670 matches
-
e creator... Cred că o dovadă a mediocrității mele e că pînă acum n-am avut curajul să înfrunt ridicolul imens de a fi un geniu... De a mă comporta ca atare, fără să mă sinchisesc de surîsurile enervate și indignate. Cînd Mircea Eliade afirmă că de la Goethe n-a mai existat o minte organizată ca a lui, cînd I. Peltz răspunde la telefon: aci Balzac, cu o implacabilă voință, e probabil că se vor zbuciuma să fie ceea ce cred că
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
din umeri. Adică eu aveam solzul acela la mine înainte de a pleca în expediție? Da, exact așa. Și unde era?... Uite aici..., i-am spus arătându-i fruntea. Atunci, de ce ne-am mai dus până acolo? s-a mirat ea indignată. Am zâmbit. Păi ne-am dus ca să aflăm că-i avem... Ia uite na, parcă nu puteam să aflăm asta și aici! Dar ce, îți pare rău că ai fost până acolo? au intervenit și Hamsterii, care păreau mulțumiți de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
e ceva nou (s-a folosit de ea și Hans Neuenfels, în 1994, la Stuttgart), e prima aluzie pe scena din Bayreuth la trecutul nefast al festivalului, după căderea cortinei, publicul fiind împărțit ca niciodată în entuziasm aprobator și huiduieli indignate. Într-adevăr, discutarea trecutului e binevenită, dar merită oare ambivalentul și complexul personaj Sachs să fie transformat în criminal? Și merită Goethe și Schiller, universaliști și antinaționaliști ca nimeni alții, să ilustreze forma cea mai rea a artei cu tendință
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
Alpha Centauri. O ultimă reacție umană îl împinge să îi propună soției sale să se transforme și ea în modul SAW și să plece împreună în spațiu, dar femeia - ca orice femeie care nu poate înțelege acțiunile temerare - îl refuză indignată. Finalul este patetic. Toate pulsațiile din roman se termină cu tirada ultimului discurs trimis probabil pe o variantă viitoare de e-mail: "Fiul meu, acesta este testamentul meu pentru tine. Pentru vremea când o să-ți vină mintea la cap, pentru timpul
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
CU UN TUPEU ULUITOR aveți îndrăzneala SĂ CONTINUAȚI SĂ PERSEVERAȚI ÎN ACESTE TICĂLOȘII. Vouă nu vă e frică de Dumnezeu !? Atunci, SĂ VĂ FIE FRICĂ DE NOI,căci am ajuns la capătul răbdării. Semnat: Un grup de ashramisti (cu adevărat indignați !)
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
contimporani cu Homer, cu Moisi, cu Evanghelistul Ioan și cu Anton Pan șsic! - n.m.ț, cântărețul de la biserica Olari." Schița de portret, sumară la Arghezi, e la Ticu Archip o cronică în lege, o apărare, în fond, de indignări și indignați. De revolta unui crez: "Răscrucea dela care am plecat, la care mă întorc și pe care nu cred s'o părăsesc vreodată, e: Arta pentru ea însăși." Universală, liberă, boemă: "Eu rămân însă la convingerea mea că nu există graniță
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
a început să citească de pe telefon. „Înțeleg că după ce a șters pe jos cu Nadia, sceleratul de Banciu a facut-o proasta la televizor, nu pe retelel de socializare, pe Ponor. E dreptul lui la opinie, dar nu văd/aud indignații de serviciu. Ori sunt toți în concediu, ori nu se uită nimeni la B1, ori două medalii la gimnastică valorează mai puțin decât una la judo”, ar fi scris Ciutacu pe blogul lui Banciu. Banciu îi reproșează lui Ciutacu faptul
Banciu, atac la Ciutacu: Tu nu poți să vorbești despre mine. Ești un sclav () [Corola-journal/Journalistic/82076_a_83401]
-
închegate, e rușinos. Voi da, de la două filiale, numele unor scriitor importanți ai momentului: de la Filiala Galați - Nicolae Taftă și Costică Neagu, și de la Filiala Bacău, numele lui Nicolae Gâlmeanu și Nicolae Dorel Trifu.ť Ceea ce pare să nu știe indignatul domn Pricop e că destui dintre scriitorii "de ultimă generație", premiați (de către un juriu de critici literari profesioniști) și primiți în Uniune (pe baza cronicilor numeroase la volumele lor, apărute în reviste de prestigiu din toată țara), sînt din provincie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
foarte recentă; mai exact, formularea sa riguroasă a fost introdusă de ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005), adică, în treacăt fie zis, de un dicționar care a fost în repetate rânduri acuzat, de aceleași voci populare indignate, de permisivitate exagerată, toleranță față de vorbirea incultă etc. În DOOM 2005, regula este formulată clar, dar se invocă și dimensiunea istorică a fenomenului: "Formele fără -ră- la indicativ mai-mult-ca-perfect sunt învechite/populare" (p. XCVII); noutatea formulării se marchează, ca de
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
totdeauna elegant, mirosind a colonie bună...Alături de Geo Barton și Kovacs Gyorgy, părea un ultim mohican al lumii bune, care se cam dusese, prin anii post belici... L-am admirat și fiindcă nu putea să joace ilegaliști, țărani răzvrătiți, proletari indignați, secretari de partid Înțelepți. Ce purificatoare “neputință”! L-am văzut, odată, prost distribuit - În Firs din Livada. El nu era pentru Firs, ci pentru Gaev! Nu pui nobilul, În rol de iobag! Dacă ar fi să-i reproșez ceva, desigur
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pe guriță rotocolul de lână croșetat de bunica eta, să nu răcești, pune rotocolul de lână la guriță și în jurul gâtului tău și lasă-te tras agale de vulpi. calcul, alegere nouă în al doilea loc: vrăjitoarele rele sunt acum indignate și au început să te caute, ai grijă cum te camuflezi, caută în desaga-fără-fund pătuțul vechi de lemn cariat, pătuțul vopsit cu ulei de nuci, care s a înnegrit cu timpul, pune pătuțul deasupra ta, sania va fi trasă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
seama în ce miros insuportabil o să se desfășoare examenele? Mi se întoarce stomacu' pe dos numai când mă gândesc, fir-ar să fie!" Da' nu puteau, dom'ne, să mai aștepte până-n vacanță ori după sesiune!?", întrebă cu o retorică indignată baba de Fito. "Așa le-am zis și eu..." "Și ăia ce-au răspuns?" "Ce, dracului, să răspundă? Că toți ne ridicăm cu pretenții și ei trebuie să stea să le facă pe plac la toți, după cum i se scoală
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
chiar În emisiunea ei! - despre niște extratereștri comestibili, devenise mult mai circumspectă. În plus, la ultima emisiune, un ascultător telefonase pentru a o Întreba dacă e adevărat că blondele sunt cam prostuțe. Domnule, vă rog, și eu sunt blondă! exclamase indignată Christina, după care Își dădu seama că ar fi fost mult mai bine dacă ar fi tăcut. Însă adevărul e că, din cînd În cînd, e obligatoriu vorbești, indiferent ce ai spune, mai ales atunci cînd realizezi emisiuni radiofonice. Cuvintele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prefăcu că nu a auzit. Atîta doar, că deveni și mai preocupat de exercițiul prin care se umplea de energie cosmică. — E vorba, totuși, de pardesiul meu! insistă doctorul, de această dată cu o voce mai decisă, ba chiar ușor indignată. Trebuie să mi-l dai Înapoi. — L-am vîndut! spuse Valerian fără să se Întoarcă, ceea ce arată că știa cu cine vorbește, chiar și fără să-l fi văzut. Doctorul se retrase uimit pentru o clipă, fiindcă nu se așteptase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zdup zilele astea. Ce să-i facem, zice Sena, cineva trebuia să se gîndească și la listele alea negre despre care am tot auzit. — îți atrag atenția că prea le iei pe toate în glumă, îl avertizează domnul Președinte puțin indignat. Mie unul nu mi-ar mai arde de rîs dacă m-aș trezi lăsat pe dinafară. Nici n-ar fi așa de rău, zice Sena, ce-ați spune dacă Piticul s-ar reîntoarce peste o zi, două cu surle și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să mănânce. Și nici una dintre ele nu pare să socoată măsura asta exagerată. Trebuie să stau cu cuțitul lângă el! Și nici una dintre femeile astea nu găsește de cuviință să se scoale de la masa de joc și să-i părăsească indignată casa! Fiindcă, în lumea lor, așa se-ntâmplă cu mofturoșii - trebuie să stai cu cuțitul lângă ei! Au trecut câțiva ani până s-o aud strigându-mi din baie: Fugi la farmacie! Adu-mi o cutie de tampoane! Imediat! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Sal’tare, Dovlecel! Ești minunata soție a vreunui șeigheț norocos de prin centrul Americii? Ce altceva ar putea fi? A fost redactor la revista literară, la literatura engleză a cules de fiecare dată laurii; împreună cu mine și cu prietenii mei indignați a pichetat frizeria Yellow Springs, unde negrii nu erau primiți la tuns - o fată robustă, veselă și prietenoasă, cu suflet și cur mare, cu o fețișoară dulce de bebeluș, cu păr galben, fără țâțe, din păcate (tipele nețâțoase par a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
interval destul de lung (pesemne că fata se dusese la fereastră să verifice), vocea Îl făcu să tresară prin neașteptata ei tărie - nu se mai folosea de batistă: — Nu e nimeni acolo! — Ești sigură? — Absolut sigură. Rowe se simți părăsit și indignat: cu ce drept plecase Jones de la postul său? se Întrebă el. Auzind pași pe coridor, spuse În grabă: — Trebuie să Închid telefonul. — Vor Încerca să te omoare pe Întuneric, mai spuse vocea, Înainte să se deschidă ușa. Era Hilfe. — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Acum, Însă, nădăjduiesc că ți-ai recăpătat memoria! Îl Întrerupse omulețul, cu o undă de ironie În glas. — Îmi amintesc cîte ceva, dar nu prea mult. — Comodă memorie! — Încerc să-mi amintesc, ca să vă spun tot ce știu, replică Rowe indignat. Credeam că, potrivit legilor englezești, orice om e socotit nevinovat, pînă la proba contrarie. SÎnt gata să vă spun tot ce-mi amintesc În legătură cu asasinatul acela, dar să știți că nu sînt un asasin. Omulețul zîmbi și, după ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cea mai mare dintre găini se întoarse și-i aruncă o privire cruntă, în timp ce cocoșul doar se uită la ea cu ochi lunecoși. Da, da, tu! strigă Mma Makutsi. Aici nu-i fermă de găini. Afară! Găinile scoaseră un cotcodăcit indignat și ezitară un moment. Dar când Mma Makutsi își împinse scaunul să se ridice, se întoarseră și se îndreptară spre ușă, de data aceasta în frunte cu cocoșul ce șchiopăta stângaci. De îndată ce rezolvă problema găinilor, Mma Makutsi își reluă privitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu infinită grijă, ușa magaziei și păși tiptil afară. Lumina zilei dispăruse. Nu-i veni să creadă. Stătuse singură și îngrozită în locul acela înfiorător până înserase și nimeni nu venise s-o caute. Năvăli în camera lui Dan atât de indignată, că avea ochii în lacrimi. Băiatul se uita la televizor cu o farfurie de plăcinte pe brațe. Îi spuse, făcându-i loc lângă el: Privește, film cu Charlie Chaplin. Hai să râdem împreună. Luana îl privi căpiată. Charlie Chaplin! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce oficiu?, o întrebă și vocea deja îi era plină de ironie. La cel de lângă piață. O urmărea cu respirația tăiată, tremurând de nervi. Ți-ai făcut anume drum pe acolo. Sperai să-l întâlnești pe Adrian. Ea îl fixă indignată, zâmbind. Mojiciile tale nu mă mai supără. Intenționam de mult să trec prin piață ca să-mi cumpăr fructe. El își continuă interogatoriul strâns. Ai fost pe la el? Doar stă pe acolo. Nu. Nu l-ai văzut? Nu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degrabă o implicare, un ochi deschis către mine. Pot să înțeleg din asta, prin urmare, că filmul acesta și-a atins scopul? Ați dori să-l revedeți? Da, firește că da, dar nu având în spatele meu o mulțime de oameni indignați și plictisiți la culme. Asta mă face să mă simt nu știu cum, să mă întreb dacă nu cumva eu sunt cea anormală. Ați putea face abstracție de aceste manifestări, reprobabile, la urma urmei. Nu cred că sunt simple manifestări, mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al bătrânului, acesta ieși din cabină și se agăță de clanța ușii pe care scria „DIRIGINTE”. Ușa era Într-adevăr Încuiată. Mai Încercă o dată să o deschidă. Același rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige: Sabina, sunt eu, tata! E nebun, exclamă oficianta. Chipul i se destinse, brusc eliberată de spaime și presimțiri negre. La o adică știa ce are de făcut. Sabina, mă auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fațada ta ca zidul Goliei? Sau regreți că ai scăpat castronul? Care castron? I-o vorbă. Te-a opărit invidia sau supa din castron? Supa? Iubirea căreia i-ai dat cu piciorul. Cațo, termină, taie Tano cu aerul cel mai indignat. Cum să-i placă un sentimental apos, cu ochiul ăla ca mătasea broaștei? Cînd îl văd ce zgîrîietor de brînză e, cum adaugă un grăunte, un bob, un fir de unt în piure... Eeee, că-mi vine să-njur! Io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]