezi, ce-și au originea în protestanții francezi din Munții Cévennes și cunoscuți sub numele de "camisarzi", ajung și în Anglia. Rupp notează că profeții scriu chiar o "Liturgie a deșertului" și se dezvoltă că o miscare extatic-vizionară, "o incarnare perfectă a ceea ce în epoca se numește "entuziasm"" (1986, p. 216). Conceptul este crucial la Blake. În afara sectelor deja amintite, un rol important în aglutinarea concepțiilor religioase blakeene îl joacă ramură antinomica a protestantismului. E.P. Thompson încearcă să demonstreze o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
asupra dezmembrării și dispersiei treptate a celor patru zoa (Tharmas, Luvah, Urizen și, respectiv, Urthona), Noaptea a Cincea prezintă tribulațiile lui Orc. Dacă Noaptea a Șasea și Noaptea a Șaptea sunt axate asupra decăderii accelerate a lui Urizen, care, ca incarnare a rațiunii, devine o divinitate prăbușita într-un univers al falsității, Noaptea a Opta reifica erorile universale, sugerate metaforic de portretul hermafroditului, imaginat că summum malum 192. Noaptea a Noua aduce cu sine Judecată de Apoi, deci repunerea în drepturi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
earth" (E: 232). Viziunea Heruvimului Ocrotitor este aglutinata din imagini separate, unite într-o construcție sugestiva 209. Această amintește de figurile baroce, sculptate în metale rare, precum aurul, si împodobite cu pietre prețioase, care servesc la identificarea supremului idol fals, incarnare a egoismului. Damon crede că Heruvimul Ocrotitor "este greșeală finală, ultimul dușman care trebui ucis" (1988, p. 93), "dogmele false ale Bisericii Militante" (1988, p. 94). Interpretarea sugerată de el vizează tradiția biblică inițiată de profetul Iezechiel, care utilizează aceeași
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în care exuberanța vizuală se pierde în spatele sensului, și astfel apar geometricul, minimalul, conceptualul. Nu mâna pictează, ci mintea: viziune interioară. Obiect: funcționarea gândirii. Există nestorienii, care maximizează Omul din Isus și Materia în Forme. Asta dă o artă de incarnare, cu prioritate pentru valorile tactile, efectele de pastă, gestualitate, orientată spre natură și lumină. Retina comandă: nuduri și peisaje. Obiect: samânța lucrurilor. Linia Calvin, puritană, nordică. Linia Loyola, senzuală, meridională. Cele două se excomunică reciproc. Vizionarii împotriva văzătorilor, războiul continuă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artei. Astfel a putut el să confunde două epoci, două regimuri ale privirii: era idolilor și era artei (a se vedea tabelul de la pp. 229-230). Aura lui nu aparține, de fapt, decât celei dintâi. Calitățile de prezență reală, autoritate și incarnare imediată, de a căror pervertire industrială se teme el, sunt cele pe care opera de artă le-a abandonat în Renaștere, fără să aștepte "reproducerea mecanică". Fotografia doar a adăugat un al treilea grad la cel de-al doilea. Nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
instantaneu. Îmi doream ca fructele deciziei mele să-mi cadă în poala nerăbdătoare chiar în clipa aia. Voiam să fie ca în proverb: „Cele rele să se spele, cele bune să se-adune“. Să mă descotorosesc de caracteristicile precedentei mele incarnări, să nu mai am nici o fărâmă de sentiment față de James, să nu mai am nici o îndoială, să nu am nici o rămășiță de nehotărâre. Voiam o transformare imediată și miraculoasă. Voiam ca Zâna Relațiilor să mă atingă cu bagheta ei magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
toată viața, pe care i-am urât toată viața, cărora mult stimatul dumneavoastră frățior le servește drept imagine atât de proeminentă. Te urăsc, Gavrila Ardalionovici, numai pentru că - poate o să ți se pară de-a mirării - numai pentru că ești tipul și incarnarea, personificarea și culmea platitudinii celei mai impertinente, mai încântate de sine, mai bădărane și mai dezgustătoare! Ești platitudinea cu ifose, platitudinea care nu se îndoiește de sine, platitudinea de o seninătate olimpiană; ești rutina rutinei! Nici minții, nici inimii dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
este antiteza absolută a Supraomului nietzschean, omul lipsit de orice transcendență, trăind într-un "gol istoric" și într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Omul concret se dovedește a fi subomul iar nu Supraomul. Proprio motu, omul concret este o incarnare a nimicului. Nemaifiind nimic dincolo de lume, omul concret dobândește o autarhie postulată de filosofiile materialist-ateiste. Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
decât prin „c]utarea profitului”, imaginea neflatant] a fost, pur și simplu, transferat] asupra acționarilor, adic] a „proprietarilor”. Este oare adev]rât c] acționarii sau proprietarii se gândesc numai la maximalizarea profiturilor lor? Este oare adev]rât c] acționarul este incarnarea acelui inuman homo economicus lipsit de orice mândrie și responsabilitate civic]? Este oare adev]rât c] el nu are nici o preocupare pentru virtuțile companiei pe care o deține, cu excepția acelor responsabilit]ți care l-ar putea face vulnerabil în fața unor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1), fiecare poate fi schimbat] cu cealalt]. Principiul logic susține c] nici o expresie (ilogic]) nu poate avea sens în concluzia unei inferențe valide, dac] ea nu apare în premise. Aceast] afirmație poate fi verificat]. Autonomia eticii este pur si simplu incarnarea moral] a acestei afirmații - nici un trebuie s] relevant nu poate derivă din este (vezi Pigden, 1989). Cum este afectat naturalismul de aceste provoc]ri? Nu prea grav. Am v]zut deja c] autonomia logic] nu ofer] nici un sprijin pentru noncognitivism
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lor în presă) [...]”. Cele două axe principale sunt bine delimitate: lichidarea dușmanilor - reali sau presupuși - și mai ales „pedagogia infernală” (A. Kriegel), printr-o teatralizare. Procesul se adresează maselor care trebuie să se mobilizeze și să solidarizeze cu puterea, nouă incarnare a paradisului, și să-i condamne pe acuzați, noi reprezentanți ai diavolului. Această formă spectaculară a terorii este un mod de socializare politică masivă și accelerată. Stalin face strălucitoarea demonstrație a atotputerniciei sale, silindu-i pe acuzați să mărturisească crime
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
R. Nevitt Sanford (in Simmel, coordonator, 1946): evreul este imaginat de acești subiecți antisemiți ca un criminal sexual, În același timp violator și seducător periculos, capabil să le Întineze pe tinerele creștine, pure și inocente. Mecanismele de apărare atribuite acestor incarnări ale „personalității antisemite” au funcția „să reducă anxietatea și culpabilitatea conștientă” (ibidem, p. 112). Dacă această descriere este corectă, putem trage concluzia că experiența și cunoștințele nu pot risipi prejudecata alofobă, oricare ar fi ținta acestei prejudecăți (un anumit grup
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
amețitoare și vacarmul lor, cu suprapunerea lor de limbi și obiceiuri, purtătoare ale tuturor germenilor toxici de promiscuitate criminogenă și de amestecuri care pun În pericol puritățile rasiale. Pentru naziști și adepții lor, burghezul plutocrat și cosmopolit, a cărui perfectă incarnare este „evreul apatrid”, este tocmai opusul arianului legat de pământul natal și grijuliu cu rădăcinile sale, iubind tradițiile imemoriale și veghind la păstrarea pedigriului său. Să nu subestimăm nici componenta agrară a ideologiilor de tip fascist, cu exaltarea pământului țării
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de faptul că „păgînii se rugau la morți, în timp ce creștinii se roagă pentru morți”. Probabil că este o mare distanță între rugăciunea către morți și această rugă fierbinte pe care o adresăm în fiecare an și din ce în ce mai mult copiilor mici - incarnare tradițională a morților - pentru ca ei să accepte, crezînd în Moș Crăciun, să ne ajute să credem în viață. Am descîlcit totuși firele ce atestă continuitatea între aceste două expresii ale unei realități identice. Dar, cu siguranță, Biserica nu greșește cînd
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
care narează, nu sunt spusele unor personaje exterioare, ci provin din mintea naratoarei; tocmai discursul direct liber permite evitarea plasării ei în poziție de naratoare, în sensul obișnuit al termenului. După cum remarcă Laurence Rosier, "DDL este, în limba franceză contemporană, incarnarea lingvistică a modernității [...]. El permite un joc, o întrebare deci, cu privire la narațiune, la statutul ei, la enunțările sale puse în scenă; noul roman și mobilitatea lui au recurs la toate acestea [...]. Prin urmare, liber înseamnă emancipat dintr-un model de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un personaj mitic recuperat de istoria mentalităților. Dintre toate miturile capitalei, Pariziana este, presupune Louis Chevalier [1985, p.18], singurul care și-a menținut prestigiul, mitul cel mai vechi, cel mai imuabil și cel mai sacru. Pariziana reprezintă, pentru colectivitate, incarnarea dorințelor, viselor, fantasmelor mai mult sau mai putin conștiente 22. Geneză mitului Parizienei confirmă "caracterul activ al miturilor, adică puterea lor de a mobiliza și orienta dorința" și faptul că "mitul este valoarea cuprinsă de reprezentare, adică imaginea coadaptată cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu se rezumă la reflectarea unui ideal de frumusețe, ele devin modele de comportament, mai mult sau mai putin rigide. Astfel, muză rămâne ceea ce fusese înainte: o figură alegorica sau incarnarea unei idei35 în mai mare măsură decât a unei persoane specifice. Imaginile de madona și seducătoare sunt la fel de abstracte și organizează feminitatea în jurul a doi poli: unul normal, ordonat și liniștitor, altul deviator și periculos. În jurul primului pol domnește virtutea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar și atunci când face parte din cercul proxim al artistului, cum e cazul cuplului Lantier în L'OEuvre. Claude se sinucide în fața tabloului sau, simbol monstruos al femeii-oraș, pe care nu a știut
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se transformă în mit, fără a înceta să fie reală [Flaubert, Correspondance, VIII, p.388]; într-adevăr, Zola a oferit sistematic două imagini ireconciliabile ale eroinei sale: ba față ușuratica, personaj construit pornind de la povestirea curtezanei lui Dumas-fiul, ba Venus, incarnare fascinantă și înspăimântătoare a forțelor sexualității. Mitul are o dinamică proprie cu legități specifice, denumite diferit: situații, scenarii, raporturi, relații invariabile, teme posibile etc.61. Vom face apel la câteva din cele mai reprezentative. Raymond Trousson precizează că secolul al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Eroul modern este un tip nou, divizat, nesigur și inconstant, o figură mixtă de nepăsare și energie, precizează și Miguel Abensour [p.45-46], care, cum arată Baudelaire, nu mai are nimic din eroismul "de sânge și de spadă". O ultimă incarnare a eroului modern este figură dandy-ului, caracterizat de Baudelaire drept "un Hercule fără întrebuințare". Baudelaire mai consemna că eroismul modern nu se mai întâlnește în bătălii glorioase, ci mai mult în cele interioare 72. El exemplifică prin tipul de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
-lea, prelungește românul "libertin", care este și un român de educație sentimentală, oferind femeilor o lecție contra iluziilor. Proiectul ciclului zolist constă în folosirea personajelor emblematice ale timpului. Demersul alegoric al lui Zola constă în a face din Pariziana Renée incarnarea regimului imperial, viciat, avid de plăceri, fără valori morale și deci condamnat la o dispariție brutală Renée moare în scurtul paragraf final, prădata de soțul și fiul vitreg, lăsând în urmă doar datorii. Nana, o altă alegorie a regimului, putrezește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a trișă, este un laitmotiv care circulă în carnetele și în corespondență scriitorului. 21 Printre primele imagini ale timpurilor moderne este gravura republicana care o reprezintă pe zeița Rațiunii că madona și tabloul lui Eugène Delacroix Liberté guidant le peuple, incarnare inegalabila a Marianei, femeia din popor care antrenează bărbații în revoluție. 22 La rubrică Opinion des étrangers, et particulièrement des Russes sur la Parisienne din La Vie parisienne, citim următoarea definire a Parizienei ca femeie la care visează străinii de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
principale ale Americii. 36 Reprezentarea artistică este exemplificata de A.Higonnet prin trei celebre tablouri: Le bain de Mary Cassant (o burgheza scăldându-și fiica întruchipare a maternității, marchează declinul subiectelor religioase în arta), Liberté guidant le peuple de Delacroix (incarnare inegalabila a Marianei, femeia din popor care antrenează bărbații în revoluție). Ele se modernizează pe parcursul secolului, evoluând de la religios la profan (Judith de Gustav Klimt) [2002, p.335-339]. Nouă cultură a imaginilor și difuzarea lor transforma Fecioara Maria, actrițele, modistele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Importantă tipului constă în faptul că el ține de psihologie, de estetică, de filozofie și de poetica românului. Tipizarea nu se reduce doar la fixarea personajelor, ea le pune în mișcare, făcându-le să joace diferite partituri în interiorul ciclurilor. Fiind incarnarea unei idei, a mondoviziunii autorului, tipul este și un vector al dramatizării. Personajul "tipic" participa astfel la o dinamică realistă a explorării sociale, la Balzac, Stendhal și Zola. 76 Cu toate ca interpretarea lui Lukàcs la operă lui Zola nu este acceptată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]