141 matches
-
fiecăreia dintre aceste povestiri, se simte mereu ceva înspăimîntător, de pildă trapele ce se deschid brusc, labirinturile fără ieșire, coridoarele care nu se mai termină, cu pereți masivi, impenetrabili și netezi. Tot cu umbra, pe de altă parte, începe domeniul incognoscibilului și neidentificabilului, acela în care cuvintele obișnuite au pierdut orice putere de a desemna o realitate care le scapă. Oameni ai umbrei, oamenii Complotului scapă prin definiție de regulile cele mai elementare ale normalității sociale. Ei construiesc în interiorul oricărei comunități
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cunoașterea noastră nu poate trece dincolo de limitele experienței, Mainländer își propune să rămână fidel imanenței și neagă așadar faptul că putem cunoaște natura principiului divin și transcendent. Mai mult, profesează un "ateism științific" potrivit căruia esența principiului divin este constitutiv incognoscibilă. Cu toate acestea, el reține că, dintr-un punct de vedere "regulativ", putem gândi originea lumii "ca și cum ar fi rezultatul unui act motivat de voință"61 sau rezultatul unei acțiuni a transcendenței, de altfel necunoscută și incognoscibilă pentru noi, și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
divin este constitutiv incognoscibilă. Cu toate acestea, el reține că, dintr-un punct de vedere "regulativ", putem gândi originea lumii "ca și cum ar fi rezultatul unui act motivat de voință"61 sau rezultatul unei acțiuni a transcendenței, de altfel necunoscută și incognoscibilă pentru noi, și anume ca actul prin intermediul căruia transcendența, sau "supra-ființa" care stă deasupra ființei (Über-Sein) și precedă lumea, se dizolvă în imanența lumii, așadar în non-ființă (Nicht-Sein): geneza lumii își are originea în voința lui Dumnezeu de a trece
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
asociată unor presupuneri antropologice și teologice diferite ale fiecărui autor în parte. Dacă Dumnezeu este dificil de cunoscut, sau nu poate fi cunoscut, pentru Origen, aceasta se datorează slăbiciunii minții umane. În schimb, pentru Sfântul Grigorie de Nyssa, Dumnezeu este incognoscibil prin El Însuși, indiferent de capacitatea minții. Prin urmare, chiar dacă tema întunericului divin apare atât la Origen (deși rareori), cât și la Grigorie (mai frecvent, dar nefiind sub nici o formă omniprezentă), ea este legată de posibilități epistemologice diferite privind cunoașterea
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
moarte, mă creează și mă distruge, mă susține și mă înăbușă. Este agonia mea. Sunt oare cum mă cred eu sau cum mă cred ceilalți? Și iată cum rândurile astea se prefac într-o confesiune în fața eului meu necunoscut și incognoscibil; necunoscut și incognoscibil pentru mine însumi. Iată că fac legenda în care va trebui să mă îngrop. Trec însă la cazul romanului meu. Căci îmi imaginasem, acum câteva luni, să fac un roman în care voiam să-mi pun cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și mă distruge, mă susține și mă înăbușă. Este agonia mea. Sunt oare cum mă cred eu sau cum mă cred ceilalți? Și iată cum rândurile astea se prefac într-o confesiune în fața eului meu necunoscut și incognoscibil; necunoscut și incognoscibil pentru mine însumi. Iată că fac legenda în care va trebui să mă îngrop. Trec însă la cazul romanului meu. Căci îmi imaginasem, acum câteva luni, să fac un roman în care voiam să-mi pun cea mai intimă experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
reducerea vieții la noțiunea de profit, o noțiune abstractizată În nenumărate forme, de transformarea vieții Într-un construct ambiguu În continuă mișcare, o masă de cuvinte și imagini al căror sens a fost suspendat, și a căror realitate este Îndoielnică, incognoscibilă. (...) Fiindcă În timpul său liber, homo faber nu se transformă Într-un homo aestheticus, ci Într-un homo televiticus.” (Larry McCaffery) Și: „Realitatea a brutalizat cuvîntul prin excesul de comercializare, prin sloganuri, prin inflația de jargoane, prin confortul oferit de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
critică oricât de fragmentar realizată, o propensiune romantică a unui spirit creator, aflat într-o continuă efervescență, împinsă până la ,,marea dramă intimă care i-a rupt resorturile sufletești, aruncându-l în încercări disperate de a sonda insondabilul, de a cunoaște incognoscibilul’’ (Al. Zub). O dorință de cunoaștere și o imensă putere de cuprindere, impulsuri romantice din care se deduc, nu fără temei, acele intuiții predictive ale istoriei manifestate în diferitele ei registre de existență, cu pasiunea pentru origini, pentru zonele aurorale
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
fragmentar realizată, o propensiune romantică a unui spirit creator, aflat într-o continuă efervescență, împinsă până la marea dramă intimă care i-a rupt resorturile Accente istoriografice 88 sufletești, aruncându-l în încercări disperate de a sonda insondabilul, de a cunoaște incognoscibilul (Al. Zub). O dorință de cunoaștere și o imensă putere de cuprindere, impulsuri romantice din care se deduc, nu fără temei, acele intuiții predictive ale istoriei manifestate în diferitele ei registre de existență, cu pasiunea pentru origini, pentru zonele aurorale
INTUIȚII ROMANTICE ŞI ACCENTE CRITICE ÎN OPERA ISTORIOGRAFICĂ A LUI B.P. HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]
-
Trinitate, el îi răspunde: După cum nu cunoaștem toate proprietățile triunghiului, nu cunoaștem misterul Trinității și totuși, rațiunea ne permite să știm, fără să înțelegem, ce este Dumnezeu. Există așadar în gîndirea lui Descartes un paralelism între credință și rațiune, între incognoscibil și cognoscibil: . ) Această simetrie armonioasă ar fi extrem de apreciabilă, dacă istoric, ea nu s-ar fi transformat în ostilitate. Căci, în mod vizibil, evidența rațională trebuia din cauza caracterului său instrumental autonom, să devină un substituit al certitudinii religioase. VI.3
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fel. Față de această poziție realistă, împotriva căreia se situează și Kant, conștiința teoretică, practică și tehnică sofistică se crede plăsmuitoare de ficțiuni care operează asupra aparentului, logica omului autonom îndepărtându-se de Real și înlăturându-l ca fiind inutil și incognoscibil... Realul depășește speculațiile dialectice ale rațiunii presupus autonome, fiind transcendent în esență și îmbrăcând dogmatică a revelației". 4 A se vedea de asemenea articolul lui Joseph Pieper, "De l'élément négatif dans la philosophie de Saint Thomas", în Dieu vivant
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
să gîndească dincolo de propriile limite, se lovește de contradicții insolubile. Dar în această diminuare stă și forța noastră : lumea așa cum o percepem se supune prin definiție regulilor logicii noastre, de vreme ce nu este decît refracția prin arhitectura minții a unei realități incognoscibile. După nașterea astrofizicii și a fizicii cuantice, trebuie să renunțăm chiar și la această pretenție, căci, sub noile sale aspecte, știința ne confruntă cu o incompatibilitate între ceea ce credem că este posibil să cunoaștem și regulile de funcționare ale gîndirii
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
atributele divine la această simplitate primordială, potrivit căreia natura lui Dumnezeu nu poate fi cunoscută decât prin analogii ce se raportează la esența care este dincolo de putințele intelectuale ale omului. Cealaltă cale de teologhisire merge mai departe în afirmarea caracterului incognoscibil al lui Dumnezeu, întrucât are ca punct de plecare teza că nu se poate susține nici măcar ideea unei simplități ultime divine, căci s-ar presupune o esență, dacă nu cognoscibilă, cel puțin întrezărită cu ajutorul conceptelor analogice. Din perspectiva acestei înțelegeri
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
întrezărită cu ajutorul conceptelor analogice. Din perspectiva acestei înțelegeri nu se poate vorbi nici măcar de esența simplă, lipsită de atribute a lui Dumnezeu. Conform tezei incognoscibilității, Dumnezeu nu poate fi numit natură simplă, pentru că asta ar fi infirmat caracterul său absolut incognoscibil 1. Formula de echilibru pe care o expune Grigorie Palama reprezintă un argument hotărâtor în hotărârea deznodământului disputei hesychaste și este legată de asocierea la termenul dionisian de Suvapsiq a unui concept al filosofiei lui Aristotel, ce va juca un
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
obiectiv și nu înțelegea sensul actului său); pe de altă parte, "credința" lui îl asigura că nu era vorba de o crimă. S-ar spune ca Avraam nu se îndoia de "sacralitatea" gestului său, dar era "irecognoscibilă" și, prin urmare, incognoscibilă. Meditația asupra acestei imposibilități de a recunoaște "sacrul" (deoarece "sacrul" este cu desăvârșire identificat cu "profanul") va avea consecințe considerabile. După cum vom vedea, "credința avraamică" va permite poporului evreu, după a doua distrugere a Templului și dispariția statului, să suporte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Poetul încheie prin interogație: "Cel-ce-veghează asupra (lumii) în cerul cel mai de sus, o știe numai el" (i. E. cunoaște originea "creației secundare") - "sau nu știe deloc?". Imnul reprezintă punctul cel mai înalt atins de speculația vedică. Axioma unei Ființe Supreme incognoscibile - "Unul"15, "Acesta" - care transcende, deopotrivă, atât pe zei, cât și Creația, va fi dezvoltată în Upanișade și în anumite sisteme filosofice. Precum Purușa din Rig Veda, X, 90, Unu precede Universul și creează lumea din propria sa ființă, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu o anumită dimensiune și sunt limitate de spațiu și timp”8. Atunci, ființa creată este, prin definiție, extinsă și, ca și creaturi, noi înșine suntem dependenți de categoria de timp. Dumnezeu este dincolo de toate categoriile și, prin urmare, este incognoscibil: „Omul care are inima curată Îl vede pe Dumnezeu proporțional cu capacitatea să (de a-L vedea): cât poate primi, atâta înțelege. Aspectul infinit și incomprehensibil al divinității rămâne dincolo de orice putere de cuprindere”9. Avem următorul model: 5 Pentru
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
implică o oarecare detașare, un anume ceva ce nu-și găsește locul. Cum însă în spațiul liric al poemului toate se leagă, aș zice că până și cele mai mărunte particule ale existenței au în ele ceva știut dar și incognoscibil, o fărâmă de Dumnezeu. Și mai e ceva: noi toți tânjim să ne întoarcem undeva "acasă". LV. Printre multe altele, poetul Desperado e propriul lui curent, iar poeții Desperado pot fi recunoscuți tocmai prin faptul că nevoia fiecăruia de a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
numărului 7, ca expresie legică naturală, cu care se completează cartea Genezei, unde completează trinitatea. El credea că astrele cerești sunt ființe, că influența lor este certă, dar că astrologia este o preocupare periculoasă. Philon a afirmat că sufletul este incognoscibil și că ființa umană este compusă din două elemente eterogene de bază: unul corporal, de nedespărțit de sânge și care este terestru, și un altul, cu suflu divin, dotat cu voință și inteligență, cu libertate și providența Logos-lui, care este
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fel. Față de această poziție realistă, împotriva căreia se situează și Kant, conștiința teoretică, practică și tehnică sofistică se crede plăsmuitoare de ficțiuni care operează asupra aparentului, logica omului autonom îndepărtându-se de Real și înlăturându-l ca fiind inutil și incognoscibil... Realul depășește speculațiile dialectice ale rațiunii presupus autonome, fiind transcendent în esență și îmbrăcând dogmatică a revelației". 4 A se vedea de asemenea articolul lui Joseph Pieper, "De l'élément négatif dans la philosophie de Saint Thomas", în Dieu vivant
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sau, în general, în credința mea, că, după întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume, sau în istorie, și astfel devine irecognoscibil", astfel încât tot ce vine de "dincolo" era, de la început, "acolo", "camuflat în banalitatea de toate zilele și, ca atare, incognoscibile"401. De asemenea, s-a interpretat numele protagonistului în legătură cu tehnica narativă utilizată de Eliade, tehnică în care "mesajul i se transmite cititorului în mod fragmentar, "pe fărâme"402, Pe strada Mântuleasa fiind analizată ca o veritabilă operă deschisă: "Fărâmă sfărâmă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
formă de cunoaștere. Numește o experiență singulară a realității ultime, "viziune trăită a celui necuprins cu mintea, a celui ce depășește orice înțelegere rațională, făcându-se totuși prezent sufletului în chiar transcendența sa absolută"318. Cum spune un alt comentator, "Incognoscibilul se face cunoscut rămânând în întregime necunoscut, și incognoscibilitatea lui este mai clară pentru acela care Îl vede"319. În al doilea rând, ca un fel de complement al metodei apofatice în atingerea acestei cunoașteri necunoscătoare, Dionisie Areopagitul folosește la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
filosofia lui Blaga de filosofia indiană. Mai exact, indianistul român interpretează acest fapt din perspectiva ideii indiene de absolut și a celei despre metaforă și simbol. În absolutul impersonal și infinit (Brahman sau atman) Blaga descoperă relația dintre antinomic și incognoscibil (...) dar totodată descoperă rostul simbolului și al tăcerii"386. Pentru Sergiu Al-George, calea influenței este de la absolut și mister către simbol, iar de aici către antinomic. Dogmaticul este un implicat al ideii de absolut. Deși este de obicei considerat cheia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
-o o "metafizică a domeniului", una care se construiește pe convingerea că ar exista un domeniu specific al metafizicii. "Metafizica nu e un domeniu deosebit, ci e pretutindeni legată de tot ce e cunoscut, întrucât ea se îndreaptă spre fundalul incognoscibil pe care se proiectează tot ce e cunoscut, spre penumbra sau transinteligibilul ce învăluie știința noastră. Oricât de adânc ar pătrunde în realitate lumina științei, rămâne un rest insolubil, un irațional, o problemă clarificarea problematicului refractar cunoștinței e tema metafizicii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
profilează "pe miezul frumuseții și-n inima luminii"55. Poetica fenomenologică a imaginii urmează itineranța spre ființa profundă, atingând mai întâi potențele generale ale chipului nostru dumnezeiesc, emblema scufundată a "omului interior" (homo absconditus), și apoi "centrul său inefabil și incognoscibil", nucleul ontic și adevărata inimă de taină (cor absconditum)56. Or aici ceea ce arată lumina nu se pune în lumină, dar nici nu se ascunde în faldurile nepătrunse ale frumuseții; frumusețea transpare în inima luminii ca miez al unei arătări
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]