205 matches
-
vezi I, nota 103), unde nu numai întregul trebuie interpretat prin intermediul părților, ci și invers: "Noi înțelegem însă indivizii prin prisma înrudirii lor, prin prisma a ceea ce au ei comun. Acest proces presupune corelația dintre ceea ce este general uman și individuație" (s.n.)4. Pornind așadar de la general uman, individuația "se extinde spre diversitatea existențelor spirituale", în așa fel încât pe baza generalului putem "să rezolvăm practic întotdeauna sarcina de a interioriza cumva această evoluție spre individuație", precizează Dilthey 5. Tocmai în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trebuie interpretat prin intermediul părților, ci și invers: "Noi înțelegem însă indivizii prin prisma înrudirii lor, prin prisma a ceea ce au ei comun. Acest proces presupune corelația dintre ceea ce este general uman și individuație" (s.n.)4. Pornind așadar de la general uman, individuația "se extinde spre diversitatea existențelor spirituale", în așa fel încât pe baza generalului putem "să rezolvăm practic întotdeauna sarcina de a interioriza cumva această evoluție spre individuație", precizează Dilthey 5. Tocmai în acest sens, Riedel consideră că în hermeneutică întîlnim
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ceea ce este general uman și individuație" (s.n.)4. Pornind așadar de la general uman, individuația "se extinde spre diversitatea existențelor spirituale", în așa fel încât pe baza generalului putem "să rezolvăm practic întotdeauna sarcina de a interioriza cumva această evoluție spre individuație", precizează Dilthey 5. Tocmai în acest sens, Riedel consideră că în hermeneutică întîlnim un "model al comprehensiunii prin prezumție" (vezi II, 2Bf): conținuturile particulare pot fi exprimate "numai prin intermediul <<asumării în prealabil>> sau prezumării unui general posibil"6. Încă din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
explicate, dar, nemulțumiți, după alte experiențe adaugă altele, cele vechi nu îi mai satisfac, definițiile se îmbogățesc cu nuanțe noi. E cazul unor noțiuni precum inconștientul (din care se desprind inconștientul personal și cel colectiv), sinele și sineificarea (sinonimă cu individuația), persona, anima, imaginea și imaginarul, asupra cărora Jung a considerat că e cazul să revină până spre sfârșitul vieții sale. Prin acumulări succesive, psihanaliza se convertește, din unghiul de vedere al limbajului uzitat, într-o mitopoieză, limbaj mitic adiacent, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
colectivă, aceasta scoate în evidență o condiție larvară, nedesprinsă de sinele universal, mai concret o prelungire a devenirii. Secvența obsedantă, în întregul ei, este de o tulburătoare complexitate și desemnează două concepte fundamentale din psihanaliza lui C.G. Jung: sinele și individuația. Vom încerca să surprindem doar câteva repere ale acestor noțiuni, asupra cărora cercetătorul elvețian a revenit în nenumărate rânduri în voluminoasa-i operă: "Ca noțiune empirică, sinele desemnează întreg cuprinsul fenomenelor psihice ale omului. El exprimă unitatea și totalitatea personalității
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
omizii, ființă deopotrivă nearticulată și subliminală. La polul opus, trenul devine o metaforă abisală pentru procesul de cristalizare și particularizare a individului, cu precădere în latura sa psihologică, oferindu-i specificitatea și împlinirea ca personalitate. Acest mecanism formativ e tocmai individuația: Noțiunea joacă un rol nu lipsit de importanță în psihologia noastră. Individuația este, în genere, un proces de formare și particularizare a individului, în special de dezvoltare a individului psihologic, ca ființă distinctă de ansamblu, de psihologia colectivă. Individuația este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
metaforă abisală pentru procesul de cristalizare și particularizare a individului, cu precădere în latura sa psihologică, oferindu-i specificitatea și împlinirea ca personalitate. Acest mecanism formativ e tocmai individuația: Noțiunea joacă un rol nu lipsit de importanță în psihologia noastră. Individuația este, în genere, un proces de formare și particularizare a individului, în special de dezvoltare a individului psihologic, ca ființă distinctă de ansamblu, de psihologia colectivă. Individuația este deci un proces de diferențiere, al cărei țel stă în dezvoltarea personalității
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tocmai individuația: Noțiunea joacă un rol nu lipsit de importanță în psihologia noastră. Individuația este, în genere, un proces de formare și particularizare a individului, în special de dezvoltare a individului psihologic, ca ființă distinctă de ansamblu, de psihologia colectivă. Individuația este deci un proces de diferențiere, al cărei țel stă în dezvoltarea personalității individuale. Individuația este o necesitate firească în măsura în care frânarea ei prin reglementări excesive sau chiar exclusive, potrivit normelor colective, ar prejudicia grav activitatea vitală a individului. Individualitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în genere, un proces de formare și particularizare a individului, în special de dezvoltare a individului psihologic, ca ființă distinctă de ansamblu, de psihologia colectivă. Individuația este deci un proces de diferențiere, al cărei țel stă în dezvoltarea personalității individuale. Individuația este o necesitate firească în măsura în care frânarea ei prin reglementări excesive sau chiar exclusive, potrivit normelor colective, ar prejudicia grav activitatea vitală a individului. Individualitatea este însă deja dată fizic și fiziologic, de unde și expresia ei psihologică corespunzătoare. O frânare considerabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
coerența internă și valorile colective, acordând totodată individului maxima libertate posibilă, are șanse de viață durabile."28 (s. a.) În ultima sa parte, definiția explică într-o oarecare măsură, semnificația titlului romanului Patul lui Procust. Chiar dacă au parcurs etapele firești ale individuației, eroii din ficțiune sunt nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
etapele firești ale individuației, eroii din ficțiune sunt nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul lui Ion Barbu din etapa
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fundamentali ai psihanalizei jungiene în corpusul de texte al autorului. Sinele (în care, repetăm, inconștientul coexistă cu conștiința) se închide către subconștientul creator (inconștient obiectivat prin situarea sub tutela aceleiași conștiințe) și, fără a ignora irizările imaginarului, se ajunge la individuație, deci ființă devenită sine însăși (sineificare), dacă opresiuni sociale sau carențe psihice nu acționează ca factori frenatori. Considerăm că aceasta este schema creativității lui Camil Petrescu (și, parțial, a personalității sale!). Spre individuația scriitorului nu se poate ajunge decât pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a ignora irizările imaginarului, se ajunge la individuație, deci ființă devenită sine însăși (sineificare), dacă opresiuni sociale sau carențe psihice nu acționează ca factori frenatori. Considerăm că aceasta este schema creativității lui Camil Petrescu (și, parțial, a personalității sale!). Spre individuația scriitorului nu se poate ajunge decât pe cale empirică. În absolut e imposibil. Cine ar putea demonstra în ce constă conștiința pură, fenomenologică a "omului antitezelor"? Jung însuși va recunoaște că singurul element cognoscibil al sinelui ar fi eul, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ar fi eul, care nu îi este nici subordonat, nici atașat, ci gravitează în jurul său ca planetele în jurul Soarelui. Sinele nu poate dobândi decât statutul unei ipoteze, este un postulat transcendent verificabil prin cercetări psihologice, dar imposibil de demonstrat științific. Individuația își atinge scopul în momentul în care "intuiește" sinele ca pe ceva irațional. O dată ce am aprofundat o atare relație, pentru noi nu mai există nici o îndoială: "Tren deraiat din cauza omizilor" este o structură abisală în care personalitatea controversată a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
O dată ce am aprofundat o atare relație, pentru noi nu mai există nici o îndoială: "Tren deraiat din cauza omizilor" este o structură abisală în care personalitatea controversată a lui Camil Petrescu se simte învăluită, cauza fiind un joc reversibil între sine și individuație. Acceptând că laboratorul de creație al scriitorului urmează calea neasemeni a procesului de desfacere a increatului în elemente ale creatului, este evident că și personajele sale vor fi construite aprioric după aceeași tehnică. Rezumând deocamdată demonstrația doar la nivelul romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de celelalte reprezentări de același tip prin faptul că ocupă un loc central în virtutea importanței conținutului și a numinozității sale."75 Numinozitatea este una din cauzele care dau Sinelui un aspect irațional și care nu ar fi resimțit fără medierea Individuației: Țelul individuației este atins odată ce Sinele este Simțit ca fiind ceva irațional, o existență nedefinibilă căreia eul nu i se opune și nu îi este subordonat, ci de care este atașat."76 În triada atât de complexă, construită pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
reprezentări de același tip prin faptul că ocupă un loc central în virtutea importanței conținutului și a numinozității sale."75 Numinozitatea este una din cauzele care dau Sinelui un aspect irațional și care nu ar fi resimțit fără medierea Individuației: Țelul individuației este atins odată ce Sinele este Simțit ca fiind ceva irațional, o existență nedefinibilă căreia eul nu i se opune și nu îi este subordonat, ci de care este atașat."76 În triada atât de complexă, construită pe baza unei relații
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ca fiind ceva irațional, o existență nedefinibilă căreia eul nu i se opune și nu îi este subordonat, ci de care este atașat."76 În triada atât de complexă, construită pe baza unei relații progresive simbol cu valoare numinoasă Sine Individuație, Sinele are poziția centrală și rolul decisiv. Este motivul pentru care Gilbert Durand îl va asemăna cu însăși umbra lui Dumnezeu: "Sinele este totalizarea, suprema armonie și sens a contrariilor străbătute de-a lungul procesului psihic; el nu este desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
disponibilă", adică metoda poate deschide perspective nebănuite de interpretare a textelor camilpetresciene, demersul nostru critic s-a mai limpezit, a căpătat coerență și eleganță euristică, deși uneori lasă și o vagă impresie speculativă. Comentând pe larg noțiunile de Sine și Individuație (confuz explicate și analizate de chiar promotorul acestora, C. G. Jung, după cum onest o va recunoaște chiar el), am concluzionat că ele se regăsesc într-o imagine care l-a obsedat pe scriitor de-a lungul timpului: "Tren deraiat de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lucrările figurii sclavului (tipul Hercule) În care eroul a depășit inconștiența copilului dar se află Încă Într-o poziție nesemnificativă. Figura sclavului conduce de regulă la epifania propriu zisă a eroului semi divin”. Că așa stau lucrurile, că efortul de individuație a pajului a dat roade, că procesul de ecumenizare s-a Încheiat citim În ultimele strofe ale poemei „și de asupra mea rămîi/ durerea mea de-o curmă/ căci ești iubirea mea deintîi/ și visul meu din urmă”. Luceafărul eminescian
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mai dificil de trăit sau experimentat. Spaima generează cultură în două direcții, radical îndepărtate una de cealaltă, divergente, opozitive. Prima dintre ele vizează regresia, recuperarea "barbarului" sau fascinația pentru irațional și distrugere de sine, care apare în textele de psihanaliză. Individuația este, ca definiție și expectanță, anti-terifiantă prin excelență, însă, în termenii mai vechi ai lui Schopenhauer, ea presupune ruptura cuiva de energia informă pe care o reprezintă universul, ceea ce e destul de greu de menținut o vreme mai indelungată, fascinația pentru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
împărtășit-o în teza din 1978, Modelarea în științele omului, care ar putea fi completată și cu perspectiva filosofiei religioase sugerată de tradiție. Un alt postulat al similarității este non-dualitatea, vizibilă în imaginile hermetice intitulate Mandala sau simbolul oniric al individuației, Arborele, Roza crucienilor, Treimea creștină cu "a patra persoană", care le cuprinde pe celelalte trei. Toate sunt quaternioni. Nu triada dialectică a tezei cu antiteza și sinteza, ci, cum am mai spus, un al patrulea, după termenul mediator ce ține
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
toate culturile, altele decât cea a Occidentului Extrem". (Op. cit., p. 232) Pentru aceasta, trebuie renunțat la "triedrul" propus de Foucault în anul 1966, cu psihologia, sociologia, lingvistica-istoria. Mai potrivit ar fi "tetraedrul" lui E. Morin din 1973, cu ecosistemul, cultura-societatea, individuația, specia. Și întrucât ecologia se unifică cu individul, pentru noua antropologie rămân ecologia cazuistică, etnologia socio-istorică și etologia speciei homo sapiens. Până la urmă tot un triedru, vizibil și în astrologia tradițională: Soarele, Luna și Mercur, în ecosistemul imediat. Jupiter, Marte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de totalitate, de unitate, de indeterminare temporal, spațial și cauzal, precum și putința unei stabilizri a valorilor pe care se fundamenteaz moralitatea uman. În felul acesta, religia e o negație a oricrei tentative de diferențiere ori, cum ziceau filosofii scolastici, de individuație, e o oprire, o inhibiție, un baraj contra tuturor manifestrilor acestei individualitți, din care ies neliniștea, nesiguranța și împrțirea în forme ireductibile a existenței. Combtând seducția pe care prezentul, concretul și imediatul o exercit asupra omului, religia asigur patru ci
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
a vieții veșnice, dar știau să beneficieze de proprietățile ei naturale și să le aplice cu folos, pentru refacerea corectă a totului. În spiritul patronatului s-a gîndit când a fost identificat microcosmosul în relație integratoare cu macrocosmosul: omul, în individuația sa, este un microcosmos și, totodată, o parte din totalitatea macrocosmică. O altă față a morții în logica patronatului o ilustrează mitul lui Telepinus din literatura hitită. În acest scenariu primitiv al morții (pe care aici îl abordăm din perspectivă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]