192 matches
-
mai modern gust, unde decadenții formează o majoritate zdrobitoare (Solohub, Remisov, Blok) rămâne un mister impenetrabil. Niciun decadent, cred, n-a trecut pe lângă ușa camerei lui Berdiaev, și chiar mai mult, prin fața sălii "sociocraților". Decadentul ignoră în mod nediferențiat pe individualiști și "sociocrați" și chiar pe vecinul său apropiat decadentul. Lui îi trebuie o preerie verde cu chiparoși în gustul lui Böcklin, cu nimfe și centauri și în loc de asta se trezește într-o cameră mobilată! În concluzie, îi e indiferent!"482
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
i-au dedicat lui Stirner o critică de peste trei sute de pagini, considerându-l "confuz", "incongruent", "stângaci", "repetitiv", "greoi", "superficial", "ignorant", "penibil": o prolixitate care pare să derive mai puțin din abundența de cuvinte decât din carența de argumente împotriva acestui individualist atât de radical. Originar din Bayreuth, Stirner a studiat la Berlin, unde a asistat printre altele, la cursurile lui Hegel și Schleiermacher. Adevăratul său nume era Johann Caspar Schmidt, iar din pricina frunții sale înalte (în germană: Stirn) colegii săi i-
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acolo și trecute în revistă de K. MARÓT (L'esilio di Ovidio, în "Acta Antiqua Acad. Scient. Hungariae", 3, 1955, p. 233 și urm.; cf. S. D'ELIA, op. cit., p. 148), Ovidiu apare ca un reprezentant incorigibil a acelui "tip individualist" care "era însăși întruchiparea opoziției împotriva oricărei idei statale sau a oricărui realism politic". 51 Partea care tratează despre carmen a fost publicată (cu unele modificări) și în volumul comemorativ cu ocazia a două mii de ani de la nașterea lui Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cadrele" tragediei ceea ce nu-i chiar același lucru!). În plus, comentariul pune în lumină foarte ingenios modul în care funcționează aici "fatalitatea" (personificată de vocea "prezicătorului" Ciprian), afirmată deopotrivă ca principiu coercitiv și catalizator al energiilor sufletești 196. Apoi, cum "individualistul" Andrei se confruntă cu imperativul etic al comunității (ilustrat de niște personaje vag particularizate, de o instinctualitate frustă, "animalică", exhibată în practica discursivă), e de așteptat ca intriga să dezvolte povestea unei "convertiri" (de la suferință la bucurie, de la moarte la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
gen. Și ar trebui să facem cunoscute lumii nu doar lucrurile pe care le combatem, ci și cauzele pe care le apărăm. Cu jumătate de secol în urmă, scriind despre Războiul Rece, tatăl meu a precizat că, indiferent dacă suntem "individualiști americani sau laburiști britanici, conservatori sau progresiști, democrat-socialiști sau social-democrați, albi, negri sau galbeni cu toții putem să acceptăm faptul că demnitatea umană și respectul pentru individ" trebuie să stea la baza tuturor lucrurilor. La fel cred și eu. Respectul pentru
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
al XIX-lea. În romanele lui Kafka, această opoziție capătă chiar o importanță majoră. Alte opoziții între grupuri produc relații ideologice: negrii contra albilor, bărbații împotriva femeilor, angajații împotriva patronilor, "cei care au" împotriva "celor care nu au", conformiștii împotriva individualiștilor, "cei normali" împotriva "celor bolnavi". În al treilea rînd, orice tip de opoziție poate deveni relevant în baza unor informații care, la prima vedere, nu au un fundament psihologic sau ideologic, chiar dacă, la o examinare mai amănunțită, devine clar că
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
asociați și implicați într-un scop comun [...]. Cei care acționează și suferă sunt indivizii asociați». Opoziția dintre colectiviști și individualiști este categorică, fie pe plan ontologic (pentru colectiviști realitatea socială substanțială este asigurată de State, partide, clase, națiuni, etc.; pentru individualiști, în schimb, există doar indivizii), fie pe plan metodologic (colectiviștii caută să descopere legi care ar trebui să explice geneza și schimbarea „entităților colective”; individualiștii cercetează acțiunile indivizilor și consecințele intenționale și mai ales ne-intenționale ale acțiunilor și interacțiunilor
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ontologic (pentru colectiviști realitatea socială substanțială este asigurată de State, partide, clase, națiuni, etc.; pentru individualiști, în schimb, există doar indivizii), fie pe plan metodologic (colectiviștii caută să descopere legi care ar trebui să explice geneza și schimbarea „entităților colective”; individualiștii cercetează acțiunile indivizilor și consecințele intenționale și mai ales ne-intenționale ale acțiunilor și interacțiunilor umane), fie pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
individualiștii cercetează acțiunile indivizilor și consecințele intenționale și mai ales ne-intenționale ale acțiunilor și interacțiunilor umane), fie pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate Guillaume de Champeaux sau Roscelin? Au dreptate Comte, Hegel, Marx sau structuraliștii pe de o parte, sau Menger, Weber
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate Guillaume de Champeaux sau Roscelin? Au dreptate Comte, Hegel, Marx sau structuraliștii pe de o parte, sau Menger, Weber, Hayek și Popper pe de alta? Și dacă, cum este normal, au dreptate aceștia din urmă, atunci atât
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
alții sau de viața publică, de un anumit refuz al alterității, de o abandonare a dialogului sau de un acut sentiment de incompatibilitate (cu ceilalți) care îl fac rezervat în a participa" (Idem, p. 14). Pe de altă parte, "un individualist vrea să se emancipeze de dominația celorlalți sau a comunității, și nu să se retragă; un solitar vrea să scape de ceilalți și de societate, și să se retragă într-o lume proprie. Primul poate, în mod subsecvent, să se
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și mesajele culturale conform cu preferințele proprii, pentru a-și confirma convingerile. Astfel există elitiștii ierarhici (cu legături puternice și multe norme), fataliștii (pentru care legăturile resimțite sunt slabe, însă normele abundă), egalitarienii (care au legături puternice însă puține norme) și individualiștii (pentru care legăturile în cadrul grupului sunt slabe, iar normele puține).489 Cum într-o societate se regăsesc toate aceste tipare, este evident că nu există un singur mesaj ori obiect cultural care să li se adreseze tuturor în aceeași măsură
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
manifestând existența unei credibile dimensiuni lăuntrice cu care publicul se putea identifica. I-au urmat toți ceilalți neadaptați, Hulk (alienatul, "eroul western al erei atomice", eșecul civilizației și al tehnologiei, eșec al umanității pe care tot ea îl hăituiește), Spider-Man (individualist solitar, prima vedetă a "telenovelei super-eroice" în care trebuie permanent să revii la episoade precedente pentru a înțelege intriga, un soi de James Dean cu mască), Thor (zeul nordic prins între Asgard și Terra, nicăieri acasă, torturat de o iubire
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o pomană de sufletul celui care ai fost. V. din spital îl compătimesc pe V. tînăr. Are clipe cînd chiar și seara îl părăsește. Cînd supărat pe lume, în răspuns, se izolează de tot. Chiar și de Dumnezeu. E Robinson individualistul. Împlinit și de aceea, disperat. Fără să găsească, oricît de puternică iar fi lumînarea, nici oameni, nici zei. S-a molipsit de boala ce a exterminat eroii și a destrămat imperii surpînd cetățile lor. S-a văzut numai și numai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sau satisfacerea dorințelor), ci unei bun]st]ri materiale, obiective. Perspectiva lui Mo Tzi în materie de etic] este mai puțin individualist] decât abord]rile tipic occidentale sub multe aspecte. Viziunea să asupra percepției socratice este mai degrab] social] decât individualist]. În timp ce Socrate se întreab] dac] ar trebui sau nu s] se supun] codurilor recunoscute la nivelul întregii societ]ți, Mo Tzi pune problema în sens invers, întrebându-se dac] societatea ar trebui s] accepte său s] modifice propriile sale coduri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
respinge individualismul atomizat. El recunoaște locul oamenilor în organizație ca fiind structura fundamental] a lumii afacerilor. Modelul îmbr]țișeaz] ideea de etic] în mod deschis și recunoaște c] valorile comune mențin o anumit] cultur]. Exist], inc], loc și pentru „antreprenorul” individualist, dar el este important numai în m]sura în care joac] un rol semnificativ pentru excentricitate și inovație. Dar problema cu aceast] metafor] a „culturii” este c] și ea tinde s]-si formeze un circuit închis. O corporație nu seam
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
În clasamente.” În acord cu cele expuse mai sus, Gilles Lipovetsky susține ideea apariției „copilului hiperconsumator” (2007, p. 101-102): „Societatea de hiperconsum nu e doar martora dezintegrării culturilor de clasă, ci e contemporană și cu promovarea aceluiași model consumerist emoțional individualist În toate tranșele de vârstă. Pe de o parte, modurile de consum sunt tot mai marcate de diferențele de vârstă; pe de alta, nu există nicio categorie de vârstă fie chiar și prima copilărie care să nu participe integral la
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
studiourile Barandov din Praga. Este invocat sistematic Partidul, iar referirile la URSS și „calea oamenilor de știință sovietici” abundă. Profesorul Dan Olteanu, interpretat de George Vraca, este un metalurg de mare clasă, după cum înțelegem, dar are „ezitări”, e „orgolios” și „individualist”. El concepe rețeta unui soi de fontă- minune, dar, după eșecul probei practice, cauzat de sabotorii interni conectați cu imperialiștii de peste ocean, demobilizează, devine depresiv, își pierde încrederea în sine. Atunci intervine Partidul, prin activiștii săi de nădejde. Olteanu, intelectualul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un intelectual, bun meseriaș, care s-a îmburghezit - vezi lista de obiecte cu care venise pe plajă, radiocasetofon dublu, brățară, cruciulițe, bani, totul însumând zeci de mii de lei -, s- a înstrăinat de popor pentru că e un arivist feroce, un individualist insensibil la problemele oamenilor. Un om care mimează atașamentul politic ca să obțină o funcție mare. Dr. Theo susține tot felul de discuții filosofico-morale cu Profesorul, cu Fotograful, cu Amanta, alți intelectuali, care-i atrag atenția că și-a pierdut simțul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
elevilor participanți la "experiment", care și-a exprimat dorința de a completa chestionarul. Exemplele aparțin nivelului standard (par câteodată pretențioase) și conțin uneori aluzii culturale: o cadră de fată, o zgâtie de fată, o Iudă de băiat ("lingușitor"), un submediocru/individualist/nepriceput de băiat, un model/nimic de profesor, un deliciu de înghețată, o zoaie de ciorbă, o minunăție/un dezastru de spectacol. 3.2.5. Sensuri dependente de cunoașterea contextului politic și sociocultural De foarte multe ori, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
temele; învățând numai pentru a trece clasa etc; -14 active; cu interes inegal; mai greu de antrenat; numai când este întrebat etc; -15 retras; participant din obligație; cel care face strictul necesar; fără opinie proprie; bun organizator etc; -16 egoist; individualist; bun coleg etc; 17 exemplară; cu mici abateri disciplinare; cu multe note scăzute la purtare etc. ATENȚIE LA NEATENȚIE! Atenție la ideile pe care le sădim în mintea copiilor. Este vorba de mesajele la persoana a -II -a, gen: Doamne
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
mingea sau să o conducă conform cerințelor. Din punct de vedere tactic, jocul individual, stă la baza acțiunilor colective, aceasta nu înseamnă că jucătorii trebuie să-l privească ca un scop în sine, concepție ce ar duce la un joc „individualist" defavorabil echipei și contrar spiritului colectiv. Diversitatea și corectitudinea însușirii deprinderilor tehnice ale jucătorilor favorizează varietatea formelor de tactică individuală. Nu este suficient ca sportivul să știe să conducă corect mingea, să o paseze, să o prindă, ci din punct
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
cuvinte, le propune să nu-și ascundă scopurile sub masca științei obiective. Realiștilor le spune nu numai că teoria constructivistă ar putea fi o metodologie utilă de cercetare, ci și că, răspunzând premiselor epistemologice și ontologice, pot corecta ipotezele raționalismului individualist și ale materialismului care au produs confuzie în definițiile realismului din ultimele decenii. Bibliografie Adler, Emanuel, Barnett, Michael (eds.), Security Communities, 1998, Cambridge University Press, Cambridge. Archer, Margaret, 1998, Critical Realism: Essential Readings, Routledge, Londra. Ashley, Richard K., 1984, „The
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de exemplu, individualismul generic al modelului inițial se diviza în individualism afectiv și individualism individual, fiecare alcătuit din valori specifice corespondente. Ilustrînd o dinamică istorică a valorilor sociale, ultimele studii ale lui S. Schwartz (2000, 2005) atestă că cei mai "individualiști" devin europenii occidentali, care îi întrec pe cei care dețineau la Hofstede această întîietate simbolică, nord-americanii, aceștia din urmă impunîndu-se însă în registrul axiologic al "ierarhiei" și "stăpînirii". 7.6. Patternuri relaționale, culturi dependente de context și orientări temporale O
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
culturile ce încurajează tendința individului de a fi motivat în primul rînd de scopurile și preferințele personale, articulînd la scara societății self-ul independent (Markus, Kitayama, 1998, apud Spector et al., 2001a, p. 817) și reprezintă expresia nevoii de autonomie. Individualiștii promovează exprimarea self-ului, gîndirea proprie, independența și realizarea personală. Individualismul este asociat cu relațiile de egalitate și rolurile flexibile, cu proprietatea privată. Pe de altă parte, colectivismul caracterizează culturile ce încurajează tendința individului de a se vedea și caracteriza
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]