188 matches
-
sensurile convenționale, deja prea tocite. Că așa stau lucrurile o demonstrează aproape toate scrierile sale, de la El libro mudo și Morbideces, la El Rastro și Automoribundia, de la El hombre de alambre la cele patru proze care compun ciclul "nebuloasei" (El incongruente, El novelista, Rebeca și El hombre perdido). Acesta din urmă (tradus în 2004 pentru prima dată în limba română) poate fi socotit, înainte de orice, un roman al căutării. Sunt multe (și abstracte) lucrurile pierdute și care nu mai pot fi
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
Anonim, textul istoriografic fiind însoțit de note explicative ale naratorului. Narațiunea are drept scenă de desfășurare un spital de nebuni, iar Anonimul nu face altceva decât să noteze vorbele pacienților. Scriitura iese, așadar, din tiparele obișnuitului, căpătând reflexe insolite, bizare, incongruente. Autorul recurge, și aici, la procedeele pe care le-a consacrat în celelalte volume ale tetralogiei, de tipul digresiunilor, narațiunilor secundare, sau al notelor bibliografice de o naivitate trucată (Mozart, de pildă, ar fi reputat pentru „cântecele sale patriotice” etc
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
citește cinci cărți la modă, emite trei idei și devine intelectual. Nu obrăznicia ar fi defectul, dimpotrivă, nervul acesta agresiv ar fi cam singurul care traversează textele, în rest, o greutate de înaintare narativă și expresii comune, dacă nu inadecvate, incongruente cu întregul, ca și cum ai compara un cor de babe bisericești cu un cor antic. Avem aici un text "postmodern" (Râma), postmodern pentru că în final devine autoreferențial, sau pentru că ar fi o supralicitare a derizoriului, sau pentru că ar există intertext, (citarea
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
proprietatea de a fi „infinit”, sugerând semioza deschisă de care erau atât de îndrăgostiți textualiștii), romanul lui Nicolae Stan revizitează, ca pe un site arheologic, lumea tranziției românești de după evenimentele din 1989. Martorul înzestrat scriitoricește al acestui univers amalmagat și incongruent de sfârșit/început de lume ar fi bunicul autorului, atașat, la vremea lui, poeticii optzeciste și ethosului aferent, drept care sensurile se dezvăluie treptat, cu știința suspansului și dorința efectului-surpriză: „Încep să-nțeleg ce voia să facă inspiratul meu bunic. Sunt
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
scindarea unui lanț lexico-sintactic prin plasarea elementelor sale componente în versuri diferite", p. 98); în același timp, propunea o interesantă metodă de ierarhizare a tipurilor fenomenului, în funcție de solidaritatea lingvistică a textului scindat ("gradul de atracție gramaticala") și de gradul de incongruenta dintre limitele propoziției și cele ale versului. Îndrăzneala inovației e mai mare și efectul mai spectaculos cînd sînt dezmembrate secvențe neseparabile în limbajul obișnuit: cînd finalul de vers segmentează forme verbale (lăsînd auxiliarul într-un vers și trimițînd participiul în
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
de cea consacrată de istoria științelor și de manuale; an limbajul monografiilor românești (cea a lui Doru Cosma și cea a lui George Lăzărescu) intenția pedagogica a discursului, ca și "comoda fetișizare a informațiilor de factură științifică" fac să apară incongruente an planul referințelor la descoperirile făcute de Galileu. Intervenția lui Gheorghe Stratan e și de astă dată pertinenta: "Galilei n-a folosit niciodată cuvântul latin lex său italian legge altfel decât an context religios (lege divină). Rezultatele cercetărilor sale șanț
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
diaristul fiind silit să se risipească în meserii cărora, în plan lăuntric, nu le-a putut găsi o pasiune asiduă. Altfel spus, drumul pe care i-a mers sufletul nu a coincis cu traseul biografiei, autorul fiind rupt în părți incongruente: o latură de efort în scop de supraviețuire, cînd cetățeanul din el a fost sufocat de o lume prozaică și fatal meschină, dominată de predilecția veselă spre îndobitocirea colectivă, și o latură ascunsă de esență romantică, hrănindu-și orgoliul din
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
că filmul nu "dezvăluie" nimic, dimpotrivă, înlocuiește "dezvăluirea" cu o anumită artificializare. Toată povestea vînătorii politice sună contrafăcut, ușor artificial și mereu alături (așa cum sună și unele replici, în special cele puse în gură "faimosului paparazzo", personaj cu a cărui incongruenta a avut de luptat Marcel Iureș). În schimb, de o mare naturalețe reușește să fie povestea "sentimentală" a filmului, care eclipsează - în ordinea viabilității artistice a vînătoarea jurnalistică. În rolul prostituatei Miss, care se agață de dragoste mai tare decît
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
fapt, e vorba de o năzuință spre un adevăr de o natură personalizată, cu o bază ontologică. Filosofia greacă i se pare "decepționantă" pentru că "nu caută decît ... adevărul", spre deosebire de filosofia indiană care "caută doar izbăvirea: ceea ce este mult mai important". Incongruent atît cu statutul de sfînt cît și cu cel de filosof, după tipicul clasic, Cioran e înclinat spre un adevăr de uz personal, izvorît din eul său, unicul care exclude eroarea: "Nu vorbind despre ceilalți, ci analizîndu-te pe tine însuți
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
mai intra în discuție. Oarecum la fel gândea și Ionel Jianu - dar cu o întârziere de un an față de Radu Bogdan - când susținea că pictorii grupați în jurul revistei Contimporanul ar fi fost șefii generației lor din 1945", formulare, de altfel, incongruentă, total lipsită de sens. Eu nu afirm și nu sugerez nicăieri că M. H. Maxy, Victor Brauner și Marcel Iancu ar fi fost singurii reprezentanți ai unei arte noi în România. Arta lui Victor Brauner era foarte prizată în cercurile
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
disidența), crede în autonomia esteticului. De aceea, literatura evazionistă poate fi definită foarte clar în funcție de "formalismul estetic", ca o coordonată esențială a ei. Dar această tendință puristă a trezit întotdeauna suspiciuni, uneori identice în acuze, deși pot veni dinspre ideologii incongruente. Virgil Nemoianu a analizat conflictele formalismului estetic cu alte filosofii ale artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri ideologice
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
Berlin. De aici, de pildă, prilejul unor scrieri parcă lipsite de referință imediată, cum sunt Avatarii faraonului Tla sau o epistolă amoroasă uzând de o proiecție a cuplului direct pe malul Nilului. Filtrul între aceste acumulări certe și proza adeseori incongruentă pe care o scrie minuțiosul student ar fi situat în exercițiile nocturne - mărturisite pe jumătate în manuscrise - în care, aproape suprarealist, detaliile livrești asimilate peste zi erau supuse unor formidabile denaturări. Ne-am putea, astfel, explica, de ce - de exemplu - coloritul
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
după poem/ imprimate pe creier, în gînd./ mari porțiuni din scoarță sînt arse, scurt-/ circuitate/ nici bălării nu mai cresc,/ nici rămurea de scaiete/ nu se despoaie/ în roua lăuntrică” (biblia belgrad eu și moara lui take). Poetul se simte incongruent cu lumea. Un „ciudat” care se consolează cu năzuința vechimii mergînd pînă-n anorganic, voind a deveni străvechi aidoma nămolului îndepărtat de orice așezare umană, aidoma prafului care se așterne peste mobile sau peste mîinile unui bătrîn ce se roagă (ușoară
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
a unei cățelușe), dialoguri dintre pasagerii aflați în același compartiment de tren, convorbiri telefonice cu Leonid Dimov (la zece ani de la moartea acestuia), poeme onirice, visuri propriu-zise și așa mai departe. Scriitorul combină cu o plăcere dezabuzata toate aceste elemente incongruente, fără să facă vreun comentariu. Și tocmai fiindcă se abține să dea explicații sau să-și spună părerea în legătură cu ele, tocmai fiindcă le manevrează precis, ca pe niște obiecte, creează impresia unei politeți ironice față de realitatea propriei sale ficțiuni. O
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
să compare, sau dacă mai funcționează o minimă onestitate când faptele din trecut sunt judecate în contextul lor, și nu este uitat mecanismul perfid al acelor manipulări, în primul rând de cei care le-au cunoscut sau suportat nemijlocit. La fel de incongruentă este și prezența numelui meu în josul textului silnic și agramat reprodus în nr.16 din RL. Dacă atunci voi fi fost abuzat de un prea ambițios secretar UTC ce se dădea prieten cu mine, aventurier politic precoce pe un larg
Un răspuns neobedient by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2602_a_3927]
-
Dacă la Cristian Teodorescu, în Medgidia, fragmentele se coagulează prin intervenția selectivă, ordonatoare și valorantă a memoriei, la Petru Cimpoeșu ele sunt experimente. Un album de familie care defragmentează realitatea, în primul caz, un insectar care țintuiește simptome ale realității incongruente, în al doilea. Adaug Angelus, cartea Ruxandrei Cesereanu. Întrebarea care introduce artificial insolitul: „Și dacă, într-o bună zi, trei îngeri s-ar pogorî peste oraș?” convoacă o varietate de profesiuni, vârste, atitudini, situări, ideologii, prejudecăți, reacții. Vezi și Dan
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
alteri ai unui eu care își construiește în seama lor integrarea. Cartea nu e doar a mâniei și a răfuielii, ci și a împăcării, a echilibrului. Trudnic, fragil, dar echilibru. În acest fel, cartea iese din fragmentarea impusă de voci incongruente și timpuri fluctuante pentru a accede, decis, la generaluman. Tragicul se naște din receptarea minții de copil pe care prozatoarea o păstrează în roman ca element contrapunctic. Cele două voci: una care descrie prezentul intersectându-l cu rememorări înduioșate din
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
relativ compensator al irealității ca teritoriu al imaginației și gândirii libere, nonconformiste, revoltate, ce propune o relativă ordine subiectivă în "harababura" din jur. Vorbind despre incongruitatea realului (un roman al său din 1922, anul când murea Kafka, se intitulează L'Incongruente - Omul nepotrivit, și a fost pus de autorul însuși în legătură cu autorul Metamorfozei) și despre irealitatea mai productivă decât concretul palpabil a vieții mutilate de convenții și automatisme sterile, scriitorul spaniol aproape că ne obligă să facem măcar o trimitere și
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
etc. De aici impresia de mozaic în mișcare, de răsfrângere reciprocă a imaginilor într-un univers mereu reverberant, instabil, fluent, cumva capricios, căci dependent de amintitele impulsuri ale fanteziei prinse adesea într-un fel de automatism asociativ de elemente disparate, incongruente, apărute în orizontul scriiturii ca în virtutea hazardului. Și nu e deloc întâmplător că romanul debutează cu întâlnirea dintre personajul narator și ființa marginală a "omului cu perucă de comediant" care-l introduce în "refugiul" lui Goya, autor, cum se știe
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
extrase din context, aplatizate, distorsionate și rearanjate să comunice între ele prin mișcare și prin ritm ca într-un rebus colorat. Miró înlocuiește jocurile de umbră și lumină, armonia tonurilor sau grija pentru realismul detaliilor cu o sarabandă de forme incongruente în culori contrastante și țipătoare care par să țâșnească de pe pânză și perete. La 25 de ani, un Șiva Nataraja distruge lumea picturii realiste și o reînnoiește printr-un dans sălbatic al formelor și culorilor.
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
De altminteri cred că, într-un anume sens, el chiar se deplasează, imprevizibil, traversând, generos și revigorant, câte un poem palid. (Cum e, în fond, frigul, care se întinde, episodic, în trei secțiuni, pe un traseu de blockbuster mai degrabă incongruent cu poezia de până acolo. Indiciat scrupulos, poemul în cauză amplifică perspectiva ludic științifică. E unul din puținele sale merite.) Ce nu intră în lexiconul patern al lui Coman? Cafeaua, de exemplu. Absența e de natură să nedumerească serios. Deși
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
sub dușumelele de deasupra pivniței feudale/ șobolanul Pampon/ suferă neputincios amintindu-și cum astă-iarnă,/ pe malul Trotușului, pământul înghețat bocnă/ nu-l lăsase să-și îngroape decedatul pater." Energia poetică este absorbită în operațiile de sudare a bucăților de lume incongruente: Vom intra și sub auspiciile dansului: cheie/ pentru o-nchisoare unde de bună voie pătrunzi/ cu Gloria Estefan și Whitney Huston, din casete./ O-nchisoare ca valurile libe re-ale mării/ balansându-se cînd forța neantului te face/ pasăre astrală plutind
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
la îndemână, fără a le mai inventa în vederea efectuării operației de de-construcție. Alții, din contra, și-au elaborat instrumentele prin tatonări și adecvări succesive, neezitând să le substituie ori de câte ori era necesar, chiar dacă obârșia și forma lor erau eterogene sau incongruente. De-construcția, fie ea descentralizare ori re-centrifugare, se dezvoltă, prin urmare, ca bricojaj sau ca inginerie. Pe de o parte, ruinarea unei moșteniri, pe de alta, născocirea unei moșteniri în bună măsură gata ruinate. în rest, totul este spectacol și
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
etapă, întinsă pe o perioadă de zece ani (1962-1972), începe cu paradigma teatrală produsă în anii ’60, numită, de magistrul Liviu Ciulei, “reteatralizarea teatrului”. Perioadă când a prevalat teatrul la microfon. “Este un teatru al ființei și al unei lumi incongruente” (p. 8) devenit în vechiul regim una dintre puținele forme de protest împotriva opresiunii comuniste. S-au înregistrat atunci toate (sau aproape toate) spectacolele secției române a teatrului, fonotecate apoi (mai ales de teatrologul Zeno Fodor, care era și secretarul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de poveste fantastică, de mit fondator și chiar de legendă etiologică (pentru că descendenții lui Bihar vor ajunge în Biharia), schițînd un fel de legendă apocrifă a unui trib de țigani autohtonizați, se lipește o continuare în care totul pare nepotrivit, incongruent cu premisele pomenite pe scurt mai sus: povestirea capătă o perspectivă parodică suficient de simplistă și deformantă asupra principalului personaj din acest episod, ultim avatar al posesorilor globului magic de cristal în care se poate citi viitorul (ajuns nu se
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]