146 matches
-
conduce gesturile altfel de cum intenționează ea să le elibereze. Începând cu acest moment, eul nu se va mai recunoaște, se va pierde, cu un copleșitor sentiment de înjosire și rușine. Rezistența la "slăbiciune" e rezistența la depersonalizare, la invazia iraționalului indefinibil asupra individualului. Femeia și bărbatul vor lupta în primul rând cu ei înșiși, nevrând să se recunoască în acestă parte nou trezită și amenințătoare a personalității lor. Aici apare faimosul a vrea să nu mai vrei, formula prin care Slavici
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de tinerețe despre yoga. A fost nevoie de îndelungă meditație ca să se întrevadă statutul experiențelor spirituale, situarea practicilor magice în scenarii (presupus) coerente, omologarea tehnicilor extazului cu formele gîndirii cursive. Atunci și nici atunci. 5. Drept urmare, și experiența morții apare indefinibilă pentru că îl vizează pe individ ca practicant singular și victimizat. Dacă insul se raportează cu necesitate la un anume grup, nimeni nu aduce asigurări că fiecare în parte parcurge aceeași suită de evenimente inițiatice. De aceea există mai multe mitologii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca să facă zgomot și să escite râs. Ceea ce nu-i tinichea însă e voința de a trăi care o găsim în om, în animal, în plantă, orișiunde și pretutindenea. Această voință nu este ceea ce s-ar numi nemărginită, prin urmare indefinibilă, căci se-nțelege că ce-i fără, fine nu poate fi definit. Ea este numai întotdeuna prezentă, întotdeuna la fața locului, aci, este ca să zic un nunc stans, o prezență eternă. Să vedem acum că se va desfășura foarte clar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
făcut întotdeauna invers, și anume: ceea ce este valabil pentru toată lumea nu-l interesează. Intoleranța și malițiozitatea judecăților de gust, apropiate de fanatism, par mai degrabă pe măsura arbitrariului lor. Cunoscătorii în pictură susțin că valoarea (estetică) a unui tablou este indefinibilă, dar tot ei n-au ezitat niciodată să împartă și să definească, pe un ton ce nu lasă loc de replică, artiștii "buni" și "slabi". Castelli însuși, deși mai dubitativ, se ferește să-i corecteze. Nu doar fiindcă întotdeauna clientul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mediul, ideile și timpul nostru; mediul de creație este istoric, cuprins într-o ambianță, într-un joc între un "înainte" și un "după" de care nu se poate face abstracție numai fiindcă o imagine sau alta ne inspiră un sentiment indefinibil de grație. Și, la fel cum se distingea odinioară natura naturantă de natura naturată, e important să distingem imaginea receptată și imaginea fabricată, extazul și geneza. Nu putem deci nici să respingem timpul linear, nici să-l acceptăm ca atare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe care le primește Moise în întunericul de pe Sinai, se referă la Dumnezeu, iar altele la viața virtuoasă. Esența învățăturii despre Dumnezeu, „coincide cu experiența că Dumnezeu, aflându-Se în întuneric, nu poate fi prins de nici o asemănare, că e indefinibil, ca Cel infinit”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, nn. 51, 51b, 52 în: De vita Moysis ..., col. PSB, vol. 29, pp. 74 75. footnote>. De asemenea, El nu poate fi prins de nici o margine sau vreo imagine, căci „cunoașterea
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
îți amintești? se-ntoarce spre mine cu ochii ei verzi-albaștri, albaștri-verzi de pariziancă, o sută treizeci, mai sunt câteva trepte, americanii au ajuns deja, o sută treizeci și trei, și-n zâmbetul ei citesc, oare?! aceeași nelămurită senzație că ne leagă ceva indefinibil, o sută treizeci și cinci, o sută treizeci și șase, dorința ei de a sări de la al cinsprezecelea etaj?! Degetele delicate răsfirate printre bumbii de metal ai blugilor mei?! O sută patruzeci, o sută patruzeci și unu, cine să știe?! O sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să mai merg. Ai încredere în mine, m-a îndemnat prezența aceea imperceptibilă. Îți spun eu cu siguranță că poți. Încearcă și o să vezi. Soarele e în fața ta, dincolo de pod. Soarele e în urmă... Soarele e înainte, a repetat ființa indefinibilă, fără îndoială... În acel moment, razele de lumină au devenit un joc de culori și scântei, ca o cometă ce se rotea în fața ochilor mei, în jurul meu, încălzindumă încet-încet, cu fiecare secundă. Atenția mi s-a dezmorțit imediat, dezmeticindu-mă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
sufletul materiei fiind adevărata viață, esența flexibilă a încremenirii iluzorii a aspectului exterior al lucrurilor... mișcarea, înnoirea, creația, revelația, inspirația, progresul, evoluția, înălțarea, acestea ar fi aspecte ale fluxului vieții imateriale, spirituale, invizibile dar atotputernice și definitorii pentru ceea ce este indefinibil și adevărat din noi: lumina... Atunci dacă eu învăț mereu înseamnă că mereu cresc, fiind parte din arborele universal, care crește pentru că eu înțeleg mai mult și acumulez conștiință pozitivă? Atunci eu aș fi tu și tu ai fi eu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se limpezească în lumina sa... Astfel, aparențele se vor estompa în esențe și înțelegerea va apărea implicit, amplificând strălucirea arborelui universal... E important să credem și să avem încredere în ceva mai mult, pentru că doar astfel ne îndreptăm spre esențialul indefinibil al devenirii absolutului... Esențialul indefinibil Așa cum arborele este infinit, așa cum orice familie are mamă, tată, copii și strămoși, la fel și familia spirituală a prezenței divine ar trebui să implice multiplicarea, o latură feminină, o latură masculină și o ascendență
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Astfel, aparențele se vor estompa în esențe și înțelegerea va apărea implicit, amplificând strălucirea arborelui universal... E important să credem și să avem încredere în ceva mai mult, pentru că doar astfel ne îndreptăm spre esențialul indefinibil al devenirii absolutului... Esențialul indefinibil Așa cum arborele este infinit, așa cum orice familie are mamă, tată, copii și strămoși, la fel și familia spirituală a prezenței divine ar trebui să implice multiplicarea, o latură feminină, o latură masculină și o ascendență și descendență la infinit...dacă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
dacă este sigur că oricum nu vom rămâne decât esențialul luminos care ar ajunge parte din arborele universal, unde nu există nici timp, nici separare spațială, ci doar A FI, infinit și perfect?... Expansiunea vieții implică mereu accesul la progres indefinibil. Este bine să fim pozitivi și să apreciem viața acum, pentru că absolutul și perfecțiunea nu au definiții exacte în viitor. Ceea ce este absolut nu se poate împărți în subdiviziuni fără a nu mai fi întreg. Arborele este universal pentru că este
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pozitivi și să apreciem viața acum, pentru că absolutul și perfecțiunea nu au definiții exacte în viitor. Ceea ce este absolut nu se poate împărți în subdiviziuni fără a nu mai fi întreg. Arborele este universal pentru că este pur și simplu... esențial, indefinibil... Asta trebuie să învățăm... Învățăceii Cine sunt învățăceii? Învățăceii suntem chiar noi... A învăța înseamnă a crește. Viața este o nelimitată posibilitate de a înțelege mereu mai mult. Ramurile arborelui universal cresc înspre infinit și acumulează lumină care aleargă precum
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
o carte, pe coperta căreia scrie, cu litere mai mari decât ar fi fost necesar, „roman“. Închei Însă lectura acestei cărți și te Întrebi: am citit, oare, Într-adevăr, un roman? Știi că romanul a devenit de multișor un gen indefinibil și că orice poate fi numit așa (chiar și o carte de versuri a lui Florin Mugur), știi că romanul este balena albă a literaturii moderne, un Moby Dick care fascinează exact În măsura În care reușește să impună ideea (mitul?) că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vatră stinsă. Vulcanul și-a consumat incendiul și nu mai rămân decât căldura și lava care i se agită la suprafață, și după ce totul va fi înghețat și lucrurile se vor fi împlinit, nu va mai rămâne nimic - o amintire indefinibilă ca despre ceva ce-ar fi putut fi și n-a fost -, amintirea mijloacelor ce ar fi putut fi folosite pentru fericire și care s-au pierdut în inerția dorințelor titanice respinse din interior fără a fi putut nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
luptă corp la corp, contraatac, retragere, orice mișcare legată de război îi era familiară. El a găsit breșa, a scăpat, chiar dacă rănit; pe ăsta te poți baza. Cu piciorul de lemn întins, ședea lângă mine și fuma pipă. O chestie indefinibilă, înrudită de departe cu tutunul. Arăta de parcă nu ar fi supraviețuit numai războiului ăstuia, ci, după cel de treizeci de ani, și celui de șapte: un tip atemporal. Boneta militară o avea trasă pe ceafă. Și a intrat în vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ai venit în vis pentru că ți-a fost iar milă de mine, șoptesc eu, dezamăgită, strângându-l incredulă de mână. (De ce, atunci, simt atât de palpabilă atingerea lui? Mâna lui e rece și totuși simt că-mi transmite o căldură indefinibilă.) Marea e doar o iluzie, știu asta din visele trecute! — Vrei să vezi că nu e un vis? mă întrebi tu cu un glas grav. Te întorci spre mine și mă privești în ochi. îți așezi mâinile pe umerii mei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din ce în ce mai sus, spre un nor alburiu, ușor zumzăitor. Edo plutește nemișcat, pășind lin prin aer, așa cum a pășit prin mare. Se întoarce cu totul spre mine și-mi întinde mâna. îi simt iar atingerea, incredibil de palpabilă, rece și totuși indefinibil caldă. Nu mai dau din mâini. Mă las trasă de Edo, din ce în ce mai sus, simt materialitatea aerului pe care îl străbatem amândoi și simt, cu o exaltare de nedescris, imaterialitatea pufoasă, precum o spinare alburie de inorog, a norului pe care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Iar de mine se lipi un individ care părea să fie un famen, cu un ten de adolescent și păr albit la tâmple, ai fi zis simpatic și inocent, dacă gura și ochii nu te-ar fi izbit prin ceva indefinibil murdar și care, de îndată și fără introducere, ca și când ne-am fi cunoscut de mulți ani, începu să-mi facă, vorbind tare, și cu o pasiune rece și indiferentă, teoria șobolanului. Aflai astfel în timpul drumului (după ce mai întîi ne oprirăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sens logic, delimitat. Dar cand imaginația funcționează în chip creator datorită "stimulului" atributelor estetice, care nu sunt forme ce aparțin "hipotipozei" conceptului (hipotipoza în înțelesul kantian de "expunere, sujectio sub adspectum"), ci care provoacă, în condiția lor de reprezentări adiacente, indefinibilul reprezentării principale, se produce o asemenea profuziune de gânduri, încât nici o expresie nu le mai poate cuprinde. Nu spun mult, în precaritatea lor de conținut, aceste rânduri, dar sunt suficiente că repere de cercetare. Toți operăm, între anumite limite de
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
zadarnice ce nu ține cont de preocupările vitale ale conștiinței? Rațiunea nu sesizează exigențele existenței. Descartes se minunează de simplitatea principiilor în fața cărora gîndește că poate dobîndi o anume siguranță. Pascal este pesimist. Principiile sunt prin natura lor tulburi, nelămurite, indefinibile. De unde trebuie conchisă imposibilitatea de a cunoaște vreodată în mod veritabil, în timp ce Descartes se pretindea satisfăcut de aceste principii indefinibile.) Adăugăm că însuși discursul de care se servește Descartes este un obstacol, pentru că există în mod necesar o prăpastie între
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
principiilor în fața cărora gîndește că poate dobîndi o anume siguranță. Pascal este pesimist. Principiile sunt prin natura lor tulburi, nelămurite, indefinibile. De unde trebuie conchisă imposibilitatea de a cunoaște vreodată în mod veritabil, în timp ce Descartes se pretindea satisfăcut de aceste principii indefinibile.) Adăugăm că însuși discursul de care se servește Descartes este un obstacol, pentru că există în mod necesar o prăpastie între limbaj și ființă. Căci, vroind să apropiem ființa prin intermediul limbajului, comitem absurditatea de a enunța propoziții pur tautologice, „angajînd cuvîntul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ce nu are o existență spațio-temporală. În această situație avem de-a face cu un paradox deoarece arta este creată sau produsă, în timp ce entitățile abstracte nu pot fi create. Arta, împreună cu produsele sale, rămâne un concept deschis și prin urmare indefinibil 12, dar într-o permanentă relație de mediere între intelect și senzație. Pentru că nu orice obiect poate fi considerat artă înseamnă că avem nevoie de un sistem axiologic pentru a reuși să delimităm obiectele obișnuite de obiectele de artă. Acest
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imaginată și care, atrage după sine orice formă de extensie a conceptului prim pentru a acoperi ideea de creație sau care, pentru a nu limita imaginația, creează un nou concept atunci când limitele conceptului prim sunt depășite: toate conceptele deschise sunt indefinibile, de exemplu, arta este indefinibilă (Weitz, Open Concept Argument). De aceea, pentru cei mai mulți sceptici, definiția artei în mod tradițional implică o confuzie conceptuală. Dacă încercăm o analiză distinctivă pentru toate tipurile de artă vom observa că nu au o natură
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sine orice formă de extensie a conceptului prim pentru a acoperi ideea de creație sau care, pentru a nu limita imaginația, creează un nou concept atunci când limitele conceptului prim sunt depășite: toate conceptele deschise sunt indefinibile, de exemplu, arta este indefinibilă (Weitz, Open Concept Argument). De aceea, pentru cei mai mulți sceptici, definiția artei în mod tradițional implică o confuzie conceptuală. Dacă încercăm o analiză distinctivă pentru toate tipurile de artă vom observa că nu au o natură comună și, astfel, nu putem
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]