246 matches
-
fi văzut dirijând traficul. O trăsură privată, cu cai albi, era trasă chiar în fața podului. Caii neghezau și fremătau, cu ochii măriți de indignare sălbatică. Vizitiul în livrea luă o dușcă dintr-o sticlă, iar înăuntru, o figură întunecată și indistinctă stătea nemișcată și retrasă. Imediat ce păși pe pod, Porfiri își simți pașii alunecând sub el. O mână fermă îl prinse de subbraț și îl împiedică să alunece. Fără solicitudine și cu dezgust în ochi, Salitov îi dădu repede drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pot manifesta, dar pe un plan inferior au un reflex: forță care neagă, forța satanica 161. Samael neagă pe Mikael că Lumina, care îl respinge pe primul la marginea Cosmosului spre Materia Primă (Prakriti, care este existențiala, nu intelectuală, materie indistincta, foarte aproape de concepția lui Plotin despre materia absolut necalificata, posibilitate latentă și eternă, existentă lipsită de substanță sau întindere 162). Astfel, la Ființă, posibilitățile de nemanifestare devin, prin refractare, manifestate, ceea ce explică mecanismul respingerii spre neființă (non-entity) a diferitelor entități
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a sacrului cu profanul; la canalul de comunicare dintre materie și spirit, care face posibilă fuziunea dintre cele două lumi. Sciziunea dintre Tharmas și Enion poate fi astfel echivalata cu polarizarea lui Ishvara în Purusha (spirit) și Prakriti (materie potențială, indistincta vezi "indefinitul", "nedeslușirea" la Blake) despre care vorbește Lovinescu 237. Abia după aceasta polarizare pot fi concepute fulgurațiile (care sînt posibilități de manifestare, intelecțiuni ale Intelectului divin), care, ca fulgurații, rămîn nemanifestate, rămîn idei, în sens platonician substraturi arheomorfice germinale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și care poate fi deci divers și versatil: publicație cu difuzare limitată, dacă este vorba de o arie geografică restrânsă la un oraș sau chiar la unul din cartierele sale; publicație de masă, când aceasta are drept vocație un public indistinct. Tehnicile ce permit dezvoltarea unor activități apropiate publicației cu difuzare limitată sunt larg răspândite: presa locală, posturile de radio locale, teledistribuția, videografia. Publicația de masă dispune, fără îndoială, de un evantai mai larg de tehnici: ziarele de mare tiraj, marile
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
la care am fost nevoiți să reacționăm, măcar din instinctul nostru celebru de supraviețuire. Ceea ce am cultivat mereu, în întreg ethosul românesc, a fost paradoxul, în forme mai vechi sau mai noi, un defect dar și o calitate, un "murmur indistinct" pe care Sorin Alexandrescu îl numea inspirat "paradoxul român". 5.9. Domnul Marelui Cuvînt "El este moartea morții și învierea vieții!" (Mihai Eminescu) Universul e plin de semnificație și are o menire. Ele scapă științei, poate și religiilor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
această cauză chiar și interpreții moderni, au avut un handicap interpretativ atunci când au vrut să înțeleagă atitudinea bizantină față de filosofie. Ceea ce îi apărea în fața unui interpret apusean când citea textele bizantine care pomeneau sau implicau filosofia era folosirea necritică și indistinctă a acestui concept, fiind mereu prezentă îndoiala dacă în acest spațiu cultural s-a mai înțeles în mod adecvat sensul pe care clasicismul grec l-a dat filosofiei. Mai este însă nevoie de o precizare: nu trebuie să căutăm o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
grec l-a dat filosofiei. Mai este însă nevoie de o precizare: nu trebuie să căutăm o utilizare formală a distincției metodologice pomenită de Matsoukas în textele bizantine pentru că de multe ori autorii bizantini folosesc termenul de filosofie în mod indistinct. Singura cale de a obține înțelesul pe care îl dă cineva termenului de filosofie este atenta evaluare a contextului în care apare. Iar aceasta nu trădează vreo insuficiență a nivelul critic al culturii bizantine, ci doar preferința pentru concret în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sensul renunțării la orice încercare, fie și minimală, de înțelegere a ceea ce se înfățișează ca o Realitate, ce îi depășește într-un mod radical categoriile sale. Însă, pe de altă parte, mintea nu se mulțumește cu această experiență generală și indistinctă, dar, întrucât nici un efort al ei nu ar sluji la nimic, se află într-o stare de continuă cerere tăcută, care deși nu este mobilitate, are caracterul paradoxal al unei mișcări imobile. O asemenea descriere a actului contemplativ aduce cu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
trag palme cu violență ca să mă scol, mi-e teamă că somnul mă va scufunda prea adânc, de unde nu voi putea reveni niciodată, implor ca să mă ajute cineva [...]". Trezirea reprezintă o pseudo-revenire la realitate, aceasta fiind însă imbricată între felii indistincte de orori onirice: "Mă găsesc deodată în odaia mea adevărată care e identică odăii din vis, în poziția în care mă visam, la ora când bănuiam în coșmar că mă zbat". Irealitatea din vis este consubstanțială cu realitatea obiectivă: "Mă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
avînd obligația să-și organizeze istoria după principiile ei. Spuneam că, tematic vorbind, asemenea lui Bartleby, Benito Cereno este o alegorie despre contrariile absolute, care sfîrșesc prin a se combina. În Bartleby, învinsul (copistul) și învingătorul (avocatul) ajung să fie indistincți la analiza detaliată. Aici, stăpînul și sclavul, chiar după modelul interpretării hegeliane (nu demonstra oare Hegel, în Fenomenologia spiritului, că, prin dezvoltarea "conștiinței de sine", sclavul îl vede pe stăpîn ca pe o anexă a propriei lui existențe, identitățile celor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
suplini istoria brută. Miller a fost un onirist (își narează cu voluptate visele bizare un interesant prototip pentru Mircea Cărtărescu!) înclinat spre migrarea permanentă din real în ficțional, pînă cînd cele două falii ontologice încetează să mai fie complementare, ajungînd indistincte. Romanul al doilea al trilogiei, Plexus, sugerează, cu precădere, acest transfer de perspectivă. Existența naratorului/autorului/personajului Henry Miller se refugiază, cu obstinație, în text, iar textul invadează existența, transfigurînd-o total. Postmodernis mul își extrage, epic, cu certitudine, seva (și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
descompune precum efigiile roase de timp, de pe vechile monede. Caracterul (tradițional) irlandez a ajuns o poveste, dacă nu, pur și simplu, o utopie. Bătrînele cronici ale presupuselor vitejii medievale s-au erodat, de-a lungul derulării unei istorii nespectaculoase, ajungînd indistincte. Poetul nu mai vrea să le descifreze, preferînd lăsarea lor în uitare. Poemul amintit sugerează, discret, această perfidă sucombare: N-avem prerii/pe care să feliem seara un soare uriaș peste tot ochiul se oprește în marginea strîmtă a cerului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
drept una din cele trei cauze care au stat la baza "romantismului revoluționar", în următoarele două părți acesta revine pentru a explica înlăturarea ultimei limite a libertății și a puterii (în valoare absolută, libertatea și puterea se confundă în mod indistinct) care a favorizat tirania și corolarul ei, frica. Astfel, ateismul reprezintă cauza generală care le subîntinde pe toate celelalte: firea violență și originea georgiana, pe de o parte, și accesul după 1917 la puterea instituționalizata, pe de altă parte. Practic
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință, dincoace sau dincolo de simțul identității și responsabilității. Ea nu este doar impersonală, ci entuziastă în ceea ce privește fuga de personalitate, implicând o haideți să-i spunem fobie a eului extrem de acuzată. Sinele indistinct sau proiecțiile astrale sunt preferate dreptului la propria imagine, la propria persoană". Mai mult ca sigur, negativarea eroului liric nichitian, ca un "dublu artificial al realității", va deranja pe monografii mai vechi și mai noi ai poetului. Mai aproape de comuniunea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu numele ,Ionescu") și mai ales - evident - lexical. Pentru că, dincolo de articolul de dicționar, ,mahalaua" nu are, pur și simplu, echivalent. Nici ,faubourg", nici ,banlieue", deși fiecare în parte aduce propriile nuanțări de sens. Cum se va transpune acel impersonal și indistinct ,domnule" pe care Leonida îl adresează Efimiței sau omniprezentul ,soro"? Cu adevărat dificilă este, însă, situația franțuzismelor stâlcite (,sanfaso", ,alevoa", ,musiu"). Redate în limba de origine, efectul e corectiv și - prin asta - anulator. Propunerea de mediere a Magdei Jeanrenaud e
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
care o informație anterioară e capabilă să-și croiască drum printre meandrele gândirii supuse procesului de adaptare la realitate. Intuitiv, el știe că semnele colorate se impun cele dintâi privirii, ca niște ambasadori ai obiectelor, ca avangarda unei entități încă indistincte. Dar încă mai sigur e că își însușise teoria lui George Berkeley, episcopul de Cloyne, privitoare la felul în care sunt percepute obiectele: mai întâi sub forma unor „semne colorate”, și abia apoi ca obiecte propriuzise. Blamires, Harry, 1996 ș1966ț
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
dus prin scrisori sau în saloanele vremii. Multe dintre textele care vor fi dintre cele mai citate figurează în Corespondența cu românii, iar meritul cu totul deosebit al Corneliei Ștefănescu este de a le fi scos dintr-un fel de indistinctă masă și a le fi redat originara lor fizionomie particulară. Tresărim puternic, într-adevăr, aflând că un text ca acesta: Există o geometrie plană și o geometrie în spațiu. Ei bine, pentru mine romanul nu mai înseamnă numai psihologie plană
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
atracția, și atunci la revedere eros. Să conturăm însă mai precis viziunea lui Evola despre sexe. Potrivit filozofului italian, originea oamenilor se află în acel Unu divin despre care vorbesc dintotdeauna toate filozofiile tradiționale. Un Unu echivalînd cu o goace indistinctă în hotarele căreia sexele nu există decît sub forma potențială a unui androgin virtual. Grație acestei viziuni, creația omului nu va însemna decît despicarea unității inițiale și apariția unor jumătăți distincte cărora obișnuim să le spunem sexe. Sexele sînt rezultatul
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
descompune precum efigiile roase de timp, de pe vechile monede. Caracterul (tradițional) irlandez a ajuns o poveste, daca nu, pur și simplu, o utopie. Bătrînele cronici ale presupuselor vitejii medievale s-au erodat, de-a lungul derulării unei istorii nespectaculoase, ajungînd indistincte. Poetul nu mai vrea să le descifreze, preferînd lăsarea lor în uitare. Poemul amintit sugerează, discret, aceasta perfida sucombare : „N-avem prerii/pe care să feliem seară un soare uriaș - peste tot ochiul se oprește în marginea strimta a cerului
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
scriitorului ,evreu de la Dunăre" cu intelighenția vremii sale, ca și cadrul politic al acelei perioade. Căci tâlharii și jidanii/ Ne tot sug, ne sug mereu", cântau în gura mare legionarii ,simpli", dar ,antisemitismul nu era întotdeauna o ură generală și indistinctă față de evrei, ci împăca acest sentiment cu amabilitatea și prietenia față de exemplarele evreiești în parte", explică Al. George, ceea ce ne face să înțelegem că există o deosebire între ceea ce a simțit Sebastian și ceea ce a avut de suferit un intelectual
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
lipsite de sarea și piperul prozelor bune, te ajunge un gînd de compătimire. Pentru naivitatea atît de incredibilă a unor copii pentru care stă lumea în loc, pentru dramele abia schițate, suspendate printre rînduri de-o evidentă melancolie a stilului, vaier indistinct, care nu se schimbă la bucurie, sau la tristețe, dar pe care liberi sîntem să le colorăm, atît de departe cum stăm de lumea lor, cu creioanele noastre. Iată un dialog: Cine-i ăla, papa? Un viteaz, Olguța. A furat
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
despre frumos", excomunicînd limbajul în chestiune drept o erezie. Stînjenit de sintagma cu care operează contemporanul său, alcătuită din "cuvinte atît de globale": "problemele artei și ale literaturii", Streinu precizează că acestea ar putea fi luate în seamă, "în mod indistinct", exclusiv de cercetătorii obișnuiți a investiga fenomenele artei în combinațiile lor cu circumstanțe istorice, sociologice, psihologice etc. Să nu uităm cariera lor în limba de lemn a "realismului socialist"... Cu toate că utile și stimabile, studiile cu profil cultural nu instruiesc asupra
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
recuperează, la distanță de câțiva ani, cărți publicate inițial la edituri fără difuzare. Este poate și un bun prilej pentru o iluzie optică privilegiată: să privești/citești trecutul ca pe un viitor și viitorul ca pe ceva trecut, totuși, amalgamate, indistincte. Mircea Martin, care scrie pe coperta a patra a reeditării de la Tracus Arte, probează încă o dată acest decalaj sau inversiune de receptare critică: primul roman, neluat în seamă la momentul apariției, citit „pe fugă”, neînțeles, a devenit semnificativ, interesant, valoros
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
preschimbă în niște orbi ai lumii contemporane. Un om este cu atît mai orb cu cît putința lui de a intui diferențele este mai slabă. Și astfel ajungem să ne mișcăm într-o lume cenușie alcătuită din calupuri mari și indistincte, fără a mai putea să ne orientăm în funcție de distincțiile noastre lexicale. Rezultatul este o lume de roboți a căror minte este ghidată de la distanță prin calupurile de imagini ce le-au fost inserate zilnic. Și atunci o întrebare simplă: ce
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
celor hrăniți de lupa romana. Și cad, în acorduri de Eminem (a murit prietenul meu, care vînase cu mine lei ajunge ,Romi nu mai este, eu cu cine o să mai ascult eminem?"), coloanele Capitoliului: dorice, ionice, sau corintice. Din bucăți indistincte se face un alt soi de carte, bună să încheie o trilogie, așa cum a gîndit-o Florina Ilis, dar la fel de bună să pună capac unei lumi. Aceea în care părinții, și naratorii, știu. Nu știm nimic, dar citim. Cu încîntare orgolioasă
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]