154 matches
-
Paleologu în postfața la Dostoievski în conștiința literară românească, carte neterminată și apărută postum, sau cum vedem în corespondența sa, altă formă de a face o critică fără concesii, dar plină de urbanitate (cu D.Micu, Ov.Crohmălniceanu ș.a.). Era incarnarea ideei de onestitate, căci el nu și-ar fi falsificat opinia pentru nici un motiv: politețea îl determina să o exprime în forme delicate, care puteau înșela pe naivi, dar niciodată din interes, de nici un fel. Că era așa confirmă, dacă
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
profundă și ingenua, cît și să inducă sentimentul că respirația blîndă a transcendentei este consubstanțiala formei și inseparabila de existență ei imanenta. Iar această performanță rară este obținută fără a sacrifică, prin abuz de materie sau prin fugă excesivă, miracolul incarnării, dar și fără a cădea în iluzia că forța plăsmuirii și a fabulației poate mîntui lumea de pleonasmele substanței. Artista și-a găsit un orizont optim de contemplație și de manifestare în acele momente în care nevoia de exprimare și
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
se trage din Grecia, ai cărei singuri urmași suntem noi". Frapează idiosincraziile sale. Septuagenar, desființează Regele Lear. E un om al măsurii, nutrind oroare de retorica, cel care îl respinge vehement pe Wagner, ca pe un fel de inamic personal, incarnare a germanității greoaie, pentru a-l ridică în slavi pe Chopin, unul dintre artiștii preferați, referință constantă de-a lungul anilor. Importanță istorică a neliniștitorului de profesie este indiscutabila, dar acum, cînd bătăliile în care a luptat șunt de mult
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
comentariului închinat lui Tudor Arghezi consemnarea atitudinilor sale de contestare, fronda, întărîtare, mergînd pînă la tonalitățile cele mai înalte, de natură pamfletului. Poetul-gazetar preferă a se rosti a contrario. Face parte din specia nemulțumiților, a cîrtitorilor cronici, ca o veritabilă incarnare a atitudinii anti. Propunînd, pînă la un punct, o paralelă a autorului Cuvintelor potrivite cu Louis Ferdinand Caline, Nicolae Balotă scrie: "Anticlericalism, antimilitarism, antiburghezie, anticonformism, pe lîngă multe alte antipatii ale lor, fac din ei modele exemplare ale opoziționistului. Și
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
romanului SF, cum ar putea părea, nu este doar o teorie a unei noi mentalități colective și a unui nou imaginar sau bestiar postmodern și este o posibilă nouă filozofie alimentată de tehnica dezvoltată nelimitat, sau, dacă nu, o evidentă incarnare a Supraomului, a Autoconstrucției Corpului, a lui Antihrist, cum bine intuiește autorul în postfață. Este, de fapt, o apocalipsă tehnologică sau o transcendență tehnologică vidă. Interesantă, din perspectiva literaturii încă decodabile cu instrumentele tradiționale mi s-a părut a fi
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
ADUNÂND Timpului incarnare îi sunt O clepsidrå prin care îi trec toate numele fie cå e vorba de apå sau sânge sau picåtura coborâtå din stråfunzime måsurând la rându-i preaplinuri Ea are gust de mare și devine perlå sau rimå dintr-un
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1592]
-
nici un alt fel de cărți sau idei ale canaliei nu puteau să-mi fie de vreun ajutor. La ce bun atâtea trăsnăi? Nu eram eu produsul unei suite de generații, a căror experiență ereditară supraviețuia în mine? Nu eram chiar incarnarea trecutului? Și totuși moscheea, cântecul muezinilor, abluțiunilor, gargarele și aceste temenele în fața unei ființe omnipotente și sublime, în fața unui stăpân absolut cu care trebuie să te întreții în arabă, nimic din toate astea nu avusese vreo influență cât de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ar trebui să se mai Întâmple vreodată nici unui alt copil ceea ce mi s-a Întâmplat mie: copilăria mea. Nu - urlă ceva În mine -, este imposibil ca această copilărie să se Întâmple altui copil - și ție- și mie”. Neacceptând nici o Autoritate - incarnarea supremă a acesteia rămâne Auschwitz -, naratorul respinge, firește, și sloganurile evreiești, chiar cele impuse de Împrejurările extreme ale supraviețuirii, obsesie iudaică ce nu pare să devină desuetă.Confesia (necruțătoare, În primul rând, cu sine) a supraviețuitorului din Kaddish nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se încarna în mașini? - Tocmai asta e mai grav: că se incarnează numai în mașini; mașina bate pasul pe loc, e tautologică, nu poartă infinitul în ea. Motorul, spune Heidegger, este expresia mecanică a eternei reîntoarceri la același. Mașina e incarnarea artificialului în artificial. - În orice caz, judecați prea aspru posibilul în care se complace logica de astăzi. În posibilul acela gol trebuie să vedem risipa care precede orice incarnare. Chimistul, pentru a face un produs reușit, nu "se joacă" încercînd
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Heidegger, este expresia mecanică a eternei reîntoarceri la același. Mașina e incarnarea artificialului în artificial. - În orice caz, judecați prea aspru posibilul în care se complace logica de astăzi. În posibilul acela gol trebuie să vedem risipa care precede orice incarnare. Chimistul, pentru a face un produs reușit, nu "se joacă" încercînd sute de produse sintetice inutile? Formulele sânt ce-i drept, frumoasele fără corp, dar ele termină prin a prinde unul. Și numerele imaginare au fost privite ca simple ficțiuni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
istoriei și al geografiei În viața oamenilor mă interesează mai mult decît psihologia lor. Să spunem că atitudinea oamenilor față de istorie și geografie mă lămurește În privința stărilor lor psihologice, și uneori În privința lipsei lor de psihologie. Istoria și geografia sînt incarnările timpului și spațiului și au marele merit de a nu lua În calcul noțiunile mai Îndoielnice de eternitate și de infinit. L-aș fi văzut mult mai des pe tata dacă ar fi Închiriat pînă la urmă apartamentul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vorbești de parcă Bea ar fi un trofeu. Nu, de parcă ar fi o binecuvîntare, mă corectă Fermín. Uite cum stau lucrurile, Daniel. Destinul obișnuiește să stea la cotitură. Parcă-i un borfaș, o știoarfă sau un vînzător de lozuri: cele trei incarnări ale sale cele mai bătătoare la ochi. Dar ceea ce nu face sînt vizitele la domiciliu. Trebuie să te duci tu după el. Am dedicat restul drumului evaluării acestei perle filosoficești În timp ce Fermín Întreprindea Încă un pui de somn, treabă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de mine Însumi. Ce știi tu de Clara Barceló? — Nimic. — Eu și mai puțin. — Nu te cred. Bea zîmbi. MÎna Îmi alunecă Între coapsele ei și m-am repezit să-i caut buzele, convins că, la ceasul acela, canibalismul era incarnarea supremă a Înțelepciunii. — Daniel? zise Bea cu un firicel de glas. — Ce-i? am Întrebat. Răspunsul nu-i mai ajunse pe buze. Dintr-o dată, o limbă de aer rece șuieră pe sub ușă și, În acea secundă interminabilă, Înainte ca vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
toată viața, pe care i-am urât toată viața, cărora mult stimatul dumneavoastră frățior le servește drept imagine atât de proeminentă. Te urăsc, Gavrila Ardalionovici, numai pentru că - poate o să ți se pară de-a mirării - numai pentru că ești tipul și incarnarea, personificarea și culmea platitudinii celei mai impertinente, mai încântate de sine, mai bădărane și mai dezgustătoare! Ești platitudinea cu ifose, platitudinea care nu se îndoiește de sine, platitudinea de o seninătate olimpiană; ești rutina rutinei! Nici minții, nici inimii dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e suficient să fii dispus”. „Dar, În fine, și scuzați-mă dacă spun ceva banal, rozaruceenii există sau nu?” „Ce anume Înseamnă «a exista»?” „Spuneți dumneavoastră”. „Marea Frăție Albă, zi-le rozaruceeni dacă vrei, zi-le cavalerie spirituală a cărei incarnare ocazională sunt templierii, e o cohortă de Învățați, puțini, foarte puțini aleși, care călătorește prin istoria umanității pentru a prezerva un nucleu de Înțelepciune eternă. Istoria nu se dezvoltă la Întâmplare. Ea este opera Stăpânilor Lumii, cărora nu le scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plan al ei. Trebuie să fie aici un Creier. De aceea unii oameni nu lipsiți de pregătire s-au gândit, În decursul veacurilor, la Stăpânii sau la Regele Lumii, poate nu o persoană fizică, ci un rol, un rol colectiv, incarnarea din când În când provizorie a unei Intenții Stabile. Ceva cu care erau cu siguranță În contact marile ordine sacerdotale și cavalerești dispărute.” „Dumneavoastră credeți asta?”, Întrebă Belbo. „Persoane mai echilibrate decât el Îi caută pe Superiorii Necunoscuți”. „Și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atunci când țiam vorbit prima oară, sub marele tun Zam-Zammah...“ „Eram doar un băiat îmbrăcat ca oamenii albi - când m-am dus prima dată în Casa Minunilor. Și a doua oară erai un hindus. Care să fie cea de-a treia incarnare?“ Rudyard Kipling, Kim PRAN NATH ( centrat, în partea de sus a paginii) Într-o după-amiază, la trei ani de la începutul secolului, un colb roșiatic, de fapt, fostă rocă muntoasă, plutește ușor în aer. Se lasă asupra unui călăreț, care înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
recunoaște, în această flatantă eboșă, pe marele artist al șantierului, pe semizeul schelelor și al macaralelor, pe muncitorul constructor? Copil fiind, jungla de asfalt cutreieram. În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
estetic, de esteticul pur, revărsat astfel, cum o știa bine Schopenhauer, în mistică, nu poate să vină ca o mare surpriză faptul că cel la care mă gândesc este japonez. Este prințul Genji, Genji cel luminos, venit pe lume ca incarnare a esteticului. Genji este Iubitul, atât de frumos, încât nici o preafrumoasă nu se poate măsura cu el, numai zeii pot fi mai înzestrați, el duce la perfecțiune orice artă pe care binevoiește să o practice, Genji este Amantul, de care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
privește, dincolo de opera dramaturgului, statutul însuși al reprezentației teatrale, văzută ca un spațiu în care invizibilul își găsește materializarea în vizibilul scenei. Iar constatarea că teatrul eșuează întotdeauna, într-o măsură mai mică sau mai mare, când e vorba despre incarnarea spectrului, nu face, după părerea lui Craig, decât să întărească îndemnul adresat artiștilor, acela de a se angaja cu și mai multă hotărâre pe drumul ce duce spre un orizont niciodată atins, ca și cum orice reprezentație teatrală ar trebui să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întrupează. Iar pentru Vitez, ca și pentru Craig, tot spectrul shakespearian este cel ce se află la originea reflecțiilor despre esența procesului de reprezentare propriu teatrului, proces centrat, de la un capăt la celălalt, pe „mișcarea pendulară care conduce când la incarnarea imaginilor teatrale, când la dezincarnarea lor”. Aceasta este provocarea teatrului: un necontenit du-te-vino între incarnare și dezincarnare și, așa cum Craig prelua îndemnul spectrului shakespearian, tot astfel Vitez apelează, pentru a se exprima, la o frază hamletiană: „Să sfidăm prevestirile”. Cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
află la originea reflecțiilor despre esența procesului de reprezentare propriu teatrului, proces centrat, de la un capăt la celălalt, pe „mișcarea pendulară care conduce când la incarnarea imaginilor teatrale, când la dezincarnarea lor”. Aceasta este provocarea teatrului: un necontenit du-te-vino între incarnare și dezincarnare și, așa cum Craig prelua îndemnul spectrului shakespearian, tot astfel Vitez apelează, pentru a se exprima, la o frază hamletiană: „Să sfidăm prevestirile”. Cheia acestei sfidări e întâlnirea cu fantomele. Dar perspectiva deschisă de Craig - aceea că mizele reprezentării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
teatrul balinez un teatru al Manifestării invizibilului prin vizibil. Corpurile se plasează aici la granița dintre concretețea cărnii și abstracție, sunt corpuri-semn, hieroglife însuflețite, situate în spațiul ce desparte trupul viu de marionetă sau de manechin, în acel spațiu unde incarnarea se află la limita dezincarnării sau, mai exact, pare să resimtă nevoia de a o integra. În ceea ce-l privește pe Kantor, acesta își înscrie în modul cel mai explicit textul-manifest, „Teatrul morții”, în prelungirea gândirii lui Craig. Dacă respinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Craig și Artaud la Genet și Kantor, problema fantomei se plasează fără întrerupere și cu o surprinzătoare insistență în centrul dezbaterilor. Și e limpede că ea nu pune în discuție doar spectrul ca personaj dramatic. Dacă mizele reprezentării fantomei, ale incarnării mortului care revine, vizează de fapt, pentru toți acești teoreticieni, însăși esența teatrului, asta se întâmplă pentru că provocările pe care reprezentarea invizibilului le așază în fața acestuia deschid calea spre o sumă de interogații referitoare la însuși statutul realității în teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mesagerul împărăției morților)? Dionysos, zeu al inițierii, dar și al tulburărilor profunde, zeu al acelei mania care înseamnă revelație, dar și nebunie distructivă. La rândul său, Vernant 1 va reține, din Bacantele, figura unui Dionysos - simbol al unei amețitoare alterități: incarnare a celuilalt, el suprimă barierele dintre divin și uman, dintre uman și animalic, dintre lumea de aici și cea de dincolo. Este zeul care răstoarnă ordinea cotidiană și care, „printr-un veritabil amalgam de miracole, de fantasmagorii și de iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]