112 matches
-
puternice această presupoziție metodologică 81. În primul rând, teoreticienii mediului ar face o confuzie între sensul biologic și sensul normativ al termenului "natural". Cu alte cuvinte, ei comit o așa-zisă "eroare naturalistă" prin confuzia dintre descriptiv și normativ, prin indistincția dintre fapte și valori, în fine, prin trecerea de la este la trebuie. Despre distrugerea ireversibilă a unui habitat natural din cauza industrializării vom spune că este rea deoarece este nenaturală și duce la pierderi ale capitalului natural. Dar de aici putem
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
semnifică să se poată rosti, să prindă glas în apariția de sine, orizontul mundan trebuie să dispară din vedere, să se cufunde în neființa celor ce sunt deja, în moartea luminii care le eclipsează. Departele marchează, pe de o parte, indistincția, absența, nemanifestarea; pe de altă parte însă, tocmai destituirea aceasta face posibilă ivirea unui nou posibil, cu atât mai viu cu cât el vine nu din trecut, ci de departe. Dimensiunea departelui reprezintă o potențare a semnificării, căci ceea ce se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
te risipești". Privit din interior, peisajul imaginal nu e descris, nici măcar scris în actul creației; se scrie el însuși, se spune așa cum se dă, fără cuvinte, în risipirea cerului din suflet, în viziunea cerului-suflet de unde toate purced 5. Nu o indistincție ori o confuzie de planuri ne întâmpină, nu amestecul tulbure al lui și... și, în care toate se cufundă pierzându-și identitatea și realitatea. E vorba de o intimă întrepătrundere, de o identificare în adânc, pusă în abis, în ascunsul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sfios,/ Înflorind umbre de-a lungul rochiei". Trup real sau trup imaginal? Răspunsul îl dau umbrele ce înfloresc imaginea în care ele nu mai sunt umbre ale unui corp, ci există prin sine, luând trup în trupul imaginii. Și totuși, indistincție nu e între real și ireal; deși cel dintâi pare neantizat, ceea ce apare nu există decât în câmpul intermediar deschis de imagine: "Ar fi fost o întârziere de flaute prelungi/ Între geamuri cu mușcate tinere,/ Între priveliștea grădinei răcoroase,/ Între
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aur”). Spațiul în care „blestemul se împlinește” și cele două ființe complementare se unesc nu este unul complet inaccesibil pentru ceilalți oameni, așa cum e domeniul din stăpânirea leului sau a cerbului, ci unul intermediar, ca o „stare de întuneric și indistincție care desparte doi cicli consecutivi”: „la marginea drumului”, „colo jos în prundurele” sau în ,jariște”. Cea de a treia etapă a traseului inițiatic o reprezintă ieșirea din corpul fiarei prin spintecarea ei de către ajutorul sosit ex machina. În colinde, motivul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adăpostește. Strada e apoplectică, metrourile agonizează, magazinele sunt în pragul exploziei. Nu se mai poate deosebi între turiști și localnici. Localnicii, stingheri în invazia planetară cu care se confruntă, au căpătat ei înșiși un halou de dezrădăcinare, o notă de indistincție. Sunt turiști în propria lor ogradă. Îmi amintesc de o carte poștală trimisă, cu ani în urmă, de Cioran lui Constantin Noica: "Mă uit în jurul meu în metrou și îmi dau seama că sunt singurul francez din vagon". [...] Parisul este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
abată pe la o băcănie ; trebuie să târguiască niște mezeluri pentru masă - Mache va prânzi la Diaconescu împreună cu d-ra Cecilia”. Ieșirea din minister se face într-o triplă calitate, ca și cum ar exista un proces de multiplicare a unui cuplu unit până la indistincție prin relațiile familiale, afective, administrative și onomastice. Însă onomastica este cea care consfințește rudenia cea mai intimă la Caragiale. Degeminarea conține de fapt un principiu de multiplicare, de inflație a coincidențelor, menită să golească de sens orice articulare identitară. Cel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în prefață insistă asupra nevoii de "a aduna aceste monumente rătăcitoare ale istoriei noastre" evocă de mai multe ori "colecțiunea mea" și documentele pe care le "posed"12: pentru el, în mod vizibil, procedura tehnică a editării se suprapune până la indistincție cu gestul colecționării. Angajamentul său științific în restituirea documentelor referitoare la români era dublat de nevoia mult mai intimă și mai greu analizabilă de a aduna acele documente și de a le deține, de a reproduce "tezaurul" în propria lui
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
63, Săulescu lucra "cu zel neadormit pururea spre lățirea științelor, a moralului și a naționalității"64. Biografii făceau diferența dintre "zelul" patriotic și chemarea propriu-zis literară? Probabil că nu. Dacă privim aceleași figuri ale retoricii zelului, vom găsi semne ale indistincției celor două domenii. Sintagmele și contextele sunt aproape imposibil de diferențiat: din perspectiva biografului pare să fie același lucru dacă numește o aplecare spre lucrurile națiunii sau spre cele ale literaturii. Iacob Stamati arată "zel fierbinte" pentru "naintăciunea literaturei naționale
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
într-un ținut oarecare, nu mai știa de cât timp anume, prin însuși faptul existenței sale și totul se împlinea cu ușurința cu care se întâmplă în vis"368*. Această indeterminare conferă o natură halucinatorie întregului episod. O astfel de indistincție 369 dezvăluie în miezul textului sentimentul unui Eu indistinct, cu limite nesigure (va trebui să așteptăm ca trupul să invadeze și să umple coliba lui Iulian pentru ca răsturnarea să aibă loc)370. Iulian percepe lucrurile în mod neclar, lipsit de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ale comportamentului, atât de comunicare cât și de cunoaștere; ele sunt sisteme de semne și structuri semiologice. 68 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii Dacă în decursul celei de-a doua tematizări, comunicarea sau semnificarea erau contrase până la indistincție în cunoaștere, o dată cu cea de-a treia tematizare survine operația inversă. Acum gândirea este interogată din perspectiva puterii organizatoare a limbajului, cunoașterea este analizată dinspre comunicare. Desigur astfel de tentative s-au putut petrece și în afara acestei tematizări. Am putea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
într-un model tonic, alimentînd ideea că sîntem totuși o minoritate puternică, mai ales în lupta cu timpul, în măsura în care reușim să ne împlinim, în ciuda împrejurărilor, proiectele. * O cheie pentru personalitatea lui Mircea Zaciu poate fi - scrie Al. Cistelecan în editorial - indistincția dintre om și instituție: " Profesorul avea în el ceva fatalmente, constitutiv instituțional. Era un spiritus rector. Desigur, mai mult la modul inefabil și gratuit, decît la modul aplicat. Din această conformație de profunzime au ieșit toate utopiile lui instituționale, proiectele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]