364 matches
-
etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în permanență străbătut de o umbră de luciditate. Fiecare dintre textele intitulate Ars amatoria (inspirate, de bună seamă, din indelebilul model al lui Tong Hsuan) este un capitol dintr-un tratat de ars amandi centrat pe nevoia de a găsi un principiu antagonic disperării ontologice, revoltei generalizate sau spleen-ului august. Modalitatea este, și aici, scindarea lucidă între stări contrastante
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceremonial curtenitor, din care nu lipsește nici recuzita specifică (roza și crinul, "o pasăre numită vierme" și "corbii puri", vaporii și "leșurile de petale", orga și "danțul funerar", "dangătul fioros" și "dragele/ mume sarcofagele" etc. etc.), nici atmosfera intens erotizată, indelebilă, și nici retorica, excesiv ornamentată în numele unui ideal barochist. Altfel spus, un arsenal complicat de mijloace de cucerire și simultan de protejare a obiectului erotic de invazia oricăror semne ale derizoriului. Cântărețul profund al erosului, inclusiv în momentele în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a "originilor", la care ar fi aduse să compară o operă sau un autor; el este mult mai vast și la cu totul alt nivel, acel câmp în care se efectuează ceea ce Sollers a numit, superb și într-un mod indelebil, (...) traversarea scriiturii: e textul în măsura în care traversează și este traversat] (Roland Barthes "Réponses", în Tel Quel, nr. 47/1971, Paris: Éd. du Seuil, p.101). 52 Michael Riffaterre "L'intertexte inconnu", Littérature, nr. 41, februarie, 1981, p.4. 53 Smaranda Vultur
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aparent inexpugnabilă a primului roman cantemirian și spre mustoasa țesătură "eroicomică" a Țiganiadei lui Ion Budai-Deleanu. Doamna Elvira Sorohan ne-a făcut, cu o strictețe pe care o dă doar responsabilitatea actului modelator, să înțelegem și să prețuim dicțiunea, marca indelebilă a autorului, în aceeași măsură cu fenomenul ancorat în istoria culturală prin care se naște literatura română. Dincolo de condiția scriptică particulară, de finalitatea istoriografică, de existența "întâmplătoare" sau, dimpotrivă, cultivată și livrescă a efectelor estetice, Cronicile ne-au apărut, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
numai asupra calității generice a textului, ci și asupra construirii atmosferei. Definită, în enciclopedia editată de Jack Sullivan, drept "unitate a stilului și a sensibilității, care evocă o dispoziție, un mediu sau un gând puternic" (1986: 15), atmosfera este marca indelebilă a vocii auctoriale, semnătura însăși a artistului. Pentru a se impune în ochii lectorului ca înspăimântătoare, atmosfera trebuie să degajeze o stare de încordare periculoasă cu un minimum de elemente exterioare. Unul dintre cei mai influenți muzicieni ai terorii, Iannis
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
arhidiscutata proză scurtă Nasul (publicată în 1835). * * * Prosper Mérimée31, autor al renumitei proze Carmen, care stă la baza operei omonime a lui Bizet, este un strălucit reprezentant continental al prozei terorii. Contribuția sa la dezvoltarea tipului de povestire supranaturală este indelebilă. Două sunt capodoperele sale: La Vénus d'Ille (1837) și Lokis (1869). Prima povestire are în prim-plan scenariul însuflețirii pygmalioniene a unei vechi statui a zeiței iubirii, care învie în noaptea nunții eroului, provocând o adevărată tragedie. Ca și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și Panaitescu). Nici unul dintre ei nu are curajul să-și mărturisească deschis frica, însă fiecare caută, instinctiv, compania celorlalți. În sfârșit, capitolul subsecvent narează o nouă incursiune a Christinei în dormitorul lui Egor; prezența moartei este identificabilă grație amprentei olfactive indelebile: "O putea vedea întreagă pe Christina și nici o tresărire a feței sale de ceară nu-i scăpa. Mirosul de violete se răspândise acum în toată odaia". Scena erotică subsecventă, de voyeurism consumat în penumbră, nu este lipsită de concupiscență otrăvită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acest sens, susținând dezvoltarea acestei ramuri și a unei școli și se vede alături de Brâncuși în avangarda artei românești, inițiatoare a unui sector artistic nou. Mina Byk Wepper este un caz interesant al postsimbolismului românesc, faza sa simbolistă purtând amprenta indelebilă a profesoarei de la Școala de Belle Arte, Cecilia Cuțescu-Storck. Simbolismul gauguinizant al Ceciliei Cuțescu-Storck cu influențe prerafaelite mai ales din direcția unui Burne-Jones devine manierism, un simbolism mimetic la tânăra sa elevă, care pictează panouri decorative a căror similitudine cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revivalul bizantin va căuta modernitatea în direcția opusă, a recuperării artei bizantine în contextul artei moderne tocmai în vederea sublinierii mărcilor identitare ale unei arte naționale. În monografía consacrată culturii Art Nouveau, Stephen Escritt decela cinci surse de inspirație care marchează indelebil Art Nouveau-ul. Putem observa că o parte dintre ele corespund unor forme de revival în contextul modernității a unor stiluri istoricizate: "Cinci surse de inspirație au fost deosebit de importante pentru Art Nouveau: Rococo-ul și revival-urile sale din secolul XIX
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
au curburile grațioase ale moliciunii levantine și abandonului senzual pe care îl regăsim în tablourile cu subiect oriental, în special cele înfățișând haremuri sau scene de orgie. Universul basmului, în expresia pe care i-o conferă viziunea loghiană, poartă amprenta indelebilă a unei feminități enigmatice, a unei senzualități latente, a unei grații coregrafiate minuțios, de care se contaminează și puținele personaje masculine, cum este bărbatul din prim planul tabloului, care poartă flori galbene în păr și o brățară aurie pe un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
insuportabil, o schizoidie dureroasă încifrată în imaginarul eminescian printr-o narcisică resorbție într-o unitate primordială. În acest caz, putem interpreta cele două sculpturi ale lui Filip Marin prin prisma acestei dinamici dualiste de reflex simbolist, care imprimă un relief indelebil construcției operei. Figura eminesciană care încearcă să se smulgă blocului inform suportă și atracția inversă către amorf, către increat. În schimb, Oscar Han este acuzat de a fi stilizat portretul acestuia întruchipat de masca luată de Filip Marin, a cărei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1910, când și-a deschis porțile muzeul Simu, și precum Kalinderu, care a achiziționat Sărutul, în 1906). Gustul pentru academismul istorist și tematica romantico-simbolistă formau ambianța artistică de tip eclectic, cultivată de Carmen Sylva. Însă sensibilitatea simbolistă va fi marcată indelebil prin interesul reginei Maria pentru arta lui Rodin, aceasta achiziționând un exemplar al statuii Vârsta de bronz în 1923, și o altă lucrare intitulată Hanako. Așa cum remarca Ioana Beldiman, dincolo de reacția pozitivă la sensibilitatea simbolistă pe care o analizează cu privire la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
XIX și începutul secolului XX. Toate aceste studii și albume își așteaptă cercetătorul, o teză de doctorat cu acest subiect ar evidenția ceea ce am încercat să pun în evidență, existența unui întreg continent uitat, a unei sensibilități care a modelat indelebil o fază a modernității românești în artele plastice înainte de apariția avangardelor. Așa cum literatura română este de neconceput fără cele câteva generații simboliste, de la cea adunată în jurul cenaclului macedonskian la cercul minulescian și ulterior la singularul Bacovia, și arta plastică nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vizuală elementară. 3. viziunea triplă: codificarea și decodificarea artistică, bazată pe exercițiul imaginației și/sau al inspirației. 4. viziunea cvadrupla: extazul religios, tranșă extatica, aptă, simultan, de a cuprinde și de a depăși esență tuturor stadiilor precedente, indusă de prezență indelebila a elementului sacru sau divin. Înainte de a trece la exegeza cvadripartita din secțiunea următoare, trebuie să mă opresc, rapid, asupra contextului în care Blake își expune concepția asupra celor patru tipuri de viziuni. Este vorba, măi concret, despre o scrisoare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nec Iovis ira nec ignis nec poterit ferrum nec edax abolere vetustas. cum volet, illa dies, quae nil nisi corporis huius ius habet, incerti spatium mihi finiat aevi:463 parte tamen meliore mei super alta perennis astra ferar, nomenque erit indelebile nostrum, quaque patet domitis Romana potentia terris, ore legar populi, perque omnia saecula fama, si quid habent veri vatum prefagia, vivam.464 Și aici sunt tentat să adaug un alt pasaj, extras dintr-o scrisoare adresată unui dușman acum, după
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cea monahală, au scos la iveală un personaj incomod, imprevizibil, oripilat de convenții, gata oricând de ofensivă. Fără îndoială că episodul claustrării voluntare într-un spațiu mult prea coercitiv pentru un spirit independent precum cel arghezian va constitui o experiență indelebilă și va fi intens exploatat, nu doar de poetul Arghezi, ci și de gazetarul iconoclast a cărui campanie antisinodală îl desemnează drept cel mai înverșunat pamfletar al timpului. Tânărul ieromonah va fi profund decepționat de oamenii și atmosfera din viața
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
socială poate fi judecată în conformitate cu adevărul, ci și prezumția că "acest loc este cel al unei științe, comparabile cu cea a lui Euclid pentru geometrie și cu cea a lui Galilei și Newton pentru fizică și cosmologie"134. Desigur, fiind indelebil legată de analiza realității sociale, ideologia rămâne prezentă în sfera științelor care construiesc teorii asupra acestei realități. Recunoaștem însă în cazul ideologiei și o acută latură acțională, care se insinuează în câmpul praxisului politico-social: "Fenomenul ideologic apare în toată originalitatea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai multe niveluri în construcția conceptuală a realității sociale: un nivel care trimite spre o deschidere naturală către ordinea socială, un nivel al obiectivării ordinii sociale și unul al închiderii față de lume, care presupune interiorizarea ordinii sociale. De aici, concluzia indelebilă este aceea că "(...) relația dintre om, producătorul, și lumea socială, produsul lui, este și rămâne o relație dialectică. Adică, omul (nu izolat, desigur, ci aflat în colectivitatea lui) și lumea sa socială interacționează mutual. Produsul acționează asupra producătorului său. Exteriorizarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de avansul științei și tehnologiei și care arată că, acum, principala solicitare este cu privire la contemporaneitate, o perioadă legată de ceea ce poate fi numit postmodernitatea emergentă"492. Ce se întâmplă însă cu ideologia, odată cu apariția acestei lumi, din moment ce conceptul este unul indelebil "încastrat" în gândirea modernă? Un argument în plus pentru ideea avansată mai sus, referitoare la capacitatea epistemologică a ideologiei de a răspunde la provocarea postmodernității chiar din interiorul acesteia, vine din zona acelor teoreticieni care susțin că este posibilă o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
relațiile cele mai încordate le-a avut cu Kaiserul Germaniei. Eduard VII a fost cel de-al treilea și ultimul suveran britanic care a denumit o epocă: "epoca eduardiană", sincronă cu "La Belle Époque", și care și-a pus amprenta indelebilă asupra arhitecturii, artelor, muzicii și literaturii (→). Memoria lui dăinuie în numele cîtorva școli din Anglia, dintre care cele cu reputația cea mai bună sînt King Edward VII Upper School din Melton Mowbray, comitatul Leicestershire, și King Edward School din Birmingham. Numele
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
was terrified of my father, my father was terrified of his mother, and I am going to be damned sure my children are terrified of me. În schimb, cu fetele, nepoatele și nurorile sale era pîinea lui Dumnezeu. O pată indelebilă pe blazonul familiei regale britanice rămîne atitudinea impardonabilă în fața istoriei a regelui George V față de soarta vărului său primar Nicolae (cousin Nicky, cu care semăna leit, ca și cum cei doi ar fi fost gemeni univitelini) și a familiei imperiale ruse. Se
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
spune cu privire la manuscrisele pe care le-am transcris, căci Editura Șpalteta tocmai le-a oferit domeniului public. Idila rurală dintre Pofticica și Polichinelle, vicisitudinile Moscardei și necazurile de care a dat doctorul Ox În căutarea pietrei filosofale s-au alăturat indelebil celui mai actualizat corpus al literelor din Río de la Plata, chiar dacă vreun Aristarh a avut câte ceva de obiectat Împotriva prețiozității stilului și a excesului de acrostihuri și digresiuni. În pofida virtuților pe care critica cea mai exigentă a revistei Marș le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
excepție? Dar, cum spectacolul total de astăzi este mai interactiv decât oricând, iar unii protagoniști joacă în cel mai curat stil traseist, suntem, iată, siliți să compunem noi partituri, poate prea sofisticate pentru experiența de care dispunem, dar de o indelebilă necesitate lăuntrică. Un gest pe care nu l-am face dacă numai noi am fi jigniți, umiliți etc., dar jignită și umilită este însăși muzica românească. Nu de azi, de ieri, și nici doar uneori și involuntar. Ci, cu o
Consternare si îngrijorare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/83510_a_84835]
-
înspre altare stinse. Preluînd cuplul de noțiuni din titulatura expoziției, Clipa, prezentul, iluminează curajos Mileniile, - și gustul artistului, capabil de austeritatea abstracției, nu-și refuză nici aspra bucurie a concretului, în multiplele lui manifestări, în pregnanța volumetrică a atîtor semne indelebile din orizontul Orașului. Un elogiu tardiv al Romei, rostit în atmosfera de restriște a veacului V, de către un poet, Rutilius Namatianus, ce se întorcea în Gallia Narbonensis, lansa totuși, oricît de împovărat, acest adevăr de neclintit, această jubilantă aserțiune: ŤTu
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
avea rădăcini profunde. De fapt, încăpățînarea cu care evita să apară în public, refuzînd mereu să se manifeste în vreo împrejurare oficială, încăpățînarea aceasta nu pornea din timiditate sau din modestie, ci din ceva mult mai adînc: dintr-un sentiment indelebil al ratării proprii, din certitudinea că viața lui fusese un eșec. Cînd intuiești că de cariera ta profesorală s-a ales praful - iar Dragomir era anume înzestrat pentru a fi profesor universitar - toate surogatele menite a-ți îndulci ratarea, de la
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]