309 matches
-
această sf[â]ntă și D[u]mnezeiască beserec[ă], sa rădicat de giupănul Petca Cacul, leat 1741 octo[m]vrie 14.”". În altar, pe grinda mică ce susține nașterea bolții semiconice din stânga, pe partea laterală a tirantului s-a incizat cu dalta în chirilice: "„Scris-am eu Moață păcătosul porunca lui Dumnezeu ceresc”". Inscripția este însoțită și de trei splendide rozete solare. Pe intradosul aceluiași tirant, o altă inscripție, tot în cirilice: "„Eu sunt pâinea care s-au pogorât din
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
ceramică (teracote) smălțuite de culoare verde cu reflexe albăstrui, de forma unor stele cu șase colțuri, a frunzelor de stejar, a vârfurilor de lance și a discurilor circulare, descriind motive geometrice complicate și fiind folosită o tehnică aparte. Teracotele sunt incizate în tencuială. Acest decor realizat în relief (astăzi dispărut) este considerat ca fiind o posibilă sursă de inspirație pentru broderia în piatră de pe fațada Bisericii Trei Ierarhi și a Mănăstirii Dragomirna. Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
ei în Bujoreni. Momentul în care a avut loc este indicat între anii 1860-1862. În localitate nu a existat o altă biserică imediat anterioară, lipsind din catagrafia din 1810 și harta austriacă din 1790, Pe blana ușii de intrare este incizat anul "„1862”" iar pe masa altarului se poate citi: "„Această piatră s-a dăruit sf[intei] biserici de Nicolae Penovici, soția sa Petra [și] cu fi[ul] lor Giurgiu 1862”". Aceștia sunt desigur o parte dintre cei care au contribuit
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
un pridvor cu patru stâlpi masivi decorați cu crestături și rozete. Consolele care leagă stâlpii pridvorului descriu un arc de cer, fiind împodobite cu o dungă decorativă ce urmărește curbura. Această dungă decorativă nu este simplă, fiind compusă din decorațiuni incizate sub formă de dinți de fierăstrău sau crestăruri diagonale, decorațiuni ce se termină sub forma unor spirale. Un element decorativ deosebit apare la baza stâlpului dinspre latura de sud a biserici. Spre deosebire de ceilalți trei stâlpi, care au incizate diferite tipuri
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
din decorațiuni incizate sub formă de dinți de fierăstrău sau crestăruri diagonale, decorațiuni ce se termină sub forma unor spirale. Un element decorativ deosebit apare la baza stâlpului dinspre latura de sud a biserici. Spre deosebire de ceilalți trei stâlpi, care au incizate diferite tipuri de rozete, acesta are reprezentat un cerb. Decorația sculptată a bisericii nu se limitează doar la pridvor. Cosoarba prispei precum și grinda pridvorului sunt la rândul lor decorate. Apar motive precum cel al frânghiei sau incizii în zig-zag, întrerupte
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
timpului. Reprezentarea arborelui vieții în această alcătuire o regăsim pe statuetele antropomorfe feminine descoperite în necropolele aparținând culturii de epoca bronzului Gârla Mare, în județul Mehedinți, dar și în Bulgaria, la Orsoia, Montana, iar un arbore al vieții similar este incizat pe inelul getic descoperit în necropola de la Seimeni. Biserica creștina le-a preluat și le-a reinterpretat simbolul în concordanța cu ambițiile ei doctrinale. În tradiția creștină arborele cosmic este Crucea Răstignirii lui Iisus Hristos. Crucea, lucrată din lemnul arborelui
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Muzeului de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare. ele au o înălțime cuprinsă între 10 și 20 cm și sunt compuse din două segmente: partea inferioară este asemănătoare unui postament de formă paralelipipedică sau trunchi de piramidă pe care e incizat un înscris religios - IC-XC-NI-KA sau IS-NS-NI-KA, semnificând „victoria lui Iisus Hristos asupra morții”; prescurele poartă pecetea literelor sacre, într-un gest ritualic „între rugăciune și munca sfințită de bucuria pecetluirii pâinii” (Ion Iuga, 1993); partea superioară se grupează în două
Pecetar () [Corola-website/Science/314168_a_315497]
-
fusurilor. Un pecetar din Moisei a fost cioplit ca un coif cu patru turnulețe, asemănător turlelor gotice ale bisericilor din Maramureșul istoric. Există pecetare cu cele trei brațe unite de un semicerc, asemănătoare crucilor de hotar maramureșene. Ca motiv ornamental incizat mai regăsim romburile simple sau concentrice, spicul de grâu sau pomul vieții extrem de stilizat. Uneori se regăsește și imaginea omului, cioplită naiv și cu evidente disproporții, însă cea mai frecventă temă este cea a răstignirii, tratată într-o manieră neconvențională
Pecetar () [Corola-website/Science/314168_a_315497]
-
tratată în primele ore prin comprimarea manuală fermă a glandului timp de 5 minute pentru a reduce edemul glandului, după care prepuțul poate fi readus în poziție normala. Dacă nu se reușește se practică anestezie locală sau regională și se incizează inelul fimotic constrictor pe porțiunea dorsală a penisului urmată de reducerea glandului. În cazurile în care nu se intervine rapid poate apărea o gangrenă peniană. În cazurile foarte grave amputația peniană reprezintă singura alternativă terapeutică.
Parafimoză () [Corola-website/Science/337528_a_338857]
-
Tiparul adânc este o categorie a tehnicilor de stampare în care imaginea este incizată într-un suport, numit "clișeu", zonele incizate reținând cerneala. Clișeul reprezintă "negativul" gravurii. Gravarea negativului se face fie chimic, cu ajutorul acizilor (acvaforte, acvatintă, mezzotintă etc.), fie macanic, cu ajutorul dălților sau acelor (ac rece), fie printr-o combinație a celor două
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
și hârtia sunt apoi acoperite cu o țesătură groasă pentru asigurarea distribuirii egale a presiunii presei. După trecerea prin presă, clișeul și hârtia sunt descoperite și dezlipite unul de celălalt, fiind relevată stampa creată. În cazul gravurii mecanice clișeul este incizat direct cu acul sau dăltița, procedurile ulterioare fiind aceleași ca și în cazul gravurii chimice.
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
în proscomidiar cuprindea altădată, alături de numele credincioșilor din obștea satului, pe slujitorii dintru început al bisericii: Păun erei, Dumitru erei, Vladu, Pavel și Tudor, care au contribuit la desăvârșirea importantului act ctitoricesc, după moartea dascălului Ilie. Testamentul în limba greacă incizat pe latura de sud-est a absidei altarului, în interior, relevă destinația atribuită de Ilie dascălul moșiei cumpărate de el în București: împroprietărirea țăranilor lipsiți de pământ care veniseră într-un număr apreciabil din Oltenia și se stabiliseră în acest loc
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
că acestei lucrări i-a consacrat cel mai lung timp. Într-o însemnare de pe coperta unui Catavasier tipărit la Râmnic (1750), zugravul Nicolae notează că a terminat pictura bisericii din Roșia pe data de 17 aprilie 1820. Acest an este incizat pe spatele celor două icoane împărătești, Maica Domnului cu Pruncul pe tron și Iisus Hristos Învățătorul, de pe iconostas, iar în altar, același an este menționat la finalul textului de pe rotulusul pe care îl ține în mână Sfântul Ioan Botezătorul, înfățișat
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
în timpul atacurilor turcești. Conscripția din 1717 o amintește cu 80 de case în districtul Făgetului, fiind, deci, una din cele mai bine populate așezări din împrejurimi. Biserica de lemn cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" a fost construită în 1737, în conformitate cu inscripția incizată în prestolul de gresie al altarului. Ea se găsește azi în mijlocul cimitirului de la extremitatea nordică a satului, dar, conform tradiției locale, inițial ar fi fost construită în locul numit "Ocolitura lui Ilișoni" și doar o dată cu sistematizarea și compactizarea așezării, intervenită la
Biserica de lemn din Margina () [Corola-website/Science/311890_a_313219]
-
geometrice, de culoare maro, alb sau negru, pe fond roșu. Originală din Europa Centrală, s-a extins spre vest, până în valea Rinului și bazinul Parisului, și spre est, spre Ucraina și bazinul Bugului. Denumirea provine de la decorul ceramicii, ce este incizat în benzi de linii paralele cu motive spiralice și unghiulare. Din mileniul V i.en., s-a extins în Transilvania, Moldova și nord-estul Munteniei. De origine est-mediteraneană, s-a extins în Dobrogea și sud-estul Munteniei. Și-a lăsat amprenta prin
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
prin strădaniile părintelui Iustin Marchiș, originar din satul Calna. Prima mențiune documentară a satului: 1325, cu numele Kalna. Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, valoros monument istoric, datează din anul 1671. Pe portalul ușii de la intrare a fost incizată inscripția: "„văleat 1671 i cra[li]e Arde[a]lu c[r]aiu Mihai Apafi”". Păstrează urme din pictura murală, realizată la o dată necunoscută. A fost restaurată în anul 2000. În anul 1658 satul avea preot, ceea ce presupune existența unui
Biserica de lemn din Calna () [Corola-website/Science/315510_a_316839]
-
funingine și abia mai apoi le transcria pe lemn cu ajutorul unui dinte de rechin. Tăblița N, pe de altă parte, nu prezintă nici un semn trasat cu ajutorul dinților de rechin. Haberland a observat că glifele de pe această tăbliță par a fi incizate cu ajutorul unui os ascuțit, fapt pus în evidență de adâncimea și lățimea inciziilor. Tăblița N prezintă și „urme de intervenție ulterioară cu pene de obsidian pentru finisarea detaliilor. Nici o altă tăbliță rongo-rongo nu prezintă asemenea caracteristici grafice”. Alte tăblițe par
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
un muzeu din România. Acum este expusă în Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: B-II-a-A-18994, ce cuprinde Muzeul Satului din București în ansamblul lui. Anul construcției se află incizat pe ușorul stâng al portalului de la intrare: "„1760”". Pe peretele exterior al altarului încă se poate citi "„1764 luna ...”". Biserica de lemn a fost înlocuită pe la începutul secolului 20 cu de un lăcaș de zid. Destinul ei era să dispară
Biserica de lemn din Turea () [Corola-website/Science/314118_a_315447]
-
constau mai ales din ceramica specifică culturii Monteoru. Vasele sunt făcute dintr-o pastă cenușie amestecată cu cioburi pisate. Fragmentele de vase sunt în cea mai mare parte de culoare cenușie închisă. Motivele ornamentale constau din linii oblice sau orizontale, incizate pe corpul vasului; uneori inciziile sunt dispuse în benzi de două, trei linii formând ziz-zaguri, sau unghiuri așezate sub o linie, sau o bandă de linii orizontale ce marchează gâtul vasului. O altă grupă de ornamente o reprezintă benzile în
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
începe medial de articulația talo-naviculară și se întinde pînă la 1 cm distal de maleola tibială. Abordul chirurgical pentru rezecția coaliției talo-calcaneene se face imediat anterior de tendonul flexorului lung al halucelui. Tendonul trece imediat plantar față de sustentaculum tali. Este incizată teaca tendonului flexorului lung al halucelui și tendonul este retractat distal. Sunt identificate sustentaculum tali și coaliția talo-calcaneană. Odata rezecată coaliția, interpoziția a jumătate din tendonul flexorului lung al halucelui va reduce șansa de recurență. Ortopedie
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
cu miniaturi de către Nicodim de la Tismana. Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din Țara Românească. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată în tehnica "au repaussé" și redă scena răstignirii Mântuitorului. În domeniul olăritului, se remarcă vasele având litere sau propoziții incizate în pasta moale (de exemplu pe o strachină smălțuită de la curtea domnească scrie „[Io]an a scris în luna martie 8 zile”), și cahlele de sobă având reprezentați cavaleri în zale, descoperite la Târgoviște. Figurile reprezentate pe vasele de ceramică
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Alba Iulia și Făgăraș se afirmă că încă din primii ani ai secolului al XVIII-lea, întreaga comunitate românească din Sângătin a fost trecută la uniație. De 1756 sunt legate două momente importante din viața acestui lăcaș. Acest an este incizat în partea stângă a ușii de la intrarea în biserică, alături de o inscripție care consemnează 1756 ca fiind anul morții primului preot greco-catolic din Sângătin, popa Oprea. De asemenea, tot în 1756 este atestată documentar trecerea înapoi la ortodoxie a unui
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
două morminte orientate nord-sud sunt tăiate de fundațiile bisericii din secolul al XV-lea, indică posibilitatea practicării acestei orientări în mediul catolic, încă înainte de încetățenirea Reformei Protestante. Contrafortul nr.6 de pe latura de sud (spre Piața Republicii) a altarului are incizat în piatră anul 1478. Pe contraforturile nr.2 și 4 de pe peretele sudic sunt încrustați anii 1498 și 1504 (tot în cifre gotice). Biserica a fost construită în stil gotic, interiorul având inițial 3 nave. Nava principală, orientată est-vest, are
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
aurii și verde închis, ori în nuanță brună (a doua jumătate a sec. XV-XVI), un picior de vas cărămiziu în angolă albă și urme de decor verde (sec. XVI), cahle (sec.XVI - XVIII), torți de oale cu mărci de proprietate incizate cu unciale cirilo-române (sec.XVII - XVIII), discuri britoconice și circulare smălțuite cu baza circulară sau crestată și purtative (sec. XV - XVI), plăci circulare din ghips cu ochiuri duble de sticlă pictate (sec.XVI), porțelanuri orientale ori faianță vieneză fragmentară (sec
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
Europei“, vol. II, Cernăuți, 2005; 18. "Puțin mai mult (55 de poeme)", ediția I, (ilustrații de Mircia Dumitrescu; prefață de Theodor Codreanu); Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2005; 19. "Cărțile de la Vidra I" • Cartea de Lut, poezii de Carolina Ilica, incizate pe tăblițe de lut (amintind de tăblițele de lut de la Tărtăria) realizată de artistul plastic Nicolae Moldovan, 2006; 20. "Din foc și din gheață/ De feu et de glace", Ars Multimedia, Metz, Franța și Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2006
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]