166 matches
-
Hotel de Ville decât după ce a fost complecta înțelegerea între guvern și municipalitatea Parisului asupra coprinderii discursurilor ce trebuia rostite și nu era vorba atunci decât de chestiuni curat interioare. La noi, o țară mică, înconjurată de puternici și uneori indispuși vecini, un Petre Grădișteanu își permite a atinge și compromite cele mai delicate cestiuni ale politicei esterioare și a le rezolva în fața guvernului și a regelui ex abrupto și cu vreo zece pahare de șampanie în creieri. Și aceia cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
numele lui apărea pe toate panourile care delimitau zonele de construcții stradale sau tunelurile. W. stătea cu picioarele larg desfăcute pe gheață, cu ștergătorul în stânga, cu trofeul victoriei în brațe și Hackler privea poza cu un sentiment de onoare rănită. Indispus, împinse deoparte ziarul cu fotografia în care W. continua să zâmbească. Acest zâmbet naiv și încântat de sine îl impresiona neplăcut pe Hackler, ca și când W. i-ar fi dat de înțeles, plin de dispreț, că el nu avea niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Chariot“1. Au ridicat toți capul când m-au auzit trântind ușa. —Jenny! —A venit stăpâna casei! Mark se ridică cu mare greutate. —M-am gândit că n-o să te superi dacă rămâne și Kieran la noi! Lisa e puțin indispusă. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine, am răspuns încruntată. S-a reunit vechea gașcă! au strigat cu toții. Cei trei muschetari! M-am dus direct în dormitor și am închis ușa. Minunat. Chiar acum când se presupunea că vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în ordinea lucrurilor, pe când a bărbatului față cu femeia e contra naturii, e o lașitate, e antipatică. O femeie se simte măgulită când e iubită de orice bărbat, pentru care nu are dezgust. Dar numai un fat nu se simte indispus și chiar nenorocit, când e iubit de o femeie, pe care el nu o poate iubi. La douăzeci de ani iubești amorul și cauți o femeie să-l întrupezi, și femeia asta nu poate fi decât frumoasă. La treizeci de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
A! unde mi-e capul? Acum îmi aducaminte. Aveai o afacere acolo. Uitasem. Credeam că ți-ai inaugurat programul de excursii și voiam să te rog să-mi faci un comision. Să mergem în casă. Mama este singură și cam indispusă. În casă am vorbit de Mănăstirea Neamțului cu doamna M..., care în adevăr nu se simțea tocmai bine. Adela lucra la o broderie cu capul plecat pe gherghef. Uneori îmi arunca o privire pe sub gene, de câteva ori s-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
portarul, care fuma. — E doar un singur medic aici, ne anunță el, reticent. Dar nu știu unde e. Mă duc să-l caut. Cred că se uită la meci pe undeva, a început meciul cu Anglia. Până la urmă a apărut și doctorul, indispus că fusese deranjat de la meci. Mi-a examinat rana, mi-a făcut repede un antitetanos și m-a sfătuit să plec imediat la Spitalul de Urgență. — Cum să plec ? Așa, pe jos ? — Ia și tu un taxi. Ambulanța noastră nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Îi căută din nou privirea celui care o discreditase În fața mulțimii, Însă Tony Pavone refuză jenat să-i acorde o singură privire.Vorbi, În timp ce umplea din nou paharul Șefului de Șantier „Domnule inginer, mi se pare mie ori sunteți cam indispus. Nu vă faceți probleme. Am dat dispoziție să fie pregătită comanda pentru Șeful dumitale. Dar te rog, servește un pahar cu vin...” „Mulțumesc, nu pot să beau...!” În schimb Șeful Șantierului se minuna de calitatea vinului golind pahar după pahar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
timp a ținut relatarea, s-a petrecut cu Burkeviț un fenomen pe care l-am observat doar la jucătorii de șah. În timp ce unul dintre jucători se gândește și face mișcarea pe tablă, celălalt jucător discută cu asistența dând din mâini, indispus și nervos, fără să privească la joc. Când este întrerupt și i se spune că rivalul a făcut mișcarea, tace și se concentrează asupra pieselor. La început, în ochii lui se mai păstrează ceva din gândurile pe care n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pupilelor, care crește când nutrim interes, simpatie sau dragoste față de partenerul de dialog și scade atunci când acesta ne trezește afecte negative. ▪ Nasul - Cine nu știe că “strâmbatul din nas” denotă o stare de nemulțumire, aversiune sau dezgust? La persoanele veșnic indispuse, cutele care apar atunci când este arborată o asemenea expresie se pot adânci și permanentiza. ▪ Gura - O putem ține mereu întredeschisă, dar cu riscul de a fi considerați “gură cască”, ceea ce nu constituie o caracterizare de invidiat și duce mai degrabă
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
-se românește pe nicăieri, deși oamenii știu limba oficială. Numai la Poliție nu este placă bilingvă. Încă. Primarul Szasz Eno, celebru pentru xenofobia lui, nu vrea să mă primească. Iese într-un târziu din birou la secretariat și mă privește indispus: e mic, gras, cu ochi albaștri spălăciți sub genele albe. «Dumneavoastră, cei de la București, nu ne vreți binele...» Iată-mă și reprezentant al Bucureștiului la Odorhei! M-am ajuns! Am încercat să-i explic că nu am bătut atât amar
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
desăvârșită, iar Otilia, care sta în spatele lui Pascalopol, se desprinse ușor și se așeză lângă bătrân. - Pascalopol, continuă Aglae cu vocea îngroșată, dumitaleți-ar trebui o femeie blândă, nu prea tânără, care să te stimeze, nu o zănatică... Moșierul se încruntă, indispus, și căută o scăpare cu ochii înspre locul Otiliei, dar aceasta fugise. În curând se auziră din casă, pe fereastra deschisă, undele picurate ale pianului. Otilia cânta Vals în do diez minor de Chopin cu foarte multă delicatețe și cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de vreo congestie la baza stîngă? - Nu-nu-nu! se apără Costache, puțin palid. - Ați avut ceva: aud crepitațiuni. - Domnule doctor, sări Pascalopol, lăsați omul în pace. N-a avut nimic. - Nu aveți din când în când sufocațiuni, palpitații?Moș Costache ezită, indispus. - Am să vă dau un calmant foarte bun, insinuă doctorul! - E vârsta, firește, comentă sinistru Stănică. Examineazăși inima, Vasiliad. - Se-nțelege, se-nțelege. Vasiliad ordonă lui moș Costache să-și oprească respirația și-și puse urechea pe pieptul lui, în vreme ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia? Spune-mi ca unui părinte! Felix, supus unei astfel de inchiziții, simți că nu era încă bărbat și se tulbură. Tăcerea lui era afirmativă. - Va să zică, o iubești! trase Pascalopol încheierea. Nici nu se putea altfel. Ca bărbat sunt puțin indispus, dar ca prieten, te-nțeleg și te aprob. Domnișoara Otilia e o fată rară. Însă, dă-mi voie să adaug: ești sigur că o vei iubi mereu? Felix făcu un gest de mică indignare. O va iubi, zicea el mutește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
luau cu ei țopăind, dansînd, Învîrtindu-se, drăguță foc, spre capătul grădinii, unde Julius o căuta uitîndu-se În toate părțile... — Luis Martin, spuse Juan Lucas, ocupă-te, te rog, o clipă de invitați. — Ce-i cu Susan? Nu știu; e puțin indispusă... Juan Lucas intră pe ușa pe care dispăruse Susan. Era acolo, În capătul primului salon, zîmbitoare, cu batista În mînă. Nu-i nimic, darling. — Susan... — Trebuie să ne ocupăm de invitați. Juan Lucas vru s-o sărute, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
particulare și o să câștig câte ceva; haideți să locuim împreună, eu, dumneavoastră și Ippolit, să găsim un apartament cu chirie; iar pe general o să-l lăsăm să ne viziteze. — Cu mare plăcere. De altfel, o să mai vedem. Acum sunt foarte... foarte indispus. Ce? Am și ajuns? În casa asta... ce scară splendidă! Este și ușier. Ei, Kolea, nu știu ce-o să iasă din asta. Prințul era zăpăcit. — O să-mi povestiți mâine! Nu fiți prea timid. Să vă dea Dumnezeu noroc, pentru că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la o sărbătoare; râdea uneori cu hohote, fără să știe de ce, doar pentru că își asumase rolul de măscărici. Cât despre Afanasi Ivanovici, care avea reputația de vorbitor inteligent și distins și care altădată, la aceste aniversări, conducea conversația, părea acum indispus și chiar întrucâtva derutat, ceea ce nu-i stătea deloc în fire. Restul oaspeților, de altfel puțin numeroși (un biet învățător bătrân, invitat Dumnezeu știe de ce, un ins necunoscut și foarte tânăr, atât de intimidat, încât tăcea tot timpul, o damă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cincizeci! strigă Kolea. Sunt vinovat! spuse prințul, apropiindu-se de Burdovski. Sunt foarte vinovat față de dumneavoastră, domnule Burdovski, dar, credeți-mă, nu i-am trimis ca pomană. Și acum sunt vinovat... și mai înainte am fost vinovat. (Prințul era foarte indispus, arăta obosit și slăbit, vorbea incoerent.) Am vorbit de escrocherie... dar nu de dumneavoastră era vorba, m-am înșelat. Am spus că... sunteți ca și mine, bolnav. Dar nu sunteți ca mine... dați meditații, vă întrețineți mama. Am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pănă într-o zi, continuă bătăios Livia, când o altă cu noștință de-a lui, un cavaler de rang nu prea ilustru, unul, Trio Fulcinius... — Parcă și numele ăsta mi-e cunoscut, o întrerupe principele încruntat. Se îndreaptă de spate, indispus. — Știu cine e, își amintește cu asprime în glas. Un turnător notoriu. Vântură din mână: — În numeroase procese a reprezentat acuzarea poporului și nu de puține ori a adus în fața tribunalului oameni pe care eu, personal, i-am considerat după
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii peste cap. Flatat, tânărul coboară și el tonul: — Crezi că mi-ai putea pune o vorbă bună la Parthenicus să intru mai repede la principe? Femeia abordează brusc un aer rece și clatină din cap. No mius se îndepărtează indispus. — Păcat, murmură Iulia în urma lui. Nu știe ce să mai facă cu banii și unde mai pui că e în căutarea unei noi soții... Ce spuneai despre o masă uriașă din tuia? o presează Trio, insensibil la chinurile acestei idile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu e o piticanie, dar ăsta trebuie să aibă peste un passus și jumătate. Uite că nici n-are nevoie să se suie pe ceva ca să vadă afară! — De ce i-o da împăratul o sabie și comandantului cohortelor pretoriene? comentează indispus Pusio. — Cui? Lui Seius Strabo? face Rufus nepăsător. Nu-l interesează. Călărețul fornăie precipitat, apoi se lasă în jos, atent să nu se lovească de tavan. — Ar putea fi periculos, murmură îngrijorat. Oi avea și eu accentul ăsta caraghios? cugetă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că o sfîșie Își găsiseră lăcaș În una și aceeași expresie. Durerea ce-i măcina inima, pe cînd Încerca să-și Înăbușe lacrimile, m-a străpuns și pe mine. Se pare că nu mai era rîndul meu să mă simt indispus. — Îți faci prea multe probleme. Un obiect ca acesta poate constitui o dovadă. — Puneți-l deoparte, imediat! Vă rog. Nu pot să sufăr jucăriile astea. — Îl iau cu mine. Ce să fac cu insigna? — Păi... puteți s-o aruncați. — Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai repede. A rămas stabilit să mă sune la intrarea în București... A trecut de miezul nopții deja... și îmi este somn.” A coborât să-și ia o ciocolată din frigider. Și s-a aruncat din nou pe pat, ușor indispusă. Nu avea poftă de nimic. A lăsat ciocolata pe noptieră și se adresă sieși: - Ești supărată, Laura? - Da, nu se vede? - Se vede, dar știi bine că nu ai ales prea inspirată. Știi tu cum se circulă pe șosele în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cea mică o dezaproba prin gesturi. Nu auzeam ce spun din cauza muzicii (Marvin Gaye, Bee Gees etc.) care era dat\ foarte tare, dar mi se părea că cea mare încerca să o consoleze pe cea mică, ce părea supărată sau indispusă. Eu citeam, dar din când în când mai aruncam câte o privire și în direcția lor. Cea mică s-a ridicat brusc, și-a luat geanta și s-a dus la toaletă, iar prietena ei a profitat că e singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-i extermine pe oameni pentru că s-au rugat prea mult ? Și în ce sens s-au rugat prea mult ? s-au rugat tot timpul ori s-au rugat prea intens ? — Una, două, se rugau. Cam așa cred, mormăi Victor, destul de indispus. — adică își petreceau timpul rugîndu-se ? în cazul acesta pot să-l înțeleg pe Kokopelli. Dacă nu făceau nimic altceva decît să se roage. Visul sări din nou peste o etapă și Victor se văzu pe bancheta din față a mașinii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
străpungându-l până În osatură c-o singură palmă. Mentoru tău financear, al doilea tată a tău, dă-i și-așteaptă la picioru ploii și tu, inactiv, sub coperiș. Dă-ți sama cât sunt dă scârbit. Te credeam d-acu muribund, indispus - pen’ că decât un cadavru putea lipsi dă la Întâlnirea ta dă onoare - și dau dă tine acilea, mai sănătos ca turta dă ovăz. Despre chestia asta tre scrisă o carte. Mi-a zis nușce trăznaie, da mandea care parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]