268 matches
-
în primul rând pentru că moștenirea primită a fost fructificată în interiorul culturii române, unde personalitatea lui proteică s-a manifestat complet, în plină lumină. Vocația universalității, ca sete de cunoaștere și de creație, îi este caracteristică. O imensă nerăbdare și o indicibilă voluptate a cuprinderii întregului nasc proiecte grandioase, gesturi intelectuale îndrăznețe, primejduite însă de imposibilitatea estimării lucide a puterilor. H. întruchipează, prin participare firească, genetică, un tip de creator romantic care încearcă mereu să ridice un „edificiu”, gândit „pe o scară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
acului de balanță între Animus și Anima, sorbind extatic din filtrul hipnotic al uneia cu paiul translucid și seducător al celuilalt. Etalate opulent, cu dulce, polifonică ironie, „ideile primite” nu sunt decât plasma, lichidul amniotic în cuprinsul căruia eul rămâne indicibil, cu toate că infinit exprimabil. Totul e reluare de motive romantice: dublul, copilul „alchimic”, motivul gemelarității (rivalizând aici cu echivalențele din romanele lui Michel Tournier), palingenezia. Hoffmann, Nerval, Novalis, Freud, Jung, Kafka, Baltrusaitis, Blake, Mircea Eliade, Bulgakov, Fournier, Durand, toți și toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
unor evidențe inaccesibile ochiului comun. Relația liderului cu corpul comunitar care l-a delegat este fundamentată în cunoaștere, socotită în general a fi fenomenul originar al oricărei întreprinderi morale (chiar cea care se întemeiază în simț estetic sau în echivocitatea indicibilă a talentului). Dând măsura propriei forțe cognitive, conștiința de sine individuală autentică primește investitura unei înalte responsabilități, subordonându-și tot ce este sistem ierarhic străin în viziunea unificatoare a idealului său novator (Tudor Vianu afirma că "înțelegerea dinamică a vieții
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
între raza inaparentă a ceea ce începe să semnifice și lumina înțelegerii care o primește ca imagine transparentă. Interval care e o distanță în densitatea cuvântului, orizontul deschis în chiar literalitatea textului, în care transpare lumina revelatoare a invizibilului și a indicibilului. "Traversând corpul însuși al limbii", "transparența, sau diafania transparentă (...) determină astfel sensul literal al unui text și îi asigură corporeitatea întunecată, sensibilă, deci vizibilitatea, imaginalitatea acestuia. În același timp, această transparență diafană a cuvintelor deschide trecerea înțelegerii spre alte sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
despre limbaj, el e vocea nimănui, de vreme ce e voce a lucrurilor vii, nevăzute și nespuse, neposedate de o privire 14. Vedere destituită din intenționalitatea "cu privire la", substituită - prin reducție la preobiectiv - de ceea ce rămâne "același", dar cu semn schimbat: nefigurabil și indicibil. Într-adevăr, ce rămâne nevăzut și nespus după ce toate ale lumii rămân în suspensie, în urma trecerii ce nu mai lasă nimic de văzut și de spus? Ce mai e de văzut și de spus în această reducție totală a vizibilității
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a da ceva de văzut în vreo formă aparițională, nelimitatul strălucește prin sine. Nu își abandonează dimensiunea de invizibilitate ce-i e definitorie, dar o aduce la manifestare, începe să semnifice și să spună ceea ce altfel ar rămâne incomprehensibil și indicibil 16. Condiția sa clar-obscură e chiar reflexul transcendenței sale: se arată într-o imagine a transcenderii înseși, revelându-se ca invizibil al vizibilului. Ca în atâtea alte cazuri, trupul poetal nu e numai transparent dar și transcendent, imaginea sa "înstelată
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dimineții lent se năruiește" nu aduce la înțelegere decât semnele imediat vizibile ale unor imagini care nu se susțin prin sine, nu ajung să se arate în lumina semnificabilului care le subîntinde. Ele se pun însă în lumina unui substrat indicibil, a unei ipostaze inaparente; lumină nevăzută, dar iradiind în imagine, în acea prelungire a umbrei care nu umbrește ci dă măsura luminii. Lumina creează umbra, la fel cum lumina unui om "se arată" în umbra pe care o lasă, la
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
viziune"16. Imaginea aceasta nu mai e reprezentativă a unui referent pe care îl face vizibil prin reflectare directă; desprinsă de obiecticitatea lumii exterioare, ea e liberă până la transparență, liberă să arate "sâmburele misterios, ireductibil, al realului", adică inefabilul, inexprimabilul, indicibilul, cu un cuvânt: necunoscutul. Dar realul astfel intuit în esența sa inaparentă nu apare decât odată cu poemul, în stofa densă a plăsmuirii deja posibile; "el nu există înainte ca opera artistică să existe". Ceea ce se manifestă prin interstițiile poemului e
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
50. Luminând litera, transfigurându-i semnul în semnificare, duhul cuvântului arată adevărata față a celor pe care le face rostind. "Aici/ cuvintele nu mai pot fi auzite/ decât intrate-n sfânta lor cadență"51, reîntoarse la sensul dintâi, în ritmul indicibil al necuprinsului în care toate se cuprind: "Numim lumini nespuse și singura lumină/ și nimeni, niciodată/ izvorul să-l privească,/ buna umbră/ adâncul necuprins"52. Necuprinsul - incomprehensibilul - e neasemuirea, apariția de nespus și de neprivit a străfundului, "Cuvânt/ văzduh", "roua
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
negreșite schimbări de ritm în fluidul evenimentelor, acest "cititor" în cele (încă) neîntîmplate va fi adeverit. Un "ca și cum" teatral (als ob) se instalează deja în imaginea anticipatoare a scenei care urmează a fi jucată. Spațiul gol, traversat doar de suflul indicibil, premonitoriu, al unui ce iminent în ordinea acțiunii își subjugă spectatorul. Scena se impune cu toată dinamica ei intrinsecă. Aflată în așteptarea protagoniștilor, prefigurează un spațiu al deplierii, promițător. Emoția extremă, de privitor voyeur a naratorului proustian, chiar la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de nul service pour nous, et où même les plus usuelles sont refoulées par des souvenirs d'ordre différent et qui excluent toute simultanéité avec elles dans la conscience." Ceea ce, știm deja, prilejuiește momentul de fericire vie sau de tristețe indicibilă, inexplicabile în primele clipe, este repetarea condițiilor senzoriale, oarbe la înțelesul lucrurilor, ale scenei trecute. Dacă acest "cadru al senzațiilor" este, prin întîmplare, recreat, pot țîșni la suprafața trăirii, aruncînd în stare de vibrație conștiința suspendată, însă febril căutătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
operă. Așadar, literatura concentraționară nu se circumscrie nici memoriilor, nici autobiografiei, nici jurnalului intim, nici unei forme de istorie a propriei personalități (toate acestea izvorând din experiența personală). Stranietatea absolută a experienței simultan individuale și colective formează, în viziunea L. Jurgenson, "indicibilul realului concentraționar"66. Însă "indicibilul" este dat, spune autoarea excelentei lucrări despre experiența concentraționară, și de vidul sau ruptura care apare în lanțul experiență mărturie lectură. Orice discurs asupra unor anumite aspecte ale lagărului este în mod obligatoriu o "reconstituire
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
se circumscrie nici memoriilor, nici autobiografiei, nici jurnalului intim, nici unei forme de istorie a propriei personalități (toate acestea izvorând din experiența personală). Stranietatea absolută a experienței simultan individuale și colective formează, în viziunea L. Jurgenson, "indicibilul realului concentraționar"66. Însă "indicibilul" este dat, spune autoarea excelentei lucrări despre experiența concentraționară, și de vidul sau ruptura care apare în lanțul experiență mărturie lectură. Orice discurs asupra unor anumite aspecte ale lagărului este în mod obligatoriu o "reconstituire", o "machetă", de aceea apare
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
decât esențialul experienței concentraționare pierderea de sine, care nu ține de competența ei. Astfel, în inima evenimentului însuși, din cauză că o parte din ceea ce se întâmplă plonjează în istorie, pierderea devine infinită, iar infinitul pierderii este cel care ia forma unui "indicibil"68. (trad. a) A crea un loc literar care ar putea primi absența înseamnă a sfida istoria, scriitura sa care nu admite decât imanența faptului întâmplat. Totuși, istoria este unul dintre polii spre care tinde literatura lagărelor, de vreme ce textul poartă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
binar, toată degresarea comunicării contemporane produce șocul în contrapartida arhaicului. A cărui oralitate nu este decît o manifestare printre altele. Priviți poezia modernă. Și-a tăiat legăturile cu dicția și ritmurile, a devenit pură tipografie, cerebralitate, teorie? "Ilizibilă" pentru că este indicibilă? Dar cu cît îi citim mai puțin pe poeți, cu atît mai mult îi ascultăm pe cîntăreți. Geometrii sau matematicienii cîntecului, adepții lui Oulipo sau ai Lettrism-ului, neglijînd prea mult muzica, supraîncărcînd barca semantică și grafică, retrocedează poezia cîntecului. Walkman
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
abandon care marchează „drumul către ultima limită”. Va fi de ajuns să sugerăm că e vorba de un proces în care întâmplarea aceasta privește pe oricine are de-a face până la capăt cu experiența scrisului, a limbajului și deci a indicibilului. Mă refer la fenomenul Îngerului, de exemplu cel rilkean, despre ceva care nu știm dacă umblă printre vii sau printre morți, dar despre care știm cu siguranță că vorbește o altă limbă sau chiar că vorbește limba altcuiva. Cineva ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
oraș, trebuia să străbată curtea: o femeie de vreo cincizeci de ani, totdeauna în negru, delicată și aparte, pentru mine cât se poate de ciudată (poate mă impresiona și titulatura ei nobiliară), deși nu mi inspira teamă, ci doar o indicibilă sfială. Mult mai târziu, văzând într-o publicație franceză imagini de la reprezentația pariziană a piesei lui Pirandello Cosí è (se vi pare), mi-a plăcut s-o identific cu doamna Ponza, în mare doliu, enigmatică sub voalul negru, iar mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ostilă parapsihologiei sau teosofiei ori magiei ca și religiei, fenomenelor și gândirii oculte. Arta, muzica, filosofia și realitatea zilnică au început să-mi dezvăluie dimensiunea lor într-adevăr ascunsă, devenind semne în vederea altei comunicări decât cea obișnuită, îmbogățindu se cu indicibilele conținuturi esențiale. Eu însumi, în propriii-mi ochi, devenisem parcă altul: mi se părea că dobândisem capacitatea de a pluti deasupra lucrurilor (de ce oare concomitent cu frecventele mele vise în care levitam la nivelul streșinii caselor cunoscute și, mai ales
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ajutat bunul Dumnezeu, după sacrificii indescriptibile, să devin locuitor al "dulcelui târg". Iașii rămân în inima mea ca loc de trecere și petrecere spirituală, dar și ca loc de veci, iar Bârladul nu este altceva decât o "mahala celestă" a indicibililor Iași. (Lucian VASILIU) Imensa cupă a orașului, așa cum apare Iașul privit de pe culmile Cetățuii sau Buciumului, se bucură, odată cu fiecare licăr de soare, de picăturile aromate, purtând nume precum Fetească albă de Bucium, Fetească neagră de Uricani. În această cetate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o atmosferă și, mai ales, să sugereze stări sufletești. Relatările lui despre întâmplări vechi ori recente, narațiuni adesea melodioase, își asociază magia amintirii și penumbrelor; vocația rapsodică se lasă invadată de filoane lirice impresive, de poeticitatea subconversației, mai exact de indicibilul minutelor de reverie. Pe scurt, în Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual și gânditorul negrăbit; tipic, faptele, întâmplările și ecourile lor surse de posibile compoziții devin literatură după o relativă gestație, după ce s-au decantat, după ce s-au reorganizat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
războiul și catastrofa ideologică! Sigur, cu psihologia curentă puberală, prin glorie - deoarece despre ea vorbim acum! - voiam să devin mai „interesant” În ochii femeilor și mai ales În ochii acelora care, pentru mine, aveau, cum o spuneam mai sus, o indicibilă autoritate și care păreau de neatins pentru stîngaciul, Împiedicatul și extrem de timidul tînăr care eram. Dar... vroiam și să mă răzbun, să pătrund victorios În cetatea „lor, În reduta lor”, ca’ntr-un război medieval, În ciuda „lor”, a asprelor lor reguli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bine asimilată - nici măcar „la ea acasă”, mulți intelectuali francezi plângându-mi-se că „nu pot trece de prima sută de pagini! - este spectaculară și revoluționară nu numai pentru că „se refugiază În trecutul autorului-narator”, Încercând să - și să se! - extragă misterul indicibil, bine ascuns, al eroului narator, al lui Marcel!, dar și felul În care e făcută această „ascensiune spre adâncimi”, stilul, frazele și subordonatele ce curg și se revarsă unele din altele, ilustrând acel „flux al conștiinței” (de care se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dialog, spre reflecție și meditație, a ideilor esențiale care au animat și dinamizat lumea noastră. Un proiect bine fi-nalizat în acest op, din care urmează să se înfrupte nenumărate cohorte de cititori care nu au avut posibilitatea participării efective la indicibilele prelecțiuni junimiste. Lucian VASILIU "Onorat auditor..." "Prelecțiuni populare", o sintagmă pe cât de sonoră, pe atât de paradoxală în structura ei de sens și semnificație. Pe de o parte, pretențiosul termen "prelecțiune", care duce imediat gândul spre aerul rarefiat și oficial
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
interioară a celorlalți, ba chiar cu fragmente de jurnal (Ștefan Mironescu în toamna lui 1916). Astfel încât, prins în jocul de oglinzi verbale, fiecare actor este văzut aproape simultan din toate unghiurile. Perspectiva Vicăi Delcă asigură mereu contrapunctul, de un farmec indicibil, echilibrul ironic, distanțarea de riscul patetismului, în fine - culoarea și condimentele necesare. Dramatizarea făcută de Cătălina Buzoianu în 1986, surprinzător de reușită, a consacrat romanul și în ochii publicului de teatru, cel puțin două actrițe, Tamara Buciuceanu în Vica și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
răcoarea valurilor. În proza contemporană, ca și în lumea de azi, calul își estompează imaginea și devine un animal aproape fabulos. Glasul personajelor din tren Noi stăm pe loc, doar trenul pleacă. Ion Minulescu Glasul roților de tren stârnește nostalgii indicibile. Cântecul intitulat astfel devine șlagăr, apoi se întoarce În gările cu firme albastre, cântate de Minulescu, prin megafoane, în calitate de semnal al plecării. Trenul intră pufăind spectaculos nu numai în Gara Saint-Lazaire a impresioniștilor francezi, ci și în literatură. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]