195 matches
-
pentru care atingerea și încercarea produselor au devenit atât de importante este scăderea impactului a numelor de marcă ale produselor. Când consumatorii credeau în companiile din spatele numelor de marcă, încrederea lor determina în mare parte vânzarea produselor. Acum suntem cu toții individualiști. Vă dau un exemplu extrem, dar revelator. În cadrul unui studiu pe care l-am făcut pentru un producător renumit de produse pentru îngrijirea pielii și a părului, am observat că, din toate grupurile etnice, cumpărătorii asiatici erau cei mai agresivi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
ca femeile să fie excluse. Este suficient ca o activitate să se feminizeze pentru ca, în scurt timp, să piardă privilegiile, să îi scadă din importanță. În acest sens, putem opera mai potrivit cu conceptul de discriminarexe "„discriminare". Acest concept este unul individualist din perspectivă metodologică și semnifică „acțiuni conștiente și politici prin intermediul cărora membrii unui grup sunt excluși din anumite instituții sau distribuiți în poziții inferioare” (Youngxe "„Young,IrisMarion", p. 176). Conceptul de discriminare se poate referi și la grup, atâta vreme cât avem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
răspunderi ca apărător al ordinii ! îl simpatizează. Dar toate acestea n-au nici o valoare, pentru că sunt falșe, falșe, falșe ! Meșterul n-are ce să apere, maiorul n-are ce să simpatizeze, întrucât nu acesta este muncitorul adevărat ! Eroii filmului sunt individualiști înguști. N-avem nevoie de asemenea oameni ! în modul de gândire al dictaturii, a nu avea nevoie echivala cu a nu exista. Tot ceea ce era decretat a fi în afara necesității căpăta automat dreptul la inexistență. în lumea imaginară proiectată de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
criterii, fie ele de vârstă, de muzică sau sporturi preferate, proiecte de viață, etnicitate, orientare sexuală. În ciuda puternicelor curente mimetice și conformiste care structurează aceste microgrupuri, ele nu sunt mai puțin reprezentative pentru turbo-consumerism, datorită mai ales caracterului fluid, instabil, individualist care le este specific. Nimic nu mai seamănă cu configurațiile rigide și etajate de altădată: în aceste comunități „se intră” sau „se iese” după plac, prin tatonări identitare, adeziuni și opțiuni personale efemere, aflate la antipodul impunerii „mecaniciste” din epoca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
muzică pe săturate, să te distrezi ca un copil, toate acestea au câștigat o nouă legitimitate socială. Mai mult chiar, pentru că sărbătoarea îți oferă ocazia de a te bucura de un tip de plăcere pe care consumul de piață și individualist nu-l favorizează cine știe ce: e vorba de experiența fericirii în comun, de bucuria de a fi împreună, de a împărtăși niște emoții, de a vibra la unison cu colectivitatea. Neo-sărbătoarea este cea care aduce un fel de satisfacții imposibil de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
materialismului zilelor noastre îi cad pradă din păcate continuu nenumărați oameni (totodată suflete), deopotrivă femei și bărbați, tineri și bătrâni. Stăpânii mass-mediei (patronii posturilor respective, în marea lor majoritate) sunt interesați doar de profitul lor, ceea ce îi recomandă a fi individualiști (materialiști). Femeile cad poate mult mai ușor în această «cursă» întinsă cu abilitate de materialismul «universal», din cauza unor nevoi mai stringente de confort și siguranță, parțial numai firești. De aceea, nu greșesc spunând că s-a vorbit mereu mai mult
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un semnal de alarmă, și în special preoții, acești mentori ai spiritualității. Individualismul, acest stil de viață independent și egoist, este capabil să declanșeze un război acerb al tuturor împotriva tuturor pentru acapararea resurselor existente (aflate într-o continuă scădere). Individualiștii sunt în realitate niște solitari, care dezvoltă relațiile social-umane într-un mod superficial. Din rândul acestora se recrutează infractorii, care țin neapărat să-și demonstreze abilitățile și “inteligența” în detrimentul oamenilor cinstiți. Însă problemele societății, indiferent de natura lor, inclusiv cele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se așează contra ei. Despre oportunism, Nicolae Manolescu scria: „Oportunism înseamnă mai ales deținerea unor privilegii: oportunistul este un executant răsplătit de putere. El se «dă» cu puterea tocmai pentru un profit oarecare, moral (ah!) sau material.” Prin urmare, sunt individualiști mai întâi de toate, lipsiți de cel mai elementar patriotism, pragmatici și disprețuitori față de legi. Sunt oameni, care sunt «certați» cu cultura și absolut nepăsători față de viitorul României. Nimic nu-i preocupă mai mult decât propria lor bunăstare și plăcerile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
adversarilor. Se poate recunoaște un om ahtiat după avere și putere, când acesta nu-și dorește înnobilarea spirituală decât pentru a epata în jurul său. E vanitos și-i place mult să vorbească despre el însuși. Oamenii care devin pragmatici sau individualiști peste măsură ajung la nepăsare morală și dispreț față de tot ce nu aparține lumii lor eterice, plină de lux orbitant. Pentru ei banul nemuncit e mai bun, pentru că „nu contează ce faci, bani să iasă”. Important în viziunea lor e
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îmbrăca și de a se purta al unora dintre noi. Iar din ceea ce am auzit rostit, impresiile - în general - mi s-au confirmat. În ceea ce privește consensul, n-am crezut niciodată în așa ceva, cu atât mai puțin atunci când e vorba de scriitori, individualiști prin definiție, altfel ar fi contabili sau orice altceva. Pe urmă, noi, cei care am trăit în lagăr, știm ce a însemnat el și mai înseamnă încă (deoarece memoria noastră nu e liberă de nume precum Krupskaya, de pildă, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spune asta, luptă pentru un scop comun: eliberarea de sub tirania statului pentru a putea pune În practică ideea noastră de fericire. Un proiect Împărtășit, ca acela de a avea drepturi În viață, a făcut loc unui mod de a trăi individualist, care Înăbușă proiectul comun. După cum spune Ulrich Beck, „instituțiile fundamentale ale societății moderne - drepturile civile, politice și sociale de bază - sunt orientate către individ, și nu către grup. În măsura În care aceste drepturi vizează numai sfera personală, spirala individualizării distruge baza conviețuirii
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
eminescian este prețios prin depășirea formalismului mărunt și nefertil. Inventarele de cuvinte caracteristice au un rost bine definit și concluzia criticului este una dintre cele mai ademenitoare și incitante: "În opera lui Eminescu sunt așadar două sensuri lirice: unul depresiv individualist, altul unanim, vital și stenic, amândouă fiind arătate distinct prin grupuri proprii de cuvinte, precum și prin structuri verbale corespunzătoare. Fundamentale deopotrivă, niciunul nu colorează singur lirismul eminescian. În continuă alternanță, ele se confruntă pe spațiul operei întregi, al câte unui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
asociați și implicați într-un scop comun [...]. Cei care acționează și suferă sunt indivizii asociați». Opoziția dintre colectiviști și individualiști este categorică, fie pe plan ontologic (pentru colectiviști realitatea socială substanțială este asigurată de State, partide, clase, națiuni, etc.; pentru individualiști, în schimb, există doar indivizii), fie pe plan metodologic (colectiviștii caută să descopere legi care ar trebui să explice geneza și schimbarea „entităților colective”; individualiștii cercetează acțiunile indivizilor și consecințele intenționale și mai ales ne-intenționale ale acțiunilor și interacțiunilor
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ontologic (pentru colectiviști realitatea socială substanțială este asigurată de State, partide, clase, națiuni, etc.; pentru individualiști, în schimb, există doar indivizii), fie pe plan metodologic (colectiviștii caută să descopere legi care ar trebui să explice geneza și schimbarea „entităților colective”; individualiștii cercetează acțiunile indivizilor și consecințele intenționale și mai ales ne-intenționale ale acțiunilor și interacțiunilor umane), fie pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
individualiștii cercetează acțiunile indivizilor și consecințele intenționale și mai ales ne-intenționale ale acțiunilor și interacțiunilor umane), fie pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate Guillaume de Champeaux sau Roscelin? Au dreptate Comte, Hegel, Marx sau structuraliștii pe de o parte, sau Menger, Weber
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate Guillaume de Champeaux sau Roscelin? Au dreptate Comte, Hegel, Marx sau structuraliștii pe de o parte, sau Menger, Weber, Hayek și Popper pe de alta? Și dacă, cum este normal, au dreptate aceștia din urmă, atunci atât
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
mulți și proști. Încîntat de diatriba lui Nietzsche împotriva creștinismului, Onfray se consideră un „nietzschean de stînga", sintagmă enormă prin chiar absurdul pe care îl conține. Potrivit acestei logici, supraomul, pierzîndu-și atributele supremației de rasă, capătă însușirile cuminți ale unui individualist anarhic, un soi de recalcitrant egalitarist căruia îi repugnă ideea autorității în genere - instituție, zeu sau tradiție -, punînd în locul ei spiritul de frondă ca scop în sine. De aceea, supraomului Onfray îi preferă termenul de „radicalitate existențială", încredințat fiind că
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
o reconciliere generală: între mamă (Ann-Margret superbă epavă plutind în aburii alcoolului ingurgitat) și fiica dispusă la concesii față de administrație, față de jucători, vedete mari și mici - căpitanul, un Dennis Quaid supraponderal fragil; anonimul de culoare propulsat în linia de atac, individualist acerb, Jamie Fox autor și al propriului videoclip muzical; coordonatorul apărării Lawrence Taylor; strategul promovat Aaron Eckhart; medicul avansat Matthew Modine etc. Peste entuziasmul real și cel de circumstanță survine "lovitura de teatru" a învingătorului-învins echivalînd cu o lecție de
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
în 1992, fiind promovată de grupul PNȚCD; ulterior, a fost modificată prin inițiativă a MS“, se arată într-un comunicat reacție la afirmațiile profesorului Astărăstoae. Profesorul Astărăstoae a susținut, în interviul acordat Agerpres, că medicii, prin matura meseriei lor, sunt individualiști și nu se pot constitui în sindicate. „Medicii sunt individualiști prin esența profesiei, este foarte greu să-i sindicalizezi, de exemplu. În toată lumea sindicatele medicilor, mai puțin câteva țări, cum este Israelul, Germania, în majoritatea țărilor sindicatele medicilor au un
Lupta între sindicat şi Colegiul Medicilor. Pereţianu îl face mincinos pe Astărăstoae () [Corola-journal/Journalistic/25892_a_27217]
-
descoperi foarte curând, pe propria piele, într-un mod dureros, care îl conduce spre statutul unui exclus (și în sens propriu, și în sens figurat). Devine un marginalizat, un paria, un ins interesant, ciudat, foarte personal în opinii, adică un individualist și un "idealist periculos", după cum va fi acuzat de colega lui Luiza în ședința de excludere (p. 123) și, în cele din urmă, de securistul care îl anchetează pentru ideile, speculațiile și convingerile din caietul pierdut. A doua mare idee
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
îndure și, după cîteva scandaluri, a închis cabaretul și și-a început propria «traversare a deșertului», departe de Zürich, în cantonul Tessin. Hans Richter, care a fost martor la aceste gîlcevi, a rezumat foarte bine miza confruntării: «Tzara era un individualist și, într-un anume sens, mai curînd un cinic , iar Ball era un idealist și, așa cum viața lui a dovedit, un credincios cu idei metafizice, idei care-i lipseau lui Tzara.» Aceeași constatare la Huelsenbeck: «Spre deosebire de Ball, de Arp și
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
limba română", înainte de a-și lansa celebrele manifeste Dada. Huelsenbeck vorbește despre el ca despre "un soi de barbar autostilat", "un barbar de cel mai înalt nivel mental și estetic, un geniu fără scrupule", iar constuctivistul Hans Richter despre "un individualist - și mai degrabă, într-un anume sens, un cinic"... Fapt este că Tzara ajunge foarte repede protagonistul "insurecției de la Zürich", va conduce revista "Dada" iar spectaculoasele Manifeste îi vor asigura foarte repede un prestigiu cvasi legendar. De pe acum, el intră
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
opiniile unui om conștient de imensa farsă ideologică ce se joacă în URSS. Comunismul nu era atunci pentru el decât o nouă "burghezie pornită de la zero", blocată în birocrație, ierarhii, conformism. Tzara rămâne mefient față de orice politică de grup, crezând, individualist intratabil, doar în propria sa revoluție permanentă, cu o consecvență pe care o va arăta, în fond, până la sfârșit. Căci dacă istoria frământată pe care o traversează îl va pune în fața unor opțiuni radicale (războiul din Spania și, în general
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
de sunete (mărgele?) se încarcă de sens și din totalitatea exprimărilor laconice se compune semnificația operei. Dansurile Davidienilor, așa numite de Robert Schumann, sunt de fapt piese de caracter concepute ca o provocare lansată tradiționalismului clasicizant de către cel mai fertil - individualist - spirit al literaturii muzicale germane. Davidienii existau numai în efortul lui de a construi mental o asociație de artiști liberi de dogmă. Iar David... un simbol, viteazul luptător, cântăreț și poet. În această suită de 18 mici poeme, fantezii uneori
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
au participat pentru prima dată din nou într-o singură delegație. În sfârșit, după mulți ani, nu a mai existat nici un boicot motivat politic al vreunei țări. Și în delegația germană a dominat buna înțelegere, ajungându-se, printre altele, ca individualiști recunoscuți, precum tenismenii Boris Becker și Michael Stich, să participe împreună la proba de dublu și să cucerească aurul olimpic. La atletism, Heike Henkel a învins la săritura în înălțime, iar fondistul Dieter Baumann i-a depășit la 5 000
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]