232 matches
-
sfaturi utile într-un mare reportaj: Respectați regula „primelor minute”. Când ajungeți într-un loc pe care vreți să-l descrieți, mobilizați-vă simțurile, căutând a identifica trăsătura/cheie (o imagine, un miros, o senzație). Chiar și amestecul de impresii (indistinctul) poate fi o cheie de lectură a locului. De asemenea, însăși lipsa unei trăsături-cheie este o trăsătură în sine. Notați fără zgârcenie tot ce vedeți, auziți, gândiți etc. Veți face selecția acestor observații ulterior, la masa de scris. În timp ce discutați
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
punțile dintre ele nu se limitează la personaje și situații. De fapt, în adâncime, cele două zile au o substanță comună, dar una care tinde „iarna” spre o stare vegetativă, în vreme ce „vara” intră în ebuliție. Amândouă dețin o plasmă elementară indistinctă, lipsită de complexitate, în ambele oamenii sunt informi, ca prinși într-o magmă. Mai mult decât atât, chiar în comportamentul lor cele două laturi ale firii lui Antipa tind să alunece una într-alta, ceea ce autorul pare să și spună
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Aripă Ilirică, și apoi, după însemne și după emblemele pictate pe scuturi, distinse unitățile regulate și pe cele de elită, binecunoscute lui, precum și milițiile auxiliare ale herulilor, alanilor saxonilor, marcomanilor. Ceva mai departe, în câmp, se grupa masa puternică și indistinctă a armatei vizigote, care, era limpede, renunțase - cel puțin pentru moment - să urmărească dușmanul, înghițit acum de întunericul pădurii. Concentrându-și privirea spre stânga, în lungul malului râului, Duryodhan luă o expresie plină de curiozitate și oarecum ironică: — Dar... cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zidit În tăcere și forță. - Aduc În lume puterile celor aflați dincolo de râul care separă lumile! Cenușă și sânge! rosti Primul Cuceritor, cu mâinile tremurânde. Moarte! Focul se Întinse repede În Încăpere. Dar și mai Înspăimântător era zgomotul unor voci indistincte, apropiindu-se ca un val de furie. Ștefănel făcu un pas spre Cuceritor. Apoi Încă un pas. În locul În care pășise, focul se stinse. Brusc, tânărul ridică mâinile lateral și apoi le duse În față, ca și cum ar fi Împins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o inversare curioasă. În redacții își făcea loc veleitarismul. Doar cu preocupări rutiniere, redactorii uitau că menirea lor era să ajute, nu să persecute pe cei mai talentați. Dispărea gustul pentru delectarea artistică ca să se impună cel pentru funcții. Nume indistincte își forjau trivial cariera, călărind pe șeaua lingușirii și pretinzînd la rîndul lor să fie adulați. Încet, încet se instala banalitatea. Din cauza grijii excesive pe care mi-o arăta mama, în mine se curmase nevoia firească de cruzime. Nu eram
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Fiecare își îndrepta atenția în afară, pentru a deduce din vreme mișcările celorlalți. O pîndă reciprocă determina alianțele - repede uitate cînd apăreau alte avantaje. Nimic nu pornea din suflet și nu se întemeia pe afinități. Dealtminteri acestea din urmă păreau indistincte: bunii amici de ieri se sfîșiau cu cruzime mîine iar dușmanii de moarte dintr-o dată se elogiau. În primul consiliu fură recomandați noii veniți. Costică le împărți sarcinile culturale. Tineretul sătesc, de pildă, urma să fie pregătit pentru războiul atomic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
emetic, o mirosnă becisnică de seu încins și piperat, usturoiat și ardeiat. O aromă de arici prăjit. Aleluia! Și... Zgomotele străzii pieriseră. Ei, să fie! Din senin, nu mai exista circulație. Nu se mai auzeau mașinile, pietonii, muzica, murmurul main-stream indistinct, stereotip sau vocile, ce răzbătuseră neclare, până-atunci, prin ferestrele deschise ale blocurilor zmângălite și încenușate, sărite probabil din schemă, la proxima reabilitare. Câinii rătăciți, așa-zicând comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau în mijlocul drumului, renunțaseră să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spatele de lemnul umed. Am îmbrățișat-o și am intrat astfel, aproape prăbușindu-ne, în sala plină de întuneric spre care dădea ușa. În beznă luceau stins, verzui, mari suprafețe de sticlă, în spatele cărora întunericul parcă se coagula în forme indistincte. Gina închise ușa și pipăi peretele din dreapta, unde se afla un panou electric. Ridică o mică manetă în formă de furcă și începu să se facă din ce în ce mai multă lumină, deși nu se zărea nici aici vreo sursă. Pur și simplu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
asocierea, forțelor și calităților (fr.17; Arist. Phys.I, 4, 187a -188a); reprezintă, de fapt, o agregare și o separare, , adică o dispunere a unei materii pre-existente astfel încât fiecare element material este parte integrantă în toate celelalte, elementele componente rămânând indistincte, imperceptibile și infinite cantitativ și calitativ (fr.1). În cadrul devenirii anaxagoreice se găsesc aceleași dynameis milesiene (cald-rece, umed-uscat), precum și elementele empedocleene ( și semințele (fr.4). Platon, în Phaidon (70c-72e) își construiește întreaga teorie despre devenire ( prin trecerea de la un contrariu
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
să-mi dea Istoria din nou blânda plictiseală de a auzi, preț de patru ani, discursul, zis de lemn, al știm noi cui, ce minunată perspectivă de viitor să-l aud pe viitorul-fost prezident Iliescu vorbind dumnealui niște niscaiva ceva indistinct și, în dosul vorbirii dumisale cu iz de ședințe din acelea, știm noi de care de-alea d-ale noastre să auzim fojgăiala harnică, pe din dosul decorului, a inșilor acelora foarte dedați cu toate cele pentru țară. Nenea tehnicianul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
duios muzică populară îmbrăcați ca niște barmani din aceștia de la Clubul de jaz Podul din Timișoara, unde e la ea acasă mai degrabă decadența obosită a vestului decât năvala bine ritmată a dansurilor folclorice naționale. Degrabă mi-am revenit din indistinctul existențial în care căzusem precum tatăl acela de prin povestirile lui Bruno Schulz care, la ore asemănătoare și în aceleași griuri existențiale, se metamorfoza în te miri ce fleacuri de prin odaie. Și cum spun, pe dată mi-am revenit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fi văzut dirijând traficul. O trăsură privată, cu cai albi, era trasă chiar în fața podului. Caii neghezau și fremătau, cu ochii măriți de indignare sălbatică. Vizitiul în livrea luă o dușcă dintr-o sticlă, iar înăuntru, o figură întunecată și indistinctă stătea nemișcată și retrasă. Imediat ce păși pe pod, Porfiri își simți pașii alunecând sub el. O mână fermă îl prinse de subbraț și îl împiedică să alunece. Fără solicitudine și cu dezgust în ochi, Salitov îi dădu repede drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
asemenea curse printre mistere, poezie? Fără îndoială, de vreme ce însuși procesul de creație a naturii, zămislitoare de viață și forme, este poezia”. Voința de mimesis nu dispare, devine doar „esențială”, „organică” și „creatoare”. Întrebîndu-se în ce măsură suprarealismul nu duce la un colectivism indistinct, opus individualității poetice („Fi-vom însă cu toții poeți?”), comentatorul dă un răspuns rezonabil: „Asta depinde de «inconștientul» pe care aveți cinstea de a-l conține. Problema e deci la fel ca și în vechea artă a hegemoniei conștientului, a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a bea cafea. Demn de remarcat este faptul că grădina țigăncilor prezintă o structurare interioară, care corelată cu motivul umbrei (antiteză a căldurii, simbol al ispitei) și al senzaților olfactive intense, susține intenția de a diferenția calitativ locul de spațiul indistinct al „pustiului” străzii, copleșită de arșița zilei de vară. Există două modele ale grădinii-modelul paradisiac, care induce reacția de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
așteptă cu respirația încordată. După o îndelungă ciorovăială cu Marina, Otilia urcă scările. Se auzi când intră în odaie, dușumeaua pârâi ușor în câteva puncte greu de precizat, Felix bănui că Otilia se oprise în fața mesei. Apoi urmară mici zgomote indistincte și... nimic. Felix se feri să G. Călinescu dea ochii cu Otilia și rămase închis în odaie. Când, târziu, ieși, ca un hoț, ușa odăii fetei era deschisă, scrisoarea lipsea de pe masă, iar Otilia era în oraș. Se-ntoarse la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vieții, dar și al morții. Orice act este identic tuturor celorlalte. Nu există nici nădejde și nici deznădejde, ci toate sânt deodată. Mori trăind și trăind mori. Absolutul este simultaneitate: amurguri, lacrimi, muguri, bestii și roze; toate înoată în beția indistinctului. Ah! singurătățile pline - cu senzația de Dumnezeu în transă - și-n care ești gelos pe tine însuți! Dacă nu simți că marea îți poate servi de pseudonim, n-ai gustat o clipă din singurătate. Medicii n-au urechea destul de fină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o dată aflat față-n față cu sine și supus propriei exigențe de adevăr, va considera drept rațional și moral. Să continuăm analogia. La fel cum influența poate invada și devora individul pînă la a-l absorbi cu totul în masa indistinctă unde nu mai este decît un pachet de imitații, și nevroza devorează stratul conștient al individului pînă cînd vorbele și gesturile sale nu mai sînt decît vii repetări ale amintirilor traumatizante din copilărie. Dar efectele lor sînt, evident, opuse. Prima
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din istoria umanității. Confuzia între viață și existență măsoară exact concurența ridicolă dintre mercenarii „tehnoștiinței” și „ultimul gând” al lui Dumnezeu. Pentru progresiștii de astăzi, care nu mai disting între regnul uman și specia cariatidelor, viața nu reprezintă decât „pasta” indistinctă a unei „scrieri” al cărei „cod secret” va trebui „spart” cu orice preț de „ultima generație” de megacomputere. Viața nu e un mesaj secret ascuns într-o sticlă plutitoare pe trasee intergalactice, peste care civilizația umană a dat în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ne ocupăm nu ar reprezenta altceva decât o tentativă de „de-liricizare” sau de „de-poetizare” a discursului în versuri, mergând până la ștergerea oricăror mărci distinctive care să permită diferențierea poeziei de alte texte (ficționale sau non-ficționale). Cufundarea în magma indistinctă a prozei nu ar avea, în sine, de ce să fie resimțită astăzi ca un criteriu negativ, ba chiar dimpotrivă, numai că, în realitate, această problematică trebuie privită cu mai multă circumspecție. Că lucrurile sunt ceva mai nuanțate decât ar putea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
echivala - prin recursul la un silogism altminteri admirabil - autoreflexivitatea și delirul imagistic cu ficțiunea propagandistică a „limbii de lemn”, pe criteriul lipsei de aderență la real, poate părea oarecum hazardat. E drept că, în cele mai multe situații, la Nichita Stănescu sinele indistinct și proiecțiile astrale capătă întâietate în fața dreptului la propria imagine, la propria persona, dar ne putem întreba dacă nu cumva asemenea tentații nu pândesc și cea mai „personistă” poezie, în care acumulării lacome de ipostaze i se substituie convenția propriei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și incongruența lui, Însă interesant pentru că retoricul Heliade vrea să prindă, aici, fantasmele onirice. El dezvăluie, indirect, și o față mai puțin cunoscută a demersului său. Va să zică, „objectele” sînt În sfadă, Înfățișarea lor, din această pricină sau din alta, este indistinctă (grămadă) și, față În față cu această priveliște, spiritul creatorului e În derută: limbajul Îl trădează, simțurile (vederea) și rațiunea (cugetul) Își pierd, cel puțin pentru un moment, prospețimea și claritatea, Însușirile lor fundamentale. Urmează un vers teribil: „Plecăm pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-mpreună, Formîndu-i pe sub nouri cu zborul o cunună, Un larg cortegi funebru ce lasă unde trece De albe oseminte o cladă tristă, rece!” Citind aceste versuri, un fapt se observă: poezia, ieșind de sub regimul solarului, grațiosului, devine mai puțin evazivă, indistinctă. Stimulată de sentimentul ororii, fantezia inventează imagini pline, de o materialitate puternică. Haosul alecsandrian este populat de păsări rău prevestitoare: vulturi, ulii, buhne și corbi. Umbrele groase, ceața densă, „fantasmele tupilate”, vedeniile mari, tăcute” dau impresia de vitalitate monstruoasă. Poemul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Frații Jderi, folosind o retorică simplă și eficientă. O retorică a eroismului popular, aceea ce cultivă inima de foc și brațul de oțel. Un lirism al sinecdocei. Inima bravă și brațul tare stau față În față cu o păgînitate amorfă, indistinctă, urîtă... Jder Nistor, vînătorul, intră-n turci „năpraznic cum intră În cîrd omorul”. Eroul lui Alecsandri este totdeauna copleșit de numărul adversarilor, copleșit dar nu Înfrînt: obstacolele se dovedesc, la urmă, a fi trepte ale izbînzii sale. Se observă ușor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În spatele acestor lideri preamăriți de o hegemonie cu totul magică, se profilează "blocuri culturale" care nu au sens decât în conjunctura binară pe care și-o asumă. Decorul acestui nou teatru populat cu lideri eroici care sunt una cu masele indistincte ale muncitorilor se dovedește a fi, printr-o curioasă răsturnare a desemnărilor, "capitalismul cultural" pe care îl hrănește un weberism redus la o stare de note explicative. Acest curent ne permite să înțelegem că abordările culturale, recompensând importanța întreprinderii în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
să te fixeze într-un proiect al altora, care cu vremea devine al tău. Majoritatea oamenilor încremenesc în proiecte prefabricate care ajung să fie ale lor în măsura în care ei ajung slujitorii fideli ai acestora. Și de vreme ce majoritatea oamenilor trăiesc în categoriile indistincte ale speciei, prostia ca încremenire în proiect este, statistic vorbind, extrem de răspândită. Cu cât o societate oferă mai puține alternative, cu cât proiectele indivizilor decurg din cele câteva proiecte și norme oficial recunoscute, cu cât o societate lasă mai puțin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]