359 matches
-
o prințesă hindusă, care este fiica unui șeic arab și vorbește sanscrita prin glosolalie (fenomen prin care cineva vorbește și se roagă cu voce tare într-o limbă străină și necunoscută persoanei care vorbește sau într-o suită de silabe incomprehensibile care îmbracă aspectul unei limbi veritabile); în ciclul regal ea "intră" în personalitatea reginei Franței, Marie-Antoinette. Reia de la filologul englez Frederic William Henry Myers idea conștiinței subliminale pentru a găsi o explicație la stările creative ale mediumuilui său Smith. Îi
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
lor stau alături de celelalte două partide comuniste ortodoxe. Partido Comunista Português, PCP, a rămas fidel dorinței de a construi socialismul și principiilor marxism-leninismului. La alegeri, el se prezintă sub aparențele unei "coaliții democratice unitare" pe care o domină. PCP este incomprehensibil, chiar fără să ne referim la șeful său istoric, Alvaro Cunhal, care și-a lăsat amprenta chiar și după retragerea lui în favoarea lui Carvalhar. Erou și chiar martir al Rezistenței împotriva lui Salazar, Cunhal vedea Portugalia ca pe o țară
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
reguli. Ele sunt explicate de Kant ca elemente naturale ce aparțin geniului artistic; de exemplu, prin natură, Kant înțelege natura suprasensibilă care nu poate fi experimentată sau supusă regulilor experienței. Creativitatea nu dispune de reguli determinate, ea are o existență incomprehensibilă. Creativitatea poate fi explicată prin inexplicabilitatea creativității. Noțiunea de creație dispune de anumite caracteristici descriptive, empirice sau apriorice. În acest sens, pentru Aristotel a crea înseamnă a oferi formă materiei, în timp ce pentru Nietzsche procesul de creație este o expresie a
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
manifestare în care individul, după o sentință nicasiană, "se distribuie fără să se împartă". Praxisul se apropie de ideal prin ordine și raționalitate, iar factorul spiritual asumă strategii diriguitoare și investiri cu semnificație în lipsa cărora activitatea ar deveni nearticulată, nestructurată, incomprehensibilă. Pe de o parte, actul vine, prin multiple tendințe ale automatismului (angajat în demersul practic) către armonie și stabilitate, în întâmpinarea mesajului modelator supraordonat. Pe de altă parte, o viziune destinală superioară înnobilează cu fiecare intervenție conștientă mecanismele actante, găsind
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pur epistemologică ce definește originalitatea reconsiderării sale, conferind conceptului-prototip puterea realității vii, marca funcțională inconfundabilă care face ca unificarea componentelor atomare ale unui fenomen să nu fie exclusiv o treaptă către o unică tabelă categorială, ci o provocare permanentă adresată incomprehensibilului. Diversitatea chipurilor individuale face sinteza reflexivă liberă, iar amplitudinea câmpului destinal o face neconvergentă. Restituită interiorității, sinteza scapă de imperativul unicității care caracterizează corpul general al obiectivității și poate îmbrăca varietatea de forme corespondentă aleatoriului vital. În același timp, ea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
imposibilitatea de a da ceva de văzut în vreo formă aparițională, nelimitatul strălucește prin sine. Nu își abandonează dimensiunea de invizibilitate ce-i e definitorie, dar o aduce la manifestare, începe să semnifice și să spună ceea ce altfel ar rămâne incomprehensibil și indicibil 16. Condiția sa clar-obscură e chiar reflexul transcendenței sale: se arată într-o imagine a transcenderii înseși, revelându-se ca invizibil al vizibilului. Ca în atâtea alte cazuri, trupul poetal nu e numai transparent dar și transcendent, imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decât intrate-n sfânta lor cadență"51, reîntoarse la sensul dintâi, în ritmul indicibil al necuprinsului în care toate se cuprind: "Numim lumini nespuse și singura lumină/ și nimeni, niciodată/ izvorul să-l privească,/ buna umbră/ adâncul necuprins"52. Necuprinsul - incomprehensibilul - e neasemuirea, apariția de nespus și de neprivit a străfundului, "Cuvânt/ văzduh", "roua Cuvântului ce-nvie dăruiește", dă numele și "înfățișarea cuvintelor": "izvor/ înmiresmată de Cuvânt amiază"53. Numește fără a putea fi numit, ridică lucrurile din moarte la viață
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
natura - e chemată să caute zarea supraluminoasă care se deschide în ea însăși, ea e la rândul ei deschisă, lărgită de ceea ce caută, de ceea ce îi e dat să vadă în sfârșitul căutării nesfârșite. Iar ceea ce se vede este infinitul incomprehensibil al începutului care pune vederea pe drum, lumina care o cheamă în sfârșitul nevăzut, acolo unde totul începe cu adevărat, sensul luminos care se deschide în noaptea naturii. Or a vedea ceea ce luminează nu înseamnă a vedea lumina, ci a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
bucurie" - îl primește "cu bucurie mare"73. Cel care spune heruvimic " Eu sunt făcut numai din ochi", "Eu nu pricep nimic, eu numai văd/ Sunt numai ochi, lumină din lumină"74 vede fără darul înțelegerii, căci ceea ce se revelează este incomprehensibilul care se dă ca invizibil; deși luminând și punând totul în lumină, el rămâne pururi nevăzutul, imaginea ascunsă a inaparentului 75. "Eu numai văd" este antifraza pentru eu nu mai văd: "de când văzut-am nu mai am vedere", revelarea biunivocă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se văd/ Cu ochi de miri și aripe de fată"80, lumină care pune în manifestare tăinuind, arată însăși taina revelată pe chip, "împinge taină în mister"81. Lumina care pătrunde vederea nu e cea a dumnezeirii în natura sa incomprehensibilă, ci imaginea ei neînțeleasă, ascunsă, fața ei de taină, felul său de a se înfățișa învelită în lumină, slava nevăzută care țese "universu-ntreg/ Din pânze groase de lumină"82. Vine retrăgându-se, previne în stră-vederea de sine. Această lumină care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
întâmpinarea privirii. În esența ei, arătarea este adresare, desemnare și destinare, donație și semnificare. Semnul religios e întotdeauna arătător, adică purtător al unui mesaj de dincolo de el, și păstrător al unui sens transcendent. El e arătare a insondabilului, a infinitului incomprehensibil și nefigurabil. Dar în ceea ce se arată se revelează imaginea către care trimite 67. De aceea, radicalitatea și exigența cuvântului religios nu se propun în primul rând ca noutate, ci ca alteritate; am spune că el este nou întrucât este
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
seară, p. 222). 72 Imnul întoarcerii, p. 248. 73 Luca 24, 41, 52. 74 Ochiul, pp. 169, 171. 75 Omul este "după chipul" lui Dumnezeu ("à l'image de Dieu"), spune Henri de Lubac, "pentru că în adâncul lui este ceva incomprehensibil" (Le mystère du surnaturel, ed. cit., p. 260). Căci "dacă natura imaginii ar putea fi înțeleasă, ea nu ar mai fi imagine" (Sf. Grigorie de Nyssa, De hominis opificio, c. 11). De aceea "este necesar ca imaginea [chipul] Dumnezeului incomprehensibil
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
incomprehensibil" (Le mystère du surnaturel, ed. cit., p. 260). Căci "dacă natura imaginii ar putea fi înțeleasă, ea nu ar mai fi imagine" (Sf. Grigorie de Nyssa, De hominis opificio, c. 11). De aceea "este necesar ca imaginea [chipul] Dumnezeului incomprehensibil să fie invizibilă" (Zenon de Verona), apud Henri de Lubac, op. cit., pp. 260-261. 76 Imnul luminii, pp. 237, 235. 77 Imnul garoafelor, p. 219,. 78 Imnul luceafărului de seară, p. 226 ; Rohia, p. 192; Imnul garoafelor, p. 218. 79 Lumina
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rangul unui vizibil constituit și obiectivat, respectându-i invizibilitatea și salutând fenomenalitatea ei proprie, pe scurt privind-o așa cum ea mă privește?" (Jean-Luc Marion, În plus. Studii asupra fenomenelor saturate, Editura Deisis, Sibiu, 2003, pp. 139-140). 67 "Numai infinitul și incomprehensibilul vor putea înțelege omul, îl vor putea deci spune și arăta lui însuși; singur Dumnezeu îl poate revela pe om omului, deoarece omul nu se revelează decât revelându-L, fără să o știe, pe Cel a cărui imagine o poartă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-l înțelege pe Dumnezeu, ar trebui să cuprindă infinitul. Cartesianismul, care începe prin a afirma principii definitive, rămîne o căutare orientată spre infinit. Aceste principii ar trebui să impiedice rătăcirea și să permită avansarea conform metodei. Așadar, Dumnezeu este obscur, incomprehensibil, dincolo de inteligența umană. Dar rămîne un obiect al cunoașterii a cărui claritate este evidentă și nu este contestată decât de cei care sunt înșelați prin iluziile simțurilor. Considerînd ierarhia din care rezultă această problemă, Dumnezeu este o certitudine mai absolută
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
omului. Cu siguranță, în cele două cazuri, un aspect problematic al cartesianismului pare acela de a vrea să stabilească existența unei ființe înainte de a-i defini esența. În fond dacă recitim remarcile lui Descartes, numeroase în opera lui, despre caracterul incomprehensibil al infinității lui Dumnezeu, putem afirma că raționalismul cartesian este, la origine, rezonabil, în sensul că el recunoaște limitele folosirii rațiunii. Totuși, demersul rațional al demonstrării existenței lui Dumnezeu rămîne posibil, prin modul unei intuiții intelectuale ce furnizează subiectului gînditor
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și dezasperant al neputinței gîndirii, fie au văzut în această neputință însăși semnul existenței lui Dumnezeu.) După ce avea să releve pasajul unde apare problema infinitului în opera lui Descartes, Gueroult afirma) Raportîndu-ne la faptul că și pentru Descartes, Dumnezeu este incomprehensibil pentru noi, și chiar așa cum îi declară lui Caterus că Dumnezeu nu poate fi cunoscut la început decât în mod confuz, atingem aici o dificultate care este cu atât mai mare cu cât gîndirea cartesiană nu se întemeiază de fapt
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
demonstra existența lui Dumnezeu. Căci Sfîntul Toma afirma: ) Dumnezeu nu poate fi cunoscut decât pe cale negativă. Dimpotrivă Descartes afirmă: ) Expresia “mai puțin că sunt capabil să-l cunosc” (saltem quantum a me potest intelligi) se referă cu siguranță la caracterul incomprehensibil al lui Dumnezeu, și totuși, dovada prin esențe presupune esența divină cunoscută (cu sensul de intelligere). Însă numai teoria ideilor permite rezolvarea acestei ambiguități. De fapt, ceva înseamnă ideea obiectivă a lui Dumnezeu în noi, idee al cărui adevăr îl
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în Scrisoarea către Elisabetha din 28 iunie 1643, ansamblul acestor distincții care sunt făcute astfel încât spiritul se întoarce către lucruri fie pentru a le cunoaște fie pentru a le verifica: Problema nu este deci de a rezolva uniunea cunoscută ca incomprehensibilă, mai ales de post sau de anticartesieni, ci de a arăta în ce măsură trebuie să gîndim în cadrul distincției și în ce măsură trebuie să gîndim în cadrul uniunii și cum putem trece de la prima considerație la cealaltă și invers, ceea ce înseamnă să înțelegem cum
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de observare a cazului clinic, absolut necesară surprinderii unuia sau mai multora din tulburările considerate caracteristice debutului schizofreniei: 1.1. Simptome psihice: - Tulburări caracteristice de gândire (idei delirante bizare; tranzitivism; delir de influență; suprasemnificare; gândire vagă, eliptică, obscură; comunicare verbală incomprehensibilă; baraj mintal, fading). - Tulburări perceptive (halucinații auditive comentatorii; interpretări senzoriale). - Tulburări de dispoziție (afectivitate anormală; autism; dispoziție discordantă; ambivalență afectivă). - Tulburări de conduită (negativism; inerție; stupoare; catatonie). - Tulburări de personalitate (pierderea sentimentului de individualitate; pierderea autonomiei persoanei; disociația personalității). Diagnosticul
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sunt caracterizate prin apariția de episoade importante (" asalturi progresive"- Ey) grefate pe un fond schizoid. 4. Formele monosimptomatice, în fine, sunt caracterizate prin apariția unor simptome cu atât mai deconcertante și mai dramatice cu cât sunt mai izolate și mai incomprehensibile și nu corespund, decât în mică măsură, formelor cu debut medico-legal ale schizofreniei ("crima nemotivată" prin care subiectul "intră" în schizofrenie). {coala românească de psihiatrie pare să păstreze în linii mari aceiași sistematizare, dar cu o serie de nuanțări și
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
fenomenului la simple manifestări populare, impregnate de superstiție. Ceea ce atrage atenția în general este falsa pietate cu care se confundă religiozitatea populară, acele forme teatrale de expresie religioasă guvernate de inte res. O religie capabilă de orice, inclusiv de acte incomprehensibile. Capăt de drum, imposibilitatea interpretării. Pe urmele autorului citat mai sus, putem accepta „pietatea” pelerinului ca acțiune, dar una indeterminată. Prioritatea este dată de semnificația religioasă, care nu coincide întotdeauna cu antropologia religiilor, ci mai degrabă cu noțiunea de „caritas
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai evident la laici. În această osmoză, Israelul și diaspora se transformă treptat într-o comunitate cu legături neclintite. Totuși, inserarea genocidului într-un cadru teologic ce asigura continuitatea cu tribulațiile anterioare îl sanctifica și în același timp îl făcea incomprehensibil în afara unei genealogii tradiționale a nenorocirii. Acest tip de interpretare și de adaptare priva genocidul de unicitatea sa, această unicitate fiind, de altfel, cel mai adesea revendicată astăzi de mediile evreiești secularizate. Într-adevăr, exterminarea intra astfel în lungul lanț
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mediile sioniste din Palestina pentru a desemna evenimentele tragice din Noaptea de Cristal. În Europa și mai ales în Franța, el surclasează treptat cuvântul englez Holocaust. În plus, astăzi, Shoah este termenul ebraic folosit în Israel pentru a numi exterminarea. Incomprehensibil pentru necunoscătorul de ebraică (iar Lanzmann a explicat că l-a ales la început tocmai pentru că nu știa ce înseamnă 22), acest cuvânt nu doar că dezuniversalizează genocidul evreilor, dar scoate evenimentul din cadrul lui istoric. Dacă adoptarea oficială în Israel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
concep raportul cu națiunea franceză ca supraviețuitori ai Holocaustului și, deci, ca evrei. Ei își exprimă, într-o retorică încărcată de emoție, temerea ca în Orientul Mijlociu să nu se producă un al doilea genocid și consideră că oroarea extraordinară și incomprehensibilă a unei asemenea catastrofe cere o manifestare publică a iudaității lor și, dincolo de asta, sprijinul necondiționat al poporului francez pentru Israel 25. Ceva inedit în Franța iacobină. Între 1956 și 1967, aproximativ 235000 de evrei din Africa de Nord s-au stabilit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]