366 matches
-
Ingarden au stimulat puternic naratologia și i-au oferit acesteia cîteva concepte importante. Dintre acestea, conceptul de "zone de indeterminare"356, care a fost preluat de estetica receptării 357, este deosebit de relevant în contextul nostru, deoarece personajele-narator generează zone de indeterminare de diferite tipuri și cu o frecvență diferită de personajele-reflector358. Cu ajutorul opoziției narator-reflector, această teză poate fi formulată acum mai precis. Ingarden însuși a pus problema dacă numărul zonelor de indeterminare este dependent de forma unei opere literare, însă nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
relevant în contextul nostru, deoarece personajele-narator generează zone de indeterminare de diferite tipuri și cu o frecvență diferită de personajele-reflector358. Cu ajutorul opoziției narator-reflector, această teză poate fi formulată acum mai precis. Ingarden însuși a pus problema dacă numărul zonelor de indeterminare este dependent de forma unei opere literare, însă nu a ajuns la o concluzie. Cu siguranță, nu este o coincidență faptul că Ingarden, în sugestia sa legată de continuarea cercetării, menționează două perechi de romancieri, în interiorul cărora unul arată o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Prin intermediul unei perspective intens focalizate a personajului-reflector, selectarea realității ficționale este izolată și pusă în lumină într-un mod în care toate detaliile importante pentru personajul-reflector devin vizibile. În afara acestui sector se află oricum negură și incertitudine, o zonă de indeterminare, pe care cititorul o poate pătrunde doar pe alocuri, trăgînd concluzii din sectorul iluminat. Acestui mod de prezentare îi lipsește autoritatea puternică ce l-ar putea informa pe cititor cu privire la existența unor lucruri relevante pentru evenimentele prezentate în afara sectorului realității
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lipsește autoritatea puternică ce l-ar putea informa pe cititor cu privire la existența unor lucruri relevante pentru evenimentele prezentate în afara sectorului realității ficționale iluminate de percepția personajului-reflector. Astfel cititorul este la mila personajului-reflector și a cunoașterii și experienței sale limitate existențial. Indeterminarea nu e aici o problemă de comunicare, așa cum se întîmplă în cazul personajului-narator, ci este experimentată ca o condiție a existenței personajului ficțional. Modul narativ al personajului-narator (telling) tinde spre un rezumat conceptual al evenimentului concret sub forma unei relatări
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
au fost reduse sau abstractizate, exact în forma în care sînt trăite și percepute de către acest personaj. Prin urmare, aceste două moduri narative îi oferă cititorului două aspecte diferite ale povestirii 360. Modul în care este realizată concretizarea zonelor de indeterminare de către cititor și în care sînt actualizate aspectele prezentate în text, afectate sau determinate în întregime de aceste diferențe, este un lucru binecunoscut. Opoziția personaj-narator personaj-reflector poate sugera o nouă abordare a cercetării acestei probleme. Prezența personajului-narator atrage întotdeauna atenția
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
explicare a selecției unui sector specific al realității reprezentate. Oricum, aceasta nu-i dă cititorului nici o garanție că un lucru sau un eveniment din afara sectorului înregistrat al lumii reprezentate nu ar putea fi important pentru povestire. Prin urmare, zonele de indeterminare de la capătul sectorului realității ficționale iluminate de un personaj-reflector au cîteodată o natură amenințătoare sau cel puțin nefavorabilă: Spațiul din afara sectorului iluminat de conurile de lumină ale conștiinței unui personaj dintr-un roman este un spațiu gol în care pot
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
bine prin transpunerea axei narator-reflector a cercului tipologic. Transpunerea versiunii originale (persoana întîi) într-o situație narativă personală și transformarea personajului principal K. dintr-un personaj-narator într-un personaj-reflector are ca rezultat, printre multe altele, o restructurare a zonelor de indeterminare care subliniază tendința generală a acestui roman de a prezenta amenințarea fără nume a fatalității 363. 6.3. Personajul-narator și personajul-reflector la începutul narațiunii [...] pronumele este una dintre măștile cele mai înfricoșătoare inventate de om. (John Fowles, Iubita locotenentului francez
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
164, 178, 181, 201-205, 339 distribuția reprezentării viziunilor din interior, 206 prezentare nemediată a lumii interioare, 202-205 refuz, 181, 202 v. și viziune din afară voice over, 118, 141-142 vorbire directă simulată, 207 vorbirea personajelor vorbirea naratorului, 284-291 zone de indeterminare, 185-186, 202, 247, 233-237, 255, 341 concretizare, 185, 192 și mod, 233-237 Index al autorilor și al operelor Allot, Miriam, 139 Anderegg, Johannes, 27, 37, 52, 91, 99, 108, 110, 220-222, 233, 253, 255, 295 Anderson, Sherwood, 241-242 Aquin, H.
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Cid Hamete Benengeli, Tristram Shandy, "eul" din Middlemarch și pe Strether", Rhetoric, 149-150. G. Genette, în Narrative Discourse, 188, critică această clasificare a lui Strether. 354 Booth, Rhetoric, 152-153. 355 Ibid., 164. 356 Pentru o discuție referitoare la zonele de indeterminare, vezi mai ales Ingarden, Das literarische Kunstwerk, 261 ș.u., precum și Vom Erkennen des literarischen Kunstwerks, 12, 49 ș.u., 250 ș.u., 300-301, 409 ș.u. 357 Vezi Rainer Warning (ed.), Rezeptionsästhetik. Theorie und Praxis, München, 1975, unde este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Kunstwerk, 261 ș.u., precum și Vom Erkennen des literarischen Kunstwerks, 12, 49 ș.u., 250 ș.u., 300-301, 409 ș.u. 357 Vezi Rainer Warning (ed.), Rezeptionsästhetik. Theorie und Praxis, München, 1975, unde este publicat și capitolul despre zonele de indeterminare din cartea lui Ingarden Vom Erkennen des literarischen Kunstwerks: "Konkretisation und Rekonstruktion", 42-70. 358 Am descris acest fenomen într-un articol publicat anterior care făcea referire la situația narativă la persoana întîi și la situația narativă la persoana a treia
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
finalizându-și studiul tot prin modelare statistică. Abundența de date utilizate și caracterul sofisticat al tehnicilor statistice folosite au produs totuși rezultate paradoxale, neașteptate, nereușind să tranșeze problema. Concluzia fundamentală este că, indiferent de nivelul de analiză ales (variabilă etc.), indeterminarea e mai importantă decât determinarea. Jencks stabilește câteva corelații: R (nivel de instrucție × statut) = 0,65; R (IQ × statut) = 0,5; R (origine × statut) = 0,5. Statistic, aceste corelații sunt puternice. Dar, ca orice corelații, ele nu ne indică direcția
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mai pot face separația bunurilor. SÎnt Îmbibat tot de teoriile altora, Îndopat de cărți, saturat de articole, Îngrășat cu vorbe și cu imagini. SÎnt fiu al culturii și al celorlalți oameni, deși aș vrea să fiu numai eu Însumi. Această indeterminare mă roade: aș vrea să știu ce anume sînt, care e contribuția mea personală la tot ce-am făcut. Aș vrea să fac daruri celorlalți oameni, după ce i-am furat; aș vrea să adaug și eu ceva la civilizația care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de demonstrațiile poststructuraliste, după care lumea este un simplu construct lingvistic și social, pierde Încrederea criticilor, sub influența teoriilor științifice actuale, care nu mai ascultă de pozitivismul raționalist de tip umanist, ci alcătuiesc un Întreg sistem de ficțiuni ale haosului, indeterminării și ambiguității. Importanța teoriilor lecturii nu Încetează să crească, fapt explicabil prin marea lor permisivitate teoretică, acestea descoperindu-și compatibilități atât cu subiectul liber (angajat În lectură, creativ, purtător de intenție și conștiință de sine, interpretativ), cât și cu subiectul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fizicienii de astăzi pot recunoaște și afirma unul din următoarele modele și principii cosmologice: modelul antropic (susținut de adepții teoriei relativității care acceptă și modificarea sistemului În funcție de observator), modelul cuantic convențional (care afirmă interdependența dintre observator și sistem, precum și principiul indeterminării, Într-un univers postnewtonian) sau modelul cuantic relațional (acesta din urmă testând posibilitățile de extindere a teoriei cuantice spre o teorie gravitațională). Ca și În teoriile ficțiunii, În cosmologie este nevoie de o nouă formă de logică, bazată pe indecidabile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Spre exemplu, teoria haosului și a punctului catastrofic, Împrumutate din discursul științelor, sunt preluate În poststructuralism Într-o accepție total opusă accepției lor originale. Dacă științele contemporane se folosesc de aceste două teorii pentru a deduce, după un principiu al indeterminării, o anumită evoluție a faptelor, deci În sens finalmente constructiv, teoria literară poststructuralistă folosește aceleași mijloace pentru a afirma că nici o cunoaștere nu este posibilă, deci Într-un sens deconstructiv. Cititorul atent al teoriilor de esență poststructuralistă nu poate trece
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
construiește o baterie de concepte care, toate, susțin această nouă epistemă. Mă gândesc În primul rând la conceptul de observator implicat, care este solidar cu cel de cercetare participativă și de implicare a subiectului În obiect, derivând din teoremele de indeterminare ale lui Heisenberg. Un altul este cel de forme diferite de organizare a conștiinței, care mă duce la ideea de stări alterate de conștiință, ca metode alternative de explorare a realității și nu doar ca simple iluzii sau halucinații. În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
precădere de către studiile dialogice: (1) centralitatea discursului - cu sublinerea limbajului ca sistem care este central în procesele de construcție socială; (2) fragmentarea identităților - demonstrată de problema autonomiei și autodeterminării individului ca origine a înțelesului; (3) critica filosofiei prezentului - focalizată pe indeterminarea obiectelor și natura construită a oamenilor și realității; Tabelul 2. Caracteristicile prototipurilor discursive (adaptare după Stanley Deetz) Conjugând diverse accente ale teoriilor comunicării, analiza organizațională ajunge la un instrument util de lucru; astfel, analizele discursului în organizații relevă opt elemente
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
didactic are caracteristici proprii. Utilizează limbajul obișnuit, vocabularul, structurile gramaticale, modul uzual de expunere pentru că va recurge la noțiunile de transmis cu ajutorul acestora. Dacă se are în vedere că cele mai multe dintre noțiuni au multiple semnificații, atunci vom recunoaște o relativă indeterminare a limbajului didactic. Această relativă libertate poate fi înțeleasă în sensul ei pozitiv, favorizând gândirea și formularea exprimării potrivite, dar poate deveni și obstacol când se transmit cunoștințe noi. În comunicarea didactică trebuie să fim preciși și expresivi, în același
Comunicarea didactică. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotenstain Solo, Ursachi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1174]
-
pe explorarea pur literară a discursului care desfășoară aceste idei. Insolitul nu este cultivat ca insolit, ci luat ca punct pentru un realism reflexiv al nefamiliarului. Contururile lumilor din Marilyn Monroe pe o curbă închisă sunt livrate nu o dată cu multe indeterminări și ambiguități, o receptare au ralenti, îngreunată de structura vagă și de progresia nonlineară, focalizată pe stil și pe secvență, iar nu pe partea de divertisment/ acțiune. Nuvela amplă care dă titlul culegerii, cea mai cunoscută a autorului, speculează confuzia
UNGUREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
Suferința/ Și raze-mi curg prin pori cântând/ Frate arbor, tată râu,/ Măicuță pasăre,// Văd peștera în care-am plâns/ Și lespedea către hotarul lacrimei cu adevărat”. Pe de alta, geometria aseptică, opalinul tenebros, tentativele de torsionare a sintaxei și indeterminarea ostentativă: „Trupul lui Arhimede suna/ Un număr necunoscut/ Înota în palma zeului Ra/ Prin lacrima ce l-a născut// Plutea? (Oceanul nins/ De geamăt înecații-și cere)/ O, trupul său învins/ Evaporat de durere!// Maree statornică-n har,/ Trupul rămâne
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
și locurile „pierdute” ale operelor. Or, în aceste condiții e previzibil că în sfera de interes a exegetului vor intra cu precădere genurile mai apăsat referențiale (îndeosebi proza, dar și memorialistica sau publicistica) și doar în subsidiar acelea caracterizate prin indeterminarea obiectului (poezia și critica). Chiar și în cazul prozei, care în următoarele decenii îi acaparează volumele, U. se va preocupa, sub raportul comentariului, mai mult de psihologia personajelor ori de determinările spațio-temporale ale lumii ficționale și mai puțin de compoziție
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
o sărăci prin autopastișă sau epuizare: manierism, atemporalitate, repertoriu retro, neoexpresionism relativizat prin punerea în perspectivă, bonomie, ironism, predispoziție către retorizare, obscuritate semantică. Unul din punctele de vârf, Poemul de purpură, ilustrare în zece pași neconsecutivi narativ, decupați după o indeterminare variabilă, a temei sângelui, poate fi privit ca o replică (în sensul dramatic al cuvântului, și nu neapărat intenționată) la elegiile lui Nichita Stănescu, inclusiv prin deschiderea către o retorică a metafizicului: „Tot ce există există. Tot ce există există
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
acestor caracteristici postulate imperativ de Doll jr. necesită unele lămuriri: a) Richness definește profunzimea curriculumului: de a fi un layer of meanings, un incubator al posibilităților multiple și al interpretărilor multiple. Curriculumul postmodern trebuie să aibă dreptul de a valorifica indeterminarea, anomalia, haosul, dezechilibrul, disiparea și experiența trăită. După Doll jr., „dezvoltarea îmbogățirii” (developing richness) se poate realiza prin dialog, interpretări, generarea unor ipoteze și furnizarea unor jocuri și modele aplicative; b) Recursion este procesul de reflecție asupra muncii de explorare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în mod excepțional cunoașterea amănunțită a sistemului ca atare, fiind în fapt o consecință a acesteia. Și de aici și dificultatea majoră a analizei funcționale: propozițiile funcționale, care raportează diferitele fenomene sociale la cerințele funcționale, au un grad ridicat de indeterminare empirică, fiind mai mult presupoziții speculative, puțin sau deloc verificabile (Hempel, 1965). Este clar că această dificultate nu este principială. Pe baza cunoașterii sistemelor sociale, cerințele funcționale devin tot mai operaționale, mai ușor de identificat empiric. Acolo unde cunoașterea sistemului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fenomen oarecare este explicat prin faptul că răspunde unei anumite cerințe funcționale despre care putem spune cu certitudine că l-a produs sau că îl menține în existență. În ceea ce privește predicția, ea are un caracter principial limitat, fiind asociată cu o indeterminare structurală. Pornind de la o cerință funcțională nu mai putem identifica cu certitudine elementul care va fi selectat. Și aceasta din cauza alternativelor funcționale. În cadrul unui posibil acțional specificat, există, de regulă, maimulte elemente posibile care să satisfacă o anumită cerință funcțională
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]