402 matches
-
duce nu numai la sărăcirea vieții interioare, dar și la pasivitate civică, la o nătîngă sumisiune față de trompele de breaking news, care se substituie cunoașterii. Caracterele sînt expuse corupției prin versatilitate, prin mobilitatea aproape fulgurantă a interpretărilor, ca și prin indiscreția care e unul din mecanismele esențiale ale televiziunii. Sîntem îndemnați la tot pasul a privi prin gaura cheii, a suspiciona, a căuta (sau a inventa) dedesubturi culpabile ori măcar picante. Un rezultat inevitabil e apariția „mulțimilor însingurate” compuse din indivizi
Un telesceptic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4372_a_5697]
-
în tinerețe printre donatorii unei bănci de spermă. E foarte probabil, deci ca la momentul actual să aibă, împrăștiați nu se știe pe unde, mai mulți copii. Obligațiile contractuale îi interzic însă să se intereseze de soarta acestora. (Consecințele oricărei indiscreții fiind incalculabile). Încă burlac și consolându-se să aibă doar legături accidentale și pasagere, Thomas capătă dintr-odată un soi de reflex patern. La mijloc e și o anume responsabilitate, desigur (atâta câtă poate îngădui simpla filiație celulară), dar în
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
adică dezumflați. Și lucizi, adică vicleni. Și fiindcă sîntem molipsiți de o formă de cinism de natură descurcăreață, îngroșăm obrazul și ne exersăm facultatea disprețului. Mai mult, orice apel la norme morale ni se pare o impolitețe, ba chiar o indiscreție. De aceea, un autor care stăruie să publice un tom cuprinzînd dezbateri etice va avea un destin trist: fie va fi ignorat, fie va fi tratat cu compătimire. De cîtă naivitate trebuie să dai dovadă ca să mai vorbești de imperativ
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
în felul ei, lucrare ce poate fi considerată un veritabil testament artistic, o creație în egală măsură teoretică și practică, The mastery of choral structure and performance; este rezultatul unei experiențe în egală măsură pedagogice și artistice. Nu comit o indiscreție menționând că Marin Constantin a fost - cu decenii în urmă - nașul într-ale muzicii pentru unul dintre cei mai importanți dirijori români actuali, căruia i-a intuit chiar de la început extraordinara capacitate de comunicare artistică. Tot pe atunci, la sfârșitul
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
cu ipoteza cea mai la îndemână: ca patroni ai chiriașilor. Marele roman dintre războaie nu este al proprietății, ci al chiriei. Al nefireștii întâlniri dintre precaritate și adăpost. Povestea echivocă a Emiliei și a lui Fred, cel care răscumpără o indiscreție grosolană printr-una și mai greu de priceput, este, mutatis mutandis, un Decameron bucureștean. Afară e torid, înăuntru e tulbure. Cele două sărbători sunt momente de schimbare, de cotitură, în statutul locativ, să zic așa, și în viață, nu mai
Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5577_a_6902]
-
împotriva delirului și a nebuniei care îi dau târcoale: „pe suprafața hainelor mele se joacă,/ într-un clar obscur derizoriu,/ nebunia/ pe dedesubtul hainelor mele, pe piele, mă linge/ ca un câine turbat, nebunia”. Parafrazând afirmațiile unui mare mânuitor al indiscrețiilor de sine, duse până la pragul înjosirii și al penibilului (l-am numit pe Michel Leiris), s-ar putea spune că Angela Marcovici este o profesionistă a confesiunii și, în același timp, o dependentă de confesiune, așa cum alții sunt dependenți de
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
putea întoarce în România. În vara acelui an, prietenul său Gheorghe Ursu este arestat și chestionat de poliție. În biroul său au descoperit un jurnal cu multe detalii ale vieții sale de-alungul a 40 de ani, jurnal în care comite indiscreția de a menționa prietenii apropiați cu numele lor adevărat. Nina Cassian era și ea prezentă în acel jurnal prin poeme ce ridiculizau regimul comunist . După o lună de interogatoriu, Gheorghe Ursu a murit. Nina Cassian nu se mai putea clar
Nina Cassian a murit la vârsta de 90 de ani by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36893_a_38218]
-
rezonabile, și ținînd cont de viața aventuroasă a defunctei, ele nu puteau fi decît interesante, imprevizibile; nu mai rămînea decît necesara vulgaritate a citirii lor. Altminteri, epistolele s-ar fi topit pe cerul epocii lor precum un stol melancolic de indiscreții înaripate. Un întreg halou de supoziții creștea în spatele secretului. O bună prietenă a mătușii (poza 2) ar fi băgat mîna-n foc că erau - evident - scrisori de dragoste. Ca să-l ajute, sau, mai bine zis, ca să-l atragă în urzeala măruntă
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
a infesta viața de partid în așa hal, scoțând la lumină insanitățile și josniciile, toate stările de putreziciune larvare, încât desfășurarea lor publică a fost sistată și ,verificările" au continuat cu ușile închise. A contribuit la această decizie și inevitabila indiscreție cu care, în timpul ,spovedaniei" erau implicați ca martori sau ca părtași și pomeniți nominal chiar unii ,tovarăși" din ierarhia superioară de partid. Așa ceva, după codul nescris al partidului, nu se tolera decât dacă cel invocat public era pus mai întâi
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
intră la mijloc, între binețele cîtorva cunoscuți, un protocol en ronde, care pune, dincolo de fermecătoarea neorînduială, subiectele în șir. Cum se cîștigă ,privilegiul" unei șuete rutinate, care să curgă, pe oricare temă, de la sine e o șaradă la care doar indiscreția (benignă) ar fi vreo cale spre răspuns. Mai ales cînd discuția nu-i de aflat trăgînd, pe cît se poate, cu urechea, ci, mult mai simplu, deschizînd o carte: Rădăcinile libertății, dialogul lui Michel Camus cu Basarab Nicolescu, carte apărută
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
a adus celebritatea. O carte de memorialistică poate fi citită și ca un manual al reușitei în viață sau într-un domeniu de activitate. La nivelul cel mai superficial, literatura memorialistică poate fi depozitara unor savuroase colecții de bîrfe și indiscreții picante (amorurile extraconjugale ale unor oameni care au marcat epoca, lașități, situații penibile, beții, scandaluri, toate menite să schimbe imaginea celor care nu se mai află în grațiile autorului). În fine, unui cititor mai sofisticat, astfel de cărți îi permit
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
alții. Ei (niște ei oarecare, din vreunul din ,tablouri") nu bănuiesc, dar ea (de fapt, poate fi foarte bine un el...) îți spune, divulgă, anticipează, ,bîrfește". Așa lucruri (bineînțeles că nu sîntem în secolul XIX, naratorul nostru cunoaște toate deliciile indiscrețiilor în surdină, lipsite de orice disonanță, ca și dulceața ,tiraniei" unui autor cu maniere), în tradiția (sic!) romanului, s-au mai întîmplat. Dincolo de actualitatea, nu o dată extremă, a poveștilor, o țesătură bine bătută de perspective - bunăoară, basmele-basme, ale copiilor de
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
caldă a privirii lui. Înțelese că pînă în clipa aceea bărbatul nu-și dăduse seama că în casă mai era altă femeie; și atunci începu să se legene. Cîteva clipe bărbatul se uită la ea cu o atenție indiscretă. O indiscreție poate deliberată. Ea se simți la început descumpănită; apoi luă aminte că și privirea aceea îi era familiară și că, în ciuda scrutătoarei și cam impertinentei îndărătnicii, se regăsea în ea mult din bunătatea șăgalnică a lui Noel și ceva din
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
prin minte să reconstituie viața lor cotidiană. Să le dezvăluie aspirațiile cele mai intime, retorica de îndrăgostiți, cărțile care le-au marcat formarea intelectuală, gusturile artistice, reacțiile în fața bolii sau a morții celor apropiați, secretele cele mai bine păstrate și indiscrețiile stînjenitoare din relațiile cu ceilalți. Sub pana scriitoarei, toți acești oameni devin vii, le simțim răsuflarea, le auzim oftatul, le înțelegem neliniștile, spaimele, temerile, impecabil camuflate în spatele ținutelor severe. Abia sosit în România, doctorul Carol Davila îi împărtășește soției sale
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
ce poate oferi mai nou birotica. Se poate retrage într-un baldachin, dar se poate întinde și pe una din canapelele din piele veritabilă, se poate răsturna într-un adânc primitor fotoliu, unde, în singurătate, departe de răutatea lumii, de indiscrețiile presei, stăpân pe liniștea interioară din care își trage extraordinarele resurse spirituale, să-și pregătească agenda zilei ce urmează, convertibilă în milioane de euro. Răspunderile-i sunt mari, deci împovărătoare, mii de salariați îi datorează pâinea zilnică, are soție, și
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
taci, doamnă!... Turcescu ăsta prea vrea să le știe pe toate în văzul coaliției și al telespectatorilor! Adică domnul Frunda n-are voie să aibă intimitățile lui cu domnul Marko Bela înainte de a pleca la Strasbourg? Suntem chiar în culmea indiscrețiilor! Pe când alții... Ia uite, în plin Jurnal TVR, ce fain și sincer zice domnu' avocat, de la Ministerul Sănătății, că el nu știe de ce a fost nevoie de o Ordonanță de Urgență pentru ref... - Nici noi, apuc să-l întrerup pe
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
cum se umblă cu femeia, în sensul ăsta). Cert este că, încă de pe atunci, spiritualul poet era perfect la curent, dat fiind rodul ținut în marsupiu; iar faptul că acesta emana un fin miros de pipi, certifica lucrul. Comit o indiscreție. Ce mi-a spus mie nu de mult un critic foarte important despre sexomania ce i-a apucat recent pe tinerii scriitori: cică, aceștia, neavând, pardon! decât unul și-un sfert... - da^ mai bine să trecem... Spre final, Tiganiada, cu
Caftane și cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10176_a_11501]
-
sensul strict, al caselor vecine, între care nimic nu rămâne nespus și neascultat, și în sensul figurat, al țării întregi. Pentru că pe toți îi frământă bunul mers al colectivității, oricare ar fi ea, secretul nu se divulgă dintr- o frivolă indiscreție, ci dezvăluirea lui este arma incontestabilă a omului de bine. Care, însă, este legat, prin același secret, de cei în mijlocul cărora trăiește, așa încât nu-și permite să dea din casă, pur și simplu. Deci, o dă anonimă. Așa se face
Antologice by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4054_a_5379]
-
fi să schimbăm rolurile, vă iau eu un interviu, cum ați ajuns la mine? Răsuflu ușurată, inima coboară căutându-și locul, sufletul se strecoară și el pe unde apucă, iar eu mă trezesc glumind: - Cu răbdare și cu grijă. Urăsc indiscreția din interviuri, dar îmi place să cunosc oamenii. Are puterea să se bucure când îi spun că e foarte cunoscut în România: - Ah! filmul... - Nu datorită filmului - care pe mine nu m-a încântat, nu avea farmecul, misterul, magia așteptării
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
firmă de pază 24/7, cu accesul permis doar persoanelor care lucrează aici, pe bază de cartelă); - Protecția identității prin D.M.C.A (formă de protecție a contetului/articolelor de pe un website); - Un job simplu, distractiv; - Un mediu de lucru fără indiscreții; - Facilități multiple (sauna, solar, club privat, masaj, petreceri aniversare, cadouri și surprize, excursii, activități fun cu echipa, bucătărie utilata, parcare, locație în centrul Iașiului etc.) Și pentru că nu ascundem nimic, te invităm la sediul nostru să discutăm la o cafeluța
(P) Paradiz – cel mai rapid drum catre succes [Corola-blog/BlogPost/95336_a_96628]
-
Atât. Și, spre regretul meu, n-am onorat chemarea... Ce face? Unde lucrează șeful nostru de promoție?! -Eu l-am mai zărit uneori... Părinții noștri locuiesc pe aceeași stradă. A fost un timp manager al unei Vulcanizări... mă rușinai de indiscreție. -Loc modest! Venit?! chestionă Paulică. -La fel... Luna trecută mi s-a declarat cu automaliție șomer. A spus-o și-a luat-o din loc... Nu-mi venea să cred... Mi-a părut rău de situație... Așa un tip inteligent
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
altfel era o zvârlugă subțiratică, tunsă à la Mireille Mathieu, îmbrăcată într-un costum sport care-o întinerea și acela. Vârându-și mâinile în buzunare și scuturându-și părul cenușiu retezat până la umeri, așa ca să-și facă nițel curaj pentru indiscreție, începu: -Am fost căsătorită 50 de ani. În urmă cu o lună și jumătate, soțul meu a murit. Săptămâna asta am deschis testamentul și acolo era scris că locuința rămâne în posesia mea. Banii, toți banii, îmi rămân mie. Dar
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
zis cu voce. Tocmai descoperisem c-avea comun cu băiețeii apartenența la aceeași etnie. Erau toți romi. Mestecând ca seniorii încet-încet și observând cu satisfacție comportamentul civilizat al micuților, am rămas în urmă cu dejunul. Firesc. M-au extras din indiscreția mea tot copiii. După terminarea mesei, debarasat și îmbrăcatul civilizat al hăinuțelor, s-au ridicat, au așezat în liniște scaunele și, unul câte unul, s-au îndreptat spre fundul încăperii unde au recitat sonor și identic vorbele Mulțumim, domnule! Apoi
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
nu era iscoditoare, nu citeam în ea curiozitatea agresivă a celorlalți, ci tocmai îndemnul de a ne sustrage împreună atenției lor insidioase, de a ne refugia într-un loc ferit de orice încercare a lumii de a ne agresa cu indiscreția ei. Eu aveam un asemenea loc și poate că până la urmă aș fi dus-o pe Angela acolo, dacă lucrurile nu s-ar fi complicat pe neașteptate peste măsură de mult. Era o cameră dosnică a casei în care locuisem
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
am răspuns. Dar dumneavoastră? Clara a rîs dinaintea insolentei mele inocențe. — Aproape de două ori pe atît, Însă nu-i totuși cazul să-mi spui dumneavoastră. — Păreți mai tînără, am remarcat eu, intuind că asta putea fi o bună ieșire pentru indiscreția mea. Atunci o să am Încredere În tine, fiindcă eu nu știu cum arăt, a replicat ea, fără să-și abandoneze zîmbetul parțial. Dar, dacă Îți par mai tînără, cu atît mai mult trebuie să mă tutuiești. Cum spuneți dumneavoastră, domnișoară Clara. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]