534 matches
-
a ajuns la prezența a 20 de morminte de incinerație la Tropaeum Traiani (descoperirea contemporană cu alte 43 de morminte de inhumație, din care 35 aparțineau creștinilor), iar între anii 1958-1971, la Beroe puteau fi identificate doar 5 morminte de incinerație din cele 228 descoperite. La Callatis exista o platformă cu ruguri de incinerație. Mormintele de incinerație din Sciția Minor erau depuse în cutii de piatră sau țigle. În cazul sitului arheologic de la Beroe, amintim prezența unui mormânt de incinerație (din
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
descoperirea contemporană cu alte 43 de morminte de inhumație, din care 35 aparțineau creștinilor), iar între anii 1958-1971, la Beroe puteau fi identificate doar 5 morminte de incinerație din cele 228 descoperite. La Callatis exista o platformă cu ruguri de incinerație. Mormintele de incinerație din Sciția Minor erau depuse în cutii de piatră sau țigle. În cazul sitului arheologic de la Beroe, amintim prezența unui mormânt de incinerație (din cele 5 sus-amintite), mormânt identificat într-o groapă ovală, în care s-au
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
alte 43 de morminte de inhumație, din care 35 aparțineau creștinilor), iar între anii 1958-1971, la Beroe puteau fi identificate doar 5 morminte de incinerație din cele 228 descoperite. La Callatis exista o platformă cu ruguri de incinerație. Mormintele de incinerație din Sciția Minor erau depuse în cutii de piatră sau țigle. În cazul sitului arheologic de la Beroe, amintim prezența unui mormânt de incinerație (din cele 5 sus-amintite), mormânt identificat într-o groapă ovală, în care s-au găsit cenușă, cărbune
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de incinerație din cele 228 descoperite. La Callatis exista o platformă cu ruguri de incinerație. Mormintele de incinerație din Sciția Minor erau depuse în cutii de piatră sau țigle. În cazul sitului arheologic de la Beroe, amintim prezența unui mormânt de incinerație (din cele 5 sus-amintite), mormânt identificat într-o groapă ovală, în care s-au găsit cenușă, cărbune și foarte puține oase calcinate, situație identică cu cea de la Argamum unde au fost descoperite și urme ale unor vase de diferite forme
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
au fost descoperite și urme ale unor vase de diferite forme, sparte probabil din motive rituale. Spre sfârșitul secolului VI și începutul celui succesiv, reapar înmormântările birituale (morminte de incinerație-inhumație), înmormântări efectuate sporadic și aparținând diferitelor epoci (elenistice, romano-bizantine). Ritul incinerației a fost redus ca importanță în secolele IV-VI, în urma ascensiunii creștinismului care interzicea această practică rituală, substituind-o cu cea a înhumării, motivată de învierea totală a omului, cu trup și suflet. 1.2. Ritul inhumației Ritul inhumației a
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ca importanță în secolele IV-VI, în urma ascensiunii creștinismului care interzicea această practică rituală, substituind-o cu cea a înhumării, motivată de învierea totală a omului, cu trup și suflet. 1.2. Ritul inhumației Ritul inhumației a înlocuit masiv ritul incinerației între secolele I-VI. Fenomenul, specific Imperiului roman în ansamblu, pentru perioada în discuție, putea, prin prezența altor indicii să precizeze eventualele caracteristici provinciale. Cercetarea arheologică privind trecerea de la incinerație la inhumație, departe de a fi completă la Beroe și
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
1.2. Ritul inhumației Ritul inhumației a înlocuit masiv ritul incinerației între secolele I-VI. Fenomenul, specific Imperiului roman în ansamblu, pentru perioada în discuție, putea, prin prezența altor indicii să precizeze eventualele caracteristici provinciale. Cercetarea arheologică privind trecerea de la incinerație la inhumație, departe de a fi completă la Beroe și aproape exclusivă la Callatis (cf. necropola romană târzie), arată că odată cu ascensiunea creștinismului (jumătatea secolului IV) nu mai existau morminte de incinerație. Situația, nicidecum izolată, este identică și la Tropaeum
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
eventualele caracteristici provinciale. Cercetarea arheologică privind trecerea de la incinerație la inhumație, departe de a fi completă la Beroe și aproape exclusivă la Callatis (cf. necropola romană târzie), arată că odată cu ascensiunea creștinismului (jumătatea secolului IV) nu mai existau morminte de incinerație. Situația, nicidecum izolată, este identică și la Tropaeum Traiani, Tomis, Dinogeția, Noviodunum etc. a) Tipologia mormintelor de inhumație Mormintele de inhumație cercetate în necropolele din Sciția Minor se pot grupa tipologic astfel: 1) morminte depuse în sarcofage din marmură sau
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
mormintele creștine sunt de inhumație, orientate V-E, fără inventar. În necropolele de tip Sântana de Mureș-Cerneahov din secolul IV au fost identificate prea puține morminte care corespund ritualului creștin. Chiar și mai târziu se pot vedea numeroase morminte de incinerație care aparțin necreștinilor, coexistând în aceleași necropole cu morminte creștine. De altfel, Pătimirea Sfântului Sava Gotul (document din 374, aparținând Sfântului episcop Vasile cel Mare (330-379), autorul canonizării martirului), ne mărturisește că în zona Buzăului existau comunități amestecate, creștini și
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Sfântului episcop Vasile cel Mare (330-379), autorul canonizării martirului), ne mărturisește că în zona Buzăului existau comunități amestecate, creștini și păgâni, care locuiau în aceiași localitate. Necropolele birituale se mențin și la sfârșitul primului mileniu, când tendința de renunțare la incinerație este tot mai vizibilă. Caracterul latin al creștinismului daco-roman este vizibil chiar din terminologia de bază păstrată în limba română: biserică (basilica), a boteza (baptisare), creștin (christianus), cruce (crux), a cumineca sau a împărtăși (communicare), Dumnezeu (Domine Deo), Florii (Florilia
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
al descoperirilor arheologice, după cum ne-am propus inițial, și diferitele probleme pretinse unei prezentării suficient de ample susținute de peste 50 de ilustrații utile datorită informațiilor schematice sau panoramice, în funcție de caz. Analiza generală a elementelor paleocreștine trece de la prezentarea riturilor funerare (incinerația și inhumația) din secolele IV-VI, potrivit tematicii acestui studiu, la expunerea tipologiilor mormintelor de inhumație. Tot aici este expusă și analiza sistematică a diferitelor tipuri de morminte, în care au fost descoperite elemente paleocreștine (vezi supra), fără a evita
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
au vorbit descoperirile arheologice din cătunul Valea Iepei (care au identificat urme ale vieții umane încă din mileniul al III-lea d.Hr.), cele trei necropole daco-carpice descoperite în satul Bărboasa - la Gălănești, în care s- au descoperit 291morminte de incinerație, precum și așezările prefeudale din sec. al VIII-IX- lea d.Hr. de la Oncești (Poarta Țărnii). De asemenea, urme de locuire dacică, continuitate de locuire a populației romanizate după retragerea aureliană, sunt evidențiate pe teritoriul Onceștiului prin necropola de la Cioara, care
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lea d.Hr. de la Oncești (Poarta Țărnii). De asemenea, urme de locuire dacică, continuitate de locuire a populației romanizate după retragerea aureliană, sunt evidențiate pe teritoriul Onceștiului prin necropola de la Cioara, care datează din sec.II-III d.Hr., morminte de incinerație, precum și tezaurul de denari imperiali descoperiți la Dealul Perjului. Începutul evului mediu este pus în evidență prin așezări aparținând Cultului Dridu (sec. VIII- IX), descoperite la Tarnița, la Cocolie, cuprinzând fragmente ceramice și mormânt - sec. al XII-lea. Nu sunt
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
prefeudale din regiunea central - estică a Carpaților Orientali și din zona de contact cu Podișul Moldovei”, în “Carpica”, 1968, pag. 255-257). Se evidențiază trei necropole daco- carpatice de la Bărboasa (la Gălănești), în care s-au descoperit 291 de morminte de incinerație, precum și așezarea din sec. VIII-IX d. Hr. de la Oncești - "Poarta Țărnii", așezare prefeudală de la Oncești (I. Mitrea - "Carpica", IV, 1971, pag. 271-286). Deosebit de populat a fost acest teritoriu în sec. II-III d.Hr. (dovadă este cea de-a doua necropolă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
acest teritoriu în sec. II-III d.Hr. (dovadă este cea de-a doua necropolă de la Cioara - Oncești). A treia necropolă daco-carpică pe teritoriul comunei Oncești este cea descoperită întâmplător în februarie 1983, când au fost dezvelite mai multe morminte de incinerație în urne, cu ocazia realizării unui dig pe pârâiașul Valea Iepei ( în apropierea cantonului silvic nr. VII, la circa 1 km distanță de marginea nord-estică a satului Oncești). S-au recuperat doar câteva obiecte: o oglindă metalică de tip sarmato-carpic
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sub numele de daci (și geți) să se ascundă uneori, în izvoarele literare sau în inscripții, cel de carpi"). Prin intermediul cercetărilor arheologice s au pus în evidență în Moldova peste 400 de puncte de vestigii carpice, 50 de necropole de incinerație, cca. 100 de tezaure de argint, apoi fibule carpice filigranate artistic în argint, brățări de bronz și argint, perle de calcedonie și de coral, mărgele de sticlă, coralină, lapis lazuli etc. Al. Obreja, afirmă în Dicționarul geografic al jud. Iași
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
calcedonie și de coral, mărgele de sticlă, coralină, lapis lazuli etc. Al. Obreja, afirmă în Dicționarul geografic al jud. Iași că pe o terasă a Ș acovățului (1 km la sud de satul Tibănești) s-a descoperit o necropolă de incinerație cu 25 de morminte de incinerație din sec. IIIII e.n. și fragmente ceramice din timpul provinciei Dacia (sec. alIIIlea, e.n.) iar la est de sat în viile de lângă o lutărie, o așezare din epoca bronzului (cultura Noua). Cultura Noua de la
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
sticlă, coralină, lapis lazuli etc. Al. Obreja, afirmă în Dicționarul geografic al jud. Iași că pe o terasă a Ș acovățului (1 km la sud de satul Tibănești) s-a descoperit o necropolă de incinerație cu 25 de morminte de incinerație din sec. IIIII e.n. și fragmente ceramice din timpul provinciei Dacia (sec. alIIIlea, e.n.) iar la est de sat în viile de lângă o lutărie, o așezare din epoca bronzului (cultura Noua). Cultura Noua de la sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Chr. din punctul „La Izlaz”. Prima secțiune, notată SI, trasată perpendicular pe buza terasei, a adus și primele morminte din acest cimitir. Ca și la Gabăra-Moldoveni sau Văleni, am descoperit chiar din prima secțiune, cele două tipuri de morminte - de incinerație și de înhumație. În cursul primei campanii, care a ținut până toamna târziu, am efectuat șapte secțiuni (SI-VII), descoperind un număr de 53 de morminte de incinerație și înhumație din sec. II-III d. Chr. și 7 morminte de înhumație
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
am descoperit chiar din prima secțiune, cele două tipuri de morminte - de incinerație și de înhumație. În cursul primei campanii, care a ținut până toamna târziu, am efectuat șapte secțiuni (SI-VII), descoperind un număr de 53 de morminte de incinerație și înhumație din sec. II-III d. Chr. și 7 morminte de înhumație din epoca bronzului (M.I-VII). Concomitent cu această cercetare, efectuată atât în așezare cât și în necropolă, am continuat să explorăm perieghetic toată zona terasei, de o
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
la sfârșitul campaniei de cercetări din anul anterior, unde am găsit aceeași situație ca în cimitirul I. Aici au fost deschise, în campania arheologică a anului 1967, patru secțiuni SI-IV, în care s-au descoperit 50 de morminte de incinerație și înhumație din sec. II-III d. Chr. Cercetările au continuat cu încă 14 secțiuni - SVIII-XXI până la epuizarea primei necropole - I, unde s-au descoperit în total un număr de 107 morminte de incinerație și de înhumație din sec. II-III d.
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
s-au descoperit 50 de morminte de incinerație și înhumație din sec. II-III d. Chr. Cercetările au continuat cu încă 14 secțiuni - SVIII-XXI până la epuizarea primei necropole - I, unde s-au descoperit în total un număr de 107 morminte de incinerație și de înhumație din sec. II-III d. Chr. Tot în această zonă a fost cercetat un alt cimitir, care aparține epocii bronzului, compus din 17 morminte de incinerație și de înhumație, din care 7 au fost descoperite în prima campanie
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
unde s-au descoperit în total un număr de 107 morminte de incinerație și de înhumație din sec. II-III d. Chr. Tot în această zonă a fost cercetat un alt cimitir, care aparține epocii bronzului, compus din 17 morminte de incinerație și de înhumație, din care 7 au fost descoperite în prima campanie MI-VII. Abia în anul 1968 se încheie cercetarea sistematică a celui de al doilea cimitir al dacilor liberi - notat de noi cu Necropola II unde s-a
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
7 au fost descoperite în prima campanie MI-VII. Abia în anul 1968 se încheie cercetarea sistematică a celui de al doilea cimitir al dacilor liberi - notat de noi cu Necropola II unde s-a descoperit și un mormânt de incinerație din epoca bronzului. La cele patru secțiuni din 1967 s-au deschis și cercetat încă patru secțiuni - suprafețe - SV-VIII, descoperindu-se un număr total de 148 de morminte de incinerație și de înhumație din sec. II-III d. Chr. (Fig. 6
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Necropola II unde s-a descoperit și un mormânt de incinerație din epoca bronzului. La cele patru secțiuni din 1967 s-au deschis și cercetat încă patru secțiuni - suprafețe - SV-VIII, descoperindu-se un număr total de 148 de morminte de incinerație și de înhumație din sec. II-III d. Chr. (Fig. 6). Descoperirea, în anul 1967, în zona izvoarelor, la locul denumit de localnici „La Izvoare”, a unui număr de două morminte de înhumație, care, din lipsa inventarului și a unei situații
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]