290 matches
-
Piesa titulară din culegerea de proză Se-aprind făcliile povestește cazul unei fete care a căzut victimă unui amor pe cât de irezistibil, pe atât de nepotrivit, cu intenția de a ilustra caracterul irațional, implacabil și dezastruos al pasiunii, dar și incongruența dintre spiritele superioare și ambianța umană de rând. Se remarcă schița O aventură din tinerețe a lui Sherlock Holmes, spumoasă, piperată și cu câteva gaguri, în care sunt făcute praf toate calitățile celebrului detectiv și pretențiile de moralitate ale englezilor
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
oboselii și a dezgustului, frazele urmându-se una pe alta în virtutea unor automatisme și stereotipii bătătoare la ochi, lipsite de orice implicare afectivă sau ideatică. Ceea ce individualizează opera lui P. în peisajul literaturii române interbelice este tropismul diseminant al unei incongruențe funciare: fie că este vorba de roman, teatru sau poezie, scrisul său, departe de a se suprapune cu acuratețe unui model retoric intuitiv, proliferează dincolo de granițele constrângătoare ale genului sau speciei aparente cu naturalețea și spontaneitatea cu care un lichid
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
împreună cu familiarizarea sa cu trecutul românesc, cu graiul vechilor pravile, al cronicilor și al baladelor populare, i-a determinat opțiunea pentru drama istorică în versuri. Prima încercare, Bimbașa Sava, acuză însă un dialog greoi, împiedicat în arhaisme, dar și o incongruență în caracterul personajului principal, un viteaz fără patrie care promite să lupte alături de Tudor Vladimirescu pentru a câștiga inima iubitei, dar renunță din gelozie și caută să o cucerească prin sperjur. În cele din urmă, fără speranță, se duce la
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
din India, țară caracterizată printr-o cultură tradițională puternic orientată autoritar (Mead, 1971). Rezultatele au fost diferite. Alte regularități empirice au apărut. Stilul de conducere autoritar a funcționat mai eficient decât cel democrat, acesta din urmă prezentând o serie de incongruențe cu așteptările culturale cristalizate ale copiilor. Studiile americane asupra mobilității sociale ne oferă un alt exemplu de variație contextuală a cauzalității. Efortul specialiștilor americani s-a centrat pe determinarea contribuției pe care diferiți factori - profesia părinților, nivelul școlar, reușita școlară
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Poemul dramatic (în proză) Legenda, o alegorie cu tablouri vivante, unde personajele sunt Viața, Legenda, Cântul, Mitul, Cicoarea, Fluturele, figuri ale mitologiei grecești, ambiționează să înfățișeze sensul lumii și al existenței umane. În genul său, oarecum anacronic, cu stângăcii și incongruențe, poemul rămâne totuși o încercare notabilă. Numeroasele tălmăciri făcute de N., multe prin intermediar, denotă talent în adaptarea limbii la nivelul de înțelegere al cititorilor cărora li se adresează. SCRIERI: O primăvară, București, 1909; Mărturisiri, București, 1913; Helianta. Două vieți
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
dar avansând spre contemporaneitate, N. se oprește asupra unui poet și prozator de renume, căruia îi dedică o monografie - Ivan Bunin. Interpretarea se plasează acum într-un sistem de relații istorico-literare și critice. Elaborarea operei este tratată paralel cu biografia, incongruențele dintre cei doi termeni explicând parțial dramatismul acestui destin. Îngreunat câteodată de abundența citatelor, discursul analitic este realizat într-o expresie vioaie, asezonată cu digresiuni lirice, pe alocuri având o turnură eseistică. În Prozatori sovietici contemporani (1968) accentele se schimbă
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
toată această deschidere spre Vest, totuși, În ansamblu, perioada comunistă a lăsat moștenire o comunitate sociologică mai degrabă izolată de comunitatea academică din Occident. Coabitarea teoriilor vestice cu materialismul istoric a produs unele efecte previzibile, cum sunt o serie de incongruențe teoretice, sincretism teoretic, dar și empirismul multora dintre cercetările efectuate, practici sociologice puerile de recoltare de opinii, motive pentru legitimarea tezelor din documentele de partid. Suprapunerea unor idei, teorii sociologice occidentale peste doctrina oficială marxist-leninistă a generat apariția pe scară
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cu îndreptățire că știe multe despre prințul de Dania. Aproape totul... Și totuși, între agerime și sminteală, adevăratul Hamlet care o fi ? Printre vorbe poetice, vorbe încărcate de sarcasm, vorbe plonjând în metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia eroului constituie singurul răspuns. Spectacolul ideii, montat cu o inventivă artă a compoziției, e atașant și prin plăcerea vădită a cuvântului presărat cu „mirodenii”, ca și prin farmecul, de subtile unduiri, al dicțiunii. De un pedantism cochet în aria
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Summa theologica. În al doilea rând, mă gândesc la diferența dintre înțelesul teopoetic al contemplației naturale (physiky the:ria)3 - asumat ca un exercițiu ascetic, precedat de suferințele despătimirii - și orientarea dialectică a filozofiei naturale în scolastica târzie 4. Această incongruență se explică prin atașamentul Părinților Bisericii față de distincția între creația divină (ktisis) și lumea posterioară Căderii (kosmos, pentru latini natura) - în care putem găsi doar vestigii (Augustin) sau rațiuni (Maxim) oarecum umbrite ale ordinii paradisiace. În al treilea rând, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
viziuni, rememorări. Ireală îi apare și lumea exterioară, cunoașterea oferind doar adevăruri aparente, subiective. Manifestările vieții sociale amplifică până la halucinație senzația de artificial, de spectacol bizar, dominat de habitudini și convenții stupide, eșuat în absurd. De aici, conștiința dramatică a incongruenței dintre eu și lume, sentimentul absolutei izolări. Proiectat pe fundalul irealității generale, insul își trăiește viața ca pe un coșmar. Substratul generator al introspecției și al textului este suferința ca stare existențială, agonia, al căror traseu naratorul tinde să-l
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
jurnal de sanatoriu”, narațiunea este o continuare a firului epic din Inimi..., sub forma rememorării unor evenimente trăite sau visate. Spațiu interior, „vizuina luminată” semnifică ultima realitate a ființei. Aici se produce sinteza dintre real și imaginar. Tensiunile declanșate de incongruențele eu - lume se atenuează, înlocuite fiind cu o stare de halucinație lucidă. Dezlegat de obișnuințe, privitorul are revelația inconsistenței timpului și atotputerniciei morții, a haosului existențial și trăiește cu acuitate sentimentul desubstanțializării vieții, al excluderii, al goanei spre neființă, urmărind
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
și morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin pirueta ironic-sarcastică, și accentul grav al metaforelor cangrenei și agoniei, poetul cultivă cu voluptate incongruența (Amiază de april). Coșmarul și boala, tăcerea lui Pan, zeul belșugului de viață, și domnia-sa Moartea, de față sau mereu ghicită, conturează un panopticum de motive expresionist. Admirator al lui Christian Morgenstern, pasionat de Rilke, prețuitor al lui Franz
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
s-au confruntat cu probleme extrem de dificile, cum este cazul României, sursele cele mai importante ale excluziunii sociale se plasează în însuși procesul dificil de schimbare, precum și în acele procese dezagregante ce îl însoțesc : explozia sărăciei, procese de dezorganizare socială, incongruențe ale schimbărilor legislative și ale sistemului de instituții, toate având loc într-o perioadă scurtă de timp, sub variate presiuni, adesea contradictorii, interne și externe. Criza îndelungată a societății comuniste, accentuată în anii ’80, a generat profunde procese de dezagregare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 137 135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în seamă distincția pe care o face Coșeriu între desemnare, semnificație și sens, ce s-ar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie gri“, „auriu verde“). La nivelul semnificației însă importă corectitudinea sau incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi, totuși, adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie“. Are loc, în acest fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul sem nificației. Actul de neutralizare survine exact atunci când incongruența capătă o anume semnificație. Câtă vreme semnificația e posibilă, o spusă absurdă este acceptabilă. Mergând mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie“. Are loc, în acest fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul sem nificației. Actul de neutralizare survine exact atunci când incongruența capătă o anume semnificație. Câtă vreme semnificația e posibilă, o spusă absurdă este acceptabilă. Mergând mai departe, cele incorecte la nivelul semnificației pot fi totuși acceptabile. De pildă, cineva își vorbește incorect propria limbă când se adresează unui străin. La
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
31, 37, 40, 45-47, 73, 75, 95, 117, 192-194 ~ imposibilă 36-37, 45-46, 81, 192 incognoscibil 79, 162 (n. 159), 166-167 (vezi și „limite ale cunoașterii“) incomprehensibil 10, 19, 32, 150, 157, 163, 191 ~ sau străin sensului (vezi „absurd“) incongruens 49 incongruență (ce suspendă sensul) 48-49, 138-139, 194-195, 196 indiferență ~ a privirii (sau a gândirii) 123-124, 168 (n. 169) ~ de alegere 123 (n. 115), 140 ~ de ființă sau ontologică 122-125, 127, 129 ~ în privința sensului (vezi „sens“) ineptum 146-148, 154, 156- 157, 173
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 137 135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în seamă distincția pe care o face Coșeriu între desemnare, semnificație și sens, ce sar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie gri“, „auriu verde“). La nivelul semnificației însă importă corectitudinea sau incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi, totuși, adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie“. Are loc, în acest fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul sem nificației. Actul de neutralizare survine exact atunci când incongruența capătă o anume semnificație. Câtă vreme semnificația e posibilă, o spusă absurdă este acceptabilă. Mergând mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie“. Are loc, în acest fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul sem nificației. Actul de neutralizare survine exact atunci când incongruența capătă o anume semnificație. Câtă vreme semnificația e posibilă, o spusă absurdă este acceptabilă. Mergând mai departe, cele incorecte la nivelul semnificației pot fi totuși acceptabile. De pildă, cineva își vorbește incorect propria limbă când se adresează unui străin. La
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
31, 37, 40, 45-47, 73, 75, 95, 117, 192-194 ~ imposibilă 36-37, 45-46, 81, 192 incognoscibil 79, 162 (n. 159), 166-167 (vezi și „limite ale cunoașterii“) incomprehensibil 10, 19, 32, 150, 157, 163, 191 ~ sau străin sensului (vezi „absurd“) incongruens 49 incongruență (ce suspendă sensul) 48-49, 138-139, 194-195, 196 indiferență ~ a privirii (sau a gândirii) 123-124, 168 (n. 169) ~ de alegere 123 (n. 115), 140 ~ de ființă sau ontologică 122-125, 127, 129 ~ în privința sensului (vezi „sens“) ineptum 146-148, 154, 156- 157, 173
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
renunța la cuvintele vechi pe care le adunase cu atâta Încântare În Cracovia din cărți din secolul al optsprezecelea). Da, Govinda era un crai. Era În același timp sensibil, inteligent, neliniștit, pasionat, un bărbat arătos, elegant, un păun. O singură incongruență majoră: chipul rotund mărit de o barbă moale, dar viguroasă. În spate, omoplați subțiri ieșeau prin sacoul de in. Era ghebos. — Unde este fiica dumneavoastră, dacă Îmi permiteți să Întreb? — Coboară acum. Îi spun lui Margotte să o aducă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
umane, îi oferă lui Gulliver prilejul unei discreditări a istoriei și civilizației contemporane deformată grotesc de extremul negativism al autorului. De altfel, o trăsătură recurentă a epocii Luminilor este tocmai acest caracter grotesc al istoriei, văzută ca o sumă de incongruențe, de nefiresc, de distorsionat și monstruos. Houyhnhnm sau țara Cailor Nobili și a naturii perfecte, este modalitatea lui Swift de a polemiza cu unii dintre gânditorii epocii, după care omul este o ființă rațională. Omul nu este un animal pe
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cf. 1Rg 21,19 și 22,38). Ilie spusese că acolo unde câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge și sângele lui Ahab (1Rg 21,19). Însă Nabot moare la Izreel, iar Ahab la Samaria (1Rg 22,37-38). Această incongruență arată că redactorul 1Rg 22 a legat destul de artificial acest capitol de povestirea care îl precede. Intenția teologică este, așadar, mai puternică decât precizia istorică. Probabil - evident, nu putem verifica această ipoteză - Ahab nu a murit după bătălia împotriva arameenilor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ăbîb”), fiind vorba atunci de prima zi a lunii, ceea ce este puțin probabil, deși ebraicul hōdeš permite această dublă traducere. a) Ca o posibilă dovadă a faptului că sărbătorile Paștelui și Azimelor nu erau celebrate împreună de la început, semnalăm câteva incongruențe în modul în care sunt unite. Textele tradiției „sacerdotale”, cu excepția Ex 12,6, unde mențiunea sărbătorii Azimelor pare o adăugire ulterioară cu scop de a armoniza textele, spun că Paștele se celebra, după cum am notat, în noaptea zilei a 15
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]