172 matches
-
de cel al științei în termeni care-l apropie încă o dată de Dilthey: "Aria unei probleme filozofice o constituie totdeauna, fie explicit, fie implicit, totul existenței (lumea), iar zarea interioară a unei probleme filozofice rămâne totdeauna într-un mare grad indeterminată; din contră, o problemă științifică are totdeauna o arie circumscrisă și o zare interioară complex determinată"9. Diferențele de "problematizare" din cele două domenii "le singularizează" și în privința soluțiilor și, implicit, a libertății de creație: în cazul filozofiei, indeterminarea sporită
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rezidă în deosebirile dintre știință și filozofie în ceea ce privește "aria" investigației și "zarea interioară": practica științifică cercetează un domeniul strict delimitat și are "o zare interioară" bine determinată, pe când filozoful (teoreticianul în genere) vizează totalitatea existenței, iar "zarea lui interioară" rămâne "indeterminată" în mare măsură, ceea ce-i asigură o sporită libertate de creație. În fine, al treilea factor este atitudinea față de experiență și rezultă chiar din cele spuse anterior în legătură cu abordarea realității. Pregnanța exprimării lui Blaga ne îndeamnă să apelăm încă o dată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca Satul și Cosașii. Deși se întâlnesc în volumele lui de poezii și versuri frumoase, care ar merita să fie reținute Ovid Densusianu nu este și nu va fi cunoscut ca poet. Și aceasta deoarece multe din versuri sunt confuze indeterminate, fără priză la cititori și poate și datorită utilizării stilului comunicării lirice simboliste în formă tipic manieristă, alegorizând chiar abstracțiile: „Atâta mulțime adunată, acolo / Atâtea lungi șiruri ce ntr-una ca valuri/ Se strâng, se desfac / ce haos ! și totuși el
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
la final, odată cu decizia suicidară a eroului. Ca un exemplu corelativ, Christopher Frayling pune succint în discuție, în rândurile introductive la albumul de grafică Horror Poster Art, cazul câtorva scriituri descinse din literatura gotică, a căror forță derivă din terifiantul indeterminatului: "Mare parte din anxietatea generată (de aceste texte, n.m.) se baza pe ceea ce ele nu (subl. în text) dezvăluiau" (2004: 6). În definitiv, ne temem de ceea ce nu putem decât intui, nicidecum înțelege și cu atât mai puțin explica. În
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de expunere aproape la fel de expresiv face uz, de pildă, Lafcadio Hearn, atunci când scrie Jikiniki (proză scurtă tipărită în volumul Kwaidan, din 1904). Astfel, nu știm prea bine ce este Forma care devorează cadavre la adăpostul întunericului, dar simțim că acest indeterminat ontologic, plasat în cadrul unei rurale și nefamiliare Japonii medievale, emană vapori de spaimă pură. Dar să revin la Maupassant. Titlul nuvelei, aparent simplă onomatopee, vidată de sens, este el însuși sugestiv pentru natura ambiguă a misteriosului personaj care-l torturează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
căzăcescu asupra léșilor, aproape de sécere, eram pre atuncea la școală, la Baru, în Podoliia, pre cale fiindu de la sat spre oraș. Numai ce vădzum despre amiadzăzi unu nuor, cum să rădică deoparte de ceriu un nour sau o negură". Convenabilul indeterminat meteorologic, împletit cu repetiția aparent stângace a substantivului în formă ușor modificată, prepară terifianta clarificare vizuală din fraza subsecventă: "Ne-am gândit că vine o furtună cu ploaie, deodată, pănă ne-am timpinat cu nourul cel de lăcuste, cum vine
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
modernizării și progresului. De asemenea, interesul pentru marile pânze cu subiect istoric, în genere pentru pictura academică scade pe măsură ce dimensiunea autoreflexivă a artistului devine mai pregnantă cu înregistrarea stărilor tranziente, a afectivității volatile, a vagului sau, cu alte cuvinte, a indeterminatului, toate decurgând dintr-o pictură ca expresie a sensibilității într-un registru liric, idealizant, ceea ce pictorul denumește prin termeni ca "intim" și "înălțător". Individualismul și intimismul se înscriu pe același portativ al sensibilității simboliste, însă observația esențială îl apropie pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În mod evident, ceea ce menține coeziunea în cadrul grupului este secretul, iar puterea acestui secret asupra fiecăreia dintre ele indică trepte de vulnerabilitate sau capacitatea de a gira misterul. Simbolismul pantomimic al Ceciliei Cuțescu-Storck se dezvoltă pe baza acestei coregrafii a indeterminatului și a inefabilului cu o componentă simbolistă și reprezintă o trăsătură dominantă a picturii ei, care se relevă nu numai în cazul panourilor decorative, ci și al picturii propriu-zise. În același timp, această coregrafie simbolistă care o apropie de pictura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Gauguin. Există la Cecilia Cuțescu-Storck trei modalități de a se sustrage anecdoticului și planului realității. Prima constă în hieratismul figurilor, reluat de-a lungul unor variațiuni, hieratism care extrage aceste personaje din planul real, situându-le într-un timp indeterminat, cel al propriei lor interiorități, bogat în sugestii, sau în cel al unei culturi îndepărtate, o cultură orientală, unde umanitatea dobândește noi valențe simbolice. În acest sens, pictura lui Gauguin din perioada tahitiană devine relevantă prin faptul că întrebările cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deținător al resurselor și transformarea cetățenilor în indivizi înregimentați în societatea masificată, se impune în cazul totalitarismelor. Situațiile-tip identificate mai sus nu sunt deosebit de rezistente în timp. Dinamica, adeseori imprevizibilă, a raporturilor dintre puterea de fond, difuză, permanentă și indeterminată, și o anumită putere politică, determinată și vremelnică, precum și raporturile de putere dintre părțile angajate conferă situațiilor politice o viață mai lungă sau mai scurtă, mai liniștită sau mai agitată, relativ prosperă sau falimentară. Democrațiile, anarhiile, uniunile de salvgardare națională
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
multiplelor sale metamorfoze. În ciuda formelor diferite de manifestare, tragicul este însoțitorul permanent al finței umane. El este aventura insolită a omului în marele ceas al întâlnirii cu sine. Tragicul stă sub semnul inefabilului, al unei infinite proiecții spre un spațiu indeterminat. Această continuă deschidere duce la imposibilitatea închiderii sale în "carcera conceptului": "Producție sălbatică a spiritului chiar atunci când secole de clasicism l-au versificat, l-au împodobit tragicul nu este domesticit și nimic nu-i garantează aceluia care se atinge de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și influențe. Uneori, "variabilele exogene" sunt decisive în determinarea deznodămintelor. Aceasta nu scade din importanța polarității sau a anarhiei. Se întâmplă doar ca, uneori, alte forțe să fie mai puternice. Predicțiile realismului structural sunt, precum notează în mod repetat Waltz, "indeterminate" (1979: 124, 122, 71; 1986: 343). Teoriile științelor sociale identifică de obicei regularități similare legilor, mai degrabă decât legi deterministe ce nu îngăduie excepții. Ele identifică forțe care conduc într-o anumită direcție. Este treaba analistului, nu a teoreticianului, să
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al teoriei care era incoerent cu afirmațiile sale de bază, dar care era necesar pentru "salvarea" ei de erorile teoretice inerente ale premiselor sale fundamentale. Realismul ofensiv și cel defensiv Predicțiile bazate exclusiv pe anarhie și polaritate sunt atât de indeterminate încât au rareori o valoare semnificativă. Dacă teoriile realiste se vor a fi de utilitate substanțială pentru analiști și decidenți, trebuie incluse și alte variabile nu în felul ad hoc și incoerent în care Waltz face apel la motivații multiple
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vor, cei slabi suferă ceea ce trebuie" (Tucidide 1982: Cartea V, Cap. 89). Cei puternici sunt deseori constrânși chiar de drepturile statelor slabe. Ei pot, desigur, să violeze normele suveranității. Dar predicțiile bazate pe, să spunem, regula non-intervenției nu sunt mai "indeterminate" decât cele bazate pe anarhie și polaritate. Iar răspunsul la întrebarea dacă logica dreptului sau cea a puterii este răspunzătoare cel mai frecvent pentru comportamentul internațional este o chestiune empirică, nu teoretică. Să ne gândim de asemenea la principiul autodeterminării
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fi etapele teoretice ale procesului. În estetica receptării, Școala de la Konstanz, sub impulsul lui H.R. Jauss și W. Iser, aduce contribuții noi în acest domeniu. W. Iser va fi cel care va contribui în mod decisiv la dezvoltarea teoriei spațiilor indeterminate, „albe”, respectiv „concretizarea lecturii”. Cititorul „implicit” răspunde textului, iar în această interacțiune text/cititor constă de fapt întreaga „productivitate” sau „creativitate” a recepției. Cititorul devine un partener, un colaborator și chiar un „co autor” al operei literare. Gadamer consideră lectura
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
se extinde asupra unei porțiuni de reprezentări afine" provocând "un exces de gânduri inexpresabil printr-un concept anume", printr-o "expresie lingvistică exactă"185; în care își află originea și care susține, cu alte cuvinte, deschiderea semantica a unei reprezentări indeterminate. Pe de altă parte, nu elimina din poezie nici atributele logice, a căror funcție, utilă și necesară (cum o vede), combină cu cea a atributelor estetice în scopul aceleiași creativități a imaginației. Poezia, scrie, alimentează "spiritul ce însuflețește operele ei
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
încercarea de a se reconstitui identitar prin raportare la istorie, cultură și teologie. „Despre toate acestea se vorbește mai ales la trecut. Avem destinul celor care, plecați de acasă, nu mai pot reconstitui drumul înapoi: în loc de certitudini, dorul de ceva indeterminat. Privit uneori ca o putere impersonală care devastează și subjugă, asemeni unei boli cosmice, dorul este starea pe care o regăsim mai ales în cântecul rusesc (fără să fie un motiv exclusiv)<ref id=”1”>Gentilia Zenovei, „Despre specificul național
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
antichității, în aria sa semantică se revarsă un vocabular retoric ce o desemnează drept: reprezentare sensibilă, comparație, metaforă − latina adăugând și mai mulți termeni sinonimi: fabula, fictio, figmentum, significatio, similitudo, figura (Wunenburger 18, 58-66). Latinescul imago este utilizat în mod indeterminat, pentru a include forme circumscrise conceptului de reprezentare și procesului de simbolizare: semn, simbol, metaforă, alegorie, emblemă, tip, arhetip etc. sau forme în care există o imagine: sigiliu, efigie, emblemă heraldică, portret etc. Această retorică ambiguă, moștenită de altfel din
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
p. 286. 22 Ingarden eliberează opera muzicală de orice fel de stratificare întrucât existența sa nu poate fi dedusă, ea este înțeleasă ca un mediu. "Ingarden says that a musical work of art is not stratified. It is inherently so indeterminate as a medium that it cannot even project objects (or its appropriate objects are so few). Ingarden thus believes that program music is a borderline case of the musical work of art". Ian Verstegen, "Arnheim and Ingarden on the Ontology
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cît o metaforă este mai frecventă și mai fixă, cu atît implicaturile ei sînt mai determinate (Casa lui e un palat.), și cu cît o metaforă este mai puțin fixă (este, prin urmare, mai creativă), cu atît implicaturile sînt mai indeterminate (Casa lui e un șantier.). Dacă în primul caz implicaturile sînt simplu de determinat, în cel de-al doilea, dependența contextuală este mult mai mare: casa este șantier, deci în curs de reparare, deci nu a fost încă terminată, deci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
formată din particule mișcătoare, se destramă și ne apare în schimb o lume în care domnesc indeterminarea și spontaneitatea. Indeterminarea este prezentă în biosferă dar și în semiosferă, așa cum este și ordinea, ceea ce asigură o totală determinare și distingere. Organismele indeterminate au capacitatea de a-și desfășura sau deschide marginile (limitele), ceea ce le permite să-și continue creșterea și să-și schimbe modelele lor indefinite. În simbioza dintre diferite specii, procesele de delimitarefusiune, delimitare-pecetluire și delimitare-redistribuire determină o mai mare presistență
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Mică Mare Mică Mare Mică 1 2 3 4 5 6 7 8 ←---------------------------------------------------------------------------------→ Situație foarte favorabilă Situație foarte defavorabilă Putem indica într-un tabel comportamentele liderului care sunt cele mai eficiente (CG: centrare pe grup; CP. Centrare pe producție; IND: indeterminat). Tabelul 9. Eficacitatea comportamentelor în diferite situații Situații 1 2 3 4 5 6 7 8 Comportamente eficiente ale liderului CP CP CG CG CG IND CP CP Așa cum arată tabelul 9, centrarea pe grup este cea mai eficientă în
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
religiozitatea populară, acele forme teatrale de expresie religioasă guvernate de inte res. O religie capabilă de orice, inclusiv de acte incomprehensibile. Capăt de drum, imposibilitatea interpretării. Pe urmele autorului citat mai sus, putem accepta „pietatea” pelerinului ca acțiune, dar una indeterminată. Prioritatea este dată de semnificația religioasă, care nu coincide întotdeauna cu antropologia religiilor, ci mai degrabă cu noțiunea de „caritas” teologic (De Luca, 1995 : 130), o relație binevoitoare față de ființa umană. Iată de ce, în înțelegerea religiei populare și a pietismului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
adreseze unor alegătorii cu un profil socio-economic și socio-cultural divers. Cea de-a doua direcție, definește populismul drept un stil politic caracterizat de promovarea unui anumit tip de legătură între liderul politic și electorat, o legătură structurată în jurul unui apel indeterminat și oportunist la popor, cu scopul de a câștiga sau de a exercita puterea politică. De exemplu, Peter Mair (2002: 84) definește populismul drept "un mijloc de a lega un electorat nediferențiat și depolitizat de un sistem de guvernare neutru
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ficțiunii ca artă", fapt care sugerează cât de fină este granița dintre proza ficțională tradițională și jurnalismul literar narativ. Al doilea este "imperfecțiunea vieții" care se implementează "la întâmplare", poziție care o reia pe cea a lui Garland cu privire la lumea indeterminată. Ambele comentarii, a lui Garland și cel din Scribner's sunt în mod special remarcabile și prin aceea că anticipează pozițiile postmodernismului cu privire la narațiune în general și asupra jurnalismului literar narativ în particular, și asta înainte de ascensiunea literaturii moderniste și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]