550 matches
-
de lucrări, contextualizările universale, paralelismele cu scriitori din alte țări lipsesc, bineînțeles, cu desăvârșire, după cum cu desăvârșire lipsesc și referințele teoretice; aflați sub imperativul rostirii hebdomadare a unui verdict literar, cronicarii noștri se ilustrează, de obicei, și printr-o solidă incultură, eficient sedimentată; citirea în galop a aparițiilor recente nu prea lasă timp pentru parcurgerea unor lucrări teoretice pe cât de importante, pe atât de fastidioase." Și, dacă ne rotim bine privirea în piața de carte a momentului, lucrurile chiar așa stau
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
tembeli cu pretenții? Nici o problemă: stabilești reguli de "discriminare pozitivă" și-ai pus capac oricărei discuții. Și competenței - dar cui îi mai pasă de competență, în lumea noastră cretinizată pe suava muzică a tovarășului Karl și-a partenerului său, Friedrich? Incultura, lichefierea memoriei, manipularea odioasă a realității au făcut posibilă această revoltătoare schimbare a etichetelor. Deși lucrurile sunt de-o desăvârșită simplitate, se pare că e nevoie să reamintești "clipă de clipă și în proporție de masă" că nu dreapta europeană
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
spiritual". Timpul nostru ce promovează "civilizația ochiului" se vădește culpabil prin deșănțarea acesteia, întrucît nu avem a face cu o privire "educată", conforme unei rugi a Psalmistului, reprodusă în vetusta tălmăcire a lui Dosoftei: "Ochii îm(i) destupă a-nțelege". Incultura privirii ar putea duce la dramatice consecințe: Ne protejăm ochii cu ochelari de toate culorile, nu și privirea. Lipsește atitudinea critică, îndrumătoare , mustrătoare. Copilul și tînărul de azi cresc Ťliberiť. În absența unor interdicții categorice, se uită la orice". În cadrul
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
Portrete și amintiri de I. G. Duca (?!). Se recunoaște însă și valoarea unor alte manuale alternative, precum acela semnat de prof. Florina Rogalski, Daniel Cristea Enache și Eugen Simion. Ceea ce-l indignează pe Liviu Grăsoiu și, pe bună dreptate, este incultura, spiritul agresiv și vulgar, impostura. Unii spun Valentin Streinu (în loc, firește, de Vladimir) și confundă pe scriitorul Knut Hamsun cu televizorul Samsung. Și vor să mai fie și autori! Să zicem că aceasta e periferia. Dar, întorcân-du-ne pe teritoriul ferm
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
prea lungă - și veți constata ce înseamnă perfecta adecvare a gândirii și a exprimării. Evident că nu toată lumea are talentul celor de mai sus. În acest caz, dacă nu poți construi, de ce e musai să strici prin micimea de gândire, incultură și ticăloșie? Grija față de scriitorul român înseamnă și o necesară protecție socială. În 1990, o întreagă generație - optzeciștii - au năvălit în spațiul presei, abandonând masiv uneltele scrisului de până atunci. N-au făcut-o din dorința de îmbogățire (câți s-
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
adeseori într-un câmp al pole-mi-cilor unde absența lecturilor și-a informației de calitate s-au dovedit fatale. Nu ne rămâne decât să sperăm că o dată cu căderea lui Roșca Stănescu un episod rușinos al presei românești, marcat de securism, ură, incultură, resentiment, mahalagism și impostură se va încheia.
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
televiziunii de stat și redimensionarea ei la limitele și scopurile firești. Televiziunea publică ar trebui să fie o entitate complementară a școlii: o sursă de instruire și educație a populației. Dacă nu vrem să ajungem o societate a imbecilității, a inculturii și-a pornografiei atotbiruitoare, ar trebui să urmărim cu încăpățânare un astfel de proiect. Câțiva pași în această direcție au fost făcuți pe vremea lui Tudor Giurgiu. Din păcate, el a căzut victima enormelor cercuri de interese care căpușează televiziunea
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
Zafiu Faptul că Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) a acceptat adaptarea neologismului mass-media ca sub-stan-tiv feminin singular a produs, cum se știe, un val de indignare, îndreptată împotriva a ceea ce mulți au considerat ca fiind o concesie făcută inculturii și ignoranței. Regula anterioară prevedea păstrarea caracteristicilor etimologice ale substantivului, media fiind forma de plural a neutrului latinesc medium. Adaptarea contrară etimologiei avea însă în acest caz argumente destul de solide: în primul rînd, a contat marea frecvență în uzul modern
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
atîtea componente ale urii; să-mi amintesc mai degrabă de cei, asemeni marii poete, nu cunosc presiunea implacabilă a dorinței de răzbunare, a geloziilor, orgoliilor dezlănțuite și a susceptibilităților exacerbate, nu o dată asociate - vorba prof. Nicolae Balotă - cu prostia și incultura. Unul dintre aceștia a plecat de curînd dintre noi după ce a fost prețuit și elogiat de o lume întreagă: Dr. Alexandru Șafran, fostul Șef Rabin al evreilor din România, devenit ulterior, ca urmare a împrejurărilor tragice cunoscute, Marele Rabin al
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
de la Breaza, Poiana }apului ori Sinaia, "Craii de Curtea-Veche" în lectura fermecătoare a lui Andrei Pleșu? Dac-ar fi avut curizitatea s-o facă, sunt sigur că drumul li s-ar fi părut prea scurt, și nu prea lung. Prostia, incultura și lipsa de memorie merg mână în mână. Va trece iarna, nervoșii de azi vor uita ce-au îndurat. Îi vom reîntâlni abia prin iulie-august, pe traseul spre mare, când demența va reîncepe. Problema e că nu toți românii au
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
legată de o sensibilitate a vorbitorilor limbii române față de așa-numitul dezacord: la persoana a III-a, o construcție de tipul ei făcuse riscă să fie pusă pe același plan cu muntenismul ei este, marcat de multă vreme de stigmatele inculturii, ale limbajului de mahala. Istoricii limbii știu însă foarte bine că formele fără -ră- sînt normale, etimologice și au reprezentat multă vreme uzul literar. Desinența -ră- s-a extins, prin analogie, de la persoana a III-a plural a perfectului simplu
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
a Universității "Transilvania" din Brașov, și Camelia Gavrilă, inspector general la Inspectoratul Școlar Județean Iași. Acest complot al doamne-lor (girat totuși de un bărbat, acad. dr. Constantin Ciopraga, președinte de onoare al comisiei) a funcționat infailibil, dând o serioasă lovitură inculturii și prostului-gust, atât de răspândite azi. Nu pot să o uit pe Bianca Maria Marin din Onești, o fetiță din clasa a VI-a, cum s-a apropiat de microfon și a omagiat, în versuri improvizate de ea, orașul care
Tineri frumoși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9697_a_11022]
-
Ei bine, pe absolut nimic, să știi! Ce, tu chiar nu observi deloc? Oriunde privești astăzi în jurul tău, constați cu tristețe că trăim în vremea mediocrității, a lenei, a lipsei de originalitate și - cel mai important - a pasiunii grosolane pentru incultură. În timpurile noastre actuale și foarte decadente, a ști nu mai este nicidecum o valoare în sine, iar cultura generală nu mai este un motiv de mândrie pentru mai nimeni. Și acestea, din păcate, sunt niște lucruri cu care mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
școala românească nu e cultură, ci o falsă învățare superficială, o pseudocultură, care nu e însoțită de un proces de înțelegere și cuprindere mentală. Pseudocultul crede că știe, și nu știe! Pseudocultura e agresivă, arogantă și fictivă, lipsită de temei. Incultura însă e liniștită, nevinovată, de obicei nepericuloasă, ca și prostia, care însă nu doare. Educația familială își îndeplinește tot mai rar rolul celor șapte ani de-acasă, în timp ce mass media vede totul numai în competiție îcel mai bun, mai mare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dactilografa care ne scrie textul. Înțelegeți odată. Nu fiți copii. De fapt pe vremea aceea nici nu era mașină de scris, nici tiparniță, cu toate că foamea de citit era mai mare ca oricând. Nu era nici Casă de Cultură sau de Incultură, cum vreți să-i ziceți în doi peri, nici lecții de partid, iar administratorul se numea vechil, parcă. Așteptați să cânte mai întâi cornul, să-i răspundă alt corn și altul și așteptați mai apoi să intre căprioarele. Doamnă contesă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a durut adînc părerea Măriei Săteanu despre piesa de debut și l-a durut mai mult simțind-o izvorîtă dintr-o agresivitate, ca răspuns la privirea lui, cu rădăcini într-o ignoranță pe care el n-o pune neapărat pe seama inculturii. L-a durut, l-a înfuriat, i-a trecut și a vrut s-o uite pe femeie, dar întîmplarea a făcut ca într-o zi, prin primăvară, într-o duminică însorită, cu strada Parcului plină de lumea ieșită la aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
serviciu; dacă începe iar să se ia de director... Ce dacă a făcut facultatea pe bețe de chibrit?! E un tip destoinic, cinstit, principial..." Să știi un lucru, pe care ai să-l simți, dacă nu l-ai și simțit: incultura nu doare, că spunea Sadoveanu despre prostie dacă ar durea, ai auzi o mulțime de urlete. Incultura, băiete, doare, cînd devine agresivă. De-aceea te iubesc! Băiete, încă două! spune chelnerului care aduce vodca lui Mihai. "Dumnezeule! Cum să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chibrit?! E un tip destoinic, cinstit, principial..." Să știi un lucru, pe care ai să-l simți, dacă nu l-ai și simțit: incultura nu doare, că spunea Sadoveanu despre prostie dacă ar durea, ai auzi o mulțime de urlete. Incultura, băiete, doare, cînd devine agresivă. De-aceea te iubesc! Băiete, încă două! spune chelnerului care aduce vodca lui Mihai. "Dumnezeule! Cum să mă topesc?! gîndește Mihai cu groază. A trecut la declarații de dragoste; nu-i sănătos..." Luați și paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o țărănime bogată întrucât: a) ea reprezintă o piață pentru produsele industriei autohtone, necompetitive pe piața externă; b) asigură aprovizionarea cu produse agroalimentare a orașelor; c) bogată fiind, ea poate plăti impozite ridicate, ce pot fi utilizate pentru finanțarea industrializării. Incultura politică și frica de a părăsi «experiența» sovietică au făcut ca liderii politici de la București să acționeze sub obsesia tezei lui Lenin că mica producție de mărfuri naște «zi de zi, ceas de ceas și în proporție de masă» capitalism
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de sustragere de la munca fizică și, în același timp, de promovare socială: aceea de activist. «Rolul conducător» al partidului îi conferea poziția de îndrumător și supraveghetor al celorlalți, de la întreprindere până la un sector al vieții sociale. Acești țărani, care suplineau incultura cu viclenia, confundată cu inteligența, nu puteau avea - deși pretindeau altora să aibă «nivel ideologic». Marxismul nefiind chiar la îndemâna oricui, Stalin l-a simplificat până la schematizare (patru trăsături ale dialecticii, trei ale materialismului filosofic marxist!), oferind o «summa marxistă» accesibilă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sens lucrurilor pe nume: „La noi, socialismul rămâne puternic ca structură și mentalitate, forțele politice și sociale interesate în menținerea vechilor structuri economice se dovedesc mai tari decât cele care urmăresc schimbarea lor potrivit legilor pieței. [...] Confuzia politico-ideologică grefată pe incultura politică apare atunci când aceeași majoritate cifrică se pronunță în favoarea integrării în NATO și Uniunea Europeană, deși la intrarea în aceste organizații stă scris: numai țări capitaliste. Eu am mai spus că portretul robot al românului fericit este o combinație între dorința
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cine sunt? - Nu. - Și tu? l-am întrebat pe celălalt polițist care stătea mai retras, probabil ca să nu îl atingă răzbunarea mea. - Nu... - Nu pot să cred... N-ați auzit de Tocilescu... Bă, am urlat brusc enervat de prostia și incultura lor, eu sunt cel mai mare compozitor de muzică contemporană din lume, bă! M-au cântat la New York, Londra, Sydney, Paris, Viena, Berlin - și voi n-ați auzit de mine! Eu sunt băiatul lui Schoenberg, bă! Fratele lui Cage! Polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
camerei, pe o pernă de mătase cu fir de aur. 21-22 august 2004 UIMITOAREA AVENTURĂ A LUI GIAN-GIACOMO REPTIGLI Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte pentru incultură, a evadat din pușcărie împușcând 34 de paznici“. Gândacul de Colorado Gian-Giacomo Reptigli, tetraciclist din tată-n fiu, încarcă cu muci mitraliera cu muci și porni la vânătoare. Era cel mai mișto vânător de evadați cu putință: în afară de susnumita mitralieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu știu. - Te cred, spusese respirând pe nas. Pentru că nu-s ale lui. - Ba da... - Nu ale lui Cezar Ivănescu? Avea dreptate. Am recunoscut că da. - Păi, vezi? spusese. Vrei s-o impresionezi pe Miruna și, de fapt, te dă incultura afară din casă... Toți izbuniseră în râs, iar eu mă cam înroșisem probabil. Sau îmi era cald la obraji. Sau eram pur și simplu furios. S-o impresionez cu nume de poeți? Să mă dea incultura afară din casă? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de fapt, te dă incultura afară din casă... Toți izbuniseră în râs, iar eu mă cam înroșisem probabil. Sau îmi era cald la obraji. Sau eram pur și simplu furios. S-o impresionez cu nume de poeți? Să mă dea incultura afară din casă? Pe mine? Pe mine, care îi scrisesem un eseu de șapte pagini despre teatrul lui Eugen Ionescu, iar el luase zece? Hm. Dar ce era să fac? Am râs și eu. Și cu Miruna nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]