546 matches
-
de sigur Încât să Își râdă de călău? Pentru o clipă, fu ispitit să creadă că ciuma aceea asiatică prinsese rădăcini Într-un mod nebănuit, infestând chiar și nivelele cele mai Înalte ale ierarhiei ecleziastice. Se mai uită odată către inchizitor. Omul nu părea să aibă de gând să intervină: se Întorsese și o pornise Încetișor spre ieșire, furișându-se de-a lungul peretelui. Lângă poartă trecu pe lângă un grup de femei. Dante, care Îl urmărea cu privirea din adăpostul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bărbat Îndrăgostit. Nu mai știa ce hotărâre să ia. În clipa aceea, femeia se deplasă și ea spre ieșire, cu pasul ei mlădios. Pentru câteva momente, poetul avusese impresia că Noffo Îi făcuse un semn atunci când trecuse pe lângă dânsa. Un inchizitor, un ereziarh, o târfă. Trei cărți ieșite dintr-un absurd pachet de tarot, reunite Într-o biserică. Nu izbutea să priceapă relația dintre ele. Poate că Noffo nu venise să Îl supravegheze pe Bruno, ci pentru femeie. Așteptă preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu un zâmbet disprețuitor. E taman omul potrivit pentru dânșii. — Poate că e omul potrivit și pentru noi. Cu câțiva florini, o să-l avem În mână. — Știu de planul dumitale, dar i-ai cântărit bine consecințele? Dacă vei fi descoperit... Inchizitorul scutură din cap. — Nimic nu va putea fi niciodată pus În legătură cu persoana domniei voastre și nici cu sfânta Biserică. Acquasparta Începu să străbată Încăperea Înainte și Înapoi, Învârtindu-se În jurul lui Noffo, care rămăsese nemișcat. Apoi se opri dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu bandiții lui. Cine le permisese unor oameni Înarmați să pătrundă În Palatul priorilor, fără ca garda să fie alertată? Șovăi o clipă: poate că ar fi trebuit să se Întoarcă și să adune câțiva soldați, Înainte să se apropie de inchizitor. Însă acesta Îl zărise și se mișcă cu repeziciune prin spațiul pustiu al claustrului, parcă nerăbdător să ajungă din nou sub umbra ocrotitoare a porticului. — Mă bucur să te Întâlnesc În sediul oficiului dumitale, frate, Îi zise, Întinzându-i ostentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Consiliul? Îl Întrebă Dante. — Nu cu Consiliul, ci cu domnia ta, messer Alighieri, care ești glasul cel mai nobil al Consiliului. — O noblețe care se naște din capacitatea de a rezista la lingușire, frate Noffo. Ce cauți aici? Chipul gălbejit al inchizitorului se Împurpură pentru un moment, iar apoi se ascunse Înapoi sub masca diplomației. — Poate că ar fi mai bine ca despre aceste lucruri să discutăm În camerele dumitale, la adăpost de priviri indiscrete, se mărgini să spună, privind bănuitor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmă din ipocrizia precedentă, revenind la natura ei Înghețată de torționar. Din instinct, poetul verifică dacă daga Îi era la Îndemână. — Cu mâhnire m-am plecat să Îți cer audiență, messer Alighieri, contravenind uzanțelor Bisericii și convingerilor mele personale, Începu inchizitorul. Cred că păstorul cel bun trebuie să urmărească oaia pierdută În noapte, chiar pe furtună și În pustie. Însă dacă oaia se preschimbă În lup și se preface că s-a rătăcit pentru a-l atrage pe păstor departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dumneata. Atunci, care este? — Îți cer să arestezi o femeie: Antilia, dansatoarea de la taverna de pe drumul spre Roma. Înainte să răspundă, Dante lăsă să se scurgă câteva momente. Voia să studieze expresia celuilalt, ca să Înțeleagă ce avea de gând. Însă inchizitorul rămăsese impasibil. — De ce? Întrebă atunci. — Ca să fie Împiedicată să facă rău, ca să fie dusă la Roma În lanțuri, unde va fi judecată pentru vinile sale. Și ca să Înapoieze ceea ce nu i se cuvine. Așadar, cardinalul se hotărâse să dea cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bisericii, probabil că văzuse și auzise multe pe coridoarele Lateranului. În gaura aceea de șerpi, moartea lui Celestin fusese cu siguranță obiect de anecdote. Trebuia să Îl constrângă să vorbească. Se opri la jumătatea porticului. Voia să Îi lase timp inchizitorului să ajungă la escortă și să plece, Înainte să o pornească și el la drum. Stătea cu privirea ațintită asupra treptelor când auzi că cineva Îl strigă pe nume. Se Întoarse taman la vreme pentru a evita să fie luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era nimic de pierdut, așa că am replicat neîncrezător: - Să Înțeleg că dacă nu se Întâmpla nenorocirea cu doctorul Wagner, În cel mai scurt timp, aș fi fost liber ca pasărea cerului? - Poate că da, poate că nu, a spus sibilinic inchizitorul-șef. Timpul este cel mai relativ dintre lucrurile eterne... - Acesta este un aforism? m-am interesat cu o Îndrăzneală vecină cu impertinența. - Nu, acesta este un enunț - relativ și el, firește. O să vă convingeți curând... De ce anume să mă conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deosebită în observarea entuziasmului cu care autorul savant scormonește toate împrejurările ce-i pot discredita eroul. Parcă i se încălzește inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau de meschinărie și el exultă pur și simplu, ca inchizitorul la autodaféul unui eretic, când printr-o poveste uitată poate face de rușine pietatea filială a reverendului Robert Strickland. Zelul său a fost uluitor. Nici un amănunt nu a fost prea mărunt pentru a-i scăpa atenției și puteți fi sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bisericii văzu furișați doi bărbați cu rasa dominicanilor, care urmăreau scena cu luare aminte. Mai cu seamă unul dintre cei doi Îi atrase atenția, cu figura lui scheletică și cu gura lui ca o rană de brici: Noffo Dei, șeful inchizitorilor din Florența, umbra cardinalului de Acquasparta reprezentantul papei În oraș. Auzi din zbor un râset și ceva rostit printre dinți de către doi oameni din fața lui care, judecând după veșminte, păreau să fie niște negustori bogați. I se părea că auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Trebui să se stăpânească din greu ca să nu privească În jur. Îi reveniră În minte siluetele amenințătoare În alb și negru pe care le văzuse la abație, scrutând ca niște șerpi tot ceea ce se petrecea. Era sigur că Noffo, șeful inchizitorilor, se afla pe aproape, poate ascuns În camera alăturată. - Așadar, spune-mi ce vrei. Pe chipul cardinalului se lăți o expresie satisfăcută. - Să aflu de la dumneata care Îți sunt sentimentele politice. - Ce interes pot avea ele pentru voi? În loc de răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceri unui om aflat În primejdie să nu se apere: nemo ad impossibilia tenetur. Și te vei bucura de sprijinul nostru puternic În acțiunea dumitale. Cardinalul bătu puternic din palme. Într-o clipă, dindărătul cortinei ieși silueta posomorâtă a șefului inchizitorilor. Noffo Dei, În loc să vină direct spre el, făcu o bucată de drum pe lângă perete, ca și când ar fi vrut să evite lumina soarelui care pătrundea pe fereastră. Apoi, ținându-și mâinile ascunse sub mânecile sutanei În alb și negru, se Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a colaborat cu scriitorul Berthold Brecht la opere precum Opera de trei parale și Ascensiunea și decăderea orașului Mahagonny. În Statele Unite a compus o serie de partituri de succes pentru Broadway. . Tomás de Torquemada (1420-1498) - călugăr dominican spaniol, primul Mare Inchizitor, faimos pentru cruzimea cu care a condus Inchiziția spaniolă în demersul său împotriva ne-catolicilor, mergând până la adoptarea unui decret care prevedea expulzarea tuturor evreilor din Spania. În timpurile moderne, numele său e folosit în cultura populară ca simbol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
evreii erau în permanență suspectați (uneori, pe bună dreptate) că s-au creștinat numai de formă și că își practică în secret ritualurile iudaice. Pentru a-i salva de iad, „regii catolici” au înființat inchiziția și l-au numit mare inchizitor pe Torquemada. Mai departe știți ce-a urmat - torturi, autodafeuri... España es diferente. În fiecare provincie există mâncăruri și băuturi specifice. În interiorul țării, alimentul cel mai răspândit este șunca - în spaniolă jamon (citește hamon). Din cele mai vechi timpuri există
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
important și incitant capitol din carte este citirea unei profeții oferite de un interlocuitor asistenței. Profeția este o copie după un manuscris vechi găsit într-o mănăstire ortodoxă. În profeția despre Antichrist un fel de alter ego al Legendei Marelui Inchizitor a lui Dostoievski descoperim o frescă transpusă parcă în parabola zilelor noastre, cu o sută de ani înainte. În legenda despre Antichrist, Soloviov ne explică la 1899 cum va arăta lumea peste o sută și ceva de ani. Profeția anunța
FIOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367495_a_368824]
-
sentimentele care i-au ascuns soarele dătător de lumină și speranță. Poate! Iată și Cardinalul Fernando Nino de Guevara, (Portrait of a Cardinal), personalitate marcantă în acele vremuri, președinte, pe atunci, al Sfântului Oficiu din Toledo și mai târziu devenit inchizitor. Degetele mâinilor par ghearele unei păsări de pradă. Privirea lui nu iartă, răceala privirii chiar te înspăimântă. Roșul cardinal strălucește a putere, detaliile îmbrăcămintei fascinează. Pictura este ulei pe pânză, datând din 1600. Nu lipsesc Rembrandt, Goya, Ingres, Jan van
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Vocatii > DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAȚII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 130 din 10 mai 2011 Toate Articolele Autorului 1. Revelațiile Teocrației - Legenda Marelui Inchizitor „Creștinătatea s-a lepădat , fără să-și fi dat ea singură seama, de creștinism. Trebuie din cauza aceasta să se întâmple ceva pentru a se încerca readucerea creștinătății la creștinism. Sorenn Kierkegaard - „Școala creștinismului” În ideologia teocratică dostoievskiană nu există nimic
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
conștiinței, dar în raport cu statul ea închide în sine o înclinație spre anarhie. Nicolae Berdiaev este de părere că tocmai acest fals anarhism și lipsa dorinței de a vedea rostul religios al statului independent l-au caracterizat pe Dostoievski. Legenda Marelui Inchizitor considerată de către Nichifor Crainic un pamflet de geniu, realizează transferul din meditația filosofică într-o sferă particulară, teologală ori socială. La un prim nivel polemic, sunt vizați catolicismul și ordinul iezuiților, de pe platforma presupusei opoziții ireductibile dintre Bisericile Răsăriteană și
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
Karamazov („am căutat să-l memorez”) Iisus Hristos descinde „necanonic” în orașul Sevvila din secolul al XVI-lea în timpul Inchiziției. El coboară într-un oraș terorizat, supus celor mai crude represalii și în care puterea se pare că aparține Marelui inchizitor. Sevvila lui Ivan se pare că este o teocrație din care se desprinde o dictatură personală. Recunoașterea Lui de către mulțime, cele două atribute morale prin care se revelează-„nemărginita-I bunătate și blândețea”, minunile săvârșite ca și atunci cu cincisprezece
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
nu se gândește („atât de strunit și de plecat este poporul”) să împiedice străjile să-și facă datoria. Ceea ce reiese este că, sevilienii se comportă în același timp ca populația dresată a unui stat totalitar și ca niște copii înfricoșați. Inchizitorul fanatic este identificat cu luptătorul modern pentru pâine, egalitate și dreptate. El lansează îndemnul global de a fi anihilate personalitatea umană și libertatea de a opta. Prin „miracol, taină și autoritate”, omul este degradat într-o unealtă supusă și inerentă
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
personalitatea umană și libertatea de a opta. Prin „miracol, taină și autoritate”, omul este degradat într-o unealtă supusă și inerentă a conducătorilor, cei care l-au convins că nu va dobândi egalitatea decât renunțând de bună voie la libertate. Inchizitorul devine astfel prototipul tiranului cu putere nelimitată, din următorul secol, întruchiparea nebuniei dictatoriale de a-și afirma vrerea prin anihilarea voinței celorlalți, urmând neștiut, preceptele diabolicului sfetnic. Iisus Hristos coboară într-un oraș terorizat, supus celor mai crude represalii și
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
vrerea prin anihilarea voinței celorlalți, urmând neștiut, preceptele diabolicului sfetnic. Iisus Hristos coboară într-un oraș terorizat, supus celor mai crude represalii și în care puterea se pare că aparține nu curții sau împăratului, cât cardinalilor și mai ales marelui Inchizitor. Acest despot este în același timp și un renegat. Cândva a stat și el în pustie, unde s-a „hrănit cu aguride și rădăcini” sperând că va reuși să atingă perfecțiunea, dar revine în lume unde s-a alăturat „oamenilor
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
interogatoriu a bătrânului cardinal care simte nevoia să spună „tot ce a gândit în sinea lui timp de nouăzeci de ani” vizează declinul unei societăți în care ideea de Dumnezeu este doar o aparență a unei vieți superficiale și decăzute. Inchizitorul e un fanatic identificat cu luptătorul modern pentru pâine, egalitate și dreptate. Ideea pe care o proclamă Ion Ianoși este aceea că, Marele Inchizitor „este unul dintre cele mai acute semnale de alarmă la adresa extremelor deformări istorice, mascate într-o
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
societăți în care ideea de Dumnezeu este doar o aparență a unei vieți superficiale și decăzute. Inchizitorul e un fanatic identificat cu luptătorul modern pentru pâine, egalitate și dreptate. Ideea pe care o proclamă Ion Ianoși este aceea că, Marele Inchizitor „este unul dintre cele mai acute semnale de alarmă la adresa extremelor deformări istorice, mascate într-o radicală frazeologie demagogică.”( 2) În Legendă trebuie căutată esența concepției dostoievskiene asupra lumii, o concepție pozitivă și religioasă deopotrivă. În sistemul Marelui Inchizitor, arbitrarul
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]