5,335 matches
-
veacuri strigă întregii omeniri: "Veniți de luați lumină", trimit tuturor cititorilor, cu prilejul sfintei învieri a Domnului Iisus, strămoșeasca urare de triumf și salut creștinesc: "Christos a înviat! (s.a.)"183 O ultimă intervenție extinsă asupra tematicii a arhimandritului tratează temele incinerării și credinței în viața de după moarte. Ea este compusă din patru părți, bibliografia principală utilizată de către arhimandrit fiind o lucrare scrisă de către Anot de Maizières, în 1835184. Anot de Maizières a fost un scriitor francez născut în 1794, destul de apreciat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acestuia, sintetizând diversele forme pe care credința în viața de după moarte le-a luat în cazul unor popoare și religii, de-a lungul vremurilor. În fapt, acest articol era un răspuns la o acuzație formulată în presa vremii, cum că "Incinerarea izvorăște din teoriile materialiste ale veacurilor trecute și ea este opera francmasonilor, ca și a popoarelor ce nu cred în nemurirea sufletului și într-o viață viitoare"186. Desigur, lucrarea lui Anot de Maizières, fiind scrisă cu peste 100 de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vremelnic, arhimandritul alegând aici un citat din Noul Testament, corespunzător atitudinii sale pro cremaționiste: "Trupul (carnea) nu folosește la nimic zicea Mântuitorul Christos Spiritul este cel ce viază (trăiește)"188. El venea cu o ipoteză interesantă, separând, în funcție de climă, preferința pentru incinerare: populațiile din sud o practicau datorită climei, cele din nord datorită suprafețelor mici de sol cultivabil, iar altele datorită credințelor religioase. Șerboianu arată că dovezile arheologice certifică faptul că pe teritoriul României s-a practicat incinerarea. Or, toate aceste situații
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în funcție de climă, preferința pentru incinerare: populațiile din sud o practicau datorită climei, cele din nord datorită suprafețelor mici de sol cultivabil, iar altele datorită credințelor religioase. Șerboianu arată că dovezile arheologice certifică faptul că pe teritoriul României s-a practicat incinerarea. Or, toate aceste situații îl determinau să pledeze pentru superioritatea cremațiunii, ca practică, punându-se din nou gaj asupra caracterului just al acesteia: Dacă inițiatorii de astăzi ai cremațiunii la noi n-ar fi conduși numai de motive igienice, estetice
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
O astfel de idee putea așadar trona pe frontispiciul oricărei argumentații pro cremațiune din aceea epocă, datorită aspectelor mobilizatoare ce le cuprindea: "Singura luptă pe care o duc purtătorii de facle ai cremațiunii este de lumina poporul să nu confunde incinerarea cu multele superstiții practicate de el, din timpuri imemoriale, ci să o socotească în primul rând ca pe un element de progres și binefacere, iar în al doilea să-și aducă necontenit aminte adevărul istoric și filosofic că: generații noi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Șerboianu așeza subiectul pe două direcții. Primul se referea la împrejurarea când o persoană voiește a fi arsă după deces, însă refuză orice asistență religioasă. Arhimandritul specifica faptul că o asemenea situație nu contravenea bunului simț și legilor Statului, deoarece incinerarea era permisă din punct de vedere legal. Pe de altă parte, Biserica nu trebuia să intervină aici, deoarece nu avea dreptul de a se răzbuna nici pe familie, nici pe cel decedat, care poate fi judecat cu adevărat doar de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
detractorii cremațiunii din România, însă în sens invers. Astfel, în primul caz, s-a specificat că serviciul religios săvârșit la crematoriu de către un preot caterisit ar fi echivalent cu acțiunile unui militar degradat. Pe de altă parte, greutatea insuportabilă a incinerării cuiva apropiat a fost invocată ca argument anticremaționist, inclusiv de către arhimandritul Iuliu Scriban. În orice caz, și mai recent problematica a fost luată în discuție de către diverși teologi și preoți ortodocși, care concluzionau că este obligatoriu ca o asemenea dorință
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească"197. Discursul funebru rostit de către Șerboianu în 1937 la ceremonia incinerării Elizei Conta este din păcate unicul de gen care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ulterioare celui din februarie 1936 se preciza limpede că arhimandritul oficia slujba înmormântării pentru cei ortodocși. Totuși, faptul că discursul ținut de către Șerboianu este unicul pe care l-am identificat până acum, rostit de către un cleric ortodox cu ocazia vreunei incinerări (deși Calinic la acea oră fusese caterisit), nu-i știrbește cu nimic semnificația. Ceea ce interesează, în acest caz, nu sunt formulele elogioase pe care arhimandritul le-a utilizat pentru a descrie viața și activitatea defunctei (fiică de preot, sora marelui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
armonizare, dacă se poate spune astfel, cu opțiunea cremațiunii, în viziunea arhimandritului. Conform acestuia, temperamentul echilibrat al Elizei Conta ar fi una dintre explicațiile opțiunii ei: neavând urmași a decis ca să aloce Crematoriului din București o sumă de bani, pentru incinerare, bani din care și să "i se facă cele ce cere legea creștinească, orânduind iarăși ca cenușa trupului ei, să fie zvârlită, ori în vânt spre răsărit, ori dată pe apa curgătoare a unui râu, din apropierea Bucureștilor"199. Acest gest
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sau nu să țină ceia ce au moștenit de la strămoși"200. Formula de armonizare pe care o pomeneam o regăsim și la finalul discursului când arhimandritul încheia cu "Ușoară fie-ți cenușa!..."201, adaptând străvechiul tipar al "țărânii", cu practica incinerării. Deși aparent ar fi semnificativă doar ca informație, certificând prețuirea de care se bucura arhimandritul printre adepții incinerării în epocă, scrisoarea sa de răspuns la acordarea de către Societatea cremaționistă "Oganj" din Belgrad a calității de membru de onoare cuprinde din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o regăsim și la finalul discursului când arhimandritul încheia cu "Ușoară fie-ți cenușa!..."201, adaptând străvechiul tipar al "țărânii", cu practica incinerării. Deși aparent ar fi semnificativă doar ca informație, certificând prețuirea de care se bucura arhimandritul printre adepții incinerării în epocă, scrisoarea sa de răspuns la acordarea de către Societatea cremaționistă "Oganj" din Belgrad a calității de membru de onoare cuprinde din nou trimiteri explicite la crezul său. Astfel, Șerboianu considera că cremațiunea răspundea ideii unui umanitarism universal, ajutând la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
el mărturisea că: Nu mi-am făcut decât o datorie de conștiință, cunoscând că numai clerul a fost acela, care mai mult din spirit de opoziție decât dintr-o convingere bazată pe temeiuri scripturistice s-a opus si se opune incinerării. Nu trebuie însă a ne descuraja: diamantul nu-și pierde strălucirea nici chiar în noroi"202. În fața unor asemenea opoziții, similare în ambele țări ce aveau o religie ortodoxă majoritară, el interpreta acțiunea cremaționiștilor drept o luptă, ce nu lovea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
revista de propagandă Flacăra Sacră" se nota faptul că societatea Cenușa primise subvenții "grase" de la toți primarii Bucureștiului, încă de la înființarea sa din 1923. Mai mult, crematoriul era înzestrat cu o capelă pentru săvârșirea serviciilor religioase, celor ce optau pentru incinerare, capelă concepută în "stil neutral". Prin urmare, se preciza că în acest loc oficiau "două fețe bisericești nestingherite de autoritățile bisericești, din cauză că la crematoriu tronează mărimi simandicoase care nu trebuie indispuse"207. Atitudinea față de aceștia era una ironică, fiind considerați
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
oră decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București 210. Semnificativ este faptul că această poziție se înregistra înainte apariția revistei Flacăra Sacră. Mihălcescu, ceva mai târziu viitor Mitropolit al Moldovei, intervenea în tematică pornind de la constatarea creșterii necrologurilor anunțând incinerarea din ziarul Universul. Din capul locului se preciza astfel că acțiunile cremaționistilor erau în creștere la fel ca și utilizarea practicii în sine, articolul său fiind un semnal de alarmă în acest sens. Mihălcescu opina că practica cremațiunii era "una
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în cercetările mele anterioare. Procentual, cel puțin pentru perioada interbelică, când există date publicate, proporția celor incinerați a fost covârșitoare de partea celor aparținând confesiunii ortodoxe (deși o asemenea afirmație trebuie luată cu rezervele de rigoare datorită numărului ridicat de "incinerări administrative", adică în contul municipalității București, practicate de către Societatea "Cenușa"). Situația pare a nu se schimba mult în perioadele ulterioare, deși se remarcă o scădere a numărului incinerărilor după instaurarea comunismului. La nivel practic, necrologurile publicate în presă demonstrează cum
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
asemenea afirmație trebuie luată cu rezervele de rigoare datorită numărului ridicat de "incinerări administrative", adică în contul municipalității București, practicate de către Societatea "Cenușa"). Situația pare a nu se schimba mult în perioadele ulterioare, deși se remarcă o scădere a numărului incinerărilor după instaurarea comunismului. La nivel practic, necrologurile publicate în presă demonstrează cum că marea majoritate a celor care au optat și optează pentru incinerare au împărtășit sau se considerau pe sine drept aparținând acestei Biserici. Aceste necrologuri arată faptul că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pare a nu se schimba mult în perioadele ulterioare, deși se remarcă o scădere a numărului incinerărilor după instaurarea comunismului. La nivel practic, necrologurile publicate în presă demonstrează cum că marea majoritate a celor care au optat și optează pentru incinerare au împărtășit sau se considerau pe sine drept aparținând acestei Biserici. Aceste necrologuri arată faptul că lor li se oficiau slujbe religioase, fie în capela Crematoriului, dar de preferință în alte locuri, în special în diverse biserici ortodoxe din București
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
regăsea ultimul refugiu, ca formă de protest, în brațele mișcării cremaționiste din România. El poate fi considerat drept vocea principală a unor atitudini fundamentale ale cremaționiștilor români interbelici, ce au depus cele mai serioase eforturi în a demonstra că între incinerare și religia creștină nu există vreo discordanță, că nu exista o interdicție în textele sfinte asupra arderii cadavrelor, ci aceasta era doar o chestiune bazată pe tradiție și ignoranță. Fostul președinte ceh Vaclav Havel, decedat de curând și incinerat, vorbind
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca un erou, dar, în același timp, ca un Don Quijote, ținând cont de inflexibilitatea Bisericii Ortodoxe Române asupra cremațiunii. Prin urmare, Calinic I. Popp Șerboianu ar putea fi perceput astăzi în culori opuse: fie un model, pentru cei care susțin incinerarea, fie un contra-model pentru cei care o resping. Recentele scandaluri declanșate la Cluj Napoca, precum și la Oșorhei (Oradea) privind tentativele de a deschide primele crematorii în Transilvania, precum și reconfirmarea deciziilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1928 și 1933 la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la Oșorhei (Oradea) privind tentativele de a deschide primele crematorii în Transilvania, precum și reconfirmarea deciziilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1928 și 1933 la 5 iulie 2012 privind interzicerea oricărui serviciul religios, pentru creștinii ortodocși ce optează pentru incinerare, mai cuprinde o semnificație adițională față de textele cremaționiste ale lui Calinic I. Popp Șerboianu. Este vorba despre actualitatea temei în sistemul funerar românesc și implicit în societatea românească. Problema cremațiunii umane în România este departe încă a fi tranșată... Notă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vom trata chestiunea cremațiunei față de biserica creștină, pe toate fețele, într-un stil care să nu jicnească nici biserica și nici credința, dar care să dovedească greșeala în care se află clericii, nedând asistență religioasă creștinilor cari acceptă arderea rapidă incinerarea în locul arderii lente înhumarea pentru a face să dispară stârvul lor părăsit de suflet. Până atunci cititorii și cei interesați de citatele din Eclesiast Cap. I 8-9 și III 20-21: Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
general, precum și fazele dezvoltării ei până-n ziua de astăzi, dând totodată și o sumară explicație asupra deosebirei ce există între Evanghelie, dogmă, canoane, tradiție etc., pentru a înțelege cu claritate, argumentele prin care vom dovedi că Religia Creștină nu oprește incinerarea. În articolele următoare vom intra în fondul subiectului, tratând problema incinerării sub aspect religios, așa după cum de la-nceput ne-a fost intenția. (Flacăra Sacră, II, 4, 1935, p. 3) Cremațiunea și religia creștină (IV) Problema cremațiunii atât la noi, cât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și o sumară explicație asupra deosebirei ce există între Evanghelie, dogmă, canoane, tradiție etc., pentru a înțelege cu claritate, argumentele prin care vom dovedi că Religia Creștină nu oprește incinerarea. În articolele următoare vom intra în fondul subiectului, tratând problema incinerării sub aspect religios, așa după cum de la-nceput ne-a fost intenția. (Flacăra Sacră, II, 4, 1935, p. 3) Cremațiunea și religia creștină (IV) Problema cremațiunii atât la noi, cât și-n alte țări, a fost tratată totdeauna din punct de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deci și cenușa tuturor morților incinerați după ani și ani de zile se vor coborî tot spre pământul, care servește de temelie lumii văzute și care de veacuri înghite ceia ce străduința oamenilor creează cu atâta pasiune. Mai uită opozanții incinerării și axioma chimică: Totul se transformă, nimic nu se pierde". În incinerarea deci, ca și-n înhumare, nu se pierde nimic din om, ci numai se transformă materia în diverse elemente, așa cum din două molecule de hidrogen și una de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]