133 matches
-
a)provin din locuri de producție unde se știe că nu există Virusul pătării inelare a tomatelor în sol sau plante; (b)sunt butași din cel mult a doua generație de plante, proveniți din plantele mamă găsite fără Virusul pătării inelate a tomatelor în cadrul unui sistem oficial de testare virologică. Fără a aduce atingere prevederilor aplicabile plantelor din Anexa III(A)(11) și (13) și Anexa IV( A)(27.1), (27.2), (28) și (29), dacă este necesar, se declară oficial
jrc4580as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89746_a_90533]
-
cum arată Sfântămerindea inimii de Mamă Și scutul cald al brațelor de Tată! 22 grânar/1999 "Romanța de pe urmă" Nu am știut să cred că pleci din sat; De ie și de vâlnic, că te lepezi; De mieii cu surtucul inelat; De performanța iezilor cei repezi. Mi-au fost cu neputință să socot Că vei uita vițeii din toloacă Și codrii colindați de Barbă-Cot, Printre ghindari când nimfele se joacă. Și-atâtor dumitrițe, cum să știu Că nu le mângâi specia
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
2 luni, chiar 90 de zile în cazul în care temperatura este devaforabilă. Ouăle cresc în volum în timpul clocitului, devenind cenușii, iar prin august-septembrie ies puii. Femelele sunt apte pentru reproducere după 3 ani, pe când masculii după 2 ani. "Șopârlele inelate" sunt reptile strâns înrudite cu șerpii și se hrănesc cu mici nevertebrate. Craniul lor este lat, coada scurtă, iar plămânul scurt dezvoltat. Ele trăiesc în Africa, Orientul Mijlociu, America de Sud și se hrănesc cu râme, muște, omizi. Cea mai mare specie de
Șopârlă () [Corola-website/Science/306676_a_308005]
-
fiind însuși cântărețul), elemente de figurație, cascadorie, costumații și scenografie (decoruri), uneori chiar efecte speciale. Se pot folosesc filtre de culoare (de exemplu, în videoclipul piesei „Am ajuns să plâng” de Nicolae Guță), viteză de redare accelerată („Fată cu păr inelat” de Costel Ciofu și Don Genove), efecte de transparență ce permit suprapunerea mai multor filmări ("bluescreening") ș.a.m.d. Interpreții de manele își aleg pseudonime hiperbolizante, de exemplu Adrian Minune sau Sorin Copilul de Aur, sau nume prin care scot
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
mici dintre ele), gât și pe picioare (mult mai mari, mai jos devenind mai mici), petele în formă de inel sunt absente. În partea din spate a spinării petele parcă se unesc una cu alta, formând dungi scurte. Între petele inelate sunt puține pete care se intersectează. Petele mari care sunt multe pe partea din urmă a cozii deseori cuprind coada în direcție transversală formând un inel incomplet. Sfârșitul cozii este sus de obicei negru. Petele întunecate de culoarea neagră, dar
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
rutele multor specii de păsări migratoare. Sanctuarul de păsări migratoare Dewey Soper protejează o zonă în care pe timpul verii cuibăresc cca. 2 milioane de păsări migratoare. Pe coaste și în apele sau pe ghețurile din jurul insulei se întâlnesc numeroase foci inelate ("pusa hispida"). Focile de Groenlanda ("phoca groenlandica") migrează în fiecare primăvară dinspre zonele de reproducere din largul coastelor peninsulei Labrador și coastelor sud-estice ale Groenlandei spre nordul insulei Baffin. Poliniile din bazinul Foxe atrag în fiecare vară spre coastele vestice
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
pe față, format din pete sau dungi. Fața procionidelor este scurtă și lată. Urechile sunt scurte, rotunjite sau ascuțite, acoperite cu păr, drepte și ridicate. Coada este lungă și stufoasă și ajunge cel puțin până la pământ; ea este, de obicei, inelată cu mai multe inele înguste alternânde, de culoare închisă și deschisă. La speciile arboricole, de ex. kinkaju ("Potos flavus"), coada este prehensilă, iar la altele, de ex. coati ("Nasua"), este semiprehensilă, cu rol în menținerea echilibrului. Picioarele, relativ scurte, au
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
animale. De exemplu ratonul ("Procyon lotor") este omnivor, dar cum preferă viața acvatică, mănâncă mai mult broaște și pești; de pe uscat prinde tot felul de animale mici și culege nuci, alune și semințe. Unele specii sau specializat: pisicile cu coadă inelată ("Bassariscus") și olingo ("Bassaricyon") sunt în mare parte carnivore, kinkaju ("Potos flavus") sunt frugivori, dar toate speciile consumă plante sau animale, în funcție de sezon sau disponibilitate. Se reproduc primăvara sau pe tot parcursul anului în regiunile sudice. Femelele nasc o dată pe
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
mediul înconjurător. De obicei blana are o singură culoare, deși aspectul general pare oarecum cărunt. Doar câteva specii au pete distincte pe blană; mangusta dungată, de exemplu, are dungi mari închise pe spate și pe crupă, iar mangusta cu coada inelată, din Madagascar, are, cum sugerează și numele, dungi închise în jurul cozii. În teritoriul ei natural trăiește în orice tip imaginabil de habitat, de la nivelul mării până la înălțimi de 2000 metri sau mai mult. Ea se întâlnește de la deșerturi până la păduri
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
fiind o excelentă înotătoare și scufundătoare. Majoritatea mangustelor sunt terestre - își petrec cea mai mare parte din viață la sol, în ciuda faptului că multe dintre ele sunt cățărătoare agile. Doar două specii - mangusta zvelta din Africa, și mangusta cu coada inelată din Madagascar - își petrec o parte mai mare din timp cățărându-se în copaci. Mangustele își construiesc adăposturile într=o varietate de locuri. Unele specii sapă vizuini complicate, cu un sistem complex de tunele subterane. Altele preiau vizuinile abandonate ale
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
negre, mangusta lui Selou și mangusta cu coada stufoasă, deși solitare, se întâlnesc ocazional în perechi sau grupuri familiale mici, iar mangusta cenușie, mangusta cu gâtul dungat și mangusta zveltă sunt active ziua. Trei dintre mangustele din Madagascar - cu coada inelată, cu dungi înguste și brună - sunt active ziua și trăiesc de obicei solitar sau în perechi, iar mangusta cu dungi late din Madagascar, de asemenea întâlnită în perechi este nocturnă. Mangustele au teritoriul lor, dar sunt excesiv teritoriale și tolerează
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
sunt cel subteran și cel acvatic. De asemenea, multi viermi sunt paraziți, ale căror gazde sunt plantele și animalele. Caractere generale ale viermilor: Viermii sunt grupați în corespundere cu structura corpului în trei încrengături: Viermi plăti, Viermi cilindrici și viermi inelați. Principalele clase de viermi sunt: Tenia este un vierme plat parazit, care se dezvoltă în corpul a doua gazde: omul, gazda principala în intestinul căruia trăiește și produce ouă, si porcul sau vitele cornute mari, gazde intermediare în care se
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
află la capătul posterior. Femelă depune circa 200.000 de ouă zilnic în intestinul omului sau al altor animale. Ele sunt eliminate cu excrementele gazdei. Ouăle ajungâng în corpul omului sănătos și se transformă în larve, provocând ascaridioza. Majoritatea viermilor inelați au corpul cilindric, segmentat în inele numite "metamere". Numărul segmentelor în funcție de specie ajunge până la 800. Pe fiecare metamer se află niște perișori mici și elastici, numiți "cheți", care servesc la fixarea corpului de substrat.Corpul viermilor inelați este cilindric, slab
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
ascaridioza. Majoritatea viermilor inelați au corpul cilindric, segmentat în inele numite "metamere". Numărul segmentelor în funcție de specie ajunge până la 800. Pe fiecare metamer se află niște perișori mici și elastici, numiți "cheți", care servesc la fixarea corpului de substrat.Corpul viermilor inelați este cilindric, slab sau turtit dorso-ventral, cu lungimea între 0,2 mm și 3 m. Culoarea corpului variază de la alb sau brun întunecat pînă la verde sau roșu.Organele interne ale viermilor inelați se află în cavitatea corpului propriu-zisă, care
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
la fixarea corpului de substrat.Corpul viermilor inelați este cilindric, slab sau turtit dorso-ventral, cu lungimea între 0,2 mm și 3 m. Culoarea corpului variază de la alb sau brun întunecat pînă la verde sau roșu.Organele interne ale viermilor inelați se află în cavitatea corpului propriu-zisă, care este împărțită în camere prin pereți transversali ("șepte"). Fiecare cameră internă corespunde unui metamer. Viermii inelați pot fi semiparaziți (lipitorile) sau neparaziți (râma). Râma are corpul acoperit cu o piele subțire, umedă, si
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
Culoarea corpului variază de la alb sau brun întunecat pînă la verde sau roșu.Organele interne ale viermilor inelați se află în cavitatea corpului propriu-zisă, care este împărțită în camere prin pereți transversali ("șepte"). Fiecare cameră internă corespunde unui metamer. Viermii inelați pot fi semiparaziți (lipitorile) sau neparaziți (râma). Râma are corpul acoperit cu o piele subțire, umedă, si bogat vascularizata, măsurând 15-25 centimetri lungime. Orificiul bucal se află la capătul anterior, iar cel anal se află la capătul posterior. Corpul este
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
are corpul acoperit cu o piele subțire, umedă, si bogat vascularizata, măsurând 15-25 centimetri lungime. Orificiul bucal se află la capătul anterior, iar cel anal se află la capătul posterior. Corpul este format din inele, de aici și numele de inelați. Inelelor circulare le corespund pereți despartitori.Ea se poate regenera. Ventral,râma are câte 4 perechi de peri scurți și aspri,numiți cheti. Râma se hrănește cu substanțe organice din sol, eliminandu-le prin orificiul anal. Nu are aparat respirator
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
legați cu ganglionii din celelalte inele. Râma este hermafrodita.Organele de înmulțire se află în treimea anterioară a corpului. Indivizii pot face schimb de organe sexuale. Ouăle sunt depuse într-un cocon. Din ouă ies rame mici. Lipitorile sunt viermi inelați, majoritatea paraziți, care se hrănec cu sângele animalelor superioare, dar există și lipitori libere care se hrănesc cu larve și rame. Majoritatea speciilor trăiesc în lacuri și ape curgătoare. Lipitorile parazite au câte o ventuza cu care se fixează de
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
de câmp ("Lepus europaeus"), apolonul negru (un fluture din specia " Parnassius mnemosyne"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), gușter ("Lacerta viridis"), vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), șopârla de pădure ("Lacerta praticola"), șarpe inelat ("Natrix natrix"), sau brotacul verde de copac ("Hyla arborea") sau ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); specie protejată prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). La nivelul
Pădurea Bejan () [Corola-website/Science/314570_a_315899]
-
având înălțimea la greabăn de 75 cm, cântărind între 30 și 50 de kg. Are un corp relativ scund, picioare musculoase cu copită despicată, un gât relativ lung terminat cu un cap scurt prevăzut la ambele sexe cu două coarne inelate și încovoiate spre înapoi. În spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. În timpul verii capra-neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb-gălbui, având pe spate o
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
Annelida este o încrengătură de animale viermiforme numite și viermi inelați care trăiesc în mediul marin, dulcicol sau terestru. Denumirea lor provine din latină și anume annellus care înseamnă inel. Viermii inelați sunt cei mai dezvoltați viermi, al căror corp este de formă cilindrică, segmentat în inele. Reprezentanții acestei încrengături sunt
Anelide () [Corola-website/Science/316593_a_317922]
-
Annelida este o încrengătură de animale viermiforme numite și viermi inelați care trăiesc în mediul marin, dulcicol sau terestru. Denumirea lor provine din latină și anume annellus care înseamnă inel. Viermii inelați sunt cei mai dezvoltați viermi, al căror corp este de formă cilindrică, segmentat în inele. Reprezentanții acestei încrengături sunt: râma și lipitoarea. Caracteristic organismelor din această încrengătură este faptul că au corpul împărțit în segmente inelare. Aceste segmente inelare care
Anelide () [Corola-website/Science/316593_a_317922]
-
anume: Polychaeta, Oligochaeta și Hirudinea. Corpul lor este acoperit cu un strat de cuticulă (hiroschelet). Sistemele lor de organe sunt mai dezvoltate decât la alți viermi. La majoritatea reprezentanților segmentele sunt prezente atât la exterior, cât și în interiorul corpului. Viermele inelat are 2 capete: unul anterior, cu orificiul bucal, și altul posterior, cu orificiul anal. Sistem circulator este de tip închis. Format din două vase sanguine longitudinale principale: dorsal și ventral (aceste vase sunt considerate inimi). Viermele inelat prezintă și un
Anelide () [Corola-website/Science/316593_a_317922]
-
în interiorul corpului. Viermele inelat are 2 capete: unul anterior, cu orificiul bucal, și altul posterior, cu orificiul anal. Sistem circulator este de tip închis. Format din două vase sanguine longitudinale principale: dorsal și ventral (aceste vase sunt considerate inimi). Viermele inelat prezintă și un înveliș epitelio-musculator. Sistemul excretor este format din metanefridii. Viermii inelați respiră prin piele. Ramele se deplasează cu ușurință prin sol (ele mai fiind numite și ,plugarii solului"). Pentru a facilita mișcarea în sol ele elimină o substanță
Anelide () [Corola-website/Science/316593_a_317922]
-
altul posterior, cu orificiul anal. Sistem circulator este de tip închis. Format din două vase sanguine longitudinale principale: dorsal și ventral (aceste vase sunt considerate inimi). Viermele inelat prezintă și un înveliș epitelio-musculator. Sistemul excretor este format din metanefridii. Viermii inelați respiră prin piele. Ramele se deplasează cu ușurință prin sol (ele mai fiind numite și ,plugarii solului"). Pentru a facilita mișcarea în sol ele elimină o substanță mucilaginoasă care se lipește de sol, astfel protejând solul de eroziune. Nereișii trăiesc
Anelide () [Corola-website/Science/316593_a_317922]