545 matches
-
șovăitor și deviază mersul drept al acțiunii și evoluția simplă a personajelor care acționează"302 este interpretat ca mimesis, fenomen cu largi rezonanțe în contemporaneitate, fiind subiectul a numeroase volume de specialitate. La o primă lectură, s-ar putea considera incipitul romanului Patul lui Procust ca o încercare originală de punere în text, naratorul folosind pronumele de conivență și făcând referire la o scrisoare pe care se presupune că cititorul ar cunoaște-o. Cititorul trebuie că e familiarizat, îl însoțește, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
făceai acum un an la data cutare, pentru că viața ta trece, așa ca un fir, și prin asta. Dar să descoperi că prin aceeași dată, altă viață trece cu firul ei ți se pare ceva din altă lume..."306 Chiar incipitul ori fraza-prag307 atrage atenția asupra coreferențialității (dintr-o altă perspectivă) și, mai important, asupra imaginii dublate prin adaus (text și hors-text): "Mustrările d-tale" vs. "aceste mustrări"rolul anaforei (ultima însoțită de un demonstrativ de apropiere) este de a sintetiza
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
epocă, psihanaliza, dar, în câteva rânduri, în Note zilnice, recunoaște că personajele sale par a fi rezultatul unor elaborări venite din inconștient. În plus, avem motive să credem că nici nu era foarte bine familiarizat cu operele lui S. Freud. Incipitul primului capitol (O abordare psihanalitică) ne pare suficient de ezitant. Este mai mult o tatonare, o încercare timidă, de a pune față în față opera lui Camil Petrescu (mai cu seamă jurnalul său) cu studiile lui Freud și Jung. Elucidarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ori refăcut, după cum mărturisește scriitorul însuși: ,,N-am reușit încă un «început de roman» așa cum doresc: insolit, tulburător și totuși verosimil.” Romanul se deschide brusc, tocmai datorită intenției autorului de a crea impresia de verosimil, de autentic, amintind parcă de incipitul Întoarcerii din rai: ,, Deschise cât putu de încet ușa și aprinse lumina. Odaia era caldă; mirosea a praf. Obloanele ferestrelor erau lăsate.” (vol.I, p.1) Deschiderea ușii de către Ștefan, care nu este încă numit, coincide cu pătrunderea în spațiul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
slăvi Eternul, în templu vin; / Precum cere solemn un antic rit, vin,/ A cânta cu voi acea faimoasă dată / Când legea, pe muntele Sinai, fu dată." (Racine, Athalie, I 1). Preluată de roman, "rețeta" a dat naștere unor fraze de incipit celebre, ca, de pildă, în romanul lui Flaubert, Salammbô: "Era la Megara, sub zidurile Cartaginei, în grădinile Hamilcar"13, ce corespunde acelei "discocieri complete între lumea povestită și instanța narativă", spre deosebire de naratorul "intradiegetic" din prima frază a romanului Emma Bovary
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
novator al romanului lui Camus, Străinul, din această perspectivă lingvistică: avem un narator "homodiegetic", implicat într-o situație de enunțare ce se dorește cât mai precisă, dar, în care, paradoxal, din cauza alienării, dialogul (specific discursului) eșuează. Prin urmare, avem un incipit, la fel de celebru, dar total diferit în ceea ce privește modul de structurare în plan lingvistic: "Astăzi a murit mama. Sau poate ieri, nu știu. Am primit o telegramă de la azil."18 La fel de interesant este și modul în care autorul folosește cele două forme
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
efectuate de romane oscilează între o reperare care nu ar implica un punct de vedere aparte și o reperare subiectivă, indiferent dacă aceasta din urmă este raportată la punctul de vedere al naratorului sau al unui personaj. În mod evident, incipitul cărții Antoine Bloyé de Paul Nizan ilustrează primul caz: Aceasta era o stradă pe care nu trecea aproape nimeni, o stradă doar cu case într-un oraș din Vest. Ierburi creșteau pe pământul bătătorit al trotuarelor și pe șosea, graminee
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
temporale nu sunt interpretate față de prezentul enunțării (în acest caz am fi avut ieri și mâine), ci față de un moment precizat în cotext. Unui mod de narațiune dominat de reperajele deictice i se va opune modul ilustrat perfect de următorul incipit din Pierrette de Balzac: În octombrie 1827, în zori, un tânăr de o șaisprezece ani, a cărui ținută trăda ceea ce frazeologia modernă denumește, cu atâta insolență, un proletar, se opri într-o piațetă aflătoare în partea de jos a orășelului
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
énonciation", dezvoltă problematica polifoniei.) 1978 L'Ironie, colecția "Linguistique et sémiologie", 2, Presses Universitaires de Lyon. (Culegere de articole despre diversele aspecte ale ironiei, analizate dintr-o perspectivă non-polifonică). Exerciții ▪ 4.1. Analizați ironia și parodia în următoarea dezbatere din incipitul cărții Candid de Voltaire: O dată, sfântul Dunstan, irlandez de neam și sfânt de meserie, plecă din Irlanda pe un muntișor care porni pe mare spre coasta Franței; cu vehiculul acesta, sfântul sosi în Golful Saint-Malo. Se dădu jos pe țărm
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Câte neliniști, câte ezitări... Și acum e evident, este exact ceea ce trebuia... Pentru nimic în lume ofilit, trebuia unul aproape exploziv, care să strălucească pe peretele ăsta... exact așa cum își imaginase ea de prima dată... 226 Citind primele rânduri din incipit, ne-am putea gândi la un pur monolog interior: distanța față de momentul enunțării, absența naratorului, a interlocutorului, sintaxa dezlânată... Însă apariția non-persoanei ("că nu putea...") acolo unde ne-am fi așteptat la un "eu" încurcă puțin lucrurile. Prin urmare, suntem
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
roman de Pinget a fost studiat de douăsprezece echipe de analiști de discurs, la un colocviu ținut în Elveția în 2000. Actele au fost publicate în 2002 sub titlul Les modèles du discours au défi d'un "dialogue romanesque": L'incipit du roman de R. Pinget "Le Libéra", Editura Universității din Nancy. 167 J. Authier-Revuz, op. cit., tomul 1, p. 136. 168 R. Étiemble, L'Enfant de choeur, Gallimard, 1988, partea I, cap. al V-lea. 169 R. Étiemble, L'Enfant de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ans, Gallimard, 1928. 224 Distincție operată de G. Philippe ("Les conditions d'exercice du discours littéraire", de D. Maingueneau și G. Philippe, in E. Roulet și M. Burger [éd.], Les modèles du discours au défi d'un "dialogue romanesque": l'incipit du roman de R. Piaget " Le Libéra", Presses universitaires de Nancy, 2002, p. 372). 225 Jean-Paul Sartre, Amânarea, 1945. 226 Le Planétarium, Gallimard, Paris. 227 Émile Zola, Nana, (trad. de Valer Conea), Editura Univers, București, 1972, pp. 51-52. 228 Louis-Ferdinand
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui Boccaccio, personajul său feminin, Fiammetta, este cea care scrie un roman în care își dezvăluie trăirile cele mai ascunse și se confesează cu durere, fiind părăsită de iubitul ei, Filostrato), îi dau sfaturi și pledează pentru educarea ei. În incipitul Decameronului, naratorul boccaccesc, subiectiv și implicat, deși se declară nefericit în iubire, nu este un blazat, ci a rămas cu o amintire frumoasă, plăcută despre dragostea pierdută, gândurile sale îndreptate spre trecut țin acum locul chinului istovitor de a se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îndreptate spre trecut țin acum locul chinului istovitor de a se vedea deposedat de clipele de maximă intensitate a trăirii dragostei de altădată. „Primele cuvinte ale Decameronului sunt <<Umana cosa è aver compassione degli afflitti>>114. Alegerea acestor cuvinte în incipitul cărții nu poate fi arbitrară; sugerează, simplu și explicit, că lumea descrisă este una care stă sub semnul omenescului și că valorile acceptate sunt, de asemenea, cele umane.”115 Se subliniază astfel umanismul, dar și indulgența autorului față de complexitatea ființei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 20. 60 din fața realității, care nu întotdeauna este posibilă, poate servi ca un model de comportament.”146 Prin aceste voci care reușesc să nu rămână doar simple alegorii, Boccaccio își trasează, încă din incipitul Decameronului, dorința de a realiza o inițiere într-o lume complexă, aflată sub semnul bucuriei, al jocului și al cântecului, o lume idilică și ademenitoare, care uneori cunoaște și supliciul dragostei neîmpărtășite și care dorește, cu orice preț, să se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
adulterul cunoscut și acceptat devine o modalitate de a diversifica o existență banală și de ilustrare a unei moralități laxe. Toate acestea sunt permise poate și datorită finalității întrunirii celor zece, pe care Fiammetta nu uită să o reamintească în incipitul povestirii din ziua a noua: „dorința de a petrece și de a uita de griji”186, dar și unei nevoi permanente de creare a unei impresii de veridicitate „fiindcă a te îndepărta de la adevăr în povestire înseamnă să înjumătățești plăcerea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îi conferă valoare și respect omului ce o deține, și de cele mai multe ori îi salvează chiar viața. „Voinică și chipeșă la trup, iar la obraz plăcută și surâzătoare” 190 , Filomena este o bună cunoscătoare a proverbelor populare, care sintetizează în incipit ceea ce ea dorește să dezvolte în povestire și care nu pot fi decât pe linia moralizatoare pe care și o impune: „căci ascultându-mă pe mine, veți ști și voi în viitor să vă feriți de cei ce-s necinstiți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se recomandă corecția fizică, și bănuim că numele marelui înțelept a fost amintit doar pentru a conferi autoritate unei practici care nu putea fi decât barbară. Emilia este surprinzător de demodată în această povestire a ei în care, chiar din incipit, structurat ca o adevărată predică, glorifică nevoia obedienței și totalei dependențe a femeii de soț, ilustrând ambivalența atitudinii boccaccești în perceperea rolului femeii, așa după cum am mai subliniat: „toată obștea femeiască a fost supusă de către obiceiuri, de fire și de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
eroine precum prințesa de Clèves, Emma Bovary și Anna Karenina, deoarece întregul roman este o proiecție a sufletului torturat al unei femei îndrăgostite.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 39. (trad. n.) 238 ștefan Crudu, loc. cit., pp. XI-XII. 86 Încă din incipit, naratoarea Fiammetta se dorește o inițiatoare în complexa ars amandi, admirăm o scriitură feminină destinată doar femeilor: „Nu țin însă ca întâmplările mele să ajungă și sub ochii bărbaților, ba chiar, atât cât îmi e cu putință, le interzic acest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
devin supărătoare, sau să-i întrerupă dacă sunt plictisitori în istorisirile lor. Grupul chaucerian este dinamic, mereu în mișcare, în expansiune nu doar verbală, se agită și vociferează, nu oferă imaginea unei elite umane, ci, dimpotrivă, un revers al ei. Incipitul Povestirilor din Canterbury ne introduce într-o lume aparte: este un moment de reviriment al întregii naturi, ca o promisiune anticipatoare de bucurie, viață și plenitudine. Sevele din natură pătrund și în oamenii entuziasmați de dorul și nevoia expansiunii, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a femeii de a-și aroga dreptul interpretării Scripturii, ea răsturnând astfel un monopol masculin al hermeneuticii biblice.301 Personajul feminin conștientizează permanent că are experiența, dar nu și autoritatea de a interpreta textele și de a predica. Chiar din incipit, declară lipsa unei autorități care să o îndreptățească să se facă auzită în rândul pelerinilor, predicând și interpretând textele sfinte: „Experience, though noon auctoritee”302, cu toate acestea permanent își exprimă punctul de vedere. Nu este învățată, cultura ei fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și superficială, Chaucer manifestând o vădită simpatie față de acestă reprezentantă a cinului monahal. Portetul celei de-a doua maici nu este, din păcate, conturat de către narator, bănuim doar că, făcând parte din suita stareței, a împrumutat ceva din preocupările acesteia. Incipitul povestirii ei este în aceeași notă moralizatoare, ea condamnă lenea, văzută ca un păcat grav.503 Curios este că tocmai accedia li se reproșa călugărilor vremii, iar cuvintele rostite de maică nu pot fi decât o intenție ironică a autorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este cel care în poem i-a trasat modul în care să structureze opera: „Doar miezul să-l alegi din viața lor,/ 185 tot din literatura veche, ridicată la rang de model suprem și apreciată la superlativ, deoarece și în incipitul acestei opere regăsim motive des folosite de autor: lauda adusă cărților 675, elogiul adresat poeților francezi 676, aluziile mitologice, momentul temporal al primăverii, visul. Poetul englez are ca model predecesorii italieni, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio, Legenda femeilor cinstite, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
poate povesti într-o manieră elegantă, așa cum au făcut unii pelerini de-a lungul călătoriei. Istorisirea lui ne conduce în timpul străvechilor briți, adică într-o epocă a cavalerismului, acțiunea desfășurându-se în Armonica (Bretania, regiune din Franța). Avem, încă din incipit, imaginea unui cuplu ideal: cavalerul Arveragus și soția sa, Dorigena. „Kittredge a considerat această povestire o definiție a unei căsnicii ideale, cu care autorul și-a propus, poate, să rezolve acea << marriage debate >>”817 în care s-au implicat mulți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
trad. n.) 988 Ibidem. 989 Ibidem, p. 192. 267 Ilustrează, aparent, o donna angelicata, coborâtă din cer, perfectă, imaterială aproape. Frumusețea fizică o diferențiază de ceilalți și în același timp o izolează, subliniindu-i în plus solitudinea.990 Boccaccio, în incipitul poemului său, făcea o prezentare sumară a tinerei văduve părăsită de tatăl dezertor în tabăra grecilor.991 Personajul feminin din opera lui Chaucer rămâne o figură solitară, chiar dacă are alături niște prieteni și trei nepoate, nimeni din grup nu îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]