366 matches
-
și locurile „pierdute” ale operelor. Or, în aceste condiții e previzibil că în sfera de interes a exegetului vor intra cu precădere genurile mai apăsat referențiale (îndeosebi proza, dar și memorialistica sau publicistica) și doar în subsidiar acelea caracterizate prin indeterminarea obiectului (poezia și critica). Chiar și în cazul prozei, care în următoarele decenii îi acaparează volumele, U. se va preocupa, sub raportul comentariului, mai mult de psihologia personajelor ori de determinările spațio-temporale ale lumii ficționale și mai puțin de compoziție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
hieratismul ce domină descripția în basmul popular. În fine, exuberanța înfiorat-impersonală a acestor relatări, ca să nu mai discutăm de ,,imponderabilul’’ felului de a exista, în sens biografic, al eroilor, alte caracteristici ce fac din basm un gen prin definiție al indeterminării temporale și spațiale, la urma urmei, un gen ,,suprarealist’’, sunt supuse unui insolit proces de ,,impurificare’’ și readuse, astfel, la statutul impus de legile existenței reale a omului. A ,,imita’’ basmul popular, pentru Caragiale, înseamnă tocmai acest efort de revigorare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
adică între narațiune și simpla reprezentare a unui eveniment și între acțiune și simpla descriere a unui proces sau stare de lucruri și distinge între narațiune și așa-numita antinarațiune, atribuind consistență celei dintâi. Definiția se referă la o anume indeterminare a aspectelor pe care le izolează în obiectele narative, face loc diversității interpretative, nu pune în discuție adevărul sau falsitatea poveștii, factualitatea, ficționalitatea și caracterul ei comun sau artistic, nu precizează categoria tematică pe care o dezvoltă și nu restricționează
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
FURIA ESTE O SCHIMBARE A STĂRII FIREȘTI A LUCRURILOR, fapt care se confirmă prin prezența unor simboluri ale ordinii, echilibrului și/sau stabilității (țâțâni, răboj, cumpăt ș.a.). Caracterul generic al acestor texteme provine, pe de o parte, din faptul că indeterminarea lor semantică nu ne permite să spunem dacă e vorba despre declanșarea (stadiul b din modelul Lakoff - Kövecses) sau despre izbucnirea furiei (stadiul e); pe de altă parte, textemele respective sunt "generice" și pentru faptul că ele nu intră în
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
simulacrelor. Ea personifica triumful esteticii asupra eticii, o estetică a aparentei și a surprizei, prin recurs la efectul spectacularului și imprevizibilului. Pariziana anunță anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spectacolului, bazată pe improvizare, dimensiunea ludica a fanteziei, indeterminarea, spontaneitatea, triumful esteticii asupra eticii, accelerarea stilului de viață și al activității etc. Cu veleități de independență și de alegere liberă, voluntară și doritoare de dominație, femeia pariziana o prefigurează pe urmașa să de astăzi. Vom constata în actualitatea imediată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
întrebările totale, care lasă deschise mai multe posibilități de răspuns, nu cele parțiale, care sunt ancorate presupozițional și predetermină răspunsul prin cuvântul interogativ. Dintre întrebările parțiale sunt preferate cele cu ce (vezi statistica supra 7.1), care induc o relativă indeterminare a răspunsului. Când sunt folosite, întrebările parțiale sunt adesea atenuate prin: prezumtiv (Cine o fi lăsat asta aici?), semiadverbe modalizatoare ( Ce a spus oare?), cuvinte din sfera indeterminării (care-i faza cu chimitexu?, 114), prefațarea întrebării printr-un verb epistemic
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cele cu ce (vezi statistica supra 7.1), care induc o relativă indeterminare a răspunsului. Când sunt folosite, întrebările parțiale sunt adesea atenuate prin: prezumtiv (Cine o fi lăsat asta aici?), semiadverbe modalizatoare ( Ce a spus oare?), cuvinte din sfera indeterminării (care-i faza cu chimitexu?, 114), prefațarea întrebării printr-un verb epistemic (știi câte....?), introducerea unor presecvențe (vreau să te întreb ceva.../știi ceva?,,,). Observând interogativele totale sub aspectul funcționării lor în diferite contexte de comunicare, am constatat tendința de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
declanșatori de presupoziții și de implicații ori gazde semantico-sintactice ale unor semnificații discursive; atragerea pronumelor în strategii de negociere a cantității de informație din universul de discurs, în strategii ale politeții pozitive și negative ori în strategii de aproximare și indeterminare a semnificației; specializarea discursivă a unor elemente din diverse clase (pronume de întărire, pronume relative, pronume interogative); participarea pronumelor la structuri de gradare a asertivității. Preferințele discursive ale vorbitorilor indică următoarele trăsături culturale ale discursului românesc actual: codificarea și decodificarea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
informației; structurarea laxă a temelor și subtemelor; gradul scăzut de elaborare a semnificației; grad scăzut de coerență și coeziune textuală; redundanță informațională, tendință spre digresiune și tangențializare a semnificației; colectivizarea experienței individuale prin tendința autoincluderii în grup, prin impersonalizare și indeterminare. 1 Cercetarea s-a bazat pe următoarele corpusuri de limbă română vorbită: IVLRA: IV, CORV; pentru simplitatea și unitatea sistemului de transcriere, toate citatele din text sunt din IVLRA și urmează cu fidelitate transcrierea originală. Cifrele trimit la paginile la
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
mai scot capul pe geam, să-l scot poate din text, o ieșire afară mai cuminte decît întîlnirea cu ele! sînt pe cale să constitui o nouă specie literară: călătoria feroviară via Buhăești Roman, unde duce, față de trenul de pe aceeași relație? indeterminare in statu nascendi, trenul pe șapte-opt secunde în stația Grajduri, își dă frîu liber în hălăduirea de noapte, călători ca alde mine către al nouălea cer, stînd din starea noastră imuabilă, figé, fără grija de hrană și de băutură, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un set de semnale de natură vizuală, acustică, olfactivă, tactilă și chimică, cu semnificație semiotică, care asigură supraviețuirea în semiosferă. Astfel, Umwelt-ul și nișa semiotică sunt două laturi diferite ale aceluiași fenomen. 12. În sistemele vii, determinarea este construită pe indeterminare În loc de o lume structurată în mod armonios, dintr-o colecție de materiale și de verigi mecanice, riguros ordonate, realitatea semnalelor cu semnificație semiotică ne introduce într-o lume dezordonată, într-un amestec de procese și de semnale orientate într-o
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
dezordonată, într-un amestec de procese și de semnale orientate într-o anumită direcție. Tabloul lumii newtoniene, reprezentând o lume masivă, durabilă, solidă, impenetrabilă, formată din particule mișcătoare, se destramă și ne apare în schimb o lume în care domnesc indeterminarea și spontaneitatea. Indeterminarea este prezentă în biosferă dar și în semiosferă, așa cum este și ordinea, ceea ce asigură o totală determinare și distingere. Organismele indeterminate au capacitatea de a-și desfășura sau deschide marginile (limitele), ceea ce le permite să-și continue
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
amestec de procese și de semnale orientate într-o anumită direcție. Tabloul lumii newtoniene, reprezentând o lume masivă, durabilă, solidă, impenetrabilă, formată din particule mișcătoare, se destramă și ne apare în schimb o lume în care domnesc indeterminarea și spontaneitatea. Indeterminarea este prezentă în biosferă dar și în semiosferă, așa cum este și ordinea, ceea ce asigură o totală determinare și distingere. Organismele indeterminate au capacitatea de a-și desfășura sau deschide marginile (limitele), ceea ce le permite să-și continue creșterea și să
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
este impusă întotdeauna prin seturi genetice. Edificarea organismului unui animal pluricelular se realizează prin nașteri celulare și prin moartea unor categorii de celule. Apoptoza celulară apare ca o condiție firească, impusă de edificarea unui întreg funcționabil. Limita dintre determinare și indeterminare este greu de stabilit, după cum la fel de greu de stabilit este fluxul transformărilor care produce, în evoluție, la apariția determinării ca progres biologic. 13. Evoluția biologică reprezintă o tendință de creștere a libertății semiotice Edificarea universului nostru a fost guvernată de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
fi și În ceea ce privește discipolul ( Îți va fi urmaș nu cine speri, ci acela care Îți fructifică cu adevărat ideile). Cu cât ei se caută mai mult, cu atât se găsesc mai puțin. Actul paideic este Înconjurat de numeroase relații de indeterminare pe care, oricât de mult am Încerca să le cunoaștem, rămân În continuare Îngropate, ca și cele referitoare la actul creației, În propriul lor mister. În final, ne punem Întrebarea la ce bun maestrul, la ce bun discipolul? De ce acordăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
este pe cît de posibilă, pe atît de inacceptabilă. Astfel, pista deschisă de Bergson și Samuelson are meritul de a atrage atenția asupra necesității de a introduce judecăți de valoare colective în privința repartiției. Însă ea nu rezolvă cu nimic problema indeterminării teoretice a optimului social. De aceea sînt necesare criterii sau alegeri pur politice, iar aceste alegeri nu pot fi guvernate doar de criteriul eficienței (criteriul lui Pareto), nici prin vreo definiție a optimului social. 14.2.3. Teoremele imposibilității ale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
retezată, mișcarea a încetat înainte de a-și fi atins apogeul. În acest sens, nu se poate vorbi de o bătălie câștigată. Dar nici de o bătălie pierdută. A fost [...] o bătălie întreruptă. E aici și un mare avantaj, în această indeterminare. Potențial vorbind, mișcarea onirică pare să conțină dezvoltarea ulterioară a literaturii române, adică și textualismul, și postmodernismul.” În anii 1990 și 2000, această pretenție de a prezenta o. drept anticipator al evoluțiilor textualiste și postmoderniste i-a iritat pe unii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
al esteticii, se anunța astfel a fi unul moral, educativ, intermediar către un mod de existență filosofic. Mai târziu, Theodore Adorno definea opera de artă ca fiind un cumul între "conținutul de adevăr", elaborat de "rațiunea interpretativă", și "zona de indeterminare", care ar constitui o "enigmă". Dincolo de posibila referință metafizică, această "zonă de indeterminare" ar putea fi o consecință nu doar a dezesteticizării artei sub presiunile industriei culturale, ci și a unei abordări postestetice din perspectiva înțelegerii artei ca "aspect al
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
mod de existență filosofic. Mai târziu, Theodore Adorno definea opera de artă ca fiind un cumul între "conținutul de adevăr", elaborat de "rațiunea interpretativă", și "zona de indeterminare", care ar constitui o "enigmă". Dincolo de posibila referință metafizică, această "zonă de indeterminare" ar putea fi o consecință nu doar a dezesteticizării artei sub presiunile industriei culturale, ci și a unei abordări postestetice din perspectiva înțelegerii artei ca "aspect al mișcării sociale în realitate". Termenul de "estetică" s-a extins în filosofia contemporană
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ei non-vizuale. Dezintegrarea prevăzută de Schillinger se regăsește deja în relația dintre "revoluția intermedia" în care accentul cade pe tehnologia electronică, lumini și sunete ori pe introducerea atitudinii de tip performance în pictură și sculptură și "obsesia entropiei" suprasolicitată de indeterminare și relativitate. Autorii articolului țin să adauge, printre altele, faptul că arta ideii (idea art) ar trebui înțeleasă ca fiind mai curând o "artă despre / pentru critică" (art about criticism), decât o "artă ca artă" (art-as-art) ori o "artă despre
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de „lumea din interior”, pune mereu în fața personajelor sale o oglindă rece, metalică, în care ele își „văd” conștiința și faptele ca pe niște procese, conturează adevărați arbori genealogici, urmărind atent ramificările ce configurează generații. Romanele explorează o stare de indeterminare a generațiilor, care se pierd între trecut, prezent și viitor, iar personajele suferă un proces de înstrăinare. Realitatea este constituită din fragmente, iar existența umană din „inele de iarbă”, care se pot ușor desprinde și risipi. Tehnica narativă mizează pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290558_a_291887]
-
o sintagmă care aparținea lui Howard, pozițiile sale critice care reflectă un important moment de reflexivitate în creația nonficțională. La fel de important este faptul că aceste poziții reflectă o întreagă atitudine filosofică de rezistență față de inclinările totalizatoare ale modernismului. Pentru Garland indeterminarea lumii fenomenologice este reflectată în două observații pe care le face în Crumbling Idols, al cărui titlu este el însuși sugestiv pentru rezistența la critica totalizatoare: "Viața se schimbă mereu și literatura se schimbă și ea. Nu decade niciodată, se
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
certă și să o distingi de imaginație; cum va fi ruptă succesiunea obiectelor, cum se vor confunda una cu alta părțile, și cât de multe particularități și deosebiri vor fi comprimate și topite una în alta" (139). Johnson face portretul indeterminării și a limitelor propriei cunoașteri. În mod similar, în centrul poziției lui Bakhtin "stă experiența personală și imaginația creatoare liberă." Într-o speculație, una care poate explica de ce Bakhtin a căzut în dizgrația sovieticilor și a fost exilat în Kazahstan
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o tradiție perenă. Dar problema ultimei cerințe - o misiune care necesită o relatare "completă" - este că de aici pornește întrebarea epistemologică. Cum poate fi o relatare detaliată complet? Odată ce această întrebare, subiectivitatea autorului, iese în prim-plan. Având în vedere indeterminarea infinită a lumii înconjurătoare, orice selecție a unor detalii este de fapt o selecție care poate fi doar consecința cunoașterii individuale, lucru care s-a putut observa și în versiunile timpurii de jurnalism narativ ale lui Bradford sau Longstreet. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
critică a lui Chris Anderson Literary Nonfiction - Literatura nonficțională. Anderson notează în eseul introductiv că problemele de formă și de transmitere a compoziției par a fi divizate. Una din componentele comune ale celor două laturi, sugerează el, ar fi tema indeterminării care nu poate fi negociată decât retoric (xxi-xxii). Astfel Anderson reia o poziție similară a lui Hellmann, cea a "grilei-generative" retorice care este necesară pentru a impune o anume ordine într-o lume aparent absurdă. În consecință, eseurile antologate se
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]