139 matches
-
Ioanide. . - E imposibil, frate-meu poartă patruzeci și trei. - Este știut că oamenii blânzi și sentimentali au labapiciorului mare. Doctorul însuși poate să explice. Probabil sunt demineralizați, de unde o sporire a suprafețelor osoase. Indivizii caustici au oasele mici. Erminia asculta incredulă această teorie, apoi venea cu o coală de hârtie desfăcută și cu un creion. . - Pune piciorul aici! . - Ce vrei să faci? Ai căzut la practici magice? . - Nu te mișca! Cu creionul, Erminia, îngenunchind, descria conturul ghetei. - Într-adevăr, ai piciorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se temea de confiscarea casei, care era pe numele său. Exprimîndu-și prin aluzii teama de a nu ajunge ca Ioanide, fu ironizat de madam Pomponescu: - Ce tot îl căinezi pe Ioanide? Are un adevărat palat și dărecepții senzaționale. Pomponescu privea incredul, deoarece expresia "bietul Ioanide!" aruncată de Gaittany se popularizase. Era o apelație căreia îi corespundea un adevăr subtil și totodată o glumă a superficialilor, în primul rând șocați de luxul arhitectului. . - Unde te duci, domnule, așa îmbrăcat din ac? E
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alții care au aceleași gînduri. Poate c-ar trebui să organizați o grevă, dar nu intrați în grevă pentru bani. Inamicii voștri înțeleg mai bine banii decît voi. Intrați în grevă pentru obiecte. Pentru case mai mari.... Macfee se strîmbă incredul și strigă: — Eu? Să organizez o...? Mulțam pentru rahatul ăsta! Sări din scaun și se îndreptă spre lift. — Așteaptă! strigă Lanark, cățărîndu-se peste tejghea. Așteaptă! Mi-a venit o altă idee! își făcu drum prin aerul stătut al etajului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
inevitabil și, de aceea, corect. Totuși, corpul lui devenea din ce în ce mai puțin maleabil; capul îi țiuia; cînd Monboddo a spus „o platformă nouă și înaltă, un oraș plutitor în spațiu,“ i s-a părut că aude o altă voce, brutală și incredulă: „Omu’ e nebun“. Chiar așa, fu îngrozit cînd se trezi în picioare strigă cît putu de tare: — SCUSCUSCUSCUSCU! Powys și Odin îl înșfăcară de încheieturi, dar el se smuci și urlă: — SCUZAȚI-MĂ! SCUZAȚI-MĂ! dar Lordul Monboddo a mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care băieții tăi i-a luat pe sus din casa de pe plajă ieri, i-am spus eu de urgență. Ce ai făcut cu ei? Hai, că nu e timp de explicații acum, dar tipa e fiica lui. Mă privi incredul: — Vrei să spui că nu a murit, până la urmă? — Haide, omule, am spus eu. Roșcovanul Înjură, fața lui se Înnegri precum flacăra muribundă a unei lămpi cu gaz, buzele tremurându-i ca și cum tocmai mestecase sticlă pisată. Pe fruntea-i pătrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Aglae, văzîndu-l pe geam, intrase și ea. Fără să spună nimic, Stănică se așeză pe sofa, își desfăcu puțin vesta și se întinse pe spate cu o mână pe frunte și una în dreptul inimii. - Dar ce ai? îl întrebă Aglae, incredulă, în vreme ce Simion,hipocondru, îl privea cu neliniște. - Sunt bolnav, sunt grav bolnav, șopti cu întîrziere Stănică și, vârând cu încetineală mâna în buzunar, scoase o batistă mare, pe care o întinse spre Aglae, fără sa privească. - Ce e cu batista
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foaia dotală... ar fi avut o casă unde să se adăpostească... Simion tuși puțin, dar nu se mai irită. - Aș dori să pot să mai trăiesc câteva săptămâni, mai adăugăStănică, spre a-i da un nume. - Stănică, zise Aglae autoritar, incredulă în fond, dar întrevăzînd cu îngrijorare o ipoteză posibilă a cazului Olimpiei, bolnav-nebolnav, să faci bine să nu mai lungești... cununați-vă odată, măcar civil, și isprăviți... ne râde lumea... am să vă dau și eu câte ceva... ai auzit, Simioane
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o întrebare care-i sui acestuia tot sângele la cap: - Ascultă... tu ești bine cu Otilia... spune drept... sepretează? - Cum poți jigni pe Otilia, se indignă Felix, presupunând asemenea lucruri? Otilia e o fată cuminte. Titi mestecă saliva, preocupat și incredul: - Mama spune că a văzut-o cu mulți. - Nu e adevărat, nu e adevărat! negă Felix aprins. Într-o zi însă, Titi, după o lungă ședere nemotivată în apropierea Otiliei, care citea, îndrăzni un gest oarecare de concupiscență, care irită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bătrână, își face treburile cu dumneata. Spune-mi drept (Stănică îl privi pe Felix în ochi), te sondează în chestia localului, ți-a spus ceva de contract, de vreo vînzare? - Nu! minți Felix, devotat lui Iorgu, din instinct. Stănicăse uită incredul. - Zău? Dar e în stare! Să nu te uiți la el. Ăsta e un pungașcare a făcut milioane, pe spinarea mea, a dumitale, a cui vine să-și lase banii aici. Ce-ar vrea el? Să ia un local splendid
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trecători, îi plăcea și se decise în gând să citească acasă pe Samain. - Ai iubit vreodată? întrebă brusc studentul, după ce-laruncase inutil prin poezia rusească, prin Nekrasov și Balmont. - Cred că da! răspunse după puțină ezitare Felix. Weissmann îl privi incredul, apoi se porni, cu obișnuita frenezie, pe confesiuni. - Ca mine n-ai iubit! E imposibil. Eu am iubit fenomenal,așa cum numai o dată un om iubește într-un secol. Am material 1 "Sunt stranii seri în care și florile se-animă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pathé-Frÿres și le copia în pastel sau în acuarelă. Olimpia nu știu să vorbească bătrânului decât de Aglae, Aurica și ceilalți care "țin foarte mult, unchiule, la dumneata", G. Călinescu ceea ce nu provocă din partea lui moș Costache decât niște mormăituri incredule. Aurica îi vorbi de tragedia fetelor fără noroc și-i povesti întîmplarea unei fete "nici frumoasă, nici deșteaptă", căreia un unchi bogat i-a făcut zestre, înlesnindu-i măritișul. Moș Costache tuși violent și supse țigara, dar nu-și dădu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de acel mod sistematic de a defăima valoarea existenței umane, de a spune „saliva mea e dulce, trupul meu e călduț, mă simt fad“, În loc de „pace, bucurie, iubire“. Rezultatul era totuși ăsta: tata copleșit, Îmbrăcat În halat, cu un aer incredul, repetînd Întruna: „a citit Greața, a citit Greața“ ca și cum ar fi aflat că aveam o boală venerică. Avea atît de puțină Încredere În mine? În realitate, nu suportase ideea că mă interesează și altă formă de gîndire decît a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ei, iar aceste subtilități aveau să-mi scape Întotdeauna. „Barbar?” protestam eu, „sunt născut la Milano, familia mea e de prin părțile Aostei...” „Baliverne”, ziceau ei, „piemontezul se recunoaște imediat după scepticismul lui”. „Eu sunt sceptic.” „Nu. Dumneata ești numai incredul, iar asta-i altceva.” Știam de ce Diotallevi se Îndoia de Abulafia. Auzise spunându-se că se putea altera ordinea literelor cu el, Încât un text ar fi putut să dea naștere contrariului său și să ducă la profeții obscure. Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fond, acela de a educa În mod plăcut”. Tata, fără să-și ridice ochii din ziarul lui, zise: „Scopul revsitei tale e scopul tuturor revistelor, acela de a vinde cât mai multe exemplare”. În ziua aceea am Început să devin incredul. Adică mi-a părut rău că fusesem credul. Mă lăsasem pradă unei patimi a minții. Asta e credulitatea. Nu Înseamnă că incredulul nu trebuie să creadă nimic. Nu crede orice. Crede câte un lucru o dată, iar pe al doilea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scopul tuturor revistelor, acela de a vinde cât mai multe exemplare”. În ziua aceea am Început să devin incredul. Adică mi-a părut rău că fusesem credul. Mă lăsasem pradă unei patimi a minții. Asta e credulitatea. Nu Înseamnă că incredulul nu trebuie să creadă nimic. Nu crede orice. Crede câte un lucru o dată, iar pe al doilea numai dacă derivă În vreun fel din primul. Procedează ca un miop, metodic, nu cutează spre orizonturi. Când două lucruri nu se potrtivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
păru rău. În fond, trăiam de doi ani cu templierii În gând și-i Îndrăgeam. Obligat oarecum de snobismul interlocutorilor mei, Îi prezentasem ca pe niște personaje de desene animate. Poate că era vina lui Guillaume din Tyr, istoriograful acela incredul. Nu erau chiar așa, acești cavaleri ai Templului, ci erau bărboși și Înflăcărați, cu frumoasele lor cruci roșii pe mantiile albe ca zăpada, săltând În șa la umbra stindardului lor alb cu negru, vestitul Beaucéant, gata oricând să meargă - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gravitației universale deoarece credea că există forțe oculte ( Îmi aminteam de explorările lui În cosmologia rozacruceeană. Îmi făcusem din incredulitate o datorie științifică Însă acum eram nevoit să nu mă mai Încred nici măcar În maeștrii ce mă Învățaseră să devin incredul. Mi-am spus: sunt ca Amparo, nu cred, dar cad În plasă. Și mă surprindeam reflectând la faptul că, În fond, marea piramidă era Într-adevăr Înaltă de a miliarda parte a distanței Pământ -Soare, sau că Într-adevăr se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
drăcie. (Gorman se așeză și medită asupra opțiunilor. Hotărârea lui fu simplificată de faptul că nu există decât o posibilitate.) Apone, recuperează încărcătoarele de la toată lumea. Nu se poate trage acolo. Sergentul nu era singurul care auzise ordinul. Infanteriștii se priveau increduli și consternați. ― E țicnit, sau ce are? făcu Wierzbowski strângându-și pușca lângă el, ca pentru a-l sfida pe Gorman să vină să i-o ia. ― Și atunci ce folosim? mormăi Hudson. Insulte? Hei, locotenente, încercăm cu judo? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
transportorul se făcu țăndări aidoma unui soare pirotehnic. Rămășițele navei brăzdară cerul, apoi ajunseră rostogolindu-se la baza stației de epurare a atmosferei. O sferă de foc nemăsurată și efemeră aprinse văzduhul amurgit al lui Acheron. Buimaci, cei rămași întregi, increduli, ieșiră din ascunzători și priviră resturile; nu le venea să creadă că puterea lor de foc superioară și speranțele de a părăsi această lume se preschimbă deodată în scrum. ― Asta ne mai lipsea! exclamă Hudson, în pragul isteriei. Asta ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cel născut din femeie, a străbătut secolii și ne luminează-n întuneric...) Eric Clapton n-a căzut suficient de jos, ca să se ridice apoi spășit, singular și proeminent în sânul vreunei biserici multimediate, de unde să dea lecții de creștinism publicului incredul. De pățit, a pățit-o destul, fie când era dependent de stupefiante, fie când bea până uita de nevasta prietenului, cea cu care s-a și căsătorit într-un final tragic. N-a devenit ceea ce în românește se cheamă bisericos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
sau una din noi se elibera, ajutându-l pe celălalt să se dezbrace de ceva - pe care el sau ea o primea În schimb. Știind că vecinii pot deschide ușa oricând și că am rămâne pe jumătate goi În lumina incredulă a unui hol străin, nu făcea altceva decât să ne Înfioare și mai mult. Când În sfârșit am ajuns la apartamentul Dorei, mi-am dat seama că era aproape goală, pe când eu rămăsesem Îmbrăcat cu majoritatea hainelor: pantaloni, chiloți, șosete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stat liber cu manualul pe bancă și tot nu ți-ar fi folosit la ceva. În acest timp priviri nedumerite, dar nu admirative, se ridicau spre mine. Stăteam mai în spate și cei din față se răsuciră și se uitau increduli, nu prea curioși, strâmbi ca în fața oricărei întîmplări care iese din albia obișnuinței: dacă putusem învăța de zece (fiindcă, mârâind de neplăcere, profesorul mă anunță că îmi dăduse zece, dar că mă va verifica îndată printr-un examen oral) atunci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
comportamentale, care genereză entuziasm, minimizează procesul evaluării, în timp ce nesiguranța amplifică evaluarea complexității unei anumite circumstanțe. Aplicând acest proces asupra comportamentului politic, anumiți cercetători au revelat faptul că cetățenii entuziaști urmează în mai mare măsură linia impusă de partid, în timp ce aceia increduli își analizează mai atent opțiunile de vot (Castells, 2009, p. 287). Conform analizelor aceluiași autor, emoțiile pozitive sau negative converg din două sisteme motivaționale de bază (rezultate din evoluția umană): atracția și evitarea. Sistemul voluntar, bazat pe atracție, generează un
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
de tema noastră, este altul: iată-mă, umbră pustie, la calculator, în seara de 30 decembrie. Este miezul nopții și, afară, desigur, ninge din nou, într-o scânteiere fără sfârșit, de ceasuri bune. O lopată scrâșnește. Mă reped la geam, incredulă. Presimțirea mă cuprinde cu groază. Groaza devine sfântă atunci când gândul abia înflorit mă dezvăluie, într-adevăr, Pythie internațională: sub pervazul ferestrei, se mișcă, vioaie, o umbră în întunericul străfulgerat de alb. Este vecinul de la parter, care nu putuse să adoarmă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ajunse o șoaptă. Nu ți-am zis că Malk Cuțitul importă bagaboante din Lituania. Ce crezi că face cu ele? Credeam că le dă de lucru... Miller râse acid. — O, da. angajează și vinde. Ai reducere la cele folosite. Privirea incredulă de pe fața lui Logan Îl făcu să ofteze. — Uite cum stă treaba: de cele mai multe ori, peștii sunt cei care se ocupă de cumpărături. Una din fufe ia o supradoză și gata, ai plecat la Malkie's Cash and Carry. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]