146 matches
-
Lîngă tine viață, lîngă tine moarte). Declarîndu-și sufletul "un azil al săracilor", arătîndu-se gata a executa munci umile ("Voi freca podelele mai tîrziu,/ voi coace plăcinte" - Paznicul cel bun), poeta se simte expurgată treptat de ispitirile lumescului, situată în perspectiva indefinibilă a absolutului: "Eu cred că Dumnezeu/ mi-a sortit acest peron/ spre Purgatoriu/ unde se despart rădăcinile/ de florile lor ziliere.// Acum ați venit/ cu microfoanele voastre lustruite/ și-mi cereți "să mă definesc"/ ca și cum sufletul meu/ ar avea început
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
scriitorul român se grăbește să-și publice volume de "opere complete" înainte de a fi ajuns la punctul culminant al creației. Exemplul a doi autori care-mi sunt dragi ca oameni, Bujor Nedelcovici și Mircea Pora, mă înduioșază într-un mod indefinibil. Voi citi, cu siguranță, câteva cărți din "Raftul Denisei", la rivalitate cu cele din "Biblioteca Polirom", girată de tânărul și inspiratul Bogdan Alexandru Stănescu. Cum ar zice un Călinescu al epocii noastre, când cartea a ajuns o marfă la morman
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
în general principiilor logicii deductive, reliefând un mesaj concret, inconfundabil, în lumea muzicii narativitatea este mai curând solidară ideii de câmp, cu varietatea lui de cauze și efecte, de determinări și neprecizări, de continuități și intermitențe, relevând un mesaj abstract, indefinibil. Narativitatea unei opere muzicale se apropie de ceea ce Jean-Paul Sartre numea Abschattungen, adică profiluri, opera neputând fi redusă la o serie finită de manifestări, fiecare din ele conturând un mesaj în continuă schimbare. Profilurile mesajului sonor stau la baza oricărui
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
sau salvarea cuiva de la înec, dar puțini ar reuși să descrie modul cum accede un om simplu la literatură. Eugen Șerbănescu reușește; scenariul său s-ar putea intitula (și) Aventura transformării unui om simplu în scriitor. Dragostea se amestecă, bineînțeles, indefinibil în pedagogia pe care Milena i-o aplică lui Manu. După cum în această pedagogie se amestecă și teroarea, specifică unui regim totalitar. Autorul povestește ce s-a întâmplat în timpul comunismului pe înțelesul celor din Occident. El știe că este nevoie
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
semnul propriu-zis și simbol. Astfel, spre deosebire de semnul propriu-zis, simbolul e un semn special concret, ce evocă, printr-un raport ceva absent sau imposibil de perceput. În limbaj blagian, „el ține parcă totdeauna loc de altceva”. Ceea ce evocă simbolul e ceva indefinibil, ce cunoaște, în diferite receptări ale sale, epifanii repetate. Chiar actul constituirii simbolului și simbolul însuși nu sînt decît aproximări ale unui indeterminat ce cunoaște, astfel, multiple întrupări. Lucrul absent la care trimite simbolul definit de Durand poate fi un
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
care le mărturisesc. Pentru cititorul obișnuit (care nu este preocupat de filiația manuscriselor, de istoria limbii, de complicatele drumuri ale evoluției temelor și simbolurilor), conținutul copiilor făcute cu mâna până către mijlocul secolului al XIX-lea rămâne viu prin frumusețea indefinibilă a imaginilor, a «asemănărilor neasemenea» și prin suflul de vechime pierdută în timp al credințelor.” Cu acest paragraf își începe Cătălina Velculescu studiul său, serioasă aprofundare a unui material care restituie strălucit Bibliotecii Academiei Române transparența și sensul său revelator de
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
deslușită și definită ferm - ea aparține până la urmă unei intuiții instinctive. Dacă Ștefan Stoenescu apreciază că actul critic este pentru Eliot o circumscriere lejeră a obiectului, se poate observa și că rămâne enigmatic, bazat pur și simplu pe simțul critic indefinibil. E o iluzie, oricum, faptul că, printr-o analiză obstinată, critica ar lămuri poezia. Eliot nu se declară în favoarea interpretării, dimpotrivă, spune că un exces în această direcție ar sărăci opera. Faptele sunt importante - cele aduse, lămuritor, de critic, care
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
altă durată, o altă dimensiune, o altă lege divină, presus. * A se cunoaște pe sine, este a începe să-l cunoști pe Creatorul Tău, iubire din Iubire. Uneori am starea unei fericiri fără margini. știu că SUNT și aceasta este indefinibil. Clipa devine etern; străfulgerat, mă cutremur și mă umplu de un mistic extaz. Pur și simplu râd ca un copil etern! Ceea ce intuim, reprezentăm în interior, fără-ndoială va fi și în exterior. Din microcosmosul ființei, corelația duce la macrocosmosul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poetice a dlui Alexandru Lungu, am ales pentru bunul cititor doar câteva propoziții sub semnătura lui Al. Cistelecan: "Sentimentul lumii e unul al prezenței, al unei vecinătăți deopotrivă diafane și impetuoase a misterului, ceea ce creează o relație de intimitate cu indefinibilul și indicibilul. Discursul ia turnura murmurului imnic, lăsând limbajul să se contamineze de aceste influxuri tainice și să exulte în peripeția iluminării. Melancolia e ghidată, ineluctabil, spre reverie căci starea de bază a poetului e una a împărtășirii. Imanența iradiază
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
tradiții (vechi) de patru sute de ani a muzicii umaniste, sfârșitul 'Renașterii', minimalismul reprezentând o ultima suflare, un sfârșit al sfârșitului acesteia. După acest colaps, continuă Meyer, urmează sfârșitul istoriei muzicale: fără orientări principale (mainstreams), fără progresie stilistica, doar o perioadă indefinibila a unei staze fluctuante pe a cărei durată vor apărea mai multe stiluri, artiștii vor avea libertatea de a se deplasa liber între ele, iar criteriul succesului va fi elegantă și nu originalitatea<footnote Robert Fink, pp. 539-540. footnote>. Astfel
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
mi s-a spus că rușii sunt un popor mesianic. Le-am răspuns că nu: rușii sunt un popor numeros cu o obrăznicie mesianică și care au preluat Bizanțul, considerându-se continuatorii strălucirii bizantine. Rușii au un fel de umanitate indefinibilă. Am fost la Moscova și nu pot spune despre ei că sunt individual tirani, deși au practicat tirania. Pe de altă parte, nu cred să fi întâlnit vreun rus care să fie normal; asta nu mi-o pot explica decât
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și tagma celor mulți moralmente căreia îi aparținea Dan Bogdan. Arhitectul făcea silințe să-și rememoreze firea lui de la vârsta echivalentă și nu izbutea. Practic, folosea autoritatea și cunoștințele sumare și obiective asupra epocii juvenile, cu toate astea rămânea ceva indefinibil, ce rezista înțelegerii și voinței sale. Astfel, câinele său Stolț revela sufletul cel mai candid și mai plin de mansuetudine, ochii lui exprimau o abdicare totală în fața voinței stăpânului, și totuși erau momente când Stolț, dând din coadă și lăsîndu-se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și-a adus și el obolul. Spune-mi dacă mă Înșel cumva, dar Cuplul fidel nu e un titlu de-al lui? Îndrăzneț titlu! Așa cum Shakespeare este tot ce poate fi mai intraductibil, dragostea este tot ce poate fi mai indefinibil. — Precum frumusețea Tinei! — Ia spune, era la curent cu povestea animatoarelor dumitale din cafenelele de la Gara de Nord? Am fost și eu acolo, Închipuie-ți. Se poate spune că e o specialitate belgiană, la fel ca Manneken-Pis și midiile! Te masturbează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lăuntrice cu omul, semnele lor exterioare urmează procesul de disoluție. Tulburări analoage trebuie să fi resimțit animalul când a început să se ridice în două labe. Și nu sânt introspecții regresive care ne coboară până la acele îndepărtate neliniști, și amintiri indefinibile care ne apropie de amețelile începutului uman? Tot ce nu este inert trebuie, în grade diferite, să se rezeme. Și cu atât mai mult omul, care nu-și împlinește destinul decât născocindu-și siguranțe și nu-și păstrează poziția decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai poate opri să fii nelimitat tu însuți. Boala: stadiu liric al materiei. Sau poate și mai mult: materie lirică. Nu explici un paradox, precum nu explici un strănutat. De altfel, nu-i paradoxul un strănutat al spiritului? Tristețea-i indefinibilul ce se interpune între mine și viață. Și cum indefinibilul este o aproximație delicată a infinitului... Când ești iubit, suferi mai mult decât când nu ești. Părăsit, te mângâi prin orgoliu; dar ce consolare mai poți născoci în fața unei inimi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
liric al materiei. Sau poate și mai mult: materie lirică. Nu explici un paradox, precum nu explici un strănutat. De altfel, nu-i paradoxul un strănutat al spiritului? Tristețea-i indefinibilul ce se interpune între mine și viață. Și cum indefinibilul este o aproximație delicată a infinitului... Când ești iubit, suferi mai mult decât când nu ești. Părăsit, te mângâi prin orgoliu; dar ce consolare mai poți născoci în fața unei inimi ce ți se deschide? Munții își înșală singurătatea cu vecinătatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Bach și Wagner, aparent fundamental deosebiți, sânt muzicienii care se aseamănă în fond mai mult. Nu ca arhitectură muzicală, ci ca substrat de sensibilitate. Există doi creatori în istoria muzicii care să fi exprimat mai amplu și mai cuprinzător starea indefinibilă a langoarei? Că la întîiul ea-i divină și la al doilea erotică, sau că unul îți condensează tânjirea sufletului într-o construcție sonoră de o absolută rigoare, iar altul își tărăgănește sufletul într-o muzică formal tărăgănată - aceasta nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca un torent irezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent și insesizabil. Închizând ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-un elan torențial, de un farmec indefinibil și de un avânt impetuos, curgând apoi din mine în forme și înălțări de valuri, ca în visurile de înec de o groază voluptuoasă. Am simțit atunci nu numai cum un om poate trăi, în anumite clipe, toată esența misterioasă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
perspectiva istoriei ne prezintă națiunea ca un absolut, chiar dacă o viziune transistorică ne descoperă nimicul ei. Vrând-nevrând, totul, afară de sfințenie, s-a făcut prin națiune. Nu că aceasta le-ar fi dat naștere prin nu știu ce forță creatoare, dar există un indefinibil al apartenenței noastre, care ne integrează în devenire și determină sensul concret al creației. Este un fapt verificat încontinuu că detașarea de națiune duce la ratare. În ce om spiritul a putut câștiga o autonomie atât de sigură, pentru ca dezlipirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Adevărul necunoscutului care trăiește în altă lume ca a noastră. Dintr-un hău al clădirii sumbre, care adăpostește mizeriile celor uitați de noi, cei care ne credem normali, se aude un strigăt animalic care este deîndată acompaniat de alte țipete indefinibile. Justin tresare de parcă ar răspunde la un semnal cunoscut și îl privește în fine pe profesor. Îl privește cu insistență, în adâncul ochilor. Profesorul este ca și paralizat. Nu poate face o mișcare, nu poate rosti o vorbă. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tatăl ei fusese în lagărul de la... parcă Tușino și cu care ținuse legătura mult timp după întoarcere. Reia hârtiile deja triate și caută, caută cu febrilitate. Căutarea nu este zadarnică. Într-un teanc de plicuri legate cu panglică de culori indefinibile, care par să fi fost cândva culorile tricolorului românesc, găsește și unul la care adresa expeditorului, Ovidiu Frunză, este clară : "Comuna Arbore, Județul Rădăuți, Bucovina-România". Conținutul scrisorii, caligrafiată cu grijă pe două pagini de caiet dictando, este anodin, dar orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aș putea să fac diferențieri. Ca și poezia, muzica este o stare de moment, un fel de imobilitate în infinitul dinamic, o dinamică imobilă, sieși îndestulătoare, din care se naște permanent... Dumnezeu știe ce, eu n-am cuvinte să definesc indefinibilul. Când, ascultând Mozart ori Pink Floyd, îți vine să-ți jupoi carnea de pe oase și osânza de pe suflet ca să ajungi la sâmburele ce constituie esența (ta) eternă, la ce bun clasamente sau precizări valorice? De-aia le zic preferințe aleatorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
spune nimic în privința alegerilor între mai multe soluții eficace, ce se disting printr-o repartiție diferită a bunăstării între indivizi. Or, analiza economică este incapabilă de a defini repartiția "bu-nă", exceptînd un criteriu obiectiv de dreptate. Optimul social fiind, deci, indefinibil a priori, s-ar dori căutarea procedurilor democratice de decizie care să reușească agregarea preferințelor indivizilor, pentru a deduce din ele alegerile colective. Dar teoria alegerilor publice demonstrează faptul că nici o procedură democratică nu poate garanta alegeri eficace, stabile și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
e să stea în adânc, în obscuritate și e bine să rămână acolo și să-și facă treaba, adică să mă încarce cu energie. Mai ales că ele, "rădăcinile individualității artistice", după bruma de intuiție pe care o am, sunt indefinibile, prea multe și mereu în transformare. Decât să vorbesc despre rădăcini, prefer să vorbesc despre tulpină și frunziș, despre ce este la vedere. Acestea măcar se pot măsura cât de cât. Și ce constatăm aici, la vedere? Cum ziceam, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un învins de profesie? Cât de neînsemnat este poetul astăzi? Cât de utilă/ inutilă mai este poezia? Vezi tu Adriane, când toți urlă se aude doar cititorul, este singurul care tace când noi toți urlăm! Poezia se spune că este indefinibilă. Cuvântul (cel poetic, desigur) se certifică prin el însuși. Nu permite altcuiva să îl verifice (H.G. Gadamer). Nu aștept elogii la fiecare pas. Artificialul m-ar face să mă/ să îmi suspectez scrisul. O psihoză a demolărilor bântuie literatura română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]